cadou de ziua mea, sa ne sprijiti in activitatea si eforturile depuse in vederea ingrijirii cat mai adecvate a 13
catei (peste 20kg si doar 1 sub 10kg) si 22 de pisicute. Nevoile lor sunt multe si mari, iar suntem intr-o
perioada mai putin productiva din punct de vedere financiar. Faptul ca nu "ma plang" deobicei de nevoile
medicale ale unora dintre mustaciosi, nu inseamna ca nu avem si noi momente de "criza medicala". Si cum
in acest moment, confruntandu-ne cu nevoi medicale costisitoare, nu mai reusim sa le acoperim pe cele
uzuale. De aceea, vin si va rog, din inima sa ne ajutati si pe noi! Cat de putin, pentru noi conteaza enorm.
Doresc sa va asigur de faptul ca donatiile prin aceasta strangere de fonduri nu sunt comisionate, deoarece
facebook acopera comisioanele de procesare, asadar 100% din sumele primite vor ajunge in contul nostru.
Evident donatii se pot face si direct in contul deschis pe numele meu: Onisor Adriana, la Raiffeisen Bank,
cont IBAN: RO94 RZBR 0000 0600 1948 0375.
Vreau sa va multumesc de pe acum pentru orice fel de ajutor ne puteti oferi, ajutor pe care il primim
bucurosi!
Azi m-am decis sa va fac o scurta prezentare a mea: Sunt o simpla persoana si nu sunt salvator! Nu m-am
considerat niciodata, pentru ca pentru mine: salvator e cel/cea care isi dedica viata lui/ei in totalitate
animalelor. Pe cand eu sunt un om care are familie si job, dar care atunci cand Dzeu i-a scos in cale un
suflet amarat si in nevoi, am intins o mana de ajutor fara sa stau pe ganduri. De cele mai multe ori am facut-
o din resurse proprii, alteori am facut-o cu ajutorul oamenilor de pe faceb.
Unele blanoase au reusit si au plecat in adoptie in familii extraordinare, altele au plecat si s-au reintors la
mine (unde au si ramas definitiv), unele nu au reusit si ne-au parasit, iar altele cu diverse afectiuni sau
salbatice...au ramas din start definitiv in grija mea. Astfel am ajuns in aprox 8-9 ani sa am in grija 22 pisicute
si 13 catei. Nu regret nimic! Nu imi pare rau ca i-am luat de pe strazi, nu imi pare rau sa imi impart timpul cu
ei, nu imi pare rau ca m-am indatorat pentru binele/sanatatea lor, nu imi pare rau pentru ca am renuntat la
placerile "lumesti" (restaurante, cinematografe, vacante lungi sau scurte, la munte sau la mare, in Ro sau in
strainatate, coafor, saloane de infrumusetare, etc.). Si da! Desi nu e munca usoara (avand job de 8h/zi si un
drum de parcurs de acasa la serviciu si inapoi, de cate o ora jumatate fiecare) , daca Dzeu imi va mai socate
vreodata in cale un blanos in nevoi, NU voi trece mai departe lasandu-l in urma!
Ma doare cand vad rautate intre semenii mei, salvatori sau "ocazionali" (ca mine), ma doare rautatea la
adresa animalelor, ma doare egoismul, ma doare indiferenta, ma doare ipocrizia, etc