PĂMÂNTUL - are forma unui geoid ca rezultat al efectelor gravitaţiei şi Paleomagnetismul - numit şi magnetism remanent, reprezintă magnetismul trecutului

Paleomagnetismul - numit şi magnetism remanent, reprezintă magnetismul trecutului geologic, înregistrat

rotaţiei asupra mineralelor ce-l alcătuiesc. Gravitaţia determină forma
de sferă a planetei, iar mişcarea de rotaţie a acesteia, cu o durată de
23,93 ore (1 zi terestră) şi cu o viteză ce creşte de la poli spre ecuator,
unde atinge valoarea de 1600 km/oră, face ca efectele gravitaţiei să fie
mai reduse la ecuator. Rezultatul este o bombare mai accentuată a
planetei cu circa 20 kilometri în această regiune în raport cu regiunile
polare, mai aplatizate.
Structura internă a Pământului şi caracteristicile fizico-chimice ale
materiei, dar şi influenţele cosmice (radiaţiile cosmice, vântul solar etc.)
impun anumite proprietăţi fizice Pământului: gravitaţia, presiunea,
căldura, radioactivitatea,magnetismul, paleomagnetismul.
PROPRIETĂȚILE FIZICE MAJORE ALE PĂMÂNTULUI
Gravitaţia - reprezintă forţa de atracţie exercitată de o planetă sau un alt corp
cosmic de dimensiune mai mare (stea, satelit, planetoid etc.) asupra materiei de la
suprafaţă şi din imediata apropiere a sa. Este cunoscută şi sub denumirea de
“legea atracţiei universale”, formulată de fizicianul Isaac Newton (1642-1727).
Newton a formulat legea gravitaţiei universale astfel: F = k(m1 x m2/r2) unde k - reprezintă coeficientul de
-11 2 2
proporţionalitate, numit şi “constanta atracţiei universale”, valoarea sa fiind de 6,672 x 10 N x m /kg ; m1 şi m2
reprezintă masa celor două corpuri aflate în atracţie şi se exprimă în kg; r - reprezintă distanţa dintre cele două
corpuri şi se exprimă în metri. Valoarea acceleraţiei gravitaţionale: 9,78 m/s2 la ecuator şi 9,83 m/s2 la poli.
Presiunea - o caracteristică fizică a Pământului, fiind de mai multe tipuri, cele mai importante fiind cea
litostatică şi cea orientată.
Presiunea litostatică - este reprezentată de apăsarea rocilor aflate deasupra
punctului măsurat, aşadar, presiunea creşte cu adâncimea. Determină
compactarea rocilor, reducerea volumului de pori şi evacuarea apei şi aerului
din pori. Astfel, la nivelul scoarţei presiunea poate depăşi 1000 de atmosfere.
PĂMÂNTUL - GENEZĂ ȘI EVOLUȚIE de orientarea liniilor câmpului magnetic în momentul formării rocilor, în special a celor magmatice.
În timpul consolidării rocilor magmatice, atunci când temperatura acestora scade sub 580°C, mineralele
În urmă cu 4,6 miliarde ani - Se formează planetele Sistemului Solar, inclusiv Pământul, în
feroase se orientează paralel cu direcţia polului nord de la acel moment, rămânând neschimbată (magnetism
urma procesului de acreţie a materiei existente în apropierea Soarelui. Pământul este a treia termoremanent) atâta timp cât roca nu este reciclată în procesul de subducţie sau în procese de altă natură.
planetă de la Soare, una din cele patru planete telurice sau planete interne. A evoluat de la stadiul
Dintre rocile sedimentare care prezintă magnetism remanent (magnetism remanent depoziţional), cele
de protoplanetă, supusă unui intens bombardament meteoric care a determinat topirea rocilor şi mai potrivite pentru analize sunt argilele, fiind frecvent folosite pentru întocmirea scărilor paleomagnetice.
migrarea elementelor grele spre interior, dar şi creşterea în diametru, atingând în urmă cu circa
4,56 miliarde ani stadiul de planetă
4,5 miliarde ani - Un corp cosmic (probabil un planetoid) de dimensiunea planetei Marte s-a
ciocnit cu Pământul, dislocând un volum foarte mare de rocă ce a format o centură de fragmente
reţinute în jur de gravitaţia terestră. Ulterior, aceste fragmente s-au răcit şi s-au grupat formând
un nou corp cosmic ce gravitează în jurul Pământului - Luna, singurul satelit natural al său.
4,5 - 3,8 miliarde ani - Continuă stratificarea elementelor ce compun Pământul, elementele
grele din interiorul planetei determinând apariţia câmpului magnetic. Pământul prezintă un
nucleu şi o scoarţă, o atmosferă şi un ocean primitiv. Intensul bombardament de meteoriţi din
partea a doua a Hadeanului a lăsat urme pe Lună vizibile şi astăzi, iar pe Pământ a determinat
pulverizarea atmosferei şi oceanului, precum şi topirea rocilor.
3,8 miliarde ani - prezent - Pământul şi-a recăpătat atmosfera şi hidrosfera, în mare parte prin
mecanisme proprii (erupţii vulcanice etc.), iar structura internă a planetei a devenit mai
complicată ca urmare a “sortării” elementelor pe verticală. Elementele grele sunt localizate în Prin stabilirea vârstei
centru, unde formează nucleul, iar cele mai uşoare la suprafaţă, unde au format crusta (scoarţa). absolute a rocilor şi a
Între cele două învelişuri se interpune mantaua, “motorul” dinamicii plăcilor litosferice şi formării orientării magnetismului
continentelor şi bazinelor oceanice. În bazinele oceanice au luat naştere primele forme de viaţă Scara polarităţii geomagnetice (A);
remanent se poate stabili
ce au evoluat de la forme simple (unicelulare) la forme complexe, extinzându-se ulterior şi în Epocile paleomagnetismului de o poziţia polilor magnetici
domeniul terestru şi aerian. De-a lungul timpului, până în prezent, s-au manifestat numeroase parte şi de alta a riftului medio- tereştri, dar şi inversiunile
cicluri geo-tectonice majore, ceea ce a determinat o permanentă schimbare a configuraţiei atlantic (B)
câmpului magnetic.
continentelor şi bazinelor oceanice. Formele de viaţă s-au diversificat, unele au dispărut în urma
unor extincţii majore la nivel planetar, altele au luat naştere în urma procesului evolutiv.
Schimbările climatice, la rândul lor, au determinat numeroase catastrofe climatice, cele mai Schimbarea poziţiei nordului
magnetic în ultimii 38.000 ani
importante fiind glaciaţiunile. În peisaj şi-a făcut apariţia OMUL, care şi-a creat culturi materiale (dupăBucha, 1976, citat de Ene,
proprii şi habitate care au evoluat permanent în detrimentul mediului natural. 2012)

