Sunteți pe pagina 1din 74

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC

Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013
Beneficiar – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic
str. Spiru Haret nr. 10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-3111162, fax. 021-3125498, vet@tvet.ro

Titlul modulului: Sisteme de reglare automată

Material de învăţare – partea I

Domeniul: Electronică automatizări


Calificarea: Tehnician în automatizări

Nivel 3

2009
AUTOR:
NINA CIOBANU – profesor, gradul I, Grup Şcolar Naval „Viceamiral Ioan
Bălănescu” Giurgiu

COORDONATOR:

GABRIELA DIACONU - profesor, gradul I, Grup Şcolar Chimie „Costin


Neniţescu” Bucureşti

CONSULTANŢĂ:

IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT


GABRIELA CIOBANU – expert CNDIPT
ANGELA POPESCU – expert CNDIPT
DANA STROIE – expert CNDIPT

2
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în
domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-
2013
Cuprins
I.
Introducere.....................................................................................................................4
II. Resurse ……………………………………………………………………………...……..7
Tema 1. Sisteme de Reglare Automată (SRA); noţiuni generale…………………………. 8
Fişa de documentare 1. Prezentarea Sistemelor de Reglare Automată (SRA)...............8
Activitatea de învăţare 1.1 SRA – definiţie, rol, scop. Clasificarea SRA……………….. 12
Activitatea de învăţare 1.2 Schema bloc a unui SRA. Mărimi de intrare/ieşire. Rolul
componentelor………………………………………………………………………………… 15
Activitatea de învăţare 1.3 Descrierea funcţionării după schema bloc…………………. 17
Tema 2. Semnale utilizate în SRA…………………………………………………………...18
Fişa de documentare 2. Semnale utilizate în SRA..........................................................18
Activitatea de învăţare 2.1 Semnale utilizate în SRA…………………………………… ..20
Tema 3. Regimuri de funcţionare ale unui SRA…………………………………………… 22
Fişa de documentare 3. Regim staţionar şi regim tranzitoriu..........................................22
Activitatea de învăţare 3.1 Regimurile de funcţionare ale SRA………………………… 26
Tema 4. Performanţele unui SRA…………………………………………………………… 28
Fişa de documentare 4. Performanţe staţionare şi tranzitorii.........................................28
Activitatea de învăţare 4.1 Performanţele unui SRA……………………………………… 32
Tema 5. Traductoare…………………………………………………………………………. 34
Fişa de documentare 5. Generalităţi despre traductoare................................................34
Activitatea de învăţare 5.1 Generalităţi despre traductoare……………………………… 40
Tema 6. Tipuri de traductoare……………………………………………………………….. 42
Fişa de documentare 6. Tipuri de traductoare..............................................................42
Activitatea de învăţare 6.1 Traductoare de poziţie şi deplasare…………………………. 53
Activitatea de învăţare 6.2 Traductoare de poziţie şi deplasare…………………………. 55
Activitatea de învăţare 6.3 Traductoare de forţă şi cupluri……………………………......48
Activitatea de învăţare 6.4 Timbre tensometrice………………………………………...…49
Activitatea de învăţare 6.5 Traductoare de presiune………………………………….…...50
Activitatea de învăţare 6.6 Traductoare de nivel………………………………………….. 51
Activitatea de învăţare 6.7 Traductoare de debit…………………………………………..53
Activitatea de învăţare 6.8 Traductoare de temperatură…………………………………..55
Activitatea de învăţare 6.9 Adaptoare……………………………………………………… 57
III. Glosar……………………………………………………………………………………….71
IV. Bibliografie………………………………………………………………………………….73

3
I. Introducere

Materialul de învăţare are rolul de a conduce elevul la dobândirea competenţelor :


C27.1. - Identifică performanţele unui SRA
C27.2. - Prezintă funcţionarea elementelor componente

Domeniul: Electronică şi automatizări


Calificarea: Tehnician în automatizări
Nivelul de calificare: 3
Materialul cuprinde:

- fişe de documentare
- activităţi de învăţare
- glosar
Prezentul material de învăţare, se adresează elevilor din cadrul liceelor tehnologice,
domeniul Electronică şi automatizări, calificarea Tehnician în automatizări.

Competenţa / rezultatul
Teme Elemente componente
învăţării

C27.1. Tema 1 Fişa de documentare 1.


Identifică performanţele Prezentarea Sistemelor de
unui SRA Sisteme de reglare Reglare Automată (SRA)
automată; noţiuni
generale  Activitatea de învăţare 1.1. SRA –
definiţie, rol, scop. Clasificarea
SRA

 Activitatea de învăţare 1.2.


Schema bloc a unui SRA. Mărimi
de intrare/ieşire. Rolul
componentelor.

 Activitatea de învăţare 1.3.


Descrierea funcţionării după
schema bloc

C27.1. Tema 2 Fişa de documentare 2. Semnale

4
Competenţa / rezultatul
Teme Elemente componente
învăţării

Identifică performanţele utilizate în SRA


unui SRA
Semnale utilizate
 Activitatea de învăţare 2.1.
în SRA
Recunoaşterea semnalelor tip
utilizate în SRA

C27.1. Fişa de documentare 3. Regimuri


Tema 3
Identifică performanţele de funcţionare ale SRA
unui SRA Regimuri de
 Activitatea de învăţare 3.1.
funcţionare ale
Regimurile de funcţionare ale
unui SRA
SRA

C27.1. Tema 4
Identifică performanţele Fişa de documentare 4.
unui SRA Performanţele unui Performanţe staţionare şi
SRA tranzitorii

 Activitatea de învăţare 4.1.


Performanţele unui SRA

C27.2. Tema 5 Fişa de documentare 5.


Prezintă funcţionarea Generalităţi despre traductoare
elementelor componente Traductoare
 Activitatea de învăţare 5.1.
Traductoare. Generalităţi.
Clasificare.

C27.2. Tema 6 Fişa de documentare 6.


Prezintă funcţionarea Tipuri de traductoare
elementelor componente Tipuri de
traductoare  Activitatea de învăţare 6.1.
Traductoare de poziţie şi
deplasare

 Activitatea de învăţare 6.2.


Traductoare de poziţie şi
deplasare

 Activitatea de învăţare 6.3.


Traductoare de forţă şi cupluri

 Activitatea de învăţare 6.4.


Timbre tensometrice

5
Competenţa / rezultatul
Teme Elemente componente
învăţării

 Activitatea de învăţare 6.5.


Traductoare de presiune

 Activitatea de învăţare 6.6.


Traductoare de nivel

 Activitatea de învăţare 6.7.


Traductoare de debit

 Activitatea de învăţare 6.8.


Traductoare de temperatură

 Activitatea de învăţare 6.9.


Adaptoare

După parcurgerea celor şase teme, ce vizează primele două competenţe din
standard, absolvenţii nivelului 3, calificarea Tehnician în automatizări, vor fi capabili să
recunoască un SRA în funcţie de categorie, să descrie semnalele utilizate în SRA, să
caracterizeze regimurile de funcţionare şi performanţele SRA cu legi de reglare
obişnuite şi speciale, să identifice tipuri de traductoare din construcţia SRA, să explice
funcţionarea traductoarelor din SRA pe baza caracteristicilor generale, conform
criteriilor de performanţă din SPP.

6
II. Resurse
Prezentul material de învăţare cuprinde diferite tipuri de resurse care pot fi folosite
de elevi:

- fişe de documentare

- activităţi de învăţare

Elevii pot folosi atât materialul prezent (în formă printată) cât şi varianta echivalentă
online.

7
Tema 1. Sisteme de Reglare Automată (SRA); noţiuni generale

Fişa de documentare 1. Prezentarea Sistemelor de Reglare Automată (SRA)

ROLUL ŞI OBIECTUL UNUI SRA

Sistem de Reglare Automată (SRA) - un sistem în care, între mărimea de ieşire şi


mărimea de intrare, fără intervenţia omului, se realizează automat o relaţie funcţională,
care reflectă legea de conducere a unui proces.

Rolul SRA - asigură menţinerea automată – fără intervenţia omului – a unor mărimi
tehnologice la o valoare prestabilită, de regim.

Obiectul SRA - înlocuirea omului în realizarea diverselor operaţii din procesul de


producţie.

CRITERII DE CLASIFICARE A SRA

1. După caracterul informaţiei apriorice asupra IT:


 SRA cu informaţie apriorică completă
 SRA cu informaţie apriorică incompletă.

2. După dependenţele – în regim staţionar – dintre mărimile de ieşire şi de intrare ale


elementelor componente:
 SRA liniare ;
 SRA neliniare ;

3. După caracterul prelucrării semnalelor :


 SRA continue ;
 SRA discrete ;

4. După aspectul variaţiei în timp a mărimii de intrare (şi deci şi a mărimii de ieşire) :
 sisteme de reglare automată ;
 sisteme cu program ;
 sisteme de urmărire ;

5. După numărul de bucle principale (de reglare) :


 SRA cu o buclă de reglare ;
 SRA cu mai multe bucle de reglare ;

6. După viteza de răspuns a IT la un semnal aplicat la intrare :


 SRA pentru procese rapide ;
 SRA pentru procese lente ;

7. După modul de anihilare a mărimii perturbatoare :


o SRA după abatere ;
o SRA după perturbare ;
o SRA combinate sau în cascadă ;

8. După caracteristicile construcţiei dispozitivelor de automatizare :


 SRA unificate ;
 SRA specializate ;
9. După agentul purtător de semnal :
 SRA electronice,
 SRA pneumatice,
 SRA hidraulice,
 SRA mixte.

SCHEMA BLOC SRA:

Xp

EC
Xi + ε Xc EE Xm Xe
RA IT
- A

Xr

Xe
Tr

ELEMENTE COMPONENTE:

EC – element de comparaţie
RA – regulator automat
EE – elementu de execuţie
Tr – traductor
IT - instalaţie tehnologică

MĂRIMI DE INTRARE/IEŞIRE:

Xi – mărimea de intrare în sistem


Xr – mărimea de reacţie
ε – semnalul de eroare (abaterea)
Xc – mărimea de comandă
Xm – mărimea de execuţie
Xp – mărimi perturbatoare
Xe – mărimea de ieşire

9
ROLUL ELEMENTELOR COMPONENTE ALE SRA

 Elementul de comparaţie (EC) - compară permanent mărimea de ieşire a


instalaţiei tehnologice cu o mărime de acelaşi fel cu o valoare prescrisă
(considerată constantă), rezultatul comparaţiei fiind semnalul de eroare ε
(abaterea); este de regulă un comparator diferenţial;

 Regulatorul automat (RA) - efectuează anumite operaţii asupra mărimii ε primită


la intrare, respectiv are rolul de a prelucra această mărime după o anumită lege,
numită lege de reglare, rezultatul fiind mărimea de comandă Xc aplicată
elementului de execuţie;
 Elementul de execuţie (EE) - intervine în funcţionarea instalaţiei tehnologice
pentru corectarea parametrilor reglaţi conform mărimii de comandă transmise de
RA;
 Instalaţia tehnologică (IT) – este, în cazul general, un sistem supus unor acţiuni
externe numite perturbaţii şi acţiunii comenzii generate de RA, a cărui mărime de
ieşire este astfel reglată conform unui program prescris;

 Traductorul (Tr) - transformă mărimea de ieşire a IT, de regulă într-un semnal


electric aplicat EC; este instalat pe bucla de reacţie negativă a SRA.

