Lucian Blaga

Cariera universitară
Lucian Blaga a fost, omul al cărui nume îl poartă cea mai mare
bibliotecă din Ardeal, Biblioteca Central Universitară de la Cluj, dar și
Teatrul Național din oraș.
Lucian Blaga și-a început cariera de profesor universitar în 1938,
la o catedră înființată special pentru el la Universitatea din Cluj, cea de
Filosofia Culturii. După zece ani, o dată cu instaurarea în țară a
regimului comunist, a fost eliminat de la catedră, după care a lucrat ca
bibliotecar la Biblioteca Academiei Române de la Cluj, unde în 1954 a
ajuns director adjunct. Biblioteca Academiei Române îi poartă numele
acestuia din 1990.
Un autor, Ovidiu Drâmba, care l-a cunoscut pe Blaga ca student și apoi
asistent al său, explică cum era Blaga la catedră: nu era ceea ce am
spune că e un profesor ce încearcă prin toate metodele să capteze
atenția studenților, ba dimpotrivă: își citea cursurile gata redactate de pe
hârtie, monoton, astfel că băncile din sala de curs erau mai degrabă
goale. În „Blaga – omul, profesorul, filosoful, poetul”, Ovidiu Drâmba
explică: „nu-l interesau talentul său oratoric, înțeles ca o cale de a capta
simpatia sau admirația, ori de a obține aplauzele publicului. Îl interesa nu să
delecteze publicul, ci să comunice gândurile proprii celor interesați de
filosofie, de cultură și de filosofia culturii. (…) Îi făcea plăcere, desigur, când
sala era arhiplină, dar se pare că cea mai mare plăcere îi făcea prezența a
numai zece sau douăzeci de studenți, care îl urmau cu cel mai mare interes și
cu un maxim de profit spiritual”.
Blaga își ținea cursul cât se poate de calm, de reținut (la fel, de pildă, ca
D. Popovici, marele istoric al literaturii nostre), însă un curs extrem de
dens, de substanțial. De fapt, își citea cursul, de la început până la
sfârșit. Foarte rareori se oprea, își scotea ochelarii, și făcea o precizare,
sau adăuga o completare. Nu făcea nicio concesie de efect căutat.
Ceea ce citea era îndelung gândit și perfect formulat până la ultimele
nuanțe ale expresiei; încât, textul cursului putea merge direct la tipar. 
În concluzie pot spune că, Lucian Blaga a existat în orizontul misterului,
dar şi “pentru revelarea acestuia” şi astfel el se poate înnălţa de asupra altor
existenţe, orientate spre lumea concretă, în contextul unor dimensiuni spaţiale
şi temporale specifice.