Muzeul personajului literar

Efectuat: Gramațchi Dumitru

Profesor:

Chișinău 2021
Cuprins:

1. Caracterizarea lui Nică

2. Casa părintească

3. La furat cireșe

4. La scăldat
 1. Caracterizarea lui Nica

Nica este personajul principal al romanului "Amintiri din copilarie", baiatul lui Stefan
a Petrei din satul Humulesti. Ajungand adult a carei principale caracteristici sunt geniul
povestirii, umorul si farmecul limbii, isi aminteste cu drag clipele traite in copilarie.
Nica este o ipostaza a copilului universal, simbolic pentru orice scolar din orice scoala
si din orice timp.
El este caracterizat direct de autor si indirect din fapte, vorbe, gesturi, relatia cu
celelalte personaje.
In primul rand faptele si comportamentul demonstreaza inca de la inceput, ca Nica este
un scolar caruia un prea ii place scoala. In loc sa citeasca prinde muste.
Dar de indata ce isi da seama de greselile facute se corecteaza, incepe a invata :"
heihei! cand aud eu de popa si de smarandita popii, las mustele in pace si-mi ieu alte
ganduri,alte masuri, incep a ma da si la scris, si la facut cadeltina in biserica, si la tinut isonul,
de parca eram baiet.
Este un baiat rusinos si fricos: "o multime de baieti si fete intre care eram si eu,un baiet
prizarit,rusinos si fricos si de umbra mea"
Portretul fizic este recunoscut de vorbele mamei lui "Iesi,copile cu parul balan, afara si
rade la soare doar s-a indreptat vremea".
Nica trece prin momente de nefericire, deoarece este silit sa paraseasca meleagurile
natale pentru a continua scoala.
Acum sufera copilul prima ruptura de vatra satului si traieste acut sentimentul
instrainarii. Calatoria a avut loc intr-o dimineata de iarna, in care "era un pui de ger de crapau
lemnele" si-l transporta pe Nica intr-o lume complet noua, necunoscuta, careia copilul nu i se
adapteaza deloc, mai ales ca au loc o serie de ghinioane si intamplari inedite: caderea in
Ozana, taierea pletelor, locuirea in gazda la Irinuca, unde se umple de raie capreasca,
daramarea bordeiului Irinucai, fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.
Fericit ca se intorsese acasa, Nica a cantat in ziua de Pasti, la biserica, "Ingerul a
strigat!", rugaciune invatata la scoala din Brosteni, spre uimirea tuturor celor din Humulesti.
Dar bucuria lui nu poate fi deplina pentru ca la Brosteni fusese tuns chilug si se simtea rusinat
ca nu mai avea plete, iar acest fapt este un prilej de distractie pentru fetele "mai dracoase",
care strigau dupa el "Tunsul felegunsul,/ Cainii dupa dansul!".
"Varsta de aur" a vietii este lipsita de griji si plina de bucurii, iar Nica stie sa profite
cu toata fiinta de farmecul copilariei.
Nica este unul din putinii copii care a reusit sa intre in istoria literaturii
romane!
 2. Casa părintească

Casa Ion Creangă din Humulești este un muzeu memorial înființat în casa în care s-
a născut și a copilărit povestitorul român Ion Creangă (1837-1889) în
satul Humulești. Clădirea este o construcție din bârne de lemn, cu acoperiș din șindrilă.
Construcția este formată din două încăperi micuțe și o tindă. Casa deține o valoroasă
expoziție permanentă, reorganizată tematic după 1989, ce cuprinde documente de arhivă,
scrisori, cărți poștale cu autograf, fotocopii ale manuscriselor, fotografii și 14 lucrări de
grafică.

„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa
părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la
capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam
când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi,
băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc,
parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”
—Ion Creangă

Casa are un acoperiș larg de draniță sub care se află pereții durați din bârne groase
peste care s-a așternut un strat de lutuială. Interiorul este format din două încăperi micuțe și o
tindă. Intrarea scundă este adăpostită de ploile repezi printr-o prispă lată de câteva palme, iar
în spatele casei un acoperământ de scânduri cu pantă repede protejează mai multe obiecte
gospodărești și unelte agricole cu certă valoare etnografică.
În prima încăpere, care este cea mai mare și fiind camera în care locuia familia se află
covata pentru copilul mic, hainele de sărbătoare așezate pe culmi și lada de zestre a mamei
Smaranda. În dreapta de cum intrăm se observă lavița în jurul căreia avea loc iarna
șezătoarea. În mijloc sunt așezate pentru a putea fi văzute, uneltele de țesut ale mamei, iar pe
o măsuță se pot vedea ceaslovul (prima carte după care a învățat să citească) și bustul său. În
tindă se pot observa foarte multe panouri cu date despre scriitor, iar în camera următoare,
adică în cămară, se afla intrarea în pod unde Nică a ascuns pupăza din tei.
Atracția turistică deține o valoroasă expoziție permanentă, reorganizată tematic după
1989, ce cuprinde documente de arhivă, scrisori, cărți poștale cu autograf, fotocopii ale
manuscriselor, fotografii și 14 lucrări de grafică, realizate de plasticianul Eugen Taru pentru
ilustrarea ediției din 1949 a Amintirilor din copilărie. Persoane implicate în organizarea
expoziției tematice a muzeului și în colecționarea obiectelor etnografice necesare organizării
expoziției au fost: Z. Grigoriu (descendent al povestitorului) și preotul Cosma (preotul satului
Humulești).
 3. La furat cireșe

In totalitatea ei opera literara "Amintiri din copilarie" povesteste in esenta intamplarile

copilariei lui Nica pe care le incadreaza intr-un anumit univers.
O astfel de intamplare este si cea relatata in frangmentul din manual  este extras din partea a
doua a"Amintirilor".