 Convertorul electro/pneumatic sau pneumo/electric (CONV I/P sau P/I) -


converteşte semnalul obţinut la ieşirea RA într-un semnal de altă natură fizică,
necesar pentru comanda EE, atunci când acestea sunt diferite; dacă semnalul de
la ieşirea RA şi cel necesar pentru comanda EE sunt de aceeaşi natură fizică,
atunci convertorul poate să lipsească;

DESCRIEREA FUNCŢIONĂRII DUPĂ SCHEMA BLOC

 Mărimile perturbatoare Xp acţionează asupra instalaţiei tehnologice IT,


determinând variaţii ale mărimii reglate;

 Variaţiile mărimii reglate sunt măsurate, semnalizate şi prelucrate, prin


intermediul traductorului Tr, cuplat în sistem pe legătura de reacţie negativă,
obţinându-se la ieşirea acestuia un semnal de reacţie Xr, de aceeaşi natură fizică
cu semnalul de intrare în sistem;

 Prin intermediul elementului de comparaţie EC, semnalul de reacţie Xr de la


ieşirea traductorului este comparat cu mărimea de intrare Xi, proporţională cu
valoarea prescrisă a mărimii de referinţă X0, rezultând la ieşirea comparatorului
(de regulă diferenţial, aflat în construcţia RA, pe intrarea cestuia), un semnal de
eroare ε = Xi - Xr ;

 Semnalul de eroare ε este amplificat prin intermediul unui amplificator din


construcţia regulatorului automat RA şi transformat într-un semnal de comandă

10
Xc (prin circuitul de reacţie care fixează legea de reglare, circuit aflat în RA), la
ieşirea RA;

 Semnalul de comandă Xc, acţionează asupra servomotorului elementului de


execuţie EE, punând în mişcare organul de reglare, în sensul anihilării erorii de
funcţionare ε ;

 Dacă semnalul de comandă este de natură fizică diferită de semnalul necesar


acţionării servomotorului, atunci, între regulatorul automat RA şi elementul de
execuţie EE se cuplează un convertor I/P sau P/I, care realizează conversia
semnalului de comandă; altfel, convertorul poate să lipsească;

 Dar mărimile perturbatoare Xp continuă să-şi exercite influenţa asupra


parametrului reglat din instalaţia tehnologică IT, ale cărui variaţii sunt percepute
şi prelucrate de traductorul Tr (de regulă, cuplat local pe IT) şi procesul de
reglare se reia (continuă).

11
Activitatea de învăţare 1.1 SRA – definiţie, rol, scop. Clasificarea SRA

Competenţa: C27.1. Identifică performanţele unui SRA

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să definiţi un SRA
- să precizaţi rolul şi scopul unui SRA
- să recunoaşteţi un SRA în funcţie de categorie

Durata: Timp de lucru 10 minute

Tipul activităţii: împerechere (potrivire)

Sugestii
- activitatea se poate face individual, un elev la câte un
calculator, folosind această fişă de lucru

Sarcina de lucru :
Pe baza cunoştinţelor teoretice dobândite, veţi asocia unei
litere din coloana A, o cifră din coloana B, în cele două tabele :

Tabel 1.
A B
a – definiţia SRA
1 - asigură menţinerea automată – fără intervenţia omului –
a unor mărimi tehnologice la o valoare prestabilită, de
regim
b – rolul SRA
2 - înlocuirea omului în realizarea diverselor operaţii din
procesul de producţie.
c – obiectivul SRA
3 – sistem la care, între mărimea de ieşire şi mărimea de
intrare, se realizează automat o relaţie funcţională, care
reflectă legea de conducere a unui proces.

4 – realizează corecţia valorii parametrului reglat, manual


sau automat

12
Tabel 2. Criterii de clasificare
A B
a – După caracterul informaţiei apriorice 1
asupra IT sisteme de reglare automată ;
sisteme cu program ;
sisteme de urmărire ;
b – După dependenţele – în regim 2
staţionar – dintre mărimile de ieşire şi de SRA pentru procese rapide ;
intrare ale elementelor componente SRA pentru procese lente ;
c – După caracterul prelucrării semnalelor 3
SRA cu o buclă de reglare ;
SRA cu mai multe bucle de
reglare ;
d – După aspectul variaţiei în timp a 4
mărimii de intrare (şi deci şi al mărimii de SRA cu informaţie apriorică
ieşire) completă
SRA cu informaţie apriorică
incompletă.
e – După numărul de bucle principale (de 5
reglare) SRA neunificate liniare ;
SRA specializate neliniare ;
SRA electronice discrete ;
f – După viteza de răspuns a IT la un 6
semnal aplicat la intrare SRA continue ;
SRA discrete ;
g – După modul de anihilare a mărimii 7
perturbatoare SRA electronice,
SRA pneumatice,
SRA hidraulice,
SRA mixte.
h – După caracteristicile construcţiei 8
dispozitivelor de automatizare SRA liniare ;
SRA neliniare ;
i – După agentul purtător de semnal 9
SRA după abatere ;
SRA după perturbare ;
SRA combinate sau în
cascadă ;
10
SRA unificate ;
SRA specializate ;

Răspuns:
Tabel 1: a-3; b-1; c-2.
Tabel 2: a-4; b-8; c-6; d-1; e-3; f-2; g-9; h-10; i-7.

13
Sugestii
 Lucraţi individual pentru rezolvarea cerinţelor de mai
sus;
 Completaţi pe fişa de lucru răspunsurile la cerinţele din
tabelele 1 şi 2;
 Centralizaţi toate răspunsurile pe un flip-chart;
 Profesorul, cu rol de moderator, corectează răspunsurile greşite;
 Comparaţi răspunsurile voastre cu răspunsurile corecte. Cu o altă
culoare faceţi completări sau tăiaţi de pe fişa voastră răspunsurile care nu
corespund.

Evaluare:
Vă apreciaţi singuri munca realizată prin unul din
calificativele: foarte slab, slab, suficient, bine, foarte bine.

14
Activitatea de învăţare 1.2 Schema bloc a unui SRA. Mărimi de intrare/ieşire.
Rolul componentelor.

Competenţa: C27.1. Identifică performanţele unui SRA

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să identificaţi elementele componente ale unui SRA


- să precizaţi mărimile de intrare/ieşire ale fiecărei componente din sistem
- să explicaţi rolul fiecărei componente în sistem

Timp de lucru 10 minute

Durata:

Tipul activităţii: Cubul

Sarcina de lucru :
Pe baza cunoştinţelor teoretice dobândite, veţi preciza, pentru fiecare
componentă a unui sistem de reglare automată (SRA), mărimile de intrare/ieşire ale
componentei şi, rolul îndeplinit în sistem de fiecare componentă

Sugestii:

 activitatea se desfăşoară sub forma unui concurs între echipele de lucru;


 profesorul va fi moderatorul şi arbitrul activităţii;
 se împarte colectivul în grupe de câte 6 elevi;
 se alege un lider care să controleze derularea acţiunii;

15
 se împart activităţile între membri grupului: fiecare elev din grup primeşte o foaie
de hârtie de formă pătrată ce va constitui în final o “faţă” a cubului, deci o
componentă a sistemului de reglare automată;
 pe foaia de hârtie primită va fi scrisă cerinţa de lucru a fiecărui elev şi anume
precizarea mărimilor de intrare/ieşire ale componentei şi rolul îndeplinit în sistem:
 ,,faţa” - 1 = elementul de comparaţie (EC)
 ,,faţa” - 2 = regulatorul automat (RA)
 ,,faţa” - 3 = convertorul (CONV I/P sau P/I)
 ,,faţa” - 4 = elementul de execuţie (EE)
 ,,faţa” - 5 = instalaţia tehnologică (automatizată) (IT)
 ,,faţa” - 6 = traductorul (Tr)

 liderul coordonează şi verifică desfăşurarea acţiunii;


 după rezolvarea sarcinilor se construieşte cubul;
 se compară rezultatele obţinute de fiecare echipă.

Evaluare:

Punctajul se acordă în funcţie de exactitatea


informaţiilor obţinute

16
Activitatea de învăţare 1.3 Descrierea funcţionării după schema bloc

Competenţa: C27.1. Identifică performanţele unui SRA

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să explicaţi funcţionarea sistemului de reglare automată după schema bloc

Durata: Timp de lucru 10 minute

Tipul activităţii: Expansiune

Sarcina de lucru :
Veţi preciza, pe baza schemei bloc, funcţionarea unui sistem de reglare
automată (SRA), respectiv modul de transmitere a semnalului de la intrarea în sistem
până la ieşirea acestuia

Sugestii:

 elevii se pot organiza în grupe de câte 6 elevi


 fiecare elev din grupă reprezintă o componentă a sistemului de
reglare
 elevii se vor aşeza pe poziţiile din schema bloc a sistemului
 fiecare elev din grupă, când îi vine rândul, precizează ce face
componenta respectivă în sistem din momentul primirii semnalului
până la ieşirea componentei

17
Evaluare:

Punctajul se acordă în funcţie de exactitatea informaţiilor


obţinute.
Dacă aţi realizat cerinţa, puteţi trece la următoarea activitate,
dacă nu, refaceţi activitatea.

Tema 2. Semnale utilizate în SRA

Fişa de documentare 2. Semnale utilizate în SRA

CLASIFICAREA SEMNALELOR UTILIZATE ÎN SRA :


(după A. Szuder)

Tipuri de semnale aplicate SRA:


 Semnal treaptă unitară
 Semnal rampă unitară
 Semnal impuls unitar
 Semnal sinusoidal

U(t)
Formele de variaţie ale semnalelor:
1
a) semnal treaptă unitară

t
18
0
1 pentru t > 0
u(t) =
0 pentru t ≤ 0

U(t)
b) semnal rampă unitară
t pentru t > 0
u(t) =
0 pentru t ≤ 0
t
0

U(t)
c) semnal impuls unitar
(semnal impuls unitar Dirac)
du (t )
pentru t = 0,  (t ) 
dt
t
pentru t ≠ 0, u(t) = 0 0

XrU(t)
d) semnal sinusoidal
u(t) = Umax sin ωt T
T/2
t
0
A

Xr
Xr

Comportarea elementelor SRA se studiază în funcţie de un semnal de


intrare treaptă unitară. A

19
Activitatea de învăţare 2.1 Semnale utilizate în SRA

Competenţa: C27.1. Identifică performanţele unui SRA

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să identificaţi tipuri de semnale utilizate în SRA


- să precizaţi relaţiile care descriu formele de variaţie a semnalelor

Timp de lucru 10 minute


Durata:

Tipul activităţii: împerechere (potrivire)

Sugestii
- activitatea se poate face individual, un elev la câte un
calculator, folosind această fişă de lucru

Sarcina de lucru :
Pe baza cunoştinţelor teoretice dobândite, veţi asocia unei
litere din coloana A, o cifră din coloana B, în tabelul următor:

A B
U(t)
a – semnal treaptă unitară 1.
1 pentru t > 0
u(t) =
0 pentru t ≤ 0
t
0

20
Xr
A

b – semnal rampă unitară 2. U(t)


t pentru t > 0 1
u(t) =
0 pentru t ≤ 0 t
0

3. U(t)
c – semnal impuls unitar

pentru t = 0, du (t ) T
 (t )  T/2
dt t
0
pentru t ≠ 0, u(t) = 0
Xr
Xr

d – semnal sinusoidal 4.
A

u(t) = Umax sin ωt U(t)


A

5. U(t)

t
0

Răspuns: a-2; b-5; c- 1; d-3.

