Pedodontie

Curs 3

Leziuni ale sistemului de sustinere a dintelui

1. contuzia
2. subluxatia
3. extruzia
4. luxatia laterala – vestibulara / palatinala
5. intruzia
6. avulsia

► Forme clinice:

1. Contuzia

→ reprezinta un traumatism minor al ligamentului dento parodontal (LPD) si al pulpei,

care poate determina edem si inflamatie al LPD, facand dintele dureros la percutie
verticala si laterala la masticatie;
→ totusi, deoarece fibrele LPD sunt intacte dintele nu este mobil si nu exista sangerare
din santul gingival;
→ Radiologic nu apar modificari;
→ testele de vitalitate sunt de obicei normale; vascularizatia si inervatia pulpei nu sunt de
obicei afectate;

2. Subluxatia

→ impactul asupra dintelui a determinat leziuni mai grave, o parte din fibrele LPD fiind
rupte;
→ dintele este mobil, dar nu este deplasat;
→ frecvent apare o discreta sangerare din santul gingival;
→ dintele este dureros la percutie si masticatie;
→ Radiologic – nu pune in evidenta modificari la nivelul spatiului periodontal;

3. Extruzia

→ se produce o lezare combinata a pulpei si a parodontiului;

→ impactul pulpar produce o deplasare in plan vertical din alveola sa, fibrele palatinale
ale LPD nepermitand avulsia sa totala;
→ dpdv clinic – dintele extruzat este deplasat axial in afara alveolei si este extrem de
mobil, fiind mentinut numai de cateva fibre gingivale palatinale intacte;
→ Radiologic :
– sunt necesare expuneri din incidente excentrice pt a putea evidentia deplasarile
produse
– se observa largirea spatiului periodontal

1
 Pedodontie
Curs 3

4. Luxatia laterala – vestibulara / palatinala

→ impactul are o directie orizontala , deplaseaza coroana spre palatinal si apexul spre
vestibular sau invers;
→ ambele miscari pot duce la aparitia contuziei sau fracturi ale peretilor alveolari;
→ in luxatia laterale se produc atat compresie cat si ruptura la nivelul diferitelor zone ale
LPD, pulpei si osului;
→ clinic – coroana dintelui luxat lateral este de obicei deplasata in plan orizontal, dintele
fiind imobilizat in noua pozitie si prezentand un sunet metalic in percutie [ca la
anchiloza];
→ radiologic :
– printr-o expunere mai ocluzala sau orientata excentric care tinde sa se interpuna
intre radacina dintelui si alveola goala, evidentiind natura reala a traumatismului
– pe radiografia obisnuita dintele pare mai scurt

5. Intruzia

→ s-au produs maximul de afectari ale pulpei si tesuturilor de sustinere datorate unui
impact axial direct;
→ urmele traumatismului depins de varsta pacinetului;
→ diagnosticul este mai dificil deoarece un dinte intrudat poate fi confundat cu un dinte
in eruptie;
→ diagnosticul diferential se face prin percutie: in cazul unui dinte in eruptie sunetul
este mat, iar in cazul unui dinte intrudat sunetul este metalic, ascutit, patognomonic
pentru luxatie si intruzie;
→ Radiologic: pune in evidenta deplasarea dintelui si disparitia sau micsorarea spatiului
periodontal; la dintele matur se poate observa modificarea pozitie joctiunii smalt-dentina
(JSD);
→ vindecarea este asociata cu instalarea complicatiilor, datorita afectarii LPD si al
pulpei;
→ pot aparea complicatii majore - rezorbtia radiculara inflamatorie externa si interna →
se constata ca radacina se subtiaza pana dispare ...;

6. Avulsia

→ consta in indepartarea totala a dintelui din alveola sa si ruperea tuturor fibrelor LPD si
a pachetului vasculo nervos apical;
→ se poate produce mai frecvent la dintii imaturi, in urma unui impact orizontal;
→ radiologic: alveola goala;
→ clinic: dintele lipseste din alveola sa ce contine un cheag de sange;

2
 Pedodontie
Curs 3

► Tratamentul traumatismelor dento-parodontale la dintii permanenti

♠ Factorii care influenteaza alegerea tratamentului:

○ Factori locali:
- forma clinica de traumatism
- stadiul dezvoltaii dintelui
- starea pulpei
- timpul scurs de la traumatism
- asocierea diferitelor forma clinice
- starea anterioara a dintelui

○ Factori generali:
- starea generala de sanatate a copilului, eventuale leziuni in alte regiuni ale
corpului

♠ Etapele tratamentului traumatismelor dentitiei permanente

1. Tratament de urgenta
 toaleta plagilor, profilaxie antitetanica, antibioterapie, antalgice si
antiinflamatorii
 reducerea si imobilizarea fracturilor osoase si sutura plagilor
 extractia dintilor irecuperabili
 reducerea si imobilizarea luxatiilor dentare
 protectia plagii dentinare si ... pulpectomie
 restaurare provizorie

2. Tratament intermediar
 urmarirea si aplicarea tratamentelor eventualelor complicatii, tratamente
ortodontice / protetice;

3. Tratament final
 conservator odontal: obturatii, fatetari
 protetic: RCR, coroane, punti

♠ Tratamentul leziunilor coronare ale smaltului la dintii permanenti:

1). Fisurile smaltului

→ fluorizare
→ lacuri adezive (flow)
→ evitarea alimentelor reci sau fierbinti

3
 Pedodontie
Curs 3

→ dispensarizare
2). Fracturile smaltului
→ netezirea zonei si fluorizare
→ refacerea cu compozite cu sau fara bizou

3). Fracturi ale smaltului si dentinei nepenetrante

→ depinde de apropierea liniei de fractura de camera pulpara si de varsta copilului;
→ tratamentul plagii dentinare – protectia acesteia de invazia microbiana pt a pastra
vitalitatea pulpara si mentinerea spatiului pt refacerea coronara;
→ linia de fractura la distanta de camera pulpara: Ca(OH)2 si protectie 4-6 saptamani,
apoi refacere coronara cu compozit;
→ linia de fractura aproape de camera pulpara: Ca(OH)2, protectie preferabil cu coroane 6
– 8 saptamani, apoi refacere cu compozit cu bizou sau aplicarea stifturilor parapulpare in
axul lung al dintelui;
→ daca s-a gasit fragmentul fracturat, se poate reatasa imediat sau dupa 4 – 8 saptamani
in functie de nivelul liniei de fractura;

4). Tratamentul fracturilor smaltului si dentinei penetrante

○ Obiectivul tratamentul este pastrarea cel putin partiala a vitalitatii pulpare:

 coafaj direct
 pulpotomie partiala
 pulpotomie
 pulpectomie partiala

○ Criterii de alegere a metodei de tratament:

 timpul scurs de la accident
 dimensiunile orificiului de descgidere al camerei pulpare
 starea pulpei anterior / ulterior traumatismului
 asocierea unor leziuni parodontale
 starea anterioara a dintelui
 posibilitatea de refacere coronara
 posibilitatea pacientului de a reveni periodic la tratament si controale

♠ Coafajul direct

○ Indicatii:
 fracturi recente: 1 – 6 ore
 orificiu mic de deschidere: 1 mm
 pulpa vitala, sanatoasa: roz, rosiatica
 posibilitatea inchiderii etanse
 lipsa leziunilor parodontale
○ Urmarirea 4- 8 saptamani

4
 Pedodontie
Curs 3

♠ Pulpotomia partiala
○ Indicatii:
 fracturi vechi de peste 6 ore → 2 zile
 orificiu de deschidere de 1- 2 mm
 pulpita ireversibila, pulpita hiperplazica strict in jurul orificiului de deschidere
 esec al coafajului direct
○ Tehnica:
 anestezie, izolare, toaleta
 largirea orificiului si indepartare a 2 mm din pulpa coronara din dreptul cornului
pulpar
 spalaturi, hemostaza
 aplicare Ca(OH)2
 inchiderea etansa cu CIS, capa

♠ Pulpotomia
○ Indicatii:
 fracturi vechi de peste 2 zile
 orificiu de deschidere al CP mai mare de 1 – 2 mm
 pulpita partiala
 esec al coafajului direct si al pulpotomiei partiale
○ Tehinica:
 anestezie, izolare, toaleta
 largirea orificiului de deschidere al CP si indepartarea pulpei coronare
 spalaturi, hemostaza
 aplicarea de Ca(OH)2
 inchiderea etansa cu CIS, capa

♠ Pulpectomia partiala
○ Indicatii:
 fracturi mai vechi de 2 zile
 orificiu de deschidere al CP larg
 pulpita ireversibila
 asocierea cu leziuni parodontale
 la dintii cu carii si obturatii
 in esecuri ale pulpotomiei
○ Tehnica:
 anestezie, izolare, indepartarea tavanului CP
 indepartarea pulpei coronare si partial a pulpei radiculare cu ac ac Hedström cu
varf aplatizat, hemostaza
 obturatia canalului cu pasta pe baza de Ca(OH)2
 obturatia coronara
 refacerea obturatiei de canal la 3 – 4 luni pana la inchiderea apexului
 obturatia definitiva a canalului si refacerea coronara definitiva

5
 Pedodontie
Curs 3

♠ Apexificare – apexogeneza
Indicatii:
 dinte devital cu apexul imatur
Obiectiv:
 aigurarea continuarii cresterii radacinii si inchiderii apexului = apexogeneza sau
formarea unei bariere dure apicale = apexificare , care sa permita obturarea
definitiva a canalului
Tehnica:
 indepartarea continutului canalului, tratament mecanic bland
 sterilizare
 obturatia canalului cu pasta pe baza de Ca(OH)2
 obturatia coronara
 refacerea obturatiei de canal la 3 – 4 luni pana la inchiderea apexului sau formarea
barierei apicale
 obturatia definitiva ...

► Modalitati de protectie a plagii dentinare in fracturile coronare

 banda in T
 inel ortodontic
 coroanele prefabricate din otel, acrilice
 capele acrilice confectionate in cabinet
 acoperirea cu rasini, compozite
 acoperirea cu CIS
 realipirea fragmentului fracturat

► Tratamnetul fracturilor corono radiculare la dintii permanenti

→ indepartarea fragmentului coronar urmata de refacerea coronara supragingivalaş

→ indepartarea fragmentelor coronare asociata cu gingivectomie si osteotomie, urmata
de refacere coronara;
→ indepartarea fragmentelor coronare si extruzia chirurgicala a radacinii;
→ indepartarea fragmentelor coronare si extruzia ortodontica a radacinii;
→ mentinerea in situ a fragmentelor radacinii pana la sfarsitul pubertatii, dupa care se
extrag si se aplica un implant; aceasta solutie considera ca pastrarea radacinii in situ nu
permite mentinerea osului alveolar;
→ aplicarea imediat dupa extractie a unui implant osteointegrat; in aceasta situatie
extractia trebui sa fie atraumatica;

6
 Pedodontie
Curs 3

► Tratamentul fracturilor radiculare:

→ dupa unii autori s-ar vindeca in proportie de 50%, indiferent daca sunt sau nu tratate;
→ tratamentul are menirea de a favoriza tendinta naturala spre vindecare, de aceea
indepartarea pulpei si efectuarea tratamentului endodontic sunt contraindicate, daca nu
exista semne clare de necroza;
→ pt a usura vindecarea pulpara si a LPD este considerat ca esentiala repozitionarea
optima a fragmentului coronar deplasat; de asemenea este importanta mentinerea
imobilizarii rigide pe o perioada de 3 – 4 luni pt a permite o stabilitate maxima a
calusului format de os;

► Tratamentul leziunilor de sustinere al dintilor temporari:

1. contuzia → alimente moi, 7 – 10 zile

2. subluxatia → alimente moi, +/- imobilizare 2-3 sapt
3. extruzia → reducerea + imobilizare semielastica 14 zile
4. luxatia laterala → reducere + imobilizare elastica 3 – 8 saptamani
5. intruzia
 expectativa la dintii imaturi
 tratament endodontic, ortodontic, chirurgical + imobilizare 6-8 saptamani la
dintii cu apex inchis
6. avulsia → replantare + imobilizare elastica 7-10 zile

► Replantarea:
○ Reguli:
 Nu se atinge radacina
 Dintele se spala doar daca a fost contaminat
 Nu se freaca
 Daca nu poate fi replantat imediat se pastreaza in lapte, ser fiziologic...
 Se transporta imediat copilul la spital
○ Recomadari dupa replantare:
 Antibioterapie, antalgice, antiinflamatoare
 Igiena orala, clatiri cu clorhexidina
○ Tratament endodontic:
 Dintii imaturi nu se face, se supravegheaza, revascularizatia care este posibila
dupa cateva saptamani sau apexificare
 La dintii cu apexul inchis se face pulpectomie dupa imobilizare

► Metode si tehnici de imobilizare a traumatismelor dento-perodontale:

→ Atele de imobilizare
 = dispozitiv rigid sau flexibil pt a sprijini si imobiliza dintii ce au devenit mobili;
 scop: favorizeaza vindecarea LPD, regenerarea fibrelor parodontale sau formarea
unui calus

7
 Pedodontie
Curs 3

► Cerintele unui sistem de imobilizare:

 sa poata fi aplicat in cavitatea bucala fara ajutorul laboratorului
 sa nu traumatizeze dintii
 sa favorizeze readucerea dintelui in pozitia initiala si sa il fixeze pe toata perioada
imobilizarii
 sa nu lezeze tesuturile gingivale
 sa nu favorizeze aparitia cariilor
 sa poata fi usor curatate
 sa fie estetice
 sa nu modifice ocluzia
 sa permita efectuarea testelor de vitalitate si eventualelor tratamente endodontice
 in cazul dintilor replantati sa permita o usoara mobilitate a lor pt a favoriza
reorientarea functionala a fb LPD

► Metode si tehnici de imobilizare a traumatismelor dento-parodontale :

 ligaturi interdentare
 barele vestibulare
 gutierele acrilice confectionate in cabinet/laborator
 sinele colate cu compozite

► Timpul de mentinere al imobilizarii

 replantare: 7 – 10 zile
 extruzie: 2 – 3 saptamani
 luxatii laterale: 3 – 8 saptamani
 fracturi radiculare: 3 – 4 luni

► Tipuri de imobilizare:
 replantare → elastica imobilizarea elastica / semielastica
 luxatii laterale, extruzii → semielastica este data de grosimea sarmei
 fracturi radiculare → rigide