În teoria economică, noţiunea de macroeconomie a fost introdusă de savanţii din Occident în anii 30 ai

secolului XX în legătură cu apariţia Teoriei keynisiste („Teoria ocupaţiei mâinii de lucru, a banilor şi a
procentelor”). Macroeconomia, paralel cu micro-, mezo- şi mondoeconomia, intră în componenţa
cursului teoretic „Economix” şi presupune sfera de analiză aplicată a practicii economice.
Macroeconomia ca ştiinţă provine de la grecescul „macros”, care în traducere înseamnă „mare”,
accentuând că se referă la probleme de dimensiuni mari, spre deosebire de microeconomie care se
ocupă de probleme mici. Însă, diferenţa constă în tipul de abordare şi nu în tipul de scară de abordare,
deoarece microeconomia tot poate să se ocupe de probleme de dimensiuni foarte mari (cifra de afaceri
a concernului „Mercedes” este mai mare de circa 3 ori decât PIB-ul Republicii Moldova). Se consideră ca
o anumită problemă este macroeconomică atunci şi acolo unde aceasta reiese din formarea şi
consolidarea unei anumite economii naţionale. Macroeconomia – este una dintre cele mai interesante si
utile in viata disciplina economica, care ne permite sa obţinem răspunsuri la întrebările cheie care ne
frământa pe fiecare dintre noi. Macroeconomia, ca un compartiment al teoriei economice, studiază
mărimi economice agregate şi probleme economice generale de tipul: volumul de producţie a economie
naţionale, structura economiei naţionale şi componentele ei, ciclurile economice, ocupaţia resurselor
economice, inflaţia, creşterea economică, problemele financiare la nivelul economiei naţionale.
Macroeconomia presupune analiza mişcării capitalului global şi a forţei de muncă globale în dependenţă
de influenţa asupra acestei mişcări a statului sau în lipsa lui. Ea analizează esenţa diferitor politici
macroeconomice (politica bugetar-fiscală, monetar-creditară, economică externă, socială etc.) cu scopul
de a stabiliza cu ajutorul lor dezvoltarea economiei naţionale într-o anumită perioadă a ciclului
economic. Din aceste definiţii reiese că obiectul de studiu al macroeconomiei presupune cercetarea
proceselor economice la nivel de economie naţională luate ca un tot întreg sau analizate pe agregate
sau părţi. Necesitatea analizei macroeconomice constă în următoarele: - problemele analizate în
macroeconomie se referă la aspectul practic (economic) al fiecărui individ; - crearea conştiinţei politice
legate de alegerile sociale. Pentru definirea obiectului de studiu al macroeconomiei este binevenită
determinarea problemelor actuale legate de ea. Ele sunt de ordin comercial, monetar, financiar, interne
şi externe. Printre cele mai importante probleme macroeconomice din epoca contemporană se înscriu:
1) asigurarea echilibrului economic dintre cererea agregată şi oferta agregată; 2) creşterea economică;
3) ocuparea deplină a resurselor de muncă; 4) asigurarea economiei naţionale cu monedă în cantităţi şi
structuri cerute de mersul normal al fluxurilor economice reale; 5) dirijarea proceselor economice de
către stat prin intermediul diferitelor politici economice; 6) asigurarea pe termen mediu şi lung a unei
balanţe comerciale şi de plăţi externe echilibrate; 7) integrarea problemelor macroeconomice în
strategii globale. Macroeconomia se concretizează cu prioritate către analiza calitativă a mecanismului
de funcţionare al economiei naţionale, a corelaţiilor dintre variabilele macroeconomice, punând un
accent deosebit pe aspectele de măsurare a influenţelor directe şi indirecte dintre acestea în vederea
fundamentării ştiinţifice a deciziilor de politică macroeconomică. Ea se ocupă cu studiul structurii
funcţionalităţii şi comportamentului de ansamblu al sistemului economiei naţionale în strânsă legătură
cu sistemul economiei mondiale şi cu mediul înconjurător. Macroeconomia este foarte utila si pentru
întreprinzători.