SLUJBA CUVIOSULUI ŞI DE DUMNEZEU PURTĂTORULUI

PĂRINTELUI NOSTRU NICHIFOR CEL LEPROS

(4 Ianuarie)

LA VECERNIE

Se pun stihirile pe 6, glasul 1 :

Podobie : Prealăudaţilor mucenici…
Răsărit-a astăzi pomenirea cuviosului Nichifor Leprosul, ca o primăvară în vreme de
iarnă, risipind gerul patimilor şi încălzind sufletele noastre prin bucurie cu adevărat
dumnezeiască, şi împodobind faţa pământului cu vieţuirea lui cea luminată.

Pătimind de focul leprei, ai strălucit mai mult decât aurul, cinstite Nichifore şi părtaş
făcându-te frumuseţii negrăite a lui Hristos, ca o făclie deasupra muntelui te-ai arătat
revărsând dumnezeiasca lumină peste toţi credincioşii.

Ostrovule al Cretei bucură-te, văzând pe al tău fiu Nichifor înveşmântat în alb şi

purtând cunună de slavă, căci prin pătimirea în cuptorul leprei, ca diamantul s’a făcut.
Iar acum împarte bogăţie neîmpuţinată tuturor celor ce fericesc pătimirile sale.

Alte stihiri, glasul 8 :

Podobie : O, preaslăvită minune…
O, minune preaslăvită! Preacinstitul Nichifor, cel cu trupul lepros, a ajuns la curăţia
îngerilor, căci răbdând răni dureroase, acum se bucură întru veselie. Cu ale lui sfinte
rugăciuni, Iubitorule de oameni, învredniceşte-ne şi pe noi desfătării cereşti.

Bucură-te, Nichifore prealăudate! Dreptarule al răbdării, pildă de îndelungă-răbdare,

desăvârşire a luptelor ascetice, semn de Dumnezeu lucrat, prieten preaiubitor al
înfrânării, mare dascăl al neagonisirii, căci la negrăita înălţime a cerului cu trupul ai
fost răpit, ca oarecând Pavel şi ai văzut cele minunate de acolo.

Pisc preaînalt al bunei-cinstiri fiind, şi următor al lui Iov multpătimitorul şi al lui Lazăr
cel sărac, întocmai ca ei ai purtat răni şi în cuptorul leprei ai fost încercat ca oarecând
cei trei tineri. Şi, bucurându-te, ai slăvit numele lui Dumnezeu, Nichifore, pe Care
roagă-L neîncetat pentru cei ce te iubesc.
Slavă…, glasul 6:
Pe iubitorul bunei-cinstiri, pe atletul bunelor nevoinţe şi corifeul răbdării, pe lăudatul
Nichifor, veniţi toţi într’un glas să-l cinstim. Căci el trecând prin „foc şi apă”, adică prin
boala leprei, ieşit-a la odihna şi veselia veşnică. Şi, în cuptorul încercărilor şi a
necazurilor fiind lămurit, străluceşte mai mult decât aurul, mijlocind pentru noi, să se
dea sufletelor noastre bucuria mântuirii.

1
 Şi acum…, a Înainte-prăznuirii :

Veniţi credincioşilor astăzi, să înainte-prăznuim luminat ca nişte robi ai Împăratului şi

Dumnezeului a toate, săltând cu duhul. Şi ridicându-ne cu evlavie ochii sufletului către
râul Iordan, să vedem pe Ioan ca o slugă ascultătoare, cum botează cu mâna-i pe Cel
Singur fără de păcat. Aceasta văzând să strigăm: Nu lipsi a soli pentru toţi
Botezătorule, ca să slujim Domnului cu credinţă, luând de la El plata, adică negrăita
bucurie, întru ceresca Lui cămară de nuntă.
VOHOD, Lumină lină…, PROCHIMENUL zilei şi PAREMIILE :

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire: 3, 1-9

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de
minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea
lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe,
nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu
i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de
ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa
vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci. Ei
vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în
iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire: 5,15 – 6,3

