Slide-Uri Logica

CURS 1-2
• Sunt, în anul universitar 2010-2011, semestrul I, 16

săptămâni de şcoală; săptămânile a 8-a şi a 16-a sunt
destinate lucrărilor de evaluare
• În consecinŃă, vom avea 14 cursuri şi 14 seminarii
(teoretic)
• Un curs a fost pierdut deoarece a coincis cu deschiderea
oficială a anului universitar
• Rămân deci 13 cursuri şi 14 seminarii (teoretic, pentru
că vom avea tot 13 seminarii)
• În perioada 4-9 octombrie 2010 suntem în săptămâna a
doua cu primul curs şi al doilea seminar, dar acesta ar
putea fi considerat şi el primul (Ńinând cont de faptul că
trebuie să reprezinte primul curs)
• INFORMAłI-VĂ LA TIMP (pagini web…)
DE CE LOGICA ?
• Introducere
LOGICA PENTRU
INFORMATICĂ
Facultatea de Informatică
Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi
(http://www.info.uaic.ro)
Profesori 1
• Prof. Dr. Cristian Masalagiu (Titular curs)
mcristy@info.uaic.ro
http://profs.info.uaic.ro/~masalagiu
Profesori 2
• Asist. drd. Cosmin Vârlan (seminar)
vcosmin@info.uaic.ro
http://profs.info.uaic.ro/~vcosmin
Profesori 3
• Drd. Vasile Alaiba (seminar)
alaiba@info.uaic.ro
http://profs.info.uaic.ro/~alaiba
Profesori 4
• Marius Barat (seminar)
marius.barat@info.uaic.ro
http://students.info.uaic.ro/~marius.barat
Orar 1
(http://www.info.uaic.ro/~orar):
• Curs:
Luni 10.00 - 12.00 semianul A (C2)
Luni 12.00 – 14.00 semianul B (C2)
Orar 2
(http://www.info.uaic.ro/~orar)
• Seminarii (ştiŃi cu cine, cf. ORAR):
Luni: 10.00 – 12.00 : B6 (C903)
Miercuri: 08.00 – 10.00 : A1 (C112)
08.00 – 10.00 : B4 (C903)
18.00 – 20.00 : B8 (C903)
Joi: 08.00 – 10.00 : A2 (C901)
08.00 – 10.00 : 1X (C903)
10.00 – 12.00 : A3 (C112)
10.00 – 12.00 : B5 (C903)
10.00 – 12.00 : B7 (C909)
Orar 3
• Seminarii:
Joi: 12.00 – 14.00 : A5 (C903)
14.00 – 16.00 : A6 (C903)
16.00 – 18.00 : 1X (C903)
Vineri: 08.00 – 10.00 : B1 (C901)
10.00 – 12.00 : B2 (C901)
14.00 – 16.00 : A4 (C909)
16.00 – 18.00 : A7 (C909)
18.00 – 20.00 : B3 (C909)
Orar 4
• Ore de consultaŃii
– C.Masalagiu, V.Alaiba, M.Barat:
Miercuri: 10.00 – 12.00
Cabinet – C305
– C.Varlan:
Miercuri: 18.00 – 20.00
Cabinet – C211
CerinŃe 1
http://www.info.uaic.ro -> Membri
-> Personal Academic (pentru a cunoaşte şi alŃi profesori
şi a naviga către paginile noastre)
http://www.info.uaic.ro -> StudenŃi

-> Regulamente
http://profs.info.uaic.ro/~masalagiu/
-> SecŃiunea „Logic”
CerinŃe 2
• Nota finală se obŃine în urma acumulării
unui număr de puncte (maxim 100) şi în
urma aplicării unui algoritm de tip Gauss
(conform regulamentului în vigoare)
CerinŃe 3
• 60 din cele 100 de puncte se pot obŃine la
cele două lucrări din săptămânile 8
respectiv 16
• 40 de puncte se pot obŃine în urma
activităŃii la seminar din timpul semestrului
• UrmăriŃi paginile web!
CerinŃe 4
• Sunt necesare un minim de 30 de puncte
pentru a promova
• A se consulta (deja menŃionat) măcar
pagina
(„Logic”)
CerinŃe 5
• Bibliografie „scrisă” minimală:
Masalagiu, C. - Fundamentele logice ale

Informaticii , Editura Universitatii „Al. I. Cuza”, Iasi,
2004, ISBN 973-703-015-X.
Masalagiu, C. - Introducere în programarea logica

si limbajele de programare logica , Ed. Universitatii
„Al. I. Cuza”, Iasi, 1996.
Cazacu, C., Slabu, V. - Logica matematica , Editura

Stefan Lupascu, Iasi, 1999, ISBN 973-99044-0-8.
CerinŃe 6
• Bibliografie principală:
Masalagiu, C. - Fundamentele logice ale
Informaticii , Editura Universitatii "Al. I. Cuza", Iasi,
2004, ISBN 973-703-015-X.
(În secŃiunea „Logic” - Bibliografie de bază;
linkurile pot fi accesate doar din cadrul FII)
A se învăŃa şi după carte, nu numai după

slide-uri !!!
Capitolele tematice
• (unele nu vor fi prezentate chiar în această
ordine)
• Logica în Informatică
• Algebre booleene
• Logica propoziŃională
• Logica cu predicate de ordinul I
• Sisteme deductive şi teorii logice
• Introducere în Programarea logică
• OBDD-uri şi Verificare
Realitate
•Realitate: obiecte şi
fenomene aflate în relaŃii de
interdependenŃă
•RelaŃiile (legăturile) se
reflectă, în procesul gândirii
umane, prin afirmaŃii
(judecăŃi)
Logica (intuitiv) 1
• Logica (în sens filozofic) este ştiinŃa
regulilor generale ale gândirii, cu
accent pe aspectele exacte şi de
natură structurală ale acesteia
• Alte „definiŃii” – după cum urmează
Logica (intuitiv) 2
• Logica studiază modul de alcătuire a
raŃionamentelor corecte, prin care,
pornind de la afirmaŃii iniŃiale
(presupuse a fi adevărate) se obŃin
(utilizând reguli de inferenŃă) afirmaŃii
noi (de asemenea adevărate)
AfirmaŃii
• O afirmaŃie este adevărată dacă reflectă
în mod adecvat realitatea şi falsă în caz
contrar
• Este acceptat faptul că valorile de adevăr
ataşate unei afirmaŃii pot avea o natură
subiectivă şi, în consecinŃă, pot fi şi
altceva decât cele standard (adevărat şi
fals); dar asta…în „alte logici”
• De exemplu: necunoscut, posibil adevărat,
adevărat din când în când, etc.
Logica clasică
• Logica clasică (aristotelică, bivalentă)
foloseşte doar afirmaŃii cărora li se poate asocia
în mod unic o valoare de adevăr standard
(independentă de context, moment de timp, etc.)
şi se bazează în esenŃă pe principiul tertium non
datur (terŃiul exclus: dacă o afirmaŃie nu este
adevărată, atunci ea este cu certitudine falsă şi
reciproc)
• Un alt principiu este cel al extensionalităŃii
(adevărul unei formule…)
• Există şi logici neclasice (exemple)
Idei suplimentare 1
• Logica matematică, formală
(simbolică), preia problemele logicii
filozofice şi le cercetează folosind
mijloace matematice specifice,
punându-se bază pe rigurozitate şi
claritate în detrimentul nuanŃelor sau
intuiŃiei
Idei suplimentare 2
• Aplicarea acesteia în Informatică
necesită însă o anumită adaptare,
atât a modului de prezentare a
conceptelor (terminologiei) cât şi a
metodelor de demonstraŃie, accentul
căzând pe constructivism
(algoritmică)
Despre CURS
• Structura Cursului; sugestii privind examinarea
• DificultăŃi de învăŃare (sunt şi avantaje…)
• Paradoxuri, greşeli frecvente, exemple
• Sferă, conŃinut, gen proxim, diferenŃă specifică
• Silogisme, axiome, teoreme, reguli de inferenŃă,
raŃionamente, exemple
• Axiome adevărate şi reguli de inferenŃă
corecte (sound) – pot exista raŃionamente corecte, dar
dacă se „pleacă” cu premize false…(vezi şi „paradoxuri”)
• Sintaxă + semantică – Logica este un limbaj de
programare: formulă + valoare de adevăr
(execuŃie = evaluare)
• Nr. de pagină s-ar putea să nu coincidă cu ceea ce aveŃi
voi pe site (eu mă refer la cartea publicată)
MulŃimi 1
• Clasa funcŃiilor booleene (intuitiv)
• NotaŃii
• Din manualele de matematică de liceu
sunt bine cunoscute cel puŃin două
modalităŃi de a prezenta o mulŃime:
-Prin enumerarea elementelor
sale: N = {0, 1, 2, ...} este
mulŃimea numerelor naturale
MulŃimi 2
-Prin specificarea unei
proprietăŃi caracteristice:
A = {x ∈ R | x2 + 9x – 8 = 0},
este mulŃimea rădăcinilor reale ale
unei ecuaŃii polinomiale de
gradul al II-lea
-Mai avem o posibilitate, bazată pe
constructivism:
MulŃimi 3 (Peano)
• Baza. 0 ∈ N (zero este număr
natural)
• Pas constructiv (structural). Dacă
n ∈ N, atunci s(n) ∈ N (dacă n este
număr natural, atunci succesorul său
imediat este număr natural)
• Nimic altceva nu mai este număr
natural
MulŃimi 4
• Un prim avantaj este acela că se poate folosi aceeaşi
metodă pentru a introduce alte definiŃii, care sunt legate
de mulŃimea respectivă în totalitatea ei. Putem da astfel
o definiŃie constructivă (recursivă) a adunării numerelor
naturale:
-Baