Sunteți pe pagina 1din 6

Resursele de apa dulce

Facultatea de Geografie

Geografia resurselor naturale

Student: Geangu Loredana Daniela

Geografia turismului

Grupa 106
Apa dulce este apa cu un procentaj nul sau aproape nul de sare NaCl. Spre deosebire de
cea sărată, apa dulce este potabilă în majoritatea cazurilor. Este
specifică lacurilor, râurilor și ghețarilor, atât montani, cât și fluviali.
Apa dulce se găsește în natură și sub formă solidă, și anume ca zăpadă, ghețari și aisberguri.
Metodele de obținere a apei dulci (cu circa 0,035% săruri) din apă de mare (cu circa 3,5%
săruri) sau din apă salmastră (cu circa 0,5% săruri) pentru consumul uman (apă potabilă) sunt
următoarele:[1]

 vaporizarea, prin distilare și condensare (folosind energie convențională ori solară) ori,


mai modern, prin detentă („distilare instantanee“);
 osmoza reversibilă, generată prin mărirea presiunii hidrostatice asupra apei sărate și
obținerea, astfel, a inversării sensului de osmoză prin membrana semipermeabilă;
 electrodializa (electroliză cu membrane selective);
 congelare (pulverizarea, într-o cameră de vid, a apei de mare răcite).
Statisticile ONU evaluează volumul total de apă existent pe planetă, la 1400 mil. km³, din
care oceanul planetar reprezintă 1362,2 mil. km³ (97,3%), iar diferența de 37,8 mil. km³ (2,7%) o
reprezintă apa dulce. Dacă se are în vedere faptul că numai 0,46% din volumul de apă dulce
poate fi utilizat direct, restul fiind reprezentat de vaporii de apă din atmosferă, ghețari etc., apa
dulce disponibilă pentru utilizare reprezintă de fapt numai 0,0124% din întreaga cantitate de apă
a planetei.[2] În cadrul apei dulci, ponderea apei din râuri, cu precădere utilizată în activitatea
umană, este deosebit mică (0,01% din apa dulce și 00027% din volumul total de apă).

RESURSELE DE APA DIN NORVEGIA

Râurile și lacurile Norvegiei oferă o resursă bogată și variată al apei dulci, care nu este
atât de afectată de activitatea umană ca în multe țări din Europa. Însă provocările persistă, în
timp ce multe râuri și lacuri sunt afectate de poluare, urbanizare, specii străine invazive și
reglementarea hidroenergetică. 90% din aprovizionarea cu apă în Norvegia se bazează pe ape de
suprafață cum ar fi lacuri și râuri și 10% pe apa subterană. 41% din apă se duce la gospodării,
2% la case de vacanță și 25% la industrie. 32% din apa potabilă se pierde din cauza scurgeri de la
sistemul de distribuție a apei.
Condițiile de mediu din râurile și lacurile norvegiene sunt bune în comparație cu cele
din multe alte țări din Europa. Pentru Norvegia ca întreg, mai mult de 60% din toate râurile și
lacurile (450.000 cu apă dulce) au o stare ecologică bună sau ridicată. Există variații regionale
largi și, fără îndoială, condițiile de mediu sunt cele mai sărace în locurile cu densitate ridicată.
Norvegia are zece din cele mai mari 35 cascade din lume, dar fluxul de apă din câteva
dintre acestea a fost afectat de reglementările privind hidroenergia. Mai mult de 70% din cele
mai mari râuri ale Norvegiei sunt reglementate pentru producția de hidroenergie.
Doar aproximativ 10% din apa dulce din Norvegia este caracterizată ca apa subterană și
reprezintă doar 15% din consumul de apă. Acest lucru este foarte scăzut în comparație cu multe
alte țări din Europa și se datorează aprovizionării abundente a apei de suprafață din țară. Cu toate
acestea, în ultimii ani s-a înregistrat o creștere a utilizării apei subterane în raioanele cu o
populație împrăștiată. În fiecare an, aproximativ 6000 de puțuri noi sunt forate, dar numai 40%
din aceste sonde sunt folosite pentru consumul de apă. Restul este utilizat pentru producerea de
energie.
Suprafața echipată pentru irigare a crescut în Norvegia de la 68 815 ha în 1979 la 90
670 ha în 1989 și 134 396 ha în 1999. Irigarea se practică în principal pe soluri cu capacitate
joasă sau moderată de stocare a apei în sud-estul Norvegiei, în locurile situate la est de munții
care captează apa de ploaie. Cu toate acestea, în unele văi izolate din interiorul țării, cantitatea
anuală de precipitații este de 320 mm, aici agricultura nu este posibilă fără irigare. Un inventar al
proprietăților solului pe terenurile agricole a fost utilizat pentru a distribui suprafața echipată
pentru irigații. Inventarul nu acoperă întreaga Norvegie, ci cea mai mare parte a suprafețelor
utilizate pentru producția agricolă. Printre numeroase alte proprietăți ale solului, inventarul
furnizează capacitatea de menținere a apei din stratul superior (înălțime de 60 cm) în patru clase.
Suprafața irigată a fost atribuită tuturor solurilor cu o capacitate redusă de menținere a apei (<50
mm) și solurilor cu o capacitate moderată de menținere a apei (50 - 90 mm). În total, în aceste
regiuni de sol au fost alocate 77 845 ha de suprafață irigată. Partea rămasă a zonei echipate
pentru irigare a fost alocată zonelor cultivate în regiuni care nu sunt acoperite de inventarul
solului și solurilor cu o capacitate mai mare de menținere a apei.
Aproximativ 40% din cursurile de apă ale Norvegiei au o stare ecologică bună.
Poluarea transfrontalieră pe distanțe lungi provoacă acidifierea și aduce substanțe periculoase la
lacuri și râuri, cel mai grav în sud și în partea de nord-est a țării. În mod parțial, concentrațiile de
mercur sunt atât de ridicate încât au fost emise sfaturi privind consumul de pește de către femeile
însărcinate și care alăptează.
În ciuda introducerii numeroaselor măsuri în ultimii ani, acidificarea, eutrofizarea,
substanțele periculoase, fluxul de apă modificat, stoparea migrației și răspândirea speciilor
străine invazive reprezintă încă o problemă. În viitor, schimbările climatice pot escalada
problemele, în special în ceea ce privește creșterea risipei și răspândirea speciilor străine.
Fig. 1. – Lacul Mjosa
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Mj%C3%B8sa#/media/File:La2-demis-mjosa.png

Fig. 2. – Lacul Mjosa


Sursa: https://www.visitnorway.pl/listings/kayaking-at-mj%C3%B8sa/189484/
Fig. 3. – Raul Orkla
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Orkla_(river)

Fig. 4. – Raul Orkla


Sursa: https://www.sportquestholidays.com/tour/river-orkla-salmon-fishing/
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_dulce
https://www.norskvann.no/images/torilh/The_water_services_in_Norway_endelig.pdf
http://www.environment.no/topics/freshwater/
https://www.eea.europa.eu/soer/countries/no/freshwater-state-and-impacts-norway
http://www.fao.org/nr/water/aquastat/irrigationmap/NOR/
https://en.wikipedia.org/wiki/Lakes_in_Norway

S-ar putea să vă placă și