Sugestii
 Lucraţi individual pentru rezolvarea cerinţelor de mai
sus;

21
 Completaţi pe fişa de lucru răspunsurile la cerinţele din tabel;
 Centralizaţi toate răspunsurile pe un flip-chart;
 Profesorul, cu rol de moderator, corectează răspunsurile greşite;
 Comparaţi răspunsurile voastre cu răspunsurile corecte. Cu o altă
culoare faceţi completări sau tăiaţi de pe fişa voastră răspunsurile care nu
corespund.

Evaluare:
Vă apreciaţi singuri munca realizată prin acordarea a
două puncte pentru fiecare răspuns corect şi două puncte din
oficiu.

Tema 3. Regimuri de funcţionare ale unui SRA

Fişa de documentare 3. Regim staţionar şi regim tranzitoriu

REGIMUL STAŢIONAR:

Este un regim de echilibru static, când mărimile de intrare şi de ieşire sunt


constante în timp; se mai numeşte şi regim static.

Reprezentarea grafică a dependenţei dintre mărimea de ieşire Xe şi mărimea de


intrare Xi a unui element al SRA, în regim static, se numeşte cacteristică statică a
elementului.

Caracteristicile statice pot fi:


 liniară - descrisă de ecuaţia: Xe = K * Xi (3.1)
- K este factorul de amplificare al elementului SRA :
K = Xe / Xi (3.2)
 neliniară - pot fi liniarizabilă pe zona de funcţionare a elementului SRA

Reprezentarea grafică a caracteristicilor statice :


Xe
Xe ee

Xi
Xi

0 0

caracteristică liniară caracteristică neliniară

22
Mai multe elemente conectate în serie (cascadă), pot fi înlocuite printr-un
element echivalent, care are factorul de amplificare echivalent K egal cu produsul
factorilor de amplificare ai elementelor conectate în serie:
X1 X2 X3

K1 K2

X1 X3
K = K1* K2

Caracteristica statică a unui SRA :


Xp
Xi + ε Xc Xm
KRA KEE KIT Xe

Xr -

KTM

- în regim staţionar Xe = f ( X i ) (3.3)


- dacă toate elementele sistemului sunt liniare, atunci şi caracteristica statică a
sistemului este liniară:
- sistemul SRA este descris de ecuaţia :
Xe  K o * Xi (3.4)
unde Ko = factorul global de amplificare al sistemului:

- ecuaţia caracteristicii statice a sistemului este dată de relaţia : (3.5)


K
Xe  Xi
1  K * K TM

unde Ko este factorul global de amplificare al sistemului : K


Ko 
1  K * K TM

REGIMUL TRANZITORIU (DINAMIC):

Caracteristica dinamică a elementelor SRA

 în regim dinamic, elementele SRA sunt descrise de ecuaţii care exprimă


dependenţa dintre mărimile de ieşire şi intrare, variabile în timp: Xe(t), Xi(t)

23
 s-a convenit în practică, să se stabilească variaţia mărimii de ieşire, în regim
dinamic pentru o mărime de intrare variabilă sub formă de treaptă unitară;

 o astfel de caracteristică dinamică este numită răspuns la semnal treaptă sau


răspunsul indicial;

 comportarea dinamică a elementelor SRA are loc după anumite legi ca:

- proporţionale
- integratoare
- derivative
- combinaţii ale acestora.

Elementul proporţional:
Xe(t) = K * Xi (t)
- este descris de legea:
- grafic - răspunsul indicial:
Xi(t)

Xe(t)
t

Elementul integrator : t
- este caracterizat de legea: X e (t)  X i (t)
T
- grafic - răspunsul indicial:

Xi(t)

Xe(t)

Elementul derivativ :
- mărimea de ieşire a unui element derivativ este proporţională cu viteza de
variaţie a mărimii de intrare, după legea: dX i (t )
X (t)
X e (t )  K
- grafic
i - răspunsul indicial: dt

Xe(t) 24
t
Caracteristica dinamică a unui SRA :

- comportarea dinamică a unui SRA este apreciată în funcţie de


răspunsul său indicial : Xe(t) = f(Xi(t));
- comportarea dinamică a unui SRA depinde de comportarea dinamică a
elementelor de automatizare din componenţa SRA.;

grafic:
xi
xio i

0 t
xe

xo

t
0
To

- răspunsul indicial al SRA reprezintă variaţia mărimii de ieşire a SRA la


o variaţie sub formă de treaptă unitară a mărimii de referinţă (a mărimii
de intrare):
- mărimea reglată atinge valoarea prescrisă pentru mărimea de referinţă
abia la infinit : t ∞ (t tinde la infinit)
- cu cât constanta de timp To este mai mică, cu atât mărimea reglată se
apropie mai repede de valoarea prescrisă Xo.

25
Activitatea de învăţare 3.1 Regimurile de funcţionare ale SRA

Competenţa: C27.1. Identifică performanţele unui SRA

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să definiţi cele două regimuri de funcţionare ale unui SRA


- să reprezentaţi grafic dependenţele dintre mărimile de intrare/ieşire în
regim staţionar şi în regim dinamic
- să determinaţi relaţia matematică a caracteristicii statice de funcţionare a
unui SRA
- să explicaţi comportarea sistemului în regim staţionar şi, respectiv,
tranzitoriu

Timp de lucru 30 minute

Durata:

26
Tipul activităţii: Harta conceptuală

Sarcina de lucru :
Pe baza cunoştinţelor teoretice dobândite, veţi realiza o hartă conceptuală a
regimurilor de funcţionare ale SRA, în care să se regăsească:
- definirea regimului staţionar, respectiv definirea regimului dinamic (tranzitoriu)
- reprezentările grafice ale dependenţei dintre mărimile de intrare/ieşire în regim
static
- reprezentările grafice ale răspunsurilor indiciale ale elementelor SRA în regim
dinamic
- deducerea factorului de amplificare pentru SRA în regim staţionar
- obţinerea relaţiei matematice a caracteristicii statice a SRA
- reprezentarea grafică a caracteristicii SRA în regim dinamic

Sugestii:
 Utilizaţi fişa de documentare 3
 Folosiţi internetul, reviste de specialitate şi cărţi tehnice pentru a
completa cunoştinţele dobândite la orele de curs;
 Elevii vor lucra individual, iar rezultatele se vor prezenta întregii clase;
Evaluare:

Punctajul se acordă în funcţie de exactitatea


informaţiilor obţinute

27
Tema 4. Performanţele unui SRA

Fişa de documentare 4. Performanţe staţionare şi tranzitorii

PERFORMANŢE STAŢIONARE

- în regim staţionar, mărimile din sistem sunt constante


- principalul indice de performanţă în regim staţionar este eroarea staţionară

Calitatea reglării automate este exprimată prin precizia cu care SRA asigură
menţinerea mărimii de referinţă la valoarea prescrisă, indiferent de acţiunea
perturbaţiilor ;

X0(t)

X0

tp
ε(t) X0*e-t/To

tp

Variaţia în timp a erorii ε(t) la variaţia treaptă a mărimii de referinţă

28
Între mărimea reglată Xe(t) şi mărimea de referinţă Xo(t) există o diferenţă numită
abatere dinamică ε(t).

La infinit, eroarea dinamică se anulează şi sistemul intră în regim staţionar.


Pentru unele SRA, ε(t) nu se anulează total, existând în regim staţionar o abatere
permanentă, numită eroare staţionară a SRA.

EROAREA STAŢIONARĂ A SRA:

- deoarece în regim staţionar mărimile din sistem sunt constante, derivatele lor sunt
nule şi acest regim se stabileşte teoretic la infinit, deci eroarea staţionară este eroarea
ε(t) pentru t ∞:

lim ε(t) = lim Xi (t) – lim Xe (t) (4.1)


t ¥ t ¥ t ¥

atunci, eroarea staţionară devine : εst = Xi – Xe.st

Xo
Kr Xi K0 Xe

p p

unde : Kr = factorul de amplificare al dispozitivului de prescriere a mărimii de


referinţă
K0 = factorul de amplificare al SRA

Xe = Kr*K0*X0 (4.2)
K
K0  Kr *K
1  K * K TM Xe  Xo
1  K * K TM
unde:
Kr * K
1 (4.3)
1  K * K TM

Xp
Xi + ε Xm
Xc Xe
KRA KEE KIT

Xr -

KTM
29 Xe
Kr *K
Ecuaţia caracteristicii statice fiind : Xe  Xo
1  K * K TM

eroarea staţionară devine:

Kr * K
εst = X o - X e  X o - Xo  0 (4.4)
1  K * K TM

- eroarea staţionară poate fi modificată prin factorul de amplificare pe cale directă


K, ce duce la micşorarea erorii; factorul de amplificare se poate modifica,
modificând KRA:

- dacă SRA conţine pe cale directă un element integrator atunci eroarea


staţionară a sistemului este nulă; pentru ca sistemul să funcţioneze cu eroarea
staţionară nulă, se utilizează de regulă un SRA de tip PI.

- Performanţa staţionară impusă unui sistem de reglare este de forma :

εst = 0 (4.5)

sau, prin raportare la valoarea Xe.st , poate fi de forma:

εst ≤ εst.imp [exprimată în %] (4.6)

unde εst.imp este valoarea impusă erorii staţionare, maxim admisibilă din
considerente legate de buna desfăşurare a procesului tehnologic automatizat.

PERFORMANŢE TRANZITORII (REGIMUL DINAMIC)

 performanţele sunt apreciate în funcţie de eroarea dinamică (abaterea


dinamică) ε(t) pe întreaga perioadă, din momentul apariţiei până la stabilizare ;

 sistemele SRA pot fi comparate între ele după precizia reglării în regim
dinamic, deci în funcţie de răspunsurile lor la un semnal treaptă unitară
(răspunsuri indiciale);

30
 calitatea reglării poate fi apreciată în funcţie de următorii indicatori de
performanţă:
- suprareglajul σ - indică valoarea maximă cu care mărimea reglată
depăşeşte mărimea de referinţă X o = Xe.st (primul maxim al mărimii
reglate); σ = Xe.max - Xe.st

La sistemele stabile, cu evoluţia regimului tranzitoriu de forma I, oscilaţiile sunt


amortizate şi suprareglajul este σ ≠0 (primul maxim, prima depăşire a valorii staţionare),
iar la sistemele cu regim tranzitoriu aperiodic, de forma II , suprareglajul este nul : σ =
0.

