Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pronumele relativ se folosește doar în frază, face legătura (stabilește relația, de aici și numele de pronume relativ)
între o propoziție subordonată și regenta ei, dar și ține locul unui substantiv exprimat în propoziția regentă.
Frumoasă este mașina 1/ care stârnește admirația celor din jur. 2/ (care – pronume relativ, înlocuiește substantivul mașina, stabilește
raportul de subordonare, P1 – propoziție regentă, P2 – propoziție subordonată )
Pronumele relative sunt de două feluri:
Pronumele care, cine, cât, ce pot introduce propoziții atributive – în relație cu un substantiv sau propoziții completive – în
relație cu un verb.
Pronumele relativ compus
Pronumele relativ compus este format din pronumele relativ simplu ce și pronumele demonstrativ cel. Acestea pot fi
înlocuite cu un pronume relativ simplu cine, care. (cel ce vorbește
– cine vorbește, care vorbește)
Exprimarea funcției de complement direct a pronumelui relativ care se face cu ajutorul pronumelui la acuzativ pe
care.
Am găsit cartea 1/ pe care o căutam. 2/
Există cazuri când folosirea incorectă a pronumelui la acuzativ (care în loc de pe care) schimbă cu totul sensul
frazei.
Băiatul a plecat cu tramvaiul 1/ pe care îl aștepta în stație de ceva vreme. 2/ (băiatul aștepta tramvaiul)
Băiatul a plecat cu tramvaiul 1/ care îl aștepta în stație de ceva vreme. 2/ (tramvaiul îl aștepta pe băiat)