Presiunea orientată (de stres) - este de origine SCARA GEOCRONOLOGICĂ

tectonică, manifestându-se la nivelul scoarţei

(milioane ani)
Evenimente tectonice

Vârsta
EON

ERĂ
pe orice direcţie. Determină deformarea rocilor PERIOADĂ EPOCĂ Forme de viaţă şi
plastice (cute) şi fracturarea rocilor mai puţin glaciaţiuni
clastice (falii, diaclaze). CUATERNAR
Holocen
0,01 Homo sapiens sapiens
Pleistocen Glaciaţiunea Cuaternară

Orogeneza alpină
1,87 Apariţia genului Homo (H. Habilis)

NEOZOIC
Pliocen Carnivorele mari Faza rhodanică
20 NEOGEN 5,3 Apariţia Australopitecilor Faza attică
Magnetismul - este o proprietate a Pământului determinată de mişcarea 5 Miocen Faza stirică
M Primele hominoidee Faza savică
curenţilor de convecţie din nucleul extern. Această proprietate face ca planeta .a M E Z O 23,7
A Z O
Oligocen
Primele maimuţe
noastră să se manifeste ca un magnet uriaş, fiind înconjurat de un câmp E R I PALEOGEN
36,3 Primele balene
C Eocen
magnetic la exterior numit magnetosferă, aflată în relaţie directă cu activitatea Ă 57,8

.a
Paleocen Primele primate

PHANEROZOIC
M
solară. Liniile câmpului magnetic ies din polul sud şi intră în polul nord, 66,4
Extincţie în masă

5
Superior Orogeneza alpină
extinzându-se în jurul Pământului pe o distanţă ce variază între 1000 şi 60.000

13
N I CRETACIC 97,5 Primele mamifere placentare
(fazele austrică şi laramică)
A Inferior Primele plante cu flori

MEZOZOIC
kilometri, vântul solar imprimând asimetria respectivă. N E 144
I C
245 U R A S C R E I O A Superior
163 Primele păsări