Performanţa impusă suprareglajului are aspectul unei condiţii de limitare, de


forma : σ ≤ σimp [exprimată în %].

Valoarea maximă impusă sau maximă admisibilă a suprareglajului σimp


depinde de tipul instalaţiei tehnologice şi al procesului care se desfăşoară în
această instalaţie ; depăşirile mari ale valorii staţionare duc la suprasolicitarea
instalaţiei şi, în final, la deteriorarea acesteia.

Xe(t)

- timpul de răspuns (reglare) t r – indică valoarea duratei regimului


I
tranzitoriu şi reprezintă intervalul de timp dintre momentul inceputului
procesului tranzitoriu
II şi momentul în care absolută a diferenţei
Xe.st Xe –
Xe.st scade sub o valoare limită fixată
t
Durata regimului ttranzitoriu exprimă timpul în care eroarea ε(t) scade psub 5%
r I
din valoarea mărimii de referinţă Xo (sau a valorii staţionare Xe.st).
tr II

Xe – Xe.st ≤ ± 5% Xe.st (4.7)

Pentru asigurarea rapidităţii necesare desfăşurării procesului de reglare, pentru


timpul de răspuns se impune o performanţă (valoare limită a t r) de forma:

tr ≤ tr.imp (4.8)
Valoarea maximă impusă timpului de răspuns tr.imp este valoarea maximă
admisibilă şi depinde de tipul instalaţiei tehnologice şi al procesului care se desfăşoară
în această instalaţie ;
În unele cazuri, se impun şi alte performanţe tranzitorii, cum sunt:
Gradul de amortizare
Timpul de creştere

31
Lărgimea de bandă (în cazul regimurilor sinusoidale) etc.

Activitatea de învăţare 4.1 Performanţe staţionare şi tranzitorii

Competenţa: C27.1. Identifică performanţele unui SRA

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să precizaţi indicii de performanţă în regim staţionar şi tranzitoriu


- să indicaţi relaţiile matematice ale erorii staţionare, suprareglajului şi
timpului de răspuns (reglare) ale unui sistem
- să analizaţi variaţiile mărimii de ieşire ale tipurilor de SRA în regim
tranzitoriu

Durata: Timp de lucru 25 minute

Tipul activităţii: Problematizarea

Sarcina de lucru :
Utilizând cunoştinţele acumulate, veţi completa spaţiile rubricile goale din tabelul
următor, deducând relaţiile matematice, unde este cazul:

Tipul
regimului de Indici de
Relaţie matematică Reprezentare grafică
funcţionare a performanţă
SRA

Eroarea
Staţionar
staţionară

Dinamic
32
(tranzitoriu)

Sugestii:

 elevii vor utiliza fişa de documentare 4, internetul, reviste de specialitate şi cărţi


tehnice pentru a completa cunoştinţele dobândite la orele de curs;
 elevii se pot organiza în perechi
 elevii din fiecare pereche vor completa împreună tabelul
 câte un elev din fiecare grupă va prezenta rezultatul muncii echipei
 profesorul, cu rol de moderator, corectează răspunsurile greşite;

Evaluare:

Punctajul se acordă în funcţie de exactitatea informaţiilor


obţinute.
Dacă aţi realizat cerinţa, puteţi trece la următoarea activitate,
dacă nu, refaceţi activitatea.

33
Tema 5. Traductoare

Fişa de documentare 5. Generalităţi despre traductoare

GENERALITĂŢI, PERFORMANŢE, CLASIFICARE


 În scopul măsurării mărimilor fizice care intervin într-un proces tehnologic, este
necesară, de obicei, convertirea acestora în mărimi de altă natură fizică pentru a
fi introduse cu uşurinţă într-un circuit de automatizare.

 Traductoarele sunt elemente din structura sistemelor automate care au rolul de


a măsura valorile parametrului reglat şi de a converti acest parametru (de obicei
o mărime fizică neelectrică) într-o mărime fizică (de obicei electrică) dependentă
de prima, compatibilă cu mărimea de intrare în elementul următor al sistemului.

 Traductoarele sunt cunoscute şi sub denumirea de elemente de măsură,


destinate măsurării mărimilor conduse şi a unor mărimi semnificative, pe baza
cărora se pune în evidenţă echilibrul proceselor

 Prin intermediul traductoarelor putem obţine informaţiile necesare conducerii


automate a proceselor în circuit închis

 Traductoarele sunt montate de regulă pe bucla de reacţie.

 Structura generală a traductoarelor este foarte diferită, de la un tip de traductor la


altul, cuprinzând unul, două sau mai multe convertoare conectate în serie. În
majoritatea cazurilor, structura generală a unui traductor este cea din figura
următoare:

Xi Xo Xe
Element Adaptor
sensibil

Traductor

34
 Elementul sensibil numit şi detector, efectuează operaţia de măsurare propriu-
zisă, luând contact cu mediul al cărui parametru se măsoară; este specific
fiecărui parametru măsurat;

 Adaptorul numit şi transmiter asigură transformarea (adaptarea) semnalului


măsurat într-un alt semnal, în general electric sau pneumatic, unificat, semnal ce
se pretează pentru transmiterea la distanţă.

 De obicei, adaptorul cuprinde şi sursa de energie care face posibilă convertirea


mărimii Xo în mărimea Xe.

Funcţionare:
Mărimea de intrare Xi (de exemplu: presiune, nivel, forţă etc.) este convertită de
către elementul sensibil într-o mărime intermediară X0 (deplasare liniară sau rotire),
care este transformată în mărimea de ieşire Xe (tensiune electrică, rezistenţă
electrică, inductanţă, capacitate etc.), aplicată circuitului de automatizare cu ajutorul
adaptorului.

Mărimea de ieşire a traductoarelor :


pentru sistemul electronic unificat E, este un semnal electric în gama 2-10
mA
pentru sistemul electronic nou de automatizare (S.N.A.) (sistemul
electronic unificat F) este un semnal electric în gama 4-20 mA
pentru sistemul unificat pneumatic folosesc ca semnal unificat presiunea
de 0.2-1daN/cm2.

Caracteristicile generale ale traductoarelor

 La un traductor, mărimea de intrare Xi şi cea de ieşire Xe sunt de natură fizică


diferită, însă sunt legate între ele printr-o relaţie generală de dependenţă de
forma:
Xe = f(Xi) (5.1)
 Relaţia de dependenţă poate fi o funcţie liniară sau neliniară, cu variaţii continue
sau discontinue.

 caracteristica statică a traductorului - este reprezentarea grafică a relaţiei


generale de dependenţă dintre mărimea obţinută la ieşirea traductorului şi
mărimea aplicată
la intrarea sa; este
prezentată X
e
în figura
următoare: X
e max

X
e min
α
35

Xi min Xi max Xi
Performanţele traductoarelor pot fi apreciate pe baza următoarelor caracteristici:

 natura fizică a mărimilor şi de ieşire de intrare (presiune, debit, tempe-


ratură, deplasare etc., respectiv rezistenţă electrică, curent, tensiune etc.);

 puterea consumată la intrare şi cea transmisă elementului următor


(de sarcină); de obicei, puterea de intrare este relativ mică (câţiva waţi,
miliwaţi sau chiar mai puţin), astfel încât elementul următor în schema de
automatizare este aproape totdeauna un amplificator;

 liniaritatea - se referă la aspectul caracteristicii statice a elementelor şi,


această caracteristică nu trebuie să prezinte curburi şi histerezis pe tot
domeniul de variaţie al mărimilor de intrare şi ieşire.

 sensibilitatea absolută sau panta Ka - este raportul dintre variaţia


mărimii de ieşire şi a mărimii de intrare:
X e
Ka  % (5.2)
X i
sensibilitatea - reprezintă limita raportului dintre variaţia infinit mică a
mărimii de ieşire şi cea de intrare, când ultima tinde spre zero, adică:
X e
lim (5.3)
X i  0 X
i

în mod normal, elementele de măsurat prezintă un anumit prag de sensibilitate,


adică o valoare limită Xi sub care nu mai apare o mărime măsurabilă la ieşire.

 panta medie (Km) - se obţine echivalând caracteristica statică cu o dreaptă


având coeficientul unghiular:

Km = tg α ≈ Ka (5.4)
 domeniul de măsurare - definit de pragurile superioare de sensibilitate Xi max
şi Xe max şi de cele inferioare Xi min şi Xe min; reprezintă intervalul în care variază
mărimea de intrare şi în care traductorul are precizia cerută.

36
 precizia – definită în funcţie de eroarea relativă a traductorului, exprimată în
procente:
X e
P % (5.5)
Xe
 rapiditatea sau timpul de răspuns - reprezintă intervalul de timp în care un
semnal aplicat la intrare se va resimţi la ieşirea elementului; acest timp poate
fi oricât de mic, dar niciodată nul, putând fi asimilat cu inerţia.

 fineţea sau gradul de fineţe - se caracterizează prin cantitatea de energie


absorbită de traductor din mediul de măsură, recomandându-se să fie cât mai
mică pentru a nu influenţa desfăşurarea procesului; alegerea traductorului se
va face în funcţie de parametrul reglat, în funcţie de mediul de măsură, în
funcţie de tipul semnalului: continuu, electric sau neelectric, discontinuu, ş.a.

 comportarea dinamică - caracteristică ce se referă la capacitatea


elementului traductor de a reproduce cât mai exact şi fără întârziere variaţiile
mărimii măsurate.

 reproductibilitatea - reprezintă proprietatea elementelor de a-şi menţine


neschimbate caracteristicile statice şi dinamice pe o perioadă cât mai lungă
de timp, în anumite condiţii de mediu admisibile.

CLASIFICAREA TRADUCTOARELOR

temperatură
debit
presiune
mărimi neelectrice
nivel
traductoare de umiditate
mărime viteză etc.
după natura
mărimii de tensiune
intrare curent
mărimi electrice
rezistenţă
frecvenţă etc.
gazoanalizoare
traductoare de calitate (caracteristici ale
traductoare de pH
compoziţiei corpurilor)
spectrografe etc.

după natura traductoare parametrice (transformă o rezistive


mărimii de mărime neelectrică într-un parametru de inductive

37
capacitive
circuit electric) fotoelectrice etc.
de inducţie
traductoare generatoare (transformă o
ieşire sincrone
mărime neelectrică într-o forţă
electromotoare) piezoelectrice
termoelectrice etc.