Drepţii în veac vor fi vii şi întru Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru ei de la Cel Preaînalt.
Pentru aceea vor lua din mâna Domnului împărăţia podoabei şi diadema frumuseţii, că îi va acoperi pe
ei cu dreapta Sa şi cu braţul Său îi va ocroti ca şi cu un scut. Drept armură va da râvna pentru El şi cu
ea va întrarma făptura Sa spre izbânda asupra vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în platoşa dreptăţii, şi-Şi va
pune drept coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va scut nebiruit sfinţenia şi ca o sabie va ascuţi cumplită
mânie, şi lumea va da război împreună cu el asupra celor fără de minte. Merge-vor bine nimerite
săgeţile fulgerelor şi ca dintr’un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi şi din mânia cea de pietre
zvârlitoare se vor arunca grindini pline. Întărâta-se-va asupra lor apa mării şi râurile îi vor înneca de
năprasnă. Sta-va împotriva lor duhul puterii, şi ca un vifor îi va vântura pe ei şi fărădelegea va pustii tot
pământul, şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Auziţi, deci, împăraţi şi înţelegeţi; învăţaţi-vă,
voi, cei ce judecaţi marginile pământului. Băgaţi în urechi, voi, cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă
trufiţi cu mulţimea neamurilor. Că de la Domnul s’a dat vouă stăpânirea şi puterea de la Cel Preaînalt.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire: 4, 7-15

Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi, că bătrâneţile cinstite nu sunt cele de mulţi
ani, nici nu se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, şi vârsta
bătrâneţilor, viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, a fost iubit de El şi trăind între
păcătoşi, a fost mutat. Răpitu-s’a ca răutatea să nu schimbe mintea lui, sau înşelăciunea să înşele
sufletul său. Că râvnirea răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă mintea cea fără de
răutate. Sfârşindu-se el în scurtă vreme, a împlinit ani îndelungaţi, că plăcut era Domnului sufletul său.
Pentru aceasta s’a grăbit a-l scoate pe el din mijlocul răutăţii. Iar popoarele văzând şi necunoscând, n-
au pus în gând una ca aceasta; că har şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

2
 LA LITIE
Se pun următoarele stihiri idiomele, glasul 1 :
Pe sluga bună şi prea credincioasă a lui Hristos, pe fericitul Nichifor, veniţi toţi să-l
fericim în cântări, că talantul său cu iubire de osteneală l-a înmulţit, întru desăvârşită şi
minunată răbdare. Şi intrând, dară, întru cămara de nuntă a slavei, se roagă împreună
cu toţi sfinţii, pentru mântuirea sufletelor noastre.
Glasul 2
Pe Nichifor de Dumnezu cugetătorul, steaua cea mult-luminoasă din Creta răsărită în
vremurile noastre, care a luminat toată zidirea, veniţi în cântări luminoase să-l mărim,
zicându-i: Bucură-te, fiule al zilei cel prea strălucit, care chemarea-ţi prin făptuire o ai
îndreptăţit, ca unul ce ai biruit cugetul trupului şi spre slava veşnică, care rămâne în
veci, ţi-ai întors inima. Deci, pe aceasta, dă-ne şi nouă s-o aflăm, rugămu-ne ţie.

Glasul 3
Shima îngerească a călugărilor bine ai cinstit-o, de Dumnezeu cinstitorule şi cel
întocmai cu îngerii, cuvioase Nichifore. Căci în multe privegheri, postiri şi rugăciuni,
trupul tău cel lepros ai omorât şi spre ceruri cu credinţă ţi-ai ridicat ochii sufletului,
unde şi cu trupul suindu-te, pe Dumnezeu ca într’o oglindă L-ai văzut, dimpreună cu
nevăzutele frumuseţile de acolo. Soleşte pentru noi cu dinadinsul, împreună cu îngerii,
ca lepădând patimile cele râvnitoare de cele pământeşti, să ne învrednicim a plăcea lui
Dumnezeu, Care încununează pe cei ce-L iubesc pe El, dându-le pace şi mare milă.
Glasul 4
Bogăţia nestricăcioasă în ceruri ai aflat, prealăudate Nichifore, căci sărăcia iubind mai
mult decât aurul şi argintul, cu neagoniseala şi ascultarea te-ai împodobit ca şi cu nişte
podoabe de mult preţ. Şi te-ai arătat chip al blândeţilor, iubitor al păcii, prieten al
nemînierii şi dascăl al smereniei, lucrător încercat al acestora făcându-te. Pe acestea
învredniceşte-ne şi pe noi a le lucra, în conştiinţă curată, ca să luăm de la Dumnezeu
har îmbelşugat.
Slavă..., glasul 5:
Maica ta cea pământească, marele ostrov al Cretei, se laudă cu sfinţitul şi cinstitul tău
praznic, Nichifore cel cu nume mare, iar Hiosul se cinsteşte, căci în el ai îndurat cu
nesfârşită răbdare mari suferinţe şi ai izbândit strălucit în luptele pentru desăvârşire.
Pe Dumnezeu Cel minunat întru sfinţi ai slăvit, Care te-a slăvit în schimb prin multe
minuni şi te-a arătat vas al Duhului Sfânt, sfintele tale moaşte revărsând ca un izvor
îmbelşugat mireasmă cerească şi tămăduiri credincioşilor. Pe acestea, deci, sărutându-
le cu evlavie, dobândim har al vieţii şi mare milă.

Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:

Cetele îngerilor celor fără de trup, cu sfinţite doxologii laudă a Stăpânului Hristos de pe
pământ înficoşătoare şi mare Taină. Căci, pe Acesta vine să-L boteze la râu cu mână
3
de lut, Înaintemergătorul Ioan, propăvăduitorul din pustie al căilor Domnului, sfeşnicul
luminos al lumii şi cel cu vieţuirea deopotriva cu îngerii. Deci, părtaşi făcându-ne
harului celui cu dumnezeiască răcorire din apele Iordanului, cu îngerii să cântăm cu
buzele sufletului curăţite, întreit-sfânta cântare, ca să ne bucurăm în veci dimpreună
cu ei.

LA STIHOAVNĂ
stihiri, glasul 5, Podobie: Bucură-te, cămara..

Bucură-te slujitorule al lui Hristos şi mărgăritarule dumnezeiesc cel de mult preţ, chip
al înfrânării, comoară şi mare dascăl al rugăciunii inimii . Bucură-te, cela ce eşti plin de
daruri, oglindă a străvederii, pildă a desăvârşitei neagonisiri şi suiş al adâncii smerenii.
Bucură-te, că din adâncimile Duhului Sfânt, mângâi cu părintească duioşie pe cei ce
pătimesc, adiind asupra lor dumnezeiasca mireasmă, cinstite Nichifore, podoaba
leproşilor şi lumina cea neapusă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului, moartea cuviosului Lui.

Purtat-ai cu cuget viteaz lepra trupului, ca şi Iov, cuvioase Nichifore şi, cu inimă curată
mulţumind lui Dumnezeu, ai călătorit pe calea mântuirii. Îmbrăcat-ai cu minte
înţeleaptă shima îngerească, supunându-te învăţăturilor Părintelui tău, sfântului Antim
din Hios şi stâlp dumnezeiesc făcându-te prin nevoinţe. Atlet preîncercat al luptelor
pentru cele de sus ai fost cunoscut, pecete a răbdării, floare a îndelungatei suferinţe şi
stea ce luminează celor din întuneric cu strălucirile dumnezeieşti.

Stih: Fericit bărbatul, care se teme de Domnul.

Dănţuieşte acum cu veselie ostrovul Cretei, că te-a născut fiu al său purtător de lumină
şi nou-încununat cu pătimirile, o, Nichifore, care te-ai arătat mai alb decât zăpada. Se
bucură şi Alexandria dimpreună cu Hiosul, întru care ţi-ai vărsat sudorile ostenelilor
tale cele cinstite. Iar cetatea Atenei se veseleşte, căci întru ea alergarea pământească
cu credinţă ai săvârşit-o. Împreună cu ele se bucură şi Edenul, căci în sânurile sale
duhul tău în veci s’a sălăşluit.
Slavă..., glasul 5:
Pe scara cerescă a bunelor-săvârşiri ai urcat, cugetătorule de cele dumnezeieşti
Nichifore, bine-povăţuit fiind prin cereşti învăţături de către marele tău dascăl, Antim,
care prin cuvioase osteneli în vremurile noastre a sfinţit insula Hiosului, iar Biserica a
luminat-o prin lucrarea minunilor. Împreună cu acesta, roagă-te lui Dumnezeu, să ne
învrednicească şi pe noi dumnezeieştii străluciri, întru Împărăţia Sa, ca un Părinte
Atotmilostiv.

Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:

4
Vino slăvită ceată a prorocilor, ca să vezi astăzi întru bucurie dumnezeiească,
împlinirea prorociilor tale. Căci pecetea cea preacinstită a celor două Legăminte şi cel
mai mare om născut din femeie, Ioan, vine să slujească sfatului Tatălui şi să boteze în
apele Iordanului, pe Fiul Întrupat, şi să vadă arătarea Duhului Sfânt. Deci, roagă-te
împreună cu el Sfintei Treimi, să lumineze şi sufletele noastre cu harul Său, ca să ne
facem fii ai luminii şi să slăvim pe Dumnezeu, Singurul Cel fără de moarte.

TROPARUL, glasul 1: Locuitor al pustiului...

Spăimântatu-s’au îngerii de luptele lui Nichifor cel lepros şi de bărbăţia lui întru
nevoinţă, căci ca un alt Iov, a răbdat cele rele slăvind pe Dumnezeu, pentru care acum
se încununează de către El, cu slavă şi lucrarea minunilor. Deci, să-i strigăm şi noi:
Bucură-te, povăţuitorule al călugărilor; bucură-te, farule de lumină; bucură-te, că
sfintele tale moaşte revarsă buna mireasmă a veseliei.

Slavă..., Şi acum..., al Înainte-prăznuirii, glasul 4:

Podobie: Spăimântatu-s’a Iosif...
Găteşte-te Zabuloane, pune-te în rânduială Neftalime. Râule Iordane stai şi primeşte
săltând pe Stăpânul Care vine să se boteze. Bucură-te, Adame împreună cu Eva; nu vă
mai ascundeţi ca mai înainte în Rai, căci S’a arătat Cel ce v-a văzut pe voi goi, ca să vă
îmbrace cu haina cea dintâi. Hristos S’a arătat, vrând să înoiască toată zidirea.

LA UTRENIE

SEDEALNA întâi, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău....

Toată adunarea credincioşilor să salte în chip bine-cinstitor şi să laude în cuviincioase

cântări, cu buze curăţite, pe slava leproşilor, pe Nichifor cel preacinstit, care a
străbătut drumul încercărilor bucurându-se şi a arătat tuturor, măsura desăvârşită a
smereniei.
Slavă..., Şi acum...., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:
Bucură-te, râule Iordane şi saltă, căci Stăpânul a toate, îmbrăcat acum cu trup
omenesc, vine de voie, să primească întru tine Botezul, din mâna pe care Însuşi a
zidit-o, ca să izbăvească din mâna vrăjmaşului, neamul omenesc.

5
 SEDEALNA a doua , glasul 5, Podobie: Pe Cuvântul...
Din pruncie, cuvioase Nichifore, lui Iov ai urmat întru neclintita răbdare a sufletului, în
toate înviforările vieţii şi durerile cele de multe feluri: lepra trupului, întunecarea
vederii şi nelucrarea mădularelor tale cele amorţite. Iar acum, dănţuieşti împreună cu
îngerii împrejurul Tronului Stăpânului Hristos.
Slavă..., Şi acum...., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:
Ape ale Iordanului mai înainte-pregătiţi-vă, căci se apropie purtând trup omenesc
Împăratul a toate, ca să îmbrace cu veşmântul slavei pe oameni şi prieteni ai Săi să-i
facă, casnici ai Tatălui, moştenitori ai Împărăţiei şi părtaşi ai Mesei Sale.

După POLIELEU, SEDEALNA, glasul 4, Podobie: Spăimântatu-s’a Iosif...

Atletule al răbdării şi biruitorule în lupte peste fire, care în cuptorul leprei ca cei trei
tineri ai fost lămurit şi cu sufletul nestricăcios ai rămas, curăţindu-l şi făcându-l
purtător de lumină, prin strălucirea Treimii Dumnezeieşti, o, Nichifore preînţelepte.
Acesteia roagă-te, să ne curăţească pe noi, de toată întinăciunea sufletească.