       Vara, pe-aproape de Mosi, Nica se duce la unchiul sau Vasile ca sa fure niste cirese,
deoarece numai aici si in vreo doua locuri din sat existau ciresi varatici.
Odata hotararea luata, Nica trece la realizarea ei. Se duce la casa omului si pretinde ca ar  vrea
sa-l ia pe Ion  la scaldat, dar afla de la matusa sa ca acesta nu era acasa, fiind plecat cu tatal
sau la piua din Codreni s-aduca niste sumani, pt ca locuitorii din Humulestiului fac sumani pe
care ii vand, dar ei duc la targ si animale si diverse produse obtinute de la acestea.
    Nica, cu ipocrita suparare si satisfactie ascunsa, isi ia ziua buna, saruta mana matusii si,
strecurandu-se pe unde poate, se trezeste in cires, unde incepe a carabani la cirese in san,
crude, coapte cum se gaseau.

       Insa cand se silea sa faca ce-o face mai de graba, o vede la tulpina ciresului pe matusa
Marioara cu o jordie in mana. Constatand ca baiatul nu cobora, femeia incepe sa arunce cu
bulgari si apoi incearca sa se urce in cires. Profitand de aceasta imprejurare, copilul sare in
canepa, dar matusa Marioara il urmareste cu jordia, pana ce dau canepa toata palanca la
pamant si apoi, impiedicandu-se, il scapa pe fugar, care care isi pierde urma si pocait ajunge
acasa. Pe seara, mos Vasile impreuna cu vinicul si cu paznicul il cheama pe tatal lui Nica sa
asiste la evaluarea pagubelor si sa le plateasca. Rusinat de cele intamplate si manios, tatal i-a
tras o chelfaneala zdravana neastamparatului de Nica.

Regretul  lui Nica, real sau doar mimat, este tardiv, pentru ca fapta fusese savarsita,
neramanandu-i decat sa indure rusinea cand va da ochii de matusa Marioara, cu mos Vasile,
cu varul Ion, dar si cu baietii si cu fetele satului. 
Nutreste insa speranta ca intamplarea va fi data uitarii ca si multe altele asemanatoare
petrecute de-a lungul timpului, dar in ciuda precautiei, alte nazbatii veneau pe rand. 

Intamplarile prezentate sunt povestite la persoana intai, deoarece naratorul este si personaj, si
participant direct la actiune. El si-a uitat varsta si retraieste intamplarile minunate ale
copilariei povestindu-le altora.

4. La scăldat
Nică, personajul principal al „Amintirilor..." ne spune că într-o dimineaţă de vară mama lui
l-a sculat din zori şi l-a rugat cu toată inima să stea lângă ea şi să aibă grijă de frăţiorul cel mic,
pentru că tatăl este plecat la coasă, iar dânsa nu-şi mai vede capul de treabă (adică are foarte,
foarte multă treabă).

Nică a acceptat la început, dar în gândul lui îşi dorea să meargă la baltă, pentru că era o zi foarte
călduroasă şi numai bună pentru scăldat. Aşa că şi-a împlinit gândul şi s-a dus... unde nu avea
voie în acel moment.

S-a distrat foarte bine la baltă, până când mama lui - care şi-a dat seama unde îl poate găsi pe
copilul neascultător... - a sosit şi ea, luându-i toate hainele de pe mal, drept pedeapsă. Nică nu
ştia cum să mai ajungă acasă..., fără haine! S-a bălăcit el cât s-a bălăcit, dar apoi i-a venit
foamea şi... a ieşit din apă, fugind spre casă, ruşinat.

Toate fetele, venite cu treabă la baltă, râdeau de el - şi asta e mare ruşine, mai ales pentru un
băiat... El mergea prin locuri mai ferite, până când l-au simţit câinii lui Trăznea..., care l-au lătrat.
El ştia că poţi scăpa de muşcăturile de câine, dacă te întinzi la pământ şi-i aştepţi să te latre în
voie. Aşa a făcut, că era în grădina lui Trăznea şi câinii îşi apărau teritoriul.

Apoi, ţuşti, a ajuns acasă, unde a văzut-o pe mama sa trebăluind. Dar mai milă îi era de bietul lui
stomac, care ghiorăia de foame..., aşa că şi-a cerut iertare, s-a umilit şi o vreme după aceea s-a
purtat cât a putut de bine cu mama sa..., dar numai de joi până mai apoi, că iar s-a luat de pozne,
adică „făceam câte-o drăguţă de trebuşoară ca aceea, de nici sfânta Nastasia, izbăvitoarea de
otravă, nu era în stare a o desface cu tot meşteşugul ei.