Tema 3: FILOSOFIA CHINEI ANTICE

1. Aparitia filosofiei în China Antică.Principiiile și ideile acestei filosofii

2. Școlile filosofice Chineze:
a. Scoala confuciană;
b. Școala moistă;
c. Școala Daosistă;
d. Școala legistă.
Biblio: •Istoria filosofiei. Partea I, Tema: Filosofia chinei Antice (Filosofia Antică, in bibliotecă);
•Analecte, Confucius; Lao –Tze, Tao Te King
1. Aparitia filosofiei în China Antică.Principiiile și ideile acestei filosofii
Filosofia apare in sec. VI-VII î. e. n.
China a fost un stat despotic (puterea in mainile unui om) si ierarhic. Toată puterea se afla in mainile
imperatorului, el detine puterea economica, pentru că în mainile lui se afla toate pamanturile, detine
puterea ideologica, el fiind primul preot in stat și in acelasi timp este primul administrator.
Din punct de vedere religios, China considera ca puterea universala si supranaturala este cerul!!
Imperatorul era considerat fiul cerului, are toata puterea in maini, fiul puterii supreme.
Initial, în acest stat nu existau legi, toate relatiile se rezolvau prin ritualuri. Existau ritualuri in diferite
domenii:
o pentru diferite paturi sociale;
o pentru a se inchina puterilor naturale;
o se inchinau celor morti. (aceste ritualuri dominau).

Ideiile filosofice în China Antică le intalnim in cartile vechi ale acestui stat, printre care cele mai importante
sunt: Cartea Prefacerilor, Cartea istoriilor, Cartea stihurilor, Cartea Primaverii si a Toamnei și in
Cronici.
I. O idee importanta în aceste carti este idee de existenta a doua puteri universale Yin Și Yang,
care au participat la crearea universului și care se află în toate lucrurile existente și in fiinte.
•Yang: puterea activa, lumina, aceasta este identificata cu masculinul, soarele, cerul, ziua.
•Yin: puterea pasiva, se identifica cu intunericul, noaptea, luna pamantul, femininul.
*Aceste puteri exista doar impreuna si formeaza semnul Yin-Yang.
II. A doua idee, este principiul DAO (dao), care reprezinta o lege universala care supune toate
lucrurile. Pentru oameni este foarte important cunoasterea acestei legi, pentru ca cel ce
cunoaste, stie cum sa se comporte.
În afara acestor idei, au aparut un sir de idei etice, de comportare:
1. Principiul Lee – ritm, supunere. Fiecare om trebuie sa cunoască ritualurile si sa se supuna lor;
2. Principiul Siao - presupune respectul față de parinti, tată;
3. Principiul Tzi - respectul fata de frate, respectul celor mici fata de cei mari, din punct de vedere
social, supunerea celor mai inferiori celor superiri.
Toata etica chinezilor se bazeaza pe notiunea de SUPUNERE.
Acestea sunt ideile principaele pe care se vor baza scolile filosofice, ele se vor regasi in toate scolile intr-un
mod sau altul, in unele cazuri criticate, in alte cazuri sustinute, dar sunt fundamentale pentru toată
gandirea chineză.
 2. Școlile filosofice Chineze:

a. ȘCOALA CONFUCIANĂ
•Fondatorul: ganditorul chinez Kung-Fu-Ze, latinizat Confucius, a trait in sec VI-V î. e. n.
Este considerat unul dintre cei mai mari ganditori ai Chinei Antice, dar nu numai nu mai a Chinei, dar si a
omenirii in general.
Ideile acestui ganditor se afla la baza religiei confuciene. Adica filosofia acestuia cu timpul s-a transformat
in religie. Este una din principalele religii din China, abia în sec. XX, cand a aparut comunsimul, au incercat
s-o distrugă, dar au eșuat.