Slavă..., Şi acum...., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:

Cereştile cete ale slujitorilor celor fără de trupuri, s’au minunat trăgându-se într’o
parte, când au văzut pe Împăratul şi Dumnezeul a toate venind la Iordan, înainte-
mergând propovăduitorul Său, Dumnezeiescul Botezător. Căci mare Taină se
săvârşeşte şi neamurilor se arată: Dumnezeu, din preamulta Sa iubire de oameni, vine
cu trupul gol să se boteze.

Antifonul întâi al glasului al 4-lea, apoi:

PROCHIMEN, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului, moartea cuviosului Său.
Stih: Ce vom răsplăti Domnului, pentru toate câte ne-a dat nouă?
Apoi: Toată suflarea..., şi îndată se citeşte

EVANGHELIA, Luca 6, 17-36

În vremea aceea, Iisus a stătut în loc şes şi mulţimea ..
După Evanghelie, psalmul 50, şi îndată se cântă:
Slavă..., glasul 2:
Pentru rugăciunile cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor
noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor
Tale, şterge fărădelegea mea...
Şi Stihira idiomelă, glasul 6:
6
 Pe făclia Bisericii lui Hristos, ce şade deaupra muntelui şi luminează prin bunele-
săvârşiri toate marginile lumii, pe Nichifor cel lepros să-l lăudăm. Căci, cu untdelemnul
răbdării candela sufletului împodobindu-şi şi gătindu-se, a intrat împreună cu fecioarele
cele înţelepte, întru bucuria Domnului, slăvind preasfântul Său nume.

CANOANELE
Se pune Canonul Înainte-Prăznuirii din Minei (vezi ziua a 5-a, ajunul Bobotezei),
pe 4 şi canonul cuviosului Nichifor, pe 4, al cărui acrostih, în greceşte, este: „Pe
Nichifor cel lepros laud. Isidora”

Cântarea întâi, glasul 6:

Irmos: Ca pe uscat umblând...
Cu biruinţe strălucite împodobindu-te, preacinstite Nichifore, lepra sufletului meu
curăţeşte, cu luminoasele tale rugăciuni, ca să laud izbânzile tale cele multe.
Cu har izvorâtor de vindecări te-ai îmbogăţit cu prisosinţă de la Dumnezeu,
sfinţite Nichifore, ca unul ce ai purtat cumplita boală a leprei, ca pe o îndelungată
secetă, pururea fericite.
Slavă...
Împodobit fiind cu frumuseţea bunelor-săvârşiri, mai mult decât aurul ai strălucit
celor de pe pământ, luminând cu razele tale; veseleşte şi inimile noastre, Părinte
Nichifore.
Şi acum...
Sfatul cel de demult al Celui Preaînalt, întru tine Fiică Marie s’a împlinit cu
adevărat, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel fără de început, aducând iarăşi pe
muritori în Rai.

CATAVASIILE Botezului: „Fundul adâncului...”

Cântarea a 3-a:
Irmos: Nu este sfânt...
Cu glas mare ai strigat către Dumnezeu, ca şi Iov, Nichifore, binecuvântând din
adâncuri multa Sa milă, că în focul leprei, sufletul tău dumnezeieşte l-a curăţit.
Cale lungă ai străbătut, Părinte, din Creta până la cetatea lui Alexandru, punând
sârguinţă de a învăţa vreun meşteşug, spre a-ţi câştiga cele necesare traiului.
Slavă...
Dragostea dumnezeiască având-o ca pe un toiag, ai stăbătut strâmtorările vieţii
de orfan, în Părintele Ceresc punându-ţi nădejdea, fericite Nichifore.
Şi acum...
Nicidecum nu a stricat pântecele tău, Fecioară, locuind întru el Dumnezeu şi
negrăit întrupându-se, ca să izbăvească neamul omenesc din stricăciunea morţii.

SEDEALNA, glasul 8: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Bogăţia sărăciei îmbrăţişând, ai mers fără abatere pe calea cea strâmtă a desăvârşirii
dumnezeieşti, de Dumnezeu purtătorule Nichifore. Căci, întru cuvioşie bine petrecând,
7
podoabă te-ai arătat cetelor călugărilor şi dureri ai răbdat ale preacumplitei boli a
leprei, orbirea ochilor şi paralizia mădularelor. Pe Domnul ai slăvit neîncetat, Cel ce te-a
îmbogăţit cu dumnezeieşti harisme şi te-a arătat vas bineînmiresmat al Duhului Sfânt.
Slavă..., Şi acum..., a Înainte-prăznuirii:
Ape ale Iordanului săltaţi acum cu bucurie, că, iată, vine la noi Dumnzeu-Omul, vrând
să se boteze de mâinile pe care le-a zidit. Umplutu-s’au toate de bunătatea Lui, iar
toată firea apelor intr’un glas se bucură şi dănţuieşte, împărtăşindu-se de curăţia Lui.
Să lăudăm cu glas înalt pe Hristos, Care toate le-a făcut, ca să mântuiască pe om şi să
slăvim harul Său cel minunat.

Cântarea a 4-a:
Irmos: Hristos este puterea mea...
Viaţa ţi-ai petrecut în postiri, rugăciuni şi privegheri de toată noaptea, îngere
pământesc înveşmântat în trup de lut, Nichifore vrednicule de laudă.
Închinatu-te-ai lui Dumnezeu în duh de smerenie şi zdrobire, bucurându-te, şi ai
luat de la El îndulcirea cea nestricată, a bunătăţilor cereşti.
Slavă...
În Hios ai vieţuit la azilul de leproşi şi ai luat shima cea slăvită a monahilor, pe
care ai cinstit-o prin nevoinţa ta cea bună, Nichifore preacinstite.
Şi acum...
Născut-ai fără de sămânţă pe Fiul prin sfatul Tatălui, Preasfântă Fecioară, că
Duhul cel Sfânt umbrind pântecele tău, lucrat-a minunea de a te numi Născătoare de
Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:
Irmos: Cu strălucirea Ta...
Ascultat-ai graiurile dumnezeiescului povăţuitor în vieţuirea tainică a Duhului,
Antim cel înţelept, care te-a învăţat calea cea mai dreaptă a vieţuirii plăcute lui
Dumnezeu, pe Care cu dorire sfântă L-ai slăvit.
Suferit-ai pierderea luminii ochilor celor stricăcioşi, slăvind pe Dumnezeu, dar ai
văzut cu ochii sufleteşti lumina Taborului, Nichifore făclie a lui Hristos, care străluceşti
tot pământul lumina cea veselitoare a Evangheliei.
Slavă...
Arând ogorul sufletului cu plugul cel sfinţit al credinţei, ai adus rod bogat,
întărind inimile tuturor credincioşilor, pentru care acum te lăudăm cu dor, preacuvioase
Părinte Nichifor.
Şi acum...
Pe Izvorul păcii născut-ai, Stăpână Fecioară Marie, împăcând neamurile cu
Stăpânul a toate Dumnezeu, cu al Cărui sfat, întru o unime ai adus pe cele mai înainte
despărţite.

Cântarea a 6-a:
Irmos: Marea vieţii văzându-o...
Cunoscut-ai izvorul păcii, la care ca un cerb însetat ai alergat, ca să bei Apa Vieţii
şi setea sufletului tău ai potolit-o, cu adevărat.

8
 Împodobit-ai prin vieţuirea ta întru cuvioşie ceata leproşilor, întinzându-ţi razele
tale cele strălucite până la marginile lumii, pe care ai înfrumuseţat-o cu dumnezeiască
cuviinţă.
Slavă...
Văzut ai fost în vremea rugăciunii din timpul nopţii, cu trupul ridicat de pe
pământ, de către ucenicul tău, Evmenie, de Dumnezeu primite Nichifore, şi ai văzut
cele minunate din ceruri.
Şi acum...
Mireasă a lui Dumnezeu Marie, palat împărătesc al fecioriei preastrălucit, sufletul
meu ce şade în întunericul patimilor, ridică-l cu rugăciunile tale către Dumnezeu, Cel
întrupat din tine.

CONDACUL, glasul 8: Apărătoare Doamnă...

Pe atletul răbdării cel preaviteaz, pe diamantul cel neclintit încercat în suferinţele bolii,
pe slăvitorul cel de-a pururi a lui Dumnezeu, pe Nichifor cel lepros să-l lăudăm,
zicându-i: Bucură-te, Părinte, cel ce porţi numele biruinţei!

