Gradul pozitiv

La gradul pozitiv, adjectivul arată însușirea unui obiect, fără a o compara

cu însușirea altui obiect sau cu însușirea sa. (mare, mic, cald, rece,
roșu – mașina mare, copacul mic, ceaiul cald, apa rece, tricoul roșu)
Uneori adjectivele la gradul pozitiv pot fi însoțite de articolele: cel, cea,
cei, cele. (copacul cel mare, mașina cea mare, copacii cei mari,
mașinile cele mari).
Gradul comparativ
La gradul comparativ, adjectivul poate exprima însușirea unui obiect
comparată cu însușirea altui obiect (Mașina albastră este mai mare decât
mașina roșie.) sau însușirea obiectului comparată cu aceeași însușire, dar
într-o situație diferită (Sania alunecă mai bine pe zăpadă decât pe iarbă.).
Termenii comparației pot fi în aceeași propoziție, ca mai sus, sau în
propoziții diferite (Mașina albastră este mare. Mașina roșie este mai
mare. / Aerul este curat în oraș. La munte este însă mai curat.)
Gradul comparativ poate prezenta trei trepte ale însușirii, cu ajutorul
unor adverbe sau locuțiuni adverbiale:

 comparativul de superioritate – mai mare

 comparativul de egalitate – la fel de mare, tot atât de mare, tot așa de mare
 comparativul de inferioritate – mai puțin mare
Termenii comparației sunt legați prin adverbele decât, ca (mai mare
decât …, mai mare ca …) sau prin locuțiunile prepoziționale față de, în
comparație cu (mai mare față de …, mai mare în comparație cu …).
Gradul superlativ
La gradul superlativ, adjectivul arată însușirea la gradul cel mai scăzut sau
cel mai înalt și pot fi de două feluri: relativ sau absolut.

Gradul superlativ relativ

Adjectivul la gradul superlativ relativ arată însușirea la gradul cel mai înalt
sau cel mai scăzut comparată cu aceeași însușire a altor obiecte sau cu
însușirea aceluiași obiect în situații diferite. Gradul superlativ relativ poate
fi:

 superlativ relativ de superioritate (cel mai mare) – Copacul acesta este cel

mai mare dintre toți copacii din pădure.
 superlativ relativ de inferioritate (cel mai puțin mare) – Dintre toți copacii din
jur acesta este cel mai puțin mare.
În cazul unui substantiv care prezintă mai multe adjective la gradul
superlativ relativ, atunci când se dorește accentuarea gradului superlativ
al însușirilor, articolul (cel, cea, cei, cele) se poate repeta înaintea fiecărui
adjectiv: omul cel mai bun, cel mai harnic și cel mai voinic (omul cel mai
bun, harnic și voinic).
Gradul superlativ absolut
Adjectivul la gradul superlativ absolut arată cel mai înalt grad al însușirii,
fără a compara însușirea cu însușirile altor obiecte sau cu însușirea
aceluiași obiect în împrejurări diferite. În cele mai multe cazuri,
superlativul absolut se construiește cu ajutorul adverbului foarte (foarte
mare, foarte frumos, foarte departe). În unele cazuri este format și cu
ajutorul adverbului tare (tare frumos).
Atunci când se dorește accentuarea unor însușiri sunt folosite și mijloace
mai expresive decât adverbele foarte și tare:

 adverbe și locuțiuni adverbiale’: prea, nemaipomenit de, grozav de, din

cale-afară de, nespus de, neînchipuit de, nemaipomenit de,
minunat de, nevoie-mare
 reluarea adjectivului printr-un diminutiv: singur-singurel
 substantive cu valoare de adverb de mod: foc, tun (sănătos tun, frumos foc)
 repetarea adjectivului: mare, mare; mică-mică
 prelungirea unor sunete: rrrece, maaare
Adjective fără grade de comparație
O serie de adjective nu prezintă grade de comparație, în general cele care
reprezintă însușiri care nu pot fi comparate (complet, întreg, etern,
viu, mort, rotund, unic, strămoșesc, perfect) sau cele provenite din
limba latină unde erau forme de superlativ ori comparativ (suprem,
superior, inferior, optim, major, minor, interior, exterior,
posterior, minim)