P
MILI J T
A I L JURASIC Mediu Orogeneza kimerică nouă
IC M

a
OAN S C 187
E AN RI
A 6 5 Inferior Extincţie în masă

l e
I

.a
208 Primele mamifere
I T C Superior

M
230 Orogeneza kimerică veche
TRIASIC Mediu

o
5
57 P 240 Primele reptile zburătoare Fragmentarea

50
0M Inferior Primii dinozauri supercontinentuluiPangaea

c
M .a 245

A
.a ORDOVIC 43 5 Superior Formarea
Extincţie în masă

e
IAN

L
IAN PERMIAN 258

N
R supercontinentuluiPangaea
CAMB Diminuarea pădurilor

E
Inferior

SILURIA

n
286 Orogeneza hercinică

OG
Superior Păduri luxuriante de mlaştină
58 M.a CARBONIFER 320 Primele reptile Glaciaţiunea Gondwaniană

PALEOZOIC
410 Inferior

EN
P M.a 360 Primii amfibieni
E R . DEVONIAN
Superior
Mediu 374 Extincţie în masă
E A P A L E
36
Ă Inferior 394
R . a .
0
I C 408 Primele insecte şi
M O Z O Superior
plante cu seminţe

E
295 SILURIAN 421
M.
M
Câmpul magnetic al Pământului are trei componente de bază: axa magnet că, I Inferior
438 Orogeneza Caledoniană
a.

o
A 37 M Superior
458 Extincţie în masă Glaciaţiunea Ordoviciană
polii magnetici ş ecuatorul magnet c. N N .a ORDOVICIAN Mediu
478 Primele plante de uscat

c e n
A Inferior
Axa magnetică - uneşte cei doi poli magnetici ai Pământului. Valoarea I 505 Primii peşti şi protoamfibieni
! C N 24
Superior
523
A R O CAMBRIAN Mediu Primele animale marine cu
actuală a unghiului pe care-l formează această axă cu axa de rotaţie a B O V M. Inferior 540 schelet extern
N I F E R D E a 570 Fragmentarea
Pământului este de 11,5°; P 5, Fauna de Ediacara
supercontinentului Rodinia
R 3

Ă
EC M SUP.
1,

! Polii magnetici - punctele unde axa magnetică intersectează suprafaţa .a

87

CRYPTOZOIC (PRECAMBRIAN)
Glaciaţiunea Ptz superior

PROTEROZOIC
10.

AM Fosile de meduze (670 M.a.)

C
planetei; 900 Formarea
M

BR supercontinentului Rodinia
000

.a

Ecuatorul magnetic - plasat la jumătatea distanţei între cei doi poli

I
! IAN Orogeneza Uraliană
magnetici ai Pământului, unghiul format cu ecuatorul geografic având O MED. (Grenville, Dalslandian)
ani

valoarea apropiată de cel format de axa magnetică cu axa de rotaţie. Z Primele organisme
O pluricelulare

n
1600 Columbia - primul

ce
E supercontinent?
N

go
1,2 mld. ani INF. Primele eucariote
A

li
E R
primele alge pluricelulare fosile Glaciaţiunea Huroniană

O
Primele depozite feroase
2500
Abundenţă a rocilor
carbonatice
n SUP.
e
c N
o 3000

ARHAIC
i
M E
MED.
2,2 mld. ani
primele eucariote n G
Înclinaţia magnetică - este dată de valoarea unghiului format de planul acului c e
3400
Primele organisme
i o fotosintetizatoare
magnetic cu suprafaţa terestră (orizontala locului), aceasta fiind de 0° la P l O
INF. Cele mai vechi bacterii şi alge
ecuator şi 90° la poli. Cele mai vechi roci terestre
en E
Declinaţia magnetică - este dată de valoarea unghiului format de meridianul Ple istoc 4000
(3,96 miliarde ani)
4 mld. ani

HADEAN
Holocen N Originea vieţii?
magnetic cu meridianul geografic. Declinaţia magnetică poate fi vestică cea mai veche rocă
A R
N FORMAREA PĂMÂNTULUI
(atunci când direcţia meridianului magnetic indicat de acul busolei se 4,56 miliarde ani
C U A T
E R
în urmă Formarea Lunii
desfăşoară la vest de direcţia meridianului geografic), sau estică (direcţia 4560 Formarea scoarţei terestre
-ÎNCEPUTUL-
meridianului magnetic indicat de acul busolei se desfăşoară la est de direcţia * Culorile au fost stabilite de către CGMW (COMMISSION FOR THE GEOLOGICAL MAP OF THE WORLD) - 2008
meridianului geografic). 3,4 mld. ani
cea mai veche structură celulară fosilă Poster realizat de: Conf. univ. dr. Marian ENE