ICOSUL
Neobosit întru nevoinţe te-ai arătat Nichifore înţelepte, durerile leprei răbdând, şi toată
nădejdea în Domnul punându-ţi, laudă de mulţumire I-ai adus cu inimă curată. Pentru
aceasta şi noi acum, cu dorire binecinstitoare înveşmântaţi fiind, îţi strigăm după
cuviinţă:
Bucură-te, tărie a înfrânării,
Bucură-te, Atlas al răbdării,
Bucură-te, că durerile trupului cu bărbăţie ai purtat,
Bucură-te, că frumuseţile Duhului întru înţelepciune ai cunoscut,
Bucură-te, chip al cuvioşiei şi dreptarule al monahilor,
Bucură-te, povăţuitorule al credincioşilor către bunele-săvârşiri dumnezeieşti,
Bucură-te, stâlpule de lumină, ce străluceşti toată făptura,
Bucură-te, făclie a Bisericii, ce veseleşti sufletele,
Bucură-te, lauda cuviincioasă şi fiule al Cretei,
Bucură-te, slava Hiosului şi ucenice al lui Antim,
Bucură-te, că prin lepră curăţit ai fost mai mult decât aurul,
Bucură-te, că ai păzit credinţa către Mirele tău Hristos,
Bucură-te, Părinte, cel ce porţi numele biruinţei !

SINAXAR
După Sinaxarul Mineiului din 4 Ianuarie, se citeşte îndată:
Tot în această zi facem pomenirea cuviosului şi de Dumnezu purtătorului
Părintelui nostru Nichifor cel lepros, care în vremurile de pe urmă în Hios a pătimit
întru răbdare şi întru nevoinţe a strălucit.
Stih: Shima monahicească ai purtat Nichifore şi icoană a rugăciunii neîncetate
te-ai făcut.
În a patra zi a lui Ianuarie, trupul cel lepros al lui Nichifor în pământ a fost
îngropat,
9
 Iar duhul său cu totul strălucitor, în ceruri a fost aşezat.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dumnezule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Amin!

Cântarea a 7-a:
Irmos: Dătător de rouă...
Dascăl preaiscusit al trezviei şi neîncetatei rugăciuni te-am cunoscut, Părinte, căci
de la Antim le-ai deprins pe ele, şi ai cântat din tot sufletul: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul Părinţilor noştri.
Desăvârşindu-te întru cinstitele lupte duhovniceşti, cu cunună strălucitoare şi
neveştejită te-ai împodobit, pentru care cu bucurie pe Domnul ai lăudat, strigând:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri.
Slavă...
Râvnitor dumnezeiescului Iov te-ai arătat, lepra trupului răbdând şi ranele ai
bărbăteşte suferind, cu veselie ai cântat neîncetat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul
Părinţilor noştri.
Şi acum...
Mai frumos decât cortul Legii Vechi a fost pântecele tău, Născătoare de
Dumnezeu Curată, căci născând pe Dumnezeu, Cel mai presus întru bunătate, pe toţi
ai sculat să strige: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a:
Irmos: Din văpaie ai izvorât...
Săvârşit-ai izbânzi preaminunate întru luptele tale, şi pe Dumnezeu, Dătătorul de
cunună, ai veselit prin răbdarea suferinţelor. De către El, dar, te-ai împodobit cu
strălucite cărunteţi şi revărsări de bunămireasmă.
Pe înţeleptul întru răutate ai batjocorit, Părinte, şi oglindă a înţelepciunii de sus
te-ai făcut, văzând limpede cele de departe şi bine prorocind cele viitoare,
cunoscătorule al celor dumnezeieşti.
Slavă...
Gură a Duhului Sfânt făcându-te şi, bucurându-te, cuvânt de mângâiere dădeai
celor ce veneau la tine, căci pe calea durerilor păşind, te-ai împărtăşit de harisme
aducătoare de pace, dumnezeiescule Nichifore.
Şi acum...
Pe Cuvântul Cel Puternic întru tărie ai născut, precum Însuşi a voit, Preasfântă
Stăpână, căci tu singură ai înnoit legile firii; pentru aceasta strigăm ţie: bucură-te,
întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a:
Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...
Lăsat-ai credincioşilor ca pe o mare comoară, sfintele tale moaşte, cele pline de
bunămireasmă, căci întru ele s’a sălăşluit cu îmbelşugare harul Duhului Sfânt şi dă
tuturor sănătate, viaţă şi dumnezeiasca desfătare.