*Conficius vine din familie nobilă, dar saracitț. Tatal sau era ostas, razboinic, avea o anumita avere, din ce
lupta primea o oarecare dobanda, de aceea avea mai multe sotii. Mama lui a fost ultima sotie, cand a murit
tatal lui, sotiile mai mari au alungat-o. Confucius ramas fara bani, lucreaza de mic copil. La 15 ani incepe a
studia, iar la 50 devine cel mai mare ganditor, savant al Chinei. Anume el a redactat cele mai vechi carti
(numite mai sus).
El este considerat un filosof conservator, el sustinea ca oamenii care au trait mai inainte erau mai buni,
aveau o comportare mai buna, de aceea normele care au exsita inainte trebuie de reintors in societate,
pricipalul fiind valorile spirituale care se bazau pe ritualuri.
În filosofia lui Confucius apar două probleme mari:
I. Organizarea statului;
II. Educatia oamenilor.
De aceea el va inainta notiunea de OM ALES. OM NOBIL
I. Organizarea statului;
El sustinea ca statul trebuie sa fie organizat ca o familie. În general, statul nu este altceva decat o familie
mai mare. In orice familie, cel mai important este tata, are grija de toti, dar totodata cere supunere,
ascultare. Imperatorul de asemenea este parintele natiunii, de el depinde cum vor trai oamenii in stat. El
spune că daca intr-un stat imperatorul este bogat, restul saraci-atunci statul nu este normal, bun.
În legatura cu personalitatea imperatorului apare ideea de OM ALES, OM NOBIL.
•Omul nobil: nu este om bogat, este un om care are o compprtare deosebita, mai întâi de toate trebuie să
fie întelept. Înteleptul vede si intelege intregul, toatalitatea existentei, pe cand cel inferior vede doar o
singura parte din acest intreg, partea sa ( acesta e deosebirea dintre oamenii superiori si inferiroi), cel nobil
trebuie sa cunoasca partea de mijloc.
II. Educatia oamenilor.
A înaintat un șir de reguli de comportare:
1. Regula Cerului: cerul este forta suprema. Orice om nobil trebuie sa se conduca de normele
stabilite de cer, astfel, regulie cerulului vor deveni reguli de comportare în societate;
2. Regula de Aur – Su: cere ca oamenii sa nu faca rau la altii, ea sună în felul următor: ”Nu fă altuia
ceea ce nu-ti doresti tie”;
3. Gen. Omenia: cere ca fiecare din noi sa repecte OMUL, pe orice om in general;
4. Regula Lee-buna cuviință: exprimă atitudinea exterioara a omului nobil fata de ceilalti, ceea ce
presupune corectitudine, credinta.
Un alt șir de reguli introduse de Confucius sunt dedicate ordinii sociale. Include 5 principii:
1. Relația TATĂ-FIU: Fiul trebuie sa repsecte tatăl, tatăl trebuie sa arate bunătate;
2. Relația FRATE MARE-FRATE MIC: fratele mai tânar trebuie sa fie modest, cel varstnic –blând;
3. Realția SOȚ-SOȚIE: sotia trebuie sa arate supunere sotului, sotul sa aiba o comportare corecta;
4. Relația BĂTRÂNI-TINERI: tinerii sa respecte batranii, iar batranii sa fie generosi;
5. Relația CONDUCĂTOR-SUPUS: supusul sa fie credincios conducatorului, conducatorul sa arate
bunăvoință față de supuși.
Fraze din cartea lui Confucius:
” Cel ce invata si nu gandeste, nimic nu dobandeste. Cel ce nu invata si gandeste mare pericol il pandeste”
b. ȘCOALA MOISTĂ
•Apariție: sec V-IV î.e.n.
•Fondator: marele ganditor chinez Mo-ze.
Această școală este condierata ȘCOALA POPORULUI, spre deosebire de scoala lui Confucius, care era
considerată o școală pentru aristocrați.
Se bazeaza pe un principiu însemnat”IUBIREA GENERALA”, adicaărelațiile dintre oameni trebuie să se
realizeze dupa principiul iubirii.
Mo-Ze spune ca cerul, care este forta suprema in univers, ii iubeste pe toti la fel, el nu face deosebire intre
bogati si saraci, intre intelepti si naivi, intre state mari și state mici, pentru cer toti sunt egali. Cerul nu
doreste ca un om bogat sa-l asupreasca pe unul sarac, un om destept sa-l amageasca pe cel naiv, el nu
doreste ca un stat puternic sa navaleasca asupra unui stat slab. Invers, cerul doreste ca cel bogat sa-l ajute
pe cel sarac, cel destept pe cel naiv, iar statul puternic pe-un stat slab. Acestea ar fi rgeulile cerului, care se
bazeaza pe principiul IUBIRII GEBERALE
Vointa cerului, spunea el, corespunde vointei poporului, nu vointei celor bogati si avuti. În realitate, spunea
el, nu este asa, in societate mai degraba domina principiul violentei, decat principiul iubirii, dar violenta nu
rezolva problemele, ci mai degraba le adanceste.
Ideea despre iubirea generala vine odata cu venirrea lui Isus Hristos, care spunea ca porunca principala este
iubirea față de Dumnezeu, iar a doua este iubirea față de aproapele său.
c. ȘCOALA DAOSISTĂ
•Apariție: sec. VI î.e.n.
•Fondator: gânditorul Lao-Tze.
Teoria acestei scoli se bazeaza pe IDEEA DAO. Dao, spun ei, este o lege universală care supune tot ce
există, atat lucrurile fizice, cat si comportarea umana. Pentru a intelege sensul acestei legi, este necesar s-o
divizam in doua parti:
1. Dao cu nume: lucrurile și fiintele care au primit nume, ceea ce este dat in organele senzoriale.
Adica acesta este pamantul, soarele, apa, vantul... Aceasta si este fiinta.
2. Dao fără nume: nu este dat în organele senzoriale, el mai degraba trebuie inteles, el este ascuns de
organele senzorilae, dar el este principal. El formeaza fundamentul acetei lumi. El este numit
neantul, nonexistenta. Din el apar lucrurile, fiintele. Anume din el apare tot ce exista. Acest Dao fără
nume este adancul, nedeslusitul, imperceptibilul, vidul. Anume in aceasta parte a realiatii, in Dao
fara nume, se afla pacea, linistea, armonia.Pe cand in Dao cu nume, mai degraba apar contradictiile.
De aceea, este foarte important sa intelegem acest Dao fara nume.
Exista doua tipuri de cunoasrtere, zic ei:
1. Pentru oamenii obișnuiți. Cunoasterea incepe de la organele senzorilae, adica Dao cu nume, dupa
trece la Cer, fortele supranaturale, care sunt considerate cauze ale lucrurilor, si numai dupa aceea se
trece la Dao fara nume.
2. Insa inteleptii zic o a doua cale a cunoastere. Nu trec prin aceste etape, ci il cunosc pe Dao fara nume
deodata, care este inceputul și sfarsitul

