Sunteți pe pagina 1din 5

ADMINISTRARE SOCIALĂ: ANALIZE ȘI PERSPECTIVE

, studentul gr.300, specialitatea SCOP.


Key-words: managment, public administration, social administration, state
managment, non-state management.
Summary: In this article I have analyzed social management, its components,
the role of government in social management of the state.

Conducerea apare odată cu societatea umană, reieşind din necesitatea de a


conveţui în comun a indivizilor. Conveţuirea în comun a indivizilor a generat apariţia
conducerii sociale drept condiţie de supraveţuire, esenţa acesteia fiind de a organiza şi
de a dirija viaţa socială spre binele şi în interesul majorităţii membrilor societăţii date,
întru satisfacerea nevoilor sociale prin prestarea serviciilor de interes vital.
Realizarea unei conduceri eficiente a fost şi rămâne scopul principal ale
autorităţilor publice ale ţării noastre, în ceea ce priveşte asigurarea unui mediu social –
economic decent, echitabil şi stabil pentru populaţie. Acestea sînt posibile doar în
prezenţa unui sistem de administrare contemporan.
Sistemul actual de administrare publică pune la baza ei principiul eficientizării
activităţii organelor autorităţilor publice şi sporirea calităţii muncii din partea
acestora. Însă conducerea actuală întâmpină greutăţi în elaborarea planurilor de
activitate, în stabilirea priorităţilor, pentru soluţionarea celor mai diverse probleme
practice. La etapa curentă e necesar de a elimina aceste neajunsuri, întrucât este
posibilă învăţarea din propriile greşeli şi de a stimula cît mai mult utilizarea
experienţei altor ţări, care deja au depăşit problemele Moldovei la etapa dată.
Apariţia administraţiei o putem lega de apariţia unor comunităţi de oameni pe
pământ, începând cu cele primitive. Putem admite că o anumită administraţie a existat
şi în comuna primitivă la nivelul ginţii, tribului şi apoi al uniunilor de triburi.
Este dificil să determinăm astăzi relaţiile societăţii prestatale, dar nu încape
îndoială că în acea organizare s-au găsit bazele unei activităţi legislative judecătoreşti
şi administrative. Totodată, trebuie menţionat că la această perioadă preistorică n-a
existat o administraţie sub forma unui aparat specializat, ca in orânduirile social-

1
istorice ulterioare. Astfel, având originea din cele mai străvechi timpuri, conducerea
socială sau administraţia (în sensul modern) s-a manifestat sub diverse aspecte pe
parcursul dezvoltării istoriei omenirii [2, p.39].
Istoria omenirii, este istoria guvernării şi administrări popoarelor, mari imperii
(exemplul tipic Imperiul mongol) n-au rezistat tocmai datorită lipsei unei administraţii
şi mari imperii au avut longevitate (exemplul tipic Imperiul roman) tocmai datorită
unei administraţii foarte bine organizate [3, p.4].
Prin urmare, despre o activitate administrativă propriu-zisă, privită ca o activitate
socială specializată, nu se poate vorbi decât atunci când a apărut necesitatea unor
oameni care să îndeplinească ordinele unor autorităţi superioare ale organizării
sociale, ceea ce de fapt echivalează cu necesitatea apariţiei forţei publice.
Odată cu apariţia unor persoane ce au ca obiect de activitate îndeplinirea
ordinelor unor autorităţi superioare din cadrul societăţii organizate în stat, constatăm
prezenţa fenomenului administrativ statal [2.p.39].
Rolul administraţiei în domeniul social este foarte important, asigurând de fapt
funcţionarea sistemului. Conducerea reprezintă o grupă concreta de oameni care este
formată din punct de vedere organizatoric, din structuri ale administrării statale sau
nestatale. Scopul conducerii este de a pune în ordine, cu ajutorul influenţei, membrii
activităţilor în comun, dându-i activităţii respective un caracter organizat. Obiectul de
influenţă al conducerii sociale este comportarea participanţilor la activitatea comună. 
Conducerea se bazează pe subordonarea voinţei oamenilor - participanţi la relaţiile de
administrare.
Administrarea în sens social este multiplă. În sens larg ea este un mecanism de
organizare a relaţiilor sociale, astfel se poate spune că sarcinile şi funcţiile practice ale
conducerii sociale le îndeplinesc toate organele statale. În calitate de obiect apare
întreaga societate.
Societatea omenească organizată în stat suveran are interesul, dar şi calitatea ca
între persoanele fizice şi juridice să domnească ordinea, înlăturând dezordinea, să
păzească hotarele ţării şi securitatea statului, să asigure o instruire a populaţiei,
circulaţia cetăţenilor, organizarea veniturilor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor

2
funcţionării organelor sale. Pentru realizarea acestor sarcini, statul înfiinţează servicii
publice – de menţinere a ordinii, de educaţie, finanţe publice, etc. Toate aceste servicii
publice organizate într-un sistem de organe, alcătuiesc administraţia publică -
conducere statală.
Administraţia publică este compusă din autorităţile puterii executive, ea este o
modalitate a administrării sociale, unde în calitate de subiect permanent este
reprezentant al organului executiv al statului. Administraţia publică nu este doar o
formă de executare şi organizare, dar şi o activitate exercitată de autorităţile publice
prin funcţionarii săi, în scopul realizării sarcinilor şi funcţiilor statului în interesul
general al societăţii. Astfel, administraţia publică organizatoric desemnează un
ansamblu de organe care realizează o activitate specifică, iar în sens de activitate
desemnează activitatea prin care se organizează executarea şi se execută în concret
legea sau se prestează servicii publice în limitele legii.
Administraţia publică în scopul dezvoltării vieţii sociale realizează şir de funcţii,
printre care:
1) de orientare a subiectului administrat, ce include:
- analizarea informaţiei cu privire la scopul cercetării obiectului administrat;
- prognozarea, prevede schimbările în evoluţia evenimentelor sau
proceselor bazate pe informaţiile date;
- planificarea, unde se determină îndreptarea scopurilor, însărcinărilor
şi posibilelor rezultate ale activităţii administrate;
- reglarea legala, instaurarea regimului legal al activităţii şi funcţionalităţii
structurilor proprii;
- conducerea metodologică; 
2) asigurarea (material-tehnică, financiara, informaţională, profesionala);
3) administrare operativă, include in sine:
-  administrarea organizaţiei, conducerea si organizarea operativă;
- coordonarea actuală şi preliminară a activităţilor diferitor organe administrative,
funcţionarilor organizaţiilor;

3
- control (cercetarea cazului cu scopul descoperirii abaterilor în funcţionarea
legilor, planurilor, programelor şi luarea măsurilor faţă de cei ce au încălcat ordinea
publica);
- înregistrarea, perceperea sistematică a informaţiei;
- evaluarea tuturor lucrurilor, îndeplinirea sarcinilor concrete.

Sistemul autorităţilor administraţiei publice este constituit din:


- autorităţi centrale cu competenţă generală (Guvernul) şi autorităţi centrale ale
administraţiei publice de specialitate (ministerele şi celelalte organe centrale ale
administraţiei publice);
- autorităţi teritoriale – autorităţi ale administraţiei publice de specialitate
(servicii publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe centrale);
- autorităţi locale cu competenţă generală (consiliile şi primarii) [4, nr.3].
Acest sistem desemnează conducerea statală, pe lângă care mai funţionează
conducerea nestatală formată din diverse formaţiuni obşteşti, structuri comerciale,
instituţii private, grupuri de iniţiativă, federaţii etc., care de regulă aplică măsuri de
influenţă. Conducerea nestatală are de realizat un scop particular şi nu are capacitatea
de a folosi forţa coercitivă a statului.
Ca exemplu, putem menţiona că Ministerul Tineretului şi Sportului, fiind ca parte
componentă a conducerii statale, are misiunea de a elabora şi implementa politici
naţionale în domeniul tineretului şi sportului, a orienta strategia de dezvoltare şi
modernizare continuu a sistemului instituţional din domeniu, a crea condiţii de
participare a tinerilor în viaţa politică, economică, socială şi culturală a ţării, a
promova cultura fizică şi sportul la nivel naţional şi internaţional şi a contribui la
promovarea unui mod de viaţă sănătos.
În aceiaşi ordine de idei, în domeniul sportului activează diferite organizaţii ce
fac parte din conducerea nestatală cum ar fi: cluburile sportive, asociaţiile sportive,
şcoli sportive, centre de pregătire olimpică, federaţii sportive naţionale, Comitetul
Naţional Olimpic şi Sportiv etc. [1.art.18 alin.1]. Scopul cărora este de a organiza şi
administra activităţile din domeniul culturii fizice şi sportului la nivel particular.

4
Conlucrarea permanentă dintre autorităţile statale şi cea conducerea nestatală a
făcut ca ambele să fie interdependente, fiindcă deseori organizaţiile nestatale oferă
mijloace de soluţionare a unor probleme existente, contribuind, astfel, activ la
dezvoltarea sferei sociale ale statului. Colaborarea acestor două sectoare demonstrează
interdependenţa dintre ele şi rolul lor în funcţionarea de ansamblu în dezvoltarea
economiei naţionale şi a societăţii în ansamblu. Utilizarea pe larg a metodelor din
sectorul nestatal şi teoriilor privind organizarea procesului de conducere indică asupra
faptului că ideile din sectorul nestatal se pot transfera şi pot fi folosite în domeniul
sectorului statal. Se consideră, că prin aceste schimbări, sectorul nestatal se va
transforma într-un mediu mai eficace şi va contribui la creşterea productivităţii
naţionale.
În concluzie putem menţiona că administraţia publică este un mecanism al
administrării sociale care vine să înfăptuiască sarcinile puterii executive în vederea
asigurării satisfacerii intereselor generale ale particularilor şi ale statului. Este necesar
ca conducerea statală să conlucreze mereu cu conducerea nestatală, astfel să asigure o
dezvoltare eficientă a unui mediu social decent pentru fiecare persoană.
Bibliografie
Acte normative:
1) Lege nr.330 cu privire la cultura fizică şi sport, din 25.03.1999, Monitor
Oficial nr.83-86, din 05.08.1999
Studii de specialitate:
2) Creanga I. Curs de drept administrativ. Chişinău: Epigraf, 2003. 336 p.
3) Orlov M., Belecciu Şt. Drept administrativ. Chişinău: Elena V.I., 2005. 270 p.
4) Elena Ceban, Administartiv , nr.3 (http:// ru.scribd.com/doc/64078796/
administrativ) vizitat pe data de 09.03.2014