10
 Cu lesnire ai mers pe calea cea strâmtă întru lărgimea inimii, slăvite Nichifore, şi
în cămările cele pline de lumină ale cetăţii cereşti te-ai sălăşluit, unde aduci laudă
Domnului tău, dimpreună cu toţi cei din veac aleşi ai Lui.
Slavă...
Te bucuri în ceruri negrăit cu cetele îngereşti, pururea pomenite Nichifore, căci în
trup fiind, te-ai nevoit în această lume răbdând dureri cu cuget dumnezeiesc,ca unul
fără de trup, pentru care acum te împărtăşeşti de veselia cea veşnică.
Şi acum...
Pe Înţelepciunea, Cuvântul şi Puterea lui Dumnezeu ai născut cu preaslăvire,
Fecioară, şi pe Adam l-ai ridicat iarăşi la Tronul slavei lui Dumnezeu. Pentru aceasta,
slăvim în veci a ta bunătate.

LUMINÂNDA, glasul 3: Cel ce a împodobit cerul cu stele...

Durerile bărbăteşte le-ai răbdat şi haina sufletului cu bună-cuviinţă ai strălucit-o, o,
Nichifore, cel ce porţi numele biruinţei celei bune.
Slavă..., Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:
Toată firea apelor se veseleşte întru bucurie, căci Stăpânul a toate, de voie vine să
spele întinăciunea păcatului, botezându-se în râul Iordan, de către dumnezeiescul
Înaintemergător.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 4, glasul 1: Ceea ce eşti bucuria...

Să prăznuiască astăzi marele ostrov al Cretei, şi ca o maică să plesnească din palme cu

bucurie, lăudând în cântări pe fiul ei, Nichifor preaînţeleptul, care a răbdat cumplita
boală a leprei, ca un diamant prea tare.

Ca un alt Iov, ai suferit din pruncie, mult-pătimitorule Nichifore, pierderea părinţilor,

străinătatea, necazurile, lepra, suferinţele şi întunecarea ochilor tăi cei trupeşti, dar cu
ochii inimii, ai văzut frumuseţile cereşti.

Pildă a răbdării şi dreptar al măsurii îndelungii suferinţe ai fost cunoscut, cuvioase

Nichifore; turn al înfrânării, făclie luminoasă a ascultării, dascăl al rugăciunii, treaptă
urcătoare spre cer a smereniei şi vistierie a blândeţii.

Ascultător al sfătuirilor lui Antim fiind, piatră aurită a Sionului de sus te-ai făcut, fericite
Nichifore, şi mai mult decât zăpada ţi-ai curăţat sufletul, revărsând din sfinţitele tale
moaşte străluciri dumnezeieşti şi cerească bunămireasmă.

Slavă..., glasul 5:

11
Veniţi să mărim pe vasul preasfinţit al Preasfântului Duh, pe iubitorul de curăţie
Nichifor, care şi-a curăţit casa sufletului ca pe o oglindă mai strălucitoare decât
zăpada, împodobind-o cu blândeţea şi smerenia lui Hristos. Căci, mărind el în sufletul
său pe Domnul şi cântându-I din adâncul inimii, gura lui s-a făcut tuturor izvor de
mângâiere, revărsând dulcile graiuri ale Aceluia. Pentru aceasta, fiind cinstit de către
Hristos după cuviinţă, veseleşte veşnic pe cei ce cinstesc pomenirea lui şi se închină
sfintelor sale moaşte, cele izvorâtoare de negrăită bunămireasmă.

Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:

Firea cea căzută a pământenilor, să înainte-prăznuim acum cu bucurie începutul marii
binecuvântări. Că, iată, Dumnezeul Cel Preaînalt şi Împăratul veacurilor, în apele
Iordanului vine să se boteze, ca prin apă să înalţe pe toţi la ceruri şi să ne dea
vrednicia Împărăţiei. Să prăznuim şi noi împreună cu Adam dăruirea Domnului, cea
dătătoare de bucurie mântuitoare, strigând aşa: Dumnezeul minunilor şi Doamne al
puterilor, slavă Ţie în veci!

Doxologia mare şi Apolisul.

12