TRADUCTOARE PARAMETRICE

Mărimi fizice de
Mărimi fizice derivate Elemente sensibile tipice
bază
- deplasare liniară;
- deplasare unghiulară
- lungime (dimensiuni
- rezistive;
geometrice);
- inductive;
- grosime;
Deplasare - fotoelectrice;
- straturi de acoperire;
- electrodinamice (de inducţie,
- nivel
selsine, inductosine).
- deformaţie (indirect forţă,
presiune sau cuplu);
- altitudine.
- viteză liniară;
- electrodinamice (de inducţie);
Viteză - viteză unghiulară;
- fotoelectrice.
- debit.
- efort unitar;
- termorezistive;
- greutate
- termistoare;
- acceleraţie (vibraţie);
- rezistive;
- cuplu;
Forţă - inductive;
- presiune (absolută,
- capacitive;
relativă, vacuum, nivel,
- piezorezistive;
debit);
- magnetorezistive.
- vâscozitate.
- temperatură ( pentru
- termorezistenţe;
solide, fluide, de suprafaţă);
Temperatură - termistoare;
- căldură (flux, energie);
- termocupluri.
- conductibilitate termică.

38
- complexe
Masă - debit de masă
(dilatare+deplasare)

- densitate; - idem ca la forţă;


- componente în amestecuri - termorezistive;
Concentraţie
de gaze; - electrochimice;
- ioni de hidrogen în soluţii. - conductometrice.

- umiditate; - fotoelectrice;
- luminoasă; - detectoare în infraroşu;
Radiaţie
- termică; - elemente sensibile bazate pe
- nucleară. ionizare.

TRADUCTOARE GENERATOARE

Mărimea fizică de
Efectul utilizat Mărimea de ieşire
măsurat
Termoelectricitate Tensiune
Temperatura
Piroelectricitate Sarcina
Foto-emisie Curent
Flux de
Efect fotovoltaic Tensiune
radiaţie optică
Efect foto-electric Tensiune
Forţa Piezo-electricitate Sarcina electrică
Presiune Piezo-electricitate Sarcina electrică
Acceleraţie Piezo-electricitate Sarcina electrică
Viteza Inducţie electromagnetică Tensiune
Poziţie (Magnet) Efect Hall Tensiune

39
Activitatea de învăţare 5.1 Generalităţi despre traductoare

Competenţa: C27.2. Prezintă funcţionarea elementelor componente

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să explicaţi funcţionarea unui traductor


- să precizaţi rolul elementului sensibil şi al adaptorului
- să analizaţi performanţele unui traductor
- să clasificaţi traductoarele
- să alegeţi un traductor pentru o aplicaţie dată

Timp de lucru 30 minute


Durata:

Tipul activităţii: Expansiune

Sarcina de lucru :
Realizaţi un eseu de circa 20 – 25 rânduri, cu tema ,,Traductoare” după
următoarea structură:
1. definiţia traductorului
2. structura unui traductor
3. rolul elementului sensibil şi al adaptorului
4. funcţionarea traductorului

40
5. caracteristica statică a traductorului
6. performanţele traductoarelor în funţie de caracteristicile lor
7. clasificarea traductoarelor

Sugestii:

 elevii se pot organiza în grupe mici, de câte 2-3 elevi sau pot lucra individual
 elevii vor utiliza fişa de documentare 5, internetul, reviste de specialitate şi cărţi
tehnice pentru a completa cunoştinţele dobândite la orele de curs;

Evaluare:

Punctajul se acordă în funcţie de exactitatea informaţiilor


obţinute.
Dacă aţi realizat cerinţa, puteţi trece la următoarea activitate,
dacă nu, refaceţi activitatea.

41
Tema 6. Tipuri de traductoare

Fişa de documentare 6. Tipuri de traductoare

Traductoare de poziţie şi deplasare

 transformă o deplasare liniară sau unghiulară într-o variaţie a unui parametru al


unui element pasiv de circuit electric (rezistenţă electrică, capacitate electrică,
inductanţă magnetică)

 cele mai simple traductoare de deplasare sunt :


 rezistive - transformă o deplasare liniară sau unghiulară într-o variaţie a
rezistenţei unui reostat sau a unui potenţiometru
 capacitive - transformă o deplasare liniară sau unghiulară într-o variaţie a
capacităţii electrice a unui condensator
 inductive - transformă o deplasare liniară sau unghiulară într-o variaţie a
inductanţei unui circuit magnetic

 variaţiile parametrilor de circuit sunt măsurate prin determinarea curentului


absorbit sau a tensiunii electrice corespunzătoare

I) Traductoare rezistive de deplasare


Pot fi de deplasare liniară şi de deplasare unghiulară
I.1.deplasare liniară (a)
Funcţionare: Subansamblul mobil a cărui deplasare liniară se măsoară, este conectat
solidar cu cursorul ce alunecă pe înfăşurarea rezistivă, astfel că variaţia rezistenţei
electrice este măsurată prin căderea de tensiune între capătul fix de rezistenţă zero şi
cursor:

42
(a) (b)
I.2.deplasare unghiulară (b)
Funcţionare: Pentru deplasări unghiulare se utilizează un potenţiometru de formă
circulară, obţinut prin bobinarea unui fir rezistiv pe un suport izolant circular, fir rezistiv
peste care alunecă un cursor, astfel că, rezistenţa la ieşirea potenţiometrului şi
tensiunea de ieşire, când acesta este alimentat la o tensiune continuă stabilizată,
depind numai de unghiul de rotaţie α .
II) Traductoare inductive de deplasare
Clasificare:
 traductoare inductive cu întrefier variabil (cu armătură mobilă - utilizate în
cazul deplasărilor liniare mici (sub 2 mm )
 traductoare inductive diferenţiale cu întrefier variabil - în cazul unor deplasări
între 2 mm şi 4 mm
 traductoare inductive diferenţiale cu miez magnetic mobil - pentru deplasări
de ordinul centimetrilor
Funcţionare: Componentele mobile ale traductoarelor inductive (armătura
mobilă, respectiv miezul magnetic mobil) sunt solidare cu subansamblul a cărui
deplasare trebuie determinată, astfel că, prin modificarea distanţei x dintre armătura
mobilă şi armătura fixă, respectiv deplasarea miezului magnetic mobil în bobina
cilindrică, se modifică practic inductanţa bobinei deci curentul absorbit de solenoid,
respectiv de bobina cilindrică. Astfel, curentul indicat de ampermetru este direct
proporţional cu deplasarea.
Traductor inductiv cu armătură mobilă Traductor inductiv cu
(pentru deplasări mici, de ordinul miez mobil
zecimilor de milimetru) (pentru deplasări mari)

 Pentru reducerea perturbaţiilor de natură electromagnetică, întreg ansamblul se


ecranează.
III) Traductoare capacitive de deplasare
SeS deosebesc
+ trei categorii de traductoare capacitive +
S de deplasare după relaţia
capacităţii
d ε0 electrice a unui condensator: d ε0

– x ε x –

traductoare cu dielectric variabil traductoare cu suprafaţă variabilă


sau
S +  .S S +
C
x 43 d x ε0
d
ε0 ε –
traductoare cu distanţă variabilă
Prin deplasarea dielectricului sau a unei armături (solidare cu dispozitivul a cărui
deplasare se măsoară) se produce variaţia unuia din cei trei parametri (ε, S, d), variaţie
ce duce la modificarea capacităţii condensatorului, mai uşor măsurabilă.
C
Sensibilitatea traductoarelor e dată de relaţia: S 
d
Toate traductoarele capacitive funcţionează în curent alternativ, la o frecvenţă de cel
puţin 1 kHz.
Se utilizează frecvent pentru măsurări de deplasări rapide (metoda compensării) sau
prin montarea în punte a două traductoare identice, unde numai unul dintre traductoare
este acţionat de mărimea neelectrică măsurată sau controlată.
Armăturile se confecţionează dintr-un material special numit invar, pentru înlăturarea
erorilor datorate variaţiilor de temperatură.

Traductoare de forţă şi cupluri


Pentru măsurarea forţei se pot folosi fie traductoare specifice, fie traductoare de
deplasare care captează forţa şi o transformă într-o deplasare.
Sunt traductoare elastice care se bazează pe modificarea reversibilă a formei
unei structuri de bază (bară, inel) sub acţiunea forţei aplicate: măsurând lungirea
sau contracţia structurii respective, se obţin informaţii despre mărimea forţei care a
determinat-o.
Odată cu modificările de natură mecanică (lungime l, secţiune S sau rezistivitate
electrică ) ale unui corp metalic sau semiconductor, supus unei forţe, are loc şi o
modificare a rezistivităţii acestuia – efectul tensorezistiv, a cărui aplicaţie o reprezintă
timbrele tensorezistive.
Acestea sunt realizate dintr-un fir conductor dispus în zig-zag sau dintr-o folie
conductoare foarte subţire ce se depune pe un suport izolator şi se lipeşte pe piesa
solicitată. Suportul izolator şi adezivul pentru lipire sunt materiale elastice şi foarte
durabile.
suport izolator

fir (folie)

terminal

44
ΔF

Caracteristica de transfer a unui timbru


Δl
metalic
Un timbru tensometric are rezistenţa nominală între 100 şi 500 Ω şi poate măsura
deformaţii de la câţiva milimetri până la câţiva centimetri

Traductoare de presiune F
Presiunea se defineşte prin relaţia: p
S

Principiul de funcţionare al traductoarelor de presiune constă în convertirea unei


presiuni într-o deplasare liniară care este convertită apoi într-o variaţie de tensiune cu
ajutorul unui montaj potenţiometric sau cu o punte de măsură.
În funcţie de domeniul presiunilor de măsurat, elementele sensibile ale acestor
traductoare diferă.

Elementele sensibile ale traductoarelor de presiune pot fi:


membrane elastice tuburi elastice pistoane cu
resort

p c

c a
p
.
b
a p .c
. . p
c p
Membrană Silfoane Tub Bourdon Pistoane cu resort

Au o sensibilitate relativ redusă, precizia lor fiind influenţată de vibraţii şi şocuri,


temperatură, umiditate, existenţa derivei de zero etc.
Pentru presiuni foarte mari (sute sau mii de daN/cm 2) se folosesc traductoare de
presiune speciale, la care elementul sensibil este executat de obicei din oţel inoxidabil
şi care, sub acţiunea unei presiuni, este supus unei dilatări. Acest lucru va duce la
variaţia lungimii unui fir rezistiv bobinat, adică la variaţia rezistenţei electrice a acestuia.
Pentru măsurarea subpresiunilor se utilizează :
vacuumetre Pirani,
traductoare de vacuum cu ionizare cu catod cald sau rece (Penning),
traductoare cu ionizare prin radiaţii (alfatron) şi traductoarele de tip magnetron.

