Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
istorice ulterioare. Astfel, având originea din cele mai străvechi timpuri, conducerea
socială sau administraţia (în sensul modern) s-a manifestat sub diverse aspecte pe
parcursul dezvoltării istoriei omenirii [2, p.39].
Istoria omenirii, este istoria guvernării şi administrări popoarelor, mari imperii
(exemplul tipic Imperiul mongol) n-au rezistat tocmai datorită lipsei unei administraţii
şi mari imperii au avut longevitate (exemplul tipic Imperiul roman) tocmai datorită
unei administraţii foarte bine organizate [3, p.4].
Prin urmare, despre o activitate administrativă propriu-zisă, privită ca o activitate
socială specializată, nu se poate vorbi decât atunci când a apărut necesitatea unor
oameni care să îndeplinească ordinele unor autorităţi superioare ale organizării
sociale, ceea ce de fapt echivalează cu necesitatea apariţiei forţei publice.
Odată cu apariţia unor persoane ce au ca obiect de activitate îndeplinirea
ordinelor unor autorităţi superioare din cadrul societăţii organizate în stat, constatăm
prezenţa fenomenului administrativ statal [2.p.39].
Rolul administraţiei în domeniul social este foarte important, asigurând de fapt
funcţionarea sistemului. Conducerea reprezintă o grupă concreta de oameni care este
formată din punct de vedere organizatoric, din structuri ale administrării statale sau
nestatale. Scopul conducerii este de a pune în ordine, cu ajutorul influenţei, membrii
activităţilor în comun, dându-i activităţii respective un caracter organizat. Obiectul de
influenţă al conducerii sociale este comportarea participanţilor la activitatea comună.
Conducerea se bazează pe subordonarea voinţei oamenilor - participanţi la relaţiile de
administrare.
Administrarea în sens social este multiplă. În sens larg ea este un mecanism de
organizare a relaţiilor sociale, astfel se poate spune că sarcinile şi funcţiile practice ale
conducerii sociale le îndeplinesc toate organele statale. În calitate de obiect apare
întreaga societate.
Societatea omenească organizată în stat suveran are interesul, dar şi calitatea ca
între persoanele fizice şi juridice să domnească ordinea, înlăturând dezordinea, să
păzească hotarele ţării şi securitatea statului, să asigure o instruire a populaţiei,
circulaţia cetăţenilor, organizarea veniturilor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor
2
funcţionării organelor sale. Pentru realizarea acestor sarcini, statul înfiinţează servicii
publice – de menţinere a ordinii, de educaţie, finanţe publice, etc. Toate aceste servicii
publice organizate într-un sistem de organe, alcătuiesc administraţia publică -
conducere statală.
Administraţia publică este compusă din autorităţile puterii executive, ea este o
modalitate a administrării sociale, unde în calitate de subiect permanent este
reprezentant al organului executiv al statului. Administraţia publică nu este doar o
formă de executare şi organizare, dar şi o activitate exercitată de autorităţile publice
prin funcţionarii săi, în scopul realizării sarcinilor şi funcţiilor statului în interesul
general al societăţii. Astfel, administraţia publică organizatoric desemnează un
ansamblu de organe care realizează o activitate specifică, iar în sens de activitate
desemnează activitatea prin care se organizează executarea şi se execută în concret
legea sau se prestează servicii publice în limitele legii.
Administraţia publică în scopul dezvoltării vieţii sociale realizează şir de funcţii,
printre care:
1) de orientare a subiectului administrat, ce include:
- analizarea informaţiei cu privire la scopul cercetării obiectului administrat;
- prognozarea, prevede schimbările în evoluţia evenimentelor sau
proceselor bazate pe informaţiile date;
- planificarea, unde se determină îndreptarea scopurilor, însărcinărilor
şi posibilelor rezultate ale activităţii administrate;
- reglarea legala, instaurarea regimului legal al activităţii şi funcţionalităţii
structurilor proprii;
- conducerea metodologică;
2) asigurarea (material-tehnică, financiara, informaţională, profesionala);
3) administrare operativă, include in sine:
- administrarea organizaţiei, conducerea si organizarea operativă;
- coordonarea actuală şi preliminară a activităţilor diferitor organe administrative,
funcţionarilor organizaţiilor;
3
- control (cercetarea cazului cu scopul descoperirii abaterilor în funcţionarea
legilor, planurilor, programelor şi luarea măsurilor faţă de cei ce au încălcat ordinea
publica);
- înregistrarea, perceperea sistematică a informaţiei;
- evaluarea tuturor lucrurilor, îndeplinirea sarcinilor concrete.
4
Conlucrarea permanentă dintre autorităţile statale şi cea conducerea nestatală a
făcut ca ambele să fie interdependente, fiindcă deseori organizaţiile nestatale oferă
mijloace de soluţionare a unor probleme existente, contribuind, astfel, activ la
dezvoltarea sferei sociale ale statului. Colaborarea acestor două sectoare demonstrează
interdependenţa dintre ele şi rolul lor în funcţionarea de ansamblu în dezvoltarea
economiei naţionale şi a societăţii în ansamblu. Utilizarea pe larg a metodelor din
sectorul nestatal şi teoriilor privind organizarea procesului de conducere indică asupra
faptului că ideile din sectorul nestatal se pot transfera şi pot fi folosite în domeniul
sectorului statal. Se consideră, că prin aceste schimbări, sectorul nestatal se va
transforma într-un mediu mai eficace şi va contribui la creşterea productivităţii
naţionale.
În concluzie putem menţiona că administraţia publică este un mecanism al
administrării sociale care vine să înfăptuiască sarcinile puterii executive în vederea
asigurării satisfacerii intereselor generale ale particularilor şi ale statului. Este necesar
ca conducerea statală să conlucreze mereu cu conducerea nestatală, astfel să asigure o
dezvoltare eficientă a unui mediu social decent pentru fiecare persoană.
Bibliografie
Acte normative:
1) Lege nr.330 cu privire la cultura fizică şi sport, din 25.03.1999, Monitor
Oficial nr.83-86, din 05.08.1999
Studii de specialitate:
2) Creanga I. Curs de drept administrativ. Chişinău: Epigraf, 2003. 336 p.
3) Orlov M., Belecciu Şt. Drept administrativ. Chişinău: Elena V.I., 2005. 270 p.
4) Elena Ceban, Administartiv , nr.3 (http:// ru.scribd.com/doc/64078796/
administrativ) vizitat pe data de 09.03.2014