d. ȘCOALA LEGISTĂ
Susține un alt punct, diferit de-a lui Confucius.
Atat Confucius, cat si scoala legista consiera ca trebuie de creat un stat puternic. Toate ideile acestei scoli
sunt indreptate pentru formarea unui stat puternic, insa, pentru formare acestui stat, legistii si Confucius,
pun la baza principii opuse.
Confucius pune principiul moralității, adică educația omului,bazat pe anumite principii, el considera ca
omul de la natura este bun și daca acesta nu este educat, el poate fi reeducat, spre binele său și al societății.
Legistii, invers, considera ca omul de la natura este rau, este egoist, prin educatie el nu poate fi schimbat.
Morala, din punctul lor de vedere, este un rau social, binele nu poate schimba omul. De aceea, in locul
moralei, trebuie de introdus legea. Deci, in fata legii toti trebuie sa fie egali, in afara suveranului,
imperatorului, acesta nu se supune legilor. Legea trebuie sa fie aspra, omul pentru orice fapta trebuie sa fie
pedepsit. Pentru cea mai mica faptă, greșeală, trebuie sa fie pedepsit crunt. In legatura cu aceasta, ei
introduc nu numai legea, dar si denunturile, adica unul sa vorbeasca despre greselile celuilat, despre raul
celuilalt. Acestia considerau ca in socitetae nu trebuie sa fie mai multe puncte de vedere asupra intelegerii
realitatii, de aceea, filosofia trebuie exclusa din societate, căci anume ea introduce în societate diferite
puncte de vedere si oamenii nu se supun. În legatura cu aceasta,reprezentantii acestei scoli au cerut ca
cartile stiintifice, filosofice, sa fie arse pe rug, iar filosofii si savantii sa fie dusi la construirea zidului
chinezesc.
Ideiile acestei scoli nu au durat mult, au fost sustinute de anumiti imperatori, dupa moatea impertaorului,
reprezentatii au fost cazniti. Dupa ei, omul este ca un animal.

A DOUA PERECHE

Filosofia în India Antică

Filosofia în India Antică avea un caracter religios și a apărut în sec. XII-XI î.e.n.
Se bazează pe izvorele social și cultural.
I. Izvorul social: societatea indiană este împărțită în 4 caste, numite și varme. Castele sunt
endogame, adică nu este posibilă trecerea de la o castă la alta. Trecerea este numită reîncarnare și
este hotărâtă de karma-legea universală care răsplătește sufletul cu o viață nouă.
Avem două caste:
•superioare: •inferioare:
o Brahmanilor; o Vaiși;
o Kșatrilor; o Șudrilor

*Fiecare castă are legea sa de comportare DHARMA!

1. Casta brahmanilor: casta preotilor, dharma aceste este sa citească și sa explice cartile sfinte, sa
realizeze sacrificiile și sa primeasca darurui, aceștia nu au dreptul sa munceasca fizic;
2. Casta kșatrilor: casta razboinicilor, casta politicienilor și a militarilor. Dharma lor este lupta, el tot
timpul trebuie sa fie pregatit de lupta;
3. Casta Vaiși: casta oamenilor simpli. În ea se includ taranii, meseriașii și negustorii. Fiecare are
activitatea sa si trebuie sa realizeze aceste activitati (muncesc pentru sine și pentru alții);
4. Casta șudrilor: cea mai inferioara. Este supusă, a robilor, fara drepturi. Indeplinesc muncile cele
mai josnice.
În timpul vietii nu este posibila trecerea de la o castă la alta ( societatea era impartita in caste), nici prin
casatorie nu aveau dreptul, de altfel erau transferati în casta superioara.
Structura de casta a fost lichidata abia in 1947.
II. Izvorul cultural: se contine in cartile sfinte ale indienilor care este includ in cartea VEDE.
Vede se separă în mai multe carti:
1. Sanhit (carte de imnuri religioase); 3. Araniak;
2. Brahman; 4. Upanișade.
În ele sunt un șir de imnuri dedicate zeităților, de asemenea, sunt explicatii la aceste imnuri, și explicații la
realizarea sacrificiilor, aducerea jertvelor.
În ultima carte, Upanișade, sunt multe idei filosofice.
a) Ideea aparitiei universului, aceasta se contine in imnul lui Nasabi „În starea cea mai simpla
și inițială, ființa reprezinta ceva unitar, amorf, nedezmembrat, lipsit de un conținut concret și în
sensul acesta nu se poate spune nici că există, și nici invers. Atunci n-a existat nici ființa, nici
neantul (non-ființa), n-a existat nici spațiul aerian, nici cerual deasupra lui. Primul impuls al
diferențeirii lumii a fost dorința, unitarul sub acțiunea ei s-a împărțit în părți contrare: ființă și
neant, sus-jos, zi-noapte, moarte- veșnicie”.
Primul imn (al creației) ne spune ce a fost, nu avea nici conținut, nici formă.
b) Ideea despre existenta substantei, explicata prin trei notiuni:
1. Pranjapadi: considerat de indieni omul primordial, care ste strămășul existenței, pentru că din
părțile lui au apărut în univers toate lucrurile și ființele.
2. Scamphi: reper,proptea. Tot ce exista are nevoie de un ajutor, nimic nu poate exista de sine
statător, are nevoie de un reper. Exista reperul tuturor reperelor, numit scampfi. Acesta este un
element religios, nu avem existenta de sine statatoare, avem nevoie de un reper.
1. Prhana: – explică ceea ce suține viața, s-ar traduce ”respirație”, ei consideră că prin respirație noi
primim această prană, care este susținătorul vieții, ori pur simplu viața. Din ea apare
•ATMAN –”suflet”, este sufletul individual al fiecărui om, dar mai este și
•BRAHMAN: sufletul universal, poate fi considerat zeitate, dar in acel timp și substanța universala,
sau energia universala, din care se emaneaza sufletele individuale.
Care este legătura dintre atmanul individual și brahman (atmnaul universal)?
Ei susțin ideea că sufletul este veșnic, iar corpul este muritor și nu este altceva decât o haină temporară
a sufletelor, prin aceasta ei vor suține ideea de transmigrare a sufletelor, adică a trecerii sufletelor dintr-
un corp in altul.
Avem un sir de notiuni care explica acest proces:
1. Tharma; 4. Mocșa;
2. Karma; 5. Nirvana;
3. Samsara;
Să presupunem că un ATMAN se găsește în corpul uni războinic (kșatru), fiind în această castă, el are
dharma sa, după moarte, dacă el o respecta, KARMA-legea universala care da o viata noua, il va trece
in alta casta, in dependenta de comportare ( daca s-a comportat bine, poate trece in altă casta).
Intoarcerea sufletului in substanta universala și este NIRVANA, acolo el va intâlni pacea , linistea care
nu este in viață.
Scopul sufletului, omului este unirea cu acesta substanta universala, trecerea sufletului de unde a venit.
În cazul cand sufletul a fost las, atunci in cealalta viata, karma il duce intr-o casta inferioara, până
ajunge în lumea animalelor, dacă nu îndeplinește dharma.
SAMSARA este cercul suferientei, pentru ei, suferinta se considera atat viata, cât și trecerea sufletului
dintr-un corp in altul. Fericirea pentru ei este unirea cu substanța universală, pentru a atinge
NIRVANA. Procesul eliberării din acestă suferință se numește ”MOCȘA”
Aceste idei au stat la baza formării unor șir de școli filosofico-religioase. Toate școlile induse se împart
în două catgeorii:

1. Astica (ortodoxe): sustin autoritatea vedelor.Din scolile ortodoxe fac parte:

-Yoga -Nemamsa
-Vedanta -Neiaia
-Iasașica -Samhia
2. Neastica (neortodoxe): nu sutin autoritatea vedelor, sau incearca sa reformeze ideile vedelor. Din
ea fac parte
- Budimsul - Carvaca
 -Geedismul
ȘCOLILE FILOSOFICE INDIENE
BUDISMUL apare in sec. VII î.e.n., este creat de principile Sin Hartha Gautama
*Buda inseamna LUMINATUL
Principiile budismului:
 Răul făcut inmulțește răul;
 Viața este suferință. Trebuie de cunoscut care este cauza suferintei. Cauza este dorințele, poftele
noastre, plăcerile.
Rămâne să curmăm, să oprim suferința. Atunci trebuie de oprit dorințele noastre. Cea mai mare dorință
este dorința de a trăi. Pentru aceasta exista 8 reguli
Regulile budismului:
1. Reținerea de la minciuni, clevetire, vorbe vulgare și ușuratice;
2. Regula Ahisma, să nu pricinuiești, să nu dăunezi la tot ce este viu;
3. Reținerea de la furt;
4. Traiul din muncă cinstită;
5. Lupta cu ispita și cu gândurile rele;
6. Înțelegerea caracterului trecător al existenței;
7. Izolarea de la tot ce te leaga de viata (repulsia de corp, de rațiune, de afecțiune);
8. Îndreptatea corecta a gandurilor, concentrarea spre sine, meditatia.
Meditatia are 4 nivele:
1. Concentrarea ratiunii curate, pentru intelegerea si talmacirea adevarului;
2. Credinta in aceste adevaruri, atingirea echilibrului sufletesc și a fericirii supreme
3. Eliberarea de bucurie și simțul trupescului;
4. Atingerea calmității și indiferenței totale, aceasta este Nirvana.
Budiștii, spre deosebire de alte scoli, considera ca Nirvana poate fi atinsa in acesta viata, acest proces al
nirvanei este unirea cu substanta universala și linistirea sufletului.
ȘCOALA CARVACA
Este deosebita de celelalte scoli indiene, care majoritatea lor sunt religioase. Este o scoala materialista și nu
susține ideile vedelor. Ea susține că tot ce există este alcătuit din elemente materiale. Aceste elemente sunt :
pamantul, apa, aerul,focul.
La distrugerea, mortea acestor lucruri, aceste elemente se separa, de aceea lucrul dispare. Sufletul la fel este
alcătuit din elemente și ele tot se separa la moarte. Reiese că nu există o altă lume decât această lume, ceea
ce spun școlile ortodoxe, că există o altă lume, nu este corect. Există conțiința umană, care produce un șir de
idei despre lume . De aceea, nu trebuie sa avem grija de lumea cealalta, de suflet și să trăim o viată buna pe
pamant. Aceasta inseamna că fara doar si poate, în viata exista suferinta, dar nu numai suferinta exista, dar
si bucurie, de aceea omul trebuie sa se straduie sa minimizeze suferintele, actiunea lor asupra noastra și sa
mareasca puterea bucuriilor, actiunii acestea asupra vietii. Sensul vieții constă în avea bucurie de la viață.
ȘCOALA VEDANTA
Pune fundamentele gandirii induse, ea sustine ca adevarul in aceasta lume este Brahmanul. Adica acea
substanță Universala,acea zeitate, care exista vesnic și exista in afara spatiului si timpului. În aceasta
substanta nu exista nimic contingent, intamplător. Ea nu are forme și însușiri. Ceea ce este dat în organele
noastre senzoriale, este o lume a iluziei care acopera acel adevar care exista după aceste iluzii, această lume
din organele senzoriale, este numita de el „voalul Mayei”.
Ce produce aceste iluzii?
Ele sunt produse de rațiunea noastră, corpul, senzațiile noastre. De aceea, datoria fiecarui om este sa iasă
din aceasta iluzie. Fiecare om sa distruga, nimiceasca aceasta personalitate fictiva a noastră, care este creata
de gandirea noastra, de sentimentele, emotiile, corpul nostru. Acest lucru se face prin cercetarea lui
Brahman. Ceea ce este legat de corp ne îndreapta spre cunoasterea lumii exterioare, de aceea se și formeaza
aceasta personalitate fictiva, insa cunoasterea adevarata trebuie sa fie spre cunoasterea Brahman, care se
afla in fiecare dintre noi, fiind sufletul, atmanul nostru, fiind dar o parte a Brahmanul universal. Sa ne
indreptam cunoasterea din exterior spre interior. Aceasta cunoastere se face prin meditatie.