Traductoare de nivel
Măsurarea nivelului în recipienţi este foarte importantă pentru multe procese
tehnologice şi pentru evaluarea stocurilor existente.
Funcţionarea traductoarelor de nivel se bazează pe acţiunea forţei arhimedice. Pot fi
utilizate numai pentru lichide

45
Cele mai simple traductoare de nivel sunt:
 Traductoare cu plutitor
 Traductoare cu imersor

Traductorul de nivel cu plutitor


La utilizarea traductorului cu plutitor nu este necesară cunoaşterea densităţii
lichidului.
Schemă de principiu, construcţie şi funcţionare:

tambur:
poziţia sa relativă dă indicaţii
despre nivelul lichidului
contragreutate:
echilibrează mişcarea plutitorului

G
x plutitor:
se află permanent pe suprafaţa
lichidului
Traductorul de nivel cu imersor
Schemă de principiu, construcţie şi funcţionare:
resort:
forţa sa elastică şi forţa arhimedică sunt
Fe
echilibrate de greutatea imersorului
Fa

G
imersor:
x parţial introdus în lichid şi suspendat de resort, îşi
modifică poziţia în funcţie de nivelul lichidului

Pentru traductorul cu imersor, este necesar să se ştie valoarea densităţii


lichidului.
Se poate adapta foarte uşor la un traductor de tipul balanţă de forţe, metoda fiind
aplicabilă dacă se cunoaşte densitatea lichidului, principalele erori fiind date de
dependenţa de temperatură a densităţii, aceste erori putând fi compensate.

Traductoare de debit
Măsurarea debitului este o problemă legată de curgerea unui fluid. Ca fenomen,
curgerea este caracterizată prin viteză însă, de cele mai multe ori, interesează debitul.
Debitul poate fi:

46
 volumic QV = volumul de fluid care trece printr-o secţiune a conductei
de curgere, în unitatea de timp
 masic Qm = masa de fluid care trece printr-o secţiune a conductei de
curgere, în unitatea de timp
Qm = ρ . Q v
densitatea fluidului

Traductorul de debit cel mai simplu se bazează pe faptul că un fluid care curge,
poate pune în mişcare de rotaţie un sistem mecanic.
Traductorul de debit cu paletă
Se obţine prin montarea unei palete pe direcţia de curgere a fluidului.

v

α
Funcţionare: Datorită curgerii fluidului, asupra paletei acţionează o forţă care o
roteşte în jurul articulaţiei, rotire care este pusă în evidenţă printr-un traductor de
deplasare unghiulară; cu cât forţa este mai mare, cu atât unghiul α este mai mare.
Deplasarea paletei în mediul conductor lichid aflat sub acţiunea unui câmp magnetic
produce, conform legii inducţiei electromagnetice, o tensiune electromotoare
proporţională cu viteza de deplasare a lichidului prin conductă.
Dezavantaje : măsurarea modifică debitul de curgere a fluidului iar informaţia care
se obţine este însoţită de erori.
Traductorul electromagnetic de debit
Schema de principiu a unui astfel de traductor este următoarea:

electrod (metalic)
v e
~
H
E1
N B v S V
E2
D
pol magnetic (al
unui electromagnet) tub izolator (conductă
de curgere) ~U

Indicaţia voltmetrului V este proporţională cu viteza de curgere, deci cu debitul


fluidului.
Măsurătorile nu sunt influenţate de vâscozitatea fluidului, densitatea sau
conductibilitatea acestuia şi nici de modul de curgere laminar sau turbulent.
Precizia de măsurare este de ± 1% la lichide cu o conductibilitate minimă de 100
μS/cm şi viteze între 0 – 1 m/s până la 10 m/s.

47
Traductoare de temperatură
Sunt dispozitive care convertesc temperatura într-o deplasare sau dilatare (gaz
sau metal), într-o variaţie a unui parametru al circuitelor electrice (de obicei
rezistenţă) sau într-o tensiune electromotoare.
Funcţionarea traductoarelor de temperatură are la bază proprietatea materialelor
conductoare de a-şi modifica rezistivitatea electrică (deci şi rezistenţa electrică), în
funcţie de temperatură, conform relaţiei :

R = R0 (1 + α*Δθ)
rezistenţa electrică la variaţia de temperatură
coeficient de variaţie a (faţă de temperatura de
o temperatură
rezistenţa electrică la rezistenţei cu referinţă)
oarecare
temperatura de referinţă temperatura
Cele mai simple traductoare de temperatură sunt temometrele cu sau fără contact
(de obicei, 20 ˚C)
(reglabil sau nereglabil), ambele tipuri fiind cu mercur.
Măsurând (prin metode cunoscute) rezistenţa electrică a unui conductor cu o
anumită temperatură, se pot obţine informaţii despre valoarea temperaturii respective.
Traductoarele termorezistive
Din această categorie fac parte :
 termorezistoarele, care sunt traductoare termorezistive metalice, realizate
cu materiale conductoare, fie ca o înfăşurare pe un suport izolant (termorezistenţe),
fie ca un ansamblu de două conductoare (traductoare bimetalice), fie ca o peliculă
(film) depusă pe o placă din aluminiu, oxidată (timbre termorezistive)
 termistoarele, care sunt traductoare termorezistive realizate cu materiale
semiconductoare

Termorezistenţele – sunt traductoare la care, odată cu modificarea temperaturii se


modifică rezistenţa electrică a materialului conductor. Aspectul exterior al
termorezistenţelor tehnice este similar cu cel al termocuplelor.
Elementul sensibil al termorezistenţei este realizat dintr-o înfăşurare conductoare
plată sau cilindrică, peste un suport izolant din mică, izoplac, ceramică, textolit ş.a. ;
înfăşurarea conductoare este un fir din platină (-180 ÷ +600 0 C şi mai rar –200 ÷ +1000 0
C), nichel (-100 ÷ +2500 C), cupru, wolfram, fier, fir bobinat neinductiv pe suport.
Cele mai utilizate sunt termorezistenţele din platină, care se folosesc şi ca etaloane
de temperatură în intervalul 0÷6000C.
Traductoare bimetalice - sunt realizate din materiale metalice, fabricate din table
sau benzi din componente diferite, unite intim între ele şi caracterizate de coeficienţi de
dilatare termică liniară diferiţi.
Prin deformarea lamelei bimetalice la variaţii de temperatură, se pot închide sau
deschide contacte electrice fixe sau reglabile cu temperatura.
În aplicaţiile industriale traductoarele bimetalice sunt elemente esenţiale în cazul
protecţiei la suprasarcini a masinilor electrice, transformatoarelor, conductelor electrice,
iar în scopuri mai puţin “industriale” sunt utilizate la aparatele şi dispozitivele
electrocasice (calorifere, perne, plite, uscătoare, fiare de călcat etc.).

48
Termistoarele - sunt traductoare de temperatură realizate din material
semiconductor, fenomenele de conducţie în acest caz fiind mult mai complexe.
Termistoarele de siliciu au o bună stabilitate pentru temperaturi între –50 ÷ +120 0C.
Până la 1200C, în mecanismul de conducţie intervine dopajul ce reduce mobilitatea
purtătorilor de sarcină, pentru temperaturi mai mari, datorită ionizărilor termice,
rezistenţa scade cu temperatura.
Traductoare termoelectrice (termocuple)
Constructiv, se realizează din două conductoare metalice sau aliaje diferite
(termoelectrozi) sudate împreună la unul din capete.
Funcţionare : prin încălzirea locală a sudurii (joncţiunea de măsurare – capăt cald),
datorită efectului termoelectric direct (efectul Seebeck) se va genera o tensiune
termoelectromotoare la capetele libere ale conductoarelor (joncţiunea de referinţă –
capăt rece) indicată de un milivoltmetru.

M1 M2 M3
mV
e M1
Termocuplu Fire de extensie Circuit de măsură

a. b.

Electrodul M3 se utilizează la prinderea, lipirea, răsucirea sau sudarea capătului


cald.
Cu toate că sensibilitatea termocuplelor este mai redusă decât a termorezistenţelor,
ele nu produc semnal de ieşire dacă nu există o diferenţă de temperatură, însă
sensibilitatea scade foarte mult la temperaturi scăzute.
Pirometrele
Permit măsurarea temperaturii prin intermediul energiei radiante, fără contact, în
concordanţă cu legile radiaţiei termice.
Măsurarea se face prin comparaţie, adică pe imaginea suprafeţei radiante, ce emite
o radiaţie în spectrul vizibil, se suprapune o lampă etalon.
Reglând curentul de filament se va modifica temperatura acestuia şi implicit
culoarea.

Tm > Tf Tm = Tf Tm < Tf

49
În funcţie de temperatura filamentului T f, valoarea curentului prin acesta constituie o
măsură a temperaturii urmărite Tm .
Pirometrele obişnuite au domeniile: 700 0C (filament roşu închis) şi temperatura
maximă a filamentului 15000C, dar pot fi extinse până la 3000 0C prin utilizarea unor
atenuatoare optice.
Pirometrele sunt foarte mult utilizate în siderurgie (metalurgie) pentru măsurarea
temperaturii şarjei în cuptoare, furnale etc.

Adaptoare
Pe lângă elementul sensibil, în construcţia unui traductor intră şi adaptorul . Mai
cunoscute sunt :

Adaptorul tensiune (rezistenţă)-curent


Adaptorul ELT 160

Se foloseşte pentru obţinerea semnalului electric unificat, curent 2 - 10 mA, prin


cuplarea cu un element sensibil de tip termorezistenţă sau termocuplu.
Adaptorul se compune din:
bloc de gamă K71…H77 care servesc la obţinerea, la ieşirea lui, a
unui semnal standard de curent continuu ±10 μA, în funcţie de semnalul de la
ieşirea elementului sensibil;
un amplificator de curent continuu cu modulare, amplificatoare în
curent alternativ şi modulare;
un bloc de liniarizare sau corecţie.
Semnalul de la ieşirea blocului de gamă se aplică înfăşurării de comandă a
modularului magnetic, fiind transformat într-un semnal alternativ cu frecvenţa de
1000Hz. Acest semnal este amplificat şi se obţine la ieşire un semnal unificat 2-10 mA,
proporţional cu mărimea de intrare a elementului sensibil (temperatura).
Caracteristica statică a ansamblului element sensibil - bloc de gamă poate fi
neliniară, motiv pentru care este prevăzut un bloc de liniarizare sau corecţie, care are o
caracteristică neliniară ce compensează neliniarităţile introduse de blocul de gamă sau
elementul sensibil.

Adaptorul ELT162

Face parte din sistemul nou de automatizare (S.N.A.) – sistemul F (4–20 mA) şi
este destinat să înlocuiască adaptoarele ELT162 (161), din sistemul E. Conţine un
amplificator de curent continuu, realizat cu amplificator operaţional integrat care asigură
o precizie foarte bună, sensibilitate, stabilitate cu temperatura şi amplificarea
semnalelor obţinute de la ieşirea blocului de gamă.
Se foloseşte combinat cu următoarele tipuri de detectoare de temperatură:
termorezistenţe Pt 50 şi Pt 100;
termocupluri PR10%, PR 13%, Cromel-alunel, Fier-constant.

Adaptoare electronice deplasare-curent

50
Aceste tipuri de adaptoare sunt frecvent utilizate în cadrul sistemului electronic E,
întrucât multe dintre traductoarele acestui sistem conţin elemente sensibile care au ca
mărime de ieşire o deplasare liniară sau unghiulară. Aşa este cazul traductoarelor de
presiune, nivel, debit.

Adaptorul deplasare unghiulară-curent ELT370

Foloseşte principiul convertirii unei deplasări mecanice (rotire) într-un semnal de


curent alternativ, a cărui amplitudine este proporţională cu deplasarea. Adaptorul
ELT370 este plasat în aceeaşi carcasă cu elementele sensibile ale traductoarelor în
care este cuplat.

Adaptoare forţă-curent

În cadrul traductoarelor din sistemul F se foloseşte un adaptor forţă-curent bazat pe


principiul balanţei de forţe (echilibru de forţe).
Conţine un traductor diferenţial deplasare-tensiune de tip inductiv.

Adaptoare pneumatice de deplasare unghiulară-presiune

Adaptoarele pneumatice împreună cu elementele sensibile corespunzătoare fac


parte din ansamblul denumit traductor pneumatic, utilizat pentru măsurarea şi
reglarea automată a unor procese din instalaţiile industriale care folosesc diferite fluide.
Adaptorul pneumatic transformă deplasarea unghiulară în semnal unificat
pneumatic 0,2…1 daN/cm2 sau 1…0,2 daN/cm2.

Adaptorul pneumatic deplasare unghiulară-presiune PLT370

Adaptorul pneumatic PLT370 este format dintr-o placă de bază pe care se


montează mecanismul respectiv şi care se compune din:
un sistem duză-clapetă;
un sistem de reacţie compus dintr-o capsulă mecanică şi un mecanism
cu articulaţie elastică;
un amplificator pneumatic.

51
Funcţionare : mişcarea de rotaţie primită de la axul 5 al elementului sensibil
este transmisă sistemului duză-clapetă 2.
Dacă se apropie de clapetă şi presiunea p în spatele duzei va creşte, aceasta
este transmisă amplificatorului pneumatic inversor AP - 3, la ieşirea căruia presiunea p e
va scădea proporţional cu deplasarea duzei.
Totodată presiunea pe este transmisă şi unei capsule mecanice 4 care, prin
articulaţia elastică 1, asigură legătura inversă (reacţia negativă) şi măreşte astfel
stabilitatea ansamblului.

52
Activitatea de învăţare 6.1 Traductoare de poziţie şi deplasare

Competenţa: C27.2. Prezintă funcţionarea elementelor componente

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să precizaţi elementele componente ale fiecărui tip de traductor de


deplasare
- să explicaţi funcţionarea fiecărui tip de traductor de deplasare

Timp de lucru 30 minute


Durata:

Tipul activităţii: Diagrama păianjen

DEPLASARE
DEPLASARE
LINIARĂ DEPLASARE
LINIARĂ DEPLASARE
UNGHIULARĂ
UNGHIULARĂ
TRADUCTOARE
TRADUCTOARE
REZISTIVE
REZISTIVE

CU ARMĂTURĂ TRADUCTOARE DE CU DISTANŢĂ


CUMOBILĂ
ARMĂTURĂ TRADUCTOARE DE CUVARIABILĂ
DISTANŢĂ
DEPLASARE ŞI POZIŢIE
MOBILĂ DEPLASARE ŞI POZIŢIE VARIABILĂ

TRADUCTOARE TRADUCTOARE
TRADUCTOARE TRADUCTOARE
CAPACITIVE
INDUCTIVE
INDUCTIVE CAPACITIVE

CU MIEZ MOBIL CU DIELECTRIC


CU MIEZ MOBIL 53
CU DIELECTRIC CU SUPRAFAŢĂ
VARIABIL CU SUPRAFAŢĂ
VARIABIL VARIABILĂ
VARIABILĂ
Sarcina de lucru :
Folosind surse de informare diferite, obţineţi informaţii despre construcţia fiecărui
tip de traductor de deplasare şi funcţionarea fiecăruia.
Completaţi diagrama cu informaţiile obţinute pentru fiecare tip de traductor.
Sugestii:

 elevii se pot organiza în grupe mici, de câte 2-3 elevi sau pot lucra individual
 elevii vor utiliza fişa de documentare 6, internet, manual, caiete de notiţe, reviste
de specialitate şi cărţi tehnice, pentru a completa cunoştinţele dobândite la orele
de curs;

Evaluare:

Punctajul se acordă în funcţie de numărul informaţiilor furnizate.


Dacă aţi realizat cerinţa, puteţi trece la următoarea activitate, dacă nu, refaceţi
activitatea.

54
Activitatea de învăţare 6.2 Traductoare de poziţie şi deplasare

Competenţa: C27.2. Prezintă funcţionarea elementelor componente

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să alegeţi tipul de traductor de deplasare necesar într-o măsurare


- să realizaţi măsurarea unei deplasări

Timp de lucru 50 minute


Durata:

Tipul activităţii: Experimentul

Sarcina de lucru:

Pe baza cunoştinţelor teoretice dobândite la orele de curs, veţi realiza măsurări ale
deplasării unui subansamblu din dotarea laboratorului, pe o distanţă de 5 mm, după
următorul plan :

1. Alegerea tipului de traductor de deplasare;

55
2. Realizarea montajului de măsurare;
3. Verificarea montajului de măsurare;
4. Notarea rezultatelor într-un tabel;
5. Concluzii.
Sugestii:
 Realizarea lucrării de laborator presupune lucrul în echipe de 2 – 4 elevi;
 Fiecare membru trebuie să primească o sarcină de lucru şi să-şi asume
responsabilitatea rezultatelor echipei;
 Membrii grupului organizează şi execută împreună sarcinile de lucru;
 Profesorul observă şi analizează nivelul de cooperare, atmosfera creată
în timpul lucrului;
 Elevii trebuie să cunoască normele de protecţia muncii specifice
domeniului.

Evaluare:
Se consideră lucrare realizată, dacă elevii refectuează cel puţin două
detreminări cu tipul de traductor ales în funcţie de subansamblul din dotarea
laboratorului.

56
Activitatea de învăţare 6.3 Traductoare de forţă şi cupluri

Competenţa: C27.2. Prezintă funcţionarea elementelor componente

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să definiţi efectul tensorezistiv


- să descrieţi principiul de funcţionare al traductoarelor de forţă şi cupluri

Durata: Timp de lucru 50 minute

Tipul activităţii: Diagrama păianjen

Sarcina de lucru:

Realizaţi un eseu de circa


15 rânduri, cu tema
,,Traductoare de forţă şi cupluri”
după structura prezentată în
diagrama din figură:

57
Sugestii:

 elevii se pot organiza în grupe mici, de câte 2-3 elevi sau pot lucra individual
 elevii vor utiliza fişa de documentare 6, internetul, reviste de specialitate şi cărţi
tehnice pentru a completa cunoştinţele dobândite la orele de curs;
 

Evaluare:
Se consideră lucrare realizată, dacă elevii refectuează cel puţin două
detreminări cu tipul de traductor ales în funcţie de subansamblul din dotarea
laboratorului.

58
Activitatea de învăţare 6.4 Timbre tensometrice

Competenţa: C27.2. Prezintă funcţionarea elementelor componente

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să alegeţi tipul de timbru tensometric necesar într-o măsurare


- să realizaţi măsurarea unei forţe cu timbrul tensometric

Durata: Timp de lucru 50 minute

Tipul activităţii: Experimentul

Sarcina de lucru:
Cunoscând relaţia dintre rezistenţa electrică şi rezistivitate, realizaţi un scurt
“îndrumar de laborator” pentru determinarea forţei utilizând timbre tensometrice.
Îndrumarul va cuprinde:
a) schema montajului de lucru;
b) aparatele necesare;
c) modul de lucru.

Sugestii:
 Realizarea lucrării de laborator presupune lucrul în echipe de 2 – 4 elevi;

59
 Fiecare membru trebuie să primească o sarcină de lucru şi să-şi asume
responsabilitatea rezultatelor echipei;
 Membrii grupului organizează şi execută împreună sarcinile de lucru;
 Profesorul observă şi analizează nivelul de cooperare, atmosfera creată
în timpul lucrului;
 Elevii trebuie să cunoască normele de protecţia muncii specifice
domeniului.

Soluţie:
a) Schema montajului de lucru

b) Aparate necesare: ohmmetru serie (sau multimetru)


c) Modul de lucru:
 se reglează ohmmetrul (indicaţia pentru Rx = 0 şi pentru Rx = ∞)
 se măsoară rezistenţa nominală a timbrului tensometric (înainte de aplicarea forţei)
Rn = ……. Ω
 se măsoară rezistenţa timbrului tensometric în timp ce forţa F este aplicată piesei
R1 = ……. Ω
 se determină ΔR = R1 – Rn = …….. Ω
 utilizând caracteristica de transfer a timbrului tensometric utilizat, se determină forţa
aplicată piesei (forţă proporţională cu deformaţia Δ  )

Evaluare:
Se consideră lucrare realizată, dacă elevii refectuează cel puţin două
detreminări cu tipul de traductor ales în funcţie de subansamblul din dotarea
laboratorului.

60
Activitatea de învăţare 6.5 Traductoare de presiune
Competenţa: C27.2. Prezintă funcţionarea elementelor componente

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să explicaţi principiul de funcţionarea unui traductor de presiune


- să precizaţi tipuri de elemente sensibile şi adaptoare ale traductoarelor de
presiune
- să clasificaţi traductoarele de presiune
- să alegeţi un traductor pentru o aplicaţie dată

Timp de lucru 15 minute


Durata:

Tipul activităţii: Expansiune

Sarcina de lucru :
Realizaţi un eseu de circa 15 rânduri, cu tema ,,Traductoare de presiune” după
următoarea structură:

 definiţia presiunii
 unităţi de măsură pentru presiune
 principiul de funcţionare al traductoarelor de presiune

61
 tipuri de traductoare de presiune
 tipuri de elemente sensibile şi adaptoare aferente traductoarelor de
presiune
 utilizări ale traductoarelor de presiune

Sugestii:

 elevii se pot organiza în grupe mici, de câte 2-3 elevi sau pot lucra individual
 elevii vor utiliza fişa de documentare 6, internetul, reviste de specialitate şi cărţi
tehnice pentru a completa cunoştinţele dobândite la orele de curs;

Evaluare:
Punctajul se acordă în funcţie de exactitatea informaţiilor obţinute.
Dacă aţi realizat cerinţa, puteţi trece la următoarea activitate, dacă nu, refaceţi
activitatea.

62
Activitatea de învăţare 6.6 Traductoare de nivel

Competenţa: C27.2. Prezintă funcţionarea elementelor componente

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să explicaţi principiul de funcţionare a unui traductor de nivel


- să precizaţi tipuri de traductoare de nivel

Durata:
Timp de lucru 25 minute

Tipul activităţii: Problematizarea

Sarcina de lucru:
I. Se dă schema de principiu pentru măsurarea nivelului din figura următoare:
1. precizaţi tipul de traductor de nivel
2. indicaţi elementele componente şi precizaţi rolul lor
3. indicaţi principiul fizic pe care se bazează construcţia şi funcţionarea
acestui tip de traductor
4. explicaţi modul de măsurare cu acest traductor

G
63
x
II. Investigaţi mediul în care vă desfăşuraţi activitatea cotidiană, la şcoală şi acasă,
pentru a descoperi situaţii sau instalaţii în care se utilizează traductoare de nivel.
Ce fel de traductoare sunt acestea?
Completaţi tabelul următor:
Nr.
Instalaţia Tipul traductorului
crt.

Sugestii:
 elevii se pot organiza în grupe mici (2 - 3) elevi sau pot lucra individual.
 elevii vor utiliza fişa de documentare 6, internetul, reviste de specialitate şi cărţi
tehnice pentru a completa cunoştinţele dobândite la orele de curs;

Evaluare:
Vă apreciaţi singuri munca realizată prin calificativele: foarte slab, slab, suficient,
bine, foarte bine.

64
Activitatea de învăţare 6.7 Traductoare de debit

Competenţa: C27.2. Prezintă funcţionarea elementelor componente

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

- să explicaţi principiul de funcţionare a unui traductor de debit


- să precizaţi tipuri de traductoare de debit

Durata:
Timp de lucru 25 minute

Tipul activităţii: Problematizarea

Sarcina de lucru:
I. Se dăschema de principiu pentru măsurarea debitului, din figura următoare:
1. precizaţi tipul de traductor de debit
2. indicaţi elementele componente şi precizaţi rolul lor
3. indicaţi principiul fizic pe care se bazează construcţia şi funcţionarea
acestui tip de traductor
4. explicaţi modul de măsurare cu acest traductor
5. analizaţi schema traductorului şi aflaţi sensul tensiunii electromotoare
induse aplicând regula mâinii drepte; reprezentaţi sensul respectiv, lăsând

65
doar o săgeată dintre cele două reprezentate în dreptul voltmetrului
(ştergând-o pe cea necorespunzătoare).

N B v S V

Sugestii:
 elevii se pot organiza în grupe mici (2 - 3) elevi sau pot lucra individual.
 elevii vor utiliza fişa de documentare 6, internetul, reviste de specialitate şi cărţi
tehnice pentru a completa cunoştinţele dobândite la orele de curs;
Evaluare:
Punctajul se acordă în funcţie de exactitatea
informaţiilor obţinute.
Dacă aţi realizat cerinţa, puteţi trece la următoarea
activitate, dacă nu, refaceţi activitatea.

66
Activitatea de învăţare 6.8 Traductoare de temperatură

Competenţa: C27.2. Prezintă funcţionarea elementelor componente

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

 să explicaţi principiul de funcţionare a unui traductor de temperatură


 să indicaţi tipuri de traductoare de temperatură utilizate în tehnica
măsurărilor
 să precizaţi caracteristicile tehnice ale diferitelor tipuri de traductoare de
temperatură, precizănd tipurile de adaptoare utilizate
 să utilizaţi traductoare de temperatură în procesul de măsurare

Timp de lucru 1 săptămână

Durata:

Tipul activităţii: Rezumare

Sarcina de lucru:

67
Întocmiţi într-o perioada de 1 săptămână un referat, utilizând surse de
documentare concrete (internet, reviste de specialitate, cărţi tehnice, pliante, cataloage
ale firmelor producătoare) în care să prezentaţi cel puţin 3 tipuri de traductoare de
temperatură folosite în automatizări.
Se vor avea în vedere următoarele:
 proprietatea pe care se bazează funcţionarea lor
 construcţia şi funcţionarea
 caracteristici tehnice generale;
 domeniul de utilizare

Sugestii:

Elevii se pot organiza în grupe mici (2 - 3) elevi sau pot lucra individual.

Evaluare:
Se consideră lucrare realizată, dacă elevul prezintă cel puţin 3 tipuri de
traductoare de temperatură cu caracteristici tehnice şi instrucţiuni de utilizare.

68
Activitatea de învăţare 6.9 Adaptoare

Competenţa: C27.2. Prezintă funcţionarea elementelor componente

Obiectivul/obiective vizate:

După parcurgerea activităţii veţi fi capabili :

 să explicaţi principiul de funcţionare al unui adaptor


 să indicaţi tipuri de adaptoare utilizate în construcţia traductoarelor

Durata: Timp de lucru 25 minute

Tipul activităţii: Învăţarea prin categorisire

Sarcina de lucru:

Completaţi următorul tabel cu răspunsurile pe care le consideraţi corecte;


După completarea fiecărei rubrici, veţi confrunta răspunsurile voastre cu cele
prezentate de profesor pe folie.

69
Tipuri de Varianta Tipul de traductor
Caracterizare
adaptoare constructivă în care este utilizat

Adaptoare
tensiune
(rezistenţă) -
curent

Adaptoare
electronice
deplasare -
curent

Adaptoare
forţă - curent

Adaptoare
pneumatice
de deplasare
unghiulară -
presiune

Evaluare:
Vă apreciaţi singuri munca realizată prin unul din calificativele: foarte slab, slab,
suficient, bine, foarte bine.

70
III. Glosar

sistemul tehnic care permite determinarea cantitativă a


aparatul de măsurat
mărimilor ce se măsoară
introducerea unor dispozitive şi legături cu scopul de a
automatizarea realiza operaţiile de comandă şi reglare automată a
procesului.
ansamblul de operaţii ce se efectuează în circuit deschis şi
care au ca efect stabilirea unei dependenţe după o lege
comanda
prestabilită, pentru valoarea unei mărimi dintr-un proces în
raport cu mărimi independente de acesta.
comanda cu
comanda care se realizează conform unui program
program
comanda care se realizează după un program secvenţial ce
comanda fixează apriori succesiunea acţiunilor asupra unui sistem,
secvenţială unele acţiuni depind de executarea acţiunilor precedente
sau de îndeplinirea în prealabil a unor condiţii
comanda care se realizează numai prin dispozitive
comanda automată
prevăzute în acest scop
comanda în care omul intervine asupra elementului de
comanda manuală
execuţie
controlul operaţia de măsurare, verificare prin comparare, analiză.
metoda digitală metoda de afişare a datelor sub formă numerică
ansamblul de aparate şi legături care se conectează cu
dispozitivul de
procesul în scopul realizării operaţiilor de comandă şi de
automatizare
reglare dorite.
element al o parte a sistemului automat care formează o unitate
sistemului automat constructivă şi realizează una sau mai multe din funcţiunile
sistemului automat;

71
un element are una sau mai multe mărimi de intrare şi o
mărime de ieşire, prin care se primesc şi se transmit
mărimile fizice caracteristice funcţionării elementului;
elementele componente ale unui sistem automat formează
un ansamblu unificat dacă elementele sunt legate între ele
prin semnale de intrare şi ieşire cu variaţii în domenii date
(2…10 mA c.c. ; 1…5 mA c.c. ; 0…20 mA ; 0,2…1
daN/cm2 – kgf/m2).
diferenţa dintre rezultatul unei măsurări şi valoarea mărimii
eroarea
măsurate
membrană element elastic, folosit în construcţia aparatelor de măsură
caracteristica aparatului de măsură în funcţie de care se
precizia
alege aparatul şi se evaluează calitatea măsurării
ansamblul transformărilor, caracterizat prin una sau mai
proces multe mărimi măsurabile, pentru care se realizează o
automatizare.
ansamblul de operaţii care au drept scop ca, pe baza
comparaţiei valorii măsurate a unei mărimi din proces cu o
valoare prestabilită să acţioneze asupra procesului astfel că
mărimea reglată să fie adusă sau menţinută la valoarea
reglarea
prescrisă prin stabilirea unei dependenţe după o lege
(automată–manuală)
prestabilită pentru valoarea unei mărimi dintr-un proces în
raport cu mărimi independente sau dependente de
proces sau prin reducerea influenţei mărimilor perturbatoare
asupra mărimilor din proces.
semnal mărimea fizică utilizată pentru transmiterea unei informaţii
ansamblul de operaţii care au ca efect declanşarea unor
semnale de alarmă (optică, acustică) pentru a atrage atenţia
semnalizarea
asupra apariţiei unor situaţii normale - anormale în
funcţionarea procesului.
caracteristica unui element care exprimă raportul dintre
sensibilitatea variaţia mărimii de ieşire şi variaţia mărimii de intrare care o
produce, după ce regimul staţionar a fost atins
calitatea unui element de a funcţiona cu o probabilitate
siguranţa în
prestabilită un interval de timp determinat, fără să se
funcţionare
depăşească valorile tolerate
ansamblul cuprinzând procesul şi dispozitivul de
sistemul automat
automatizare.
comanda se realizează de la distanţă (se folosesc metode şi
telecomanda
dispozitive de teletransmitere).
partea unui ansamblu de măsurare care care are rolul de a
traductorul transforma informaţia de măsurare într-o mărime fizică
prelucrabilă
semnalul din canalul de transmitere cu domeniul de variaţie
semnal unificat
standardizat

72
GLOSARUL – poate fi completat pe măsura parcurgerii modulului şi ar fi
indicat ca, fiecare elev să aibă în portofoliu o listă cu cuvintele cheie propriei discipline
de specialitate.
O parte dintre termenii specifici domeniului auotmatizărilor sunt definiţi în
cuprinsul fişelor de documentare, urmând ca profesorul şi elevii să-i descopere şi să-i
adauge prezentului glosar.

IV. Bibliografie

Bălăşoiu, T., ş.a., [2002] - Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi SRA,
manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, liceu tehnologic,
specializarea electrotehnică, Editura Econimică Preuniversitaria,
Bucureşti
Bichir, N. şi colectiv ,[1993]– Maşini, aparate, acţionări şi automatizări, manual pentru
clasa a XI–a şi a XII–a licee industriale şi şcoli profesionale, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Călin Sergiu, Dumitrache I., Dimo Paul [1972] - Automatizări electronice - E.D.P. –
Bucureşti
Mareş, Fl., Bălăşoiu, T., Fetecău, Gr., Enache, S., Federenciuc, D. , [2002] – Elemente
de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare
automată, manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, Editura
Economică, Bucureşti
Mareş, Fl., ş.a. , [2001] - Solicitări şi măsurări tehnice. Laborator tehnologic. Auxiliar
curricular pentru clasa a X-a, liceu tehnologic – profil tehnic, Editura
Econimică Preuniversitaria, Bucureşti
Mihoc, D., Simulescu, D., Popa, A. , [1982] – Aparate electrice şi automatizări, Editura
Didactică şi Pedagogică
Mihoc Dan, Popescu Stelian [1978] - Automatizări – EDP, Bucureşti

Mirescu, S.C., ş.a. , [2004] – Laborator tehnologic. Lucrări de laborator şi fişe de lucru,
Vol. I şi II. Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti

Pintea Mihaela– Sisteme de automatizare - Auxiliar curricular pentru ciclul superior al


liceului, profil tehnic - Programul PHARE TVET RO 2003/005–
551.05.01– 02

73
Tertişco Mihai, Stamata Aurel, Antonescu Magdalena, Soare Corina, Neagu Ana, Glatz
Alexandru [1986] - Aparate de măsurat şi automatizări în industria
chimică, E.D.P. – Bucureşti

Tertişco Mihail, Stamata Aurelian, Magdalena Antonescu, Corina Soare [1994] –


Aparate de măsurat şi control. Automatizarea producţiei - EDP,
RA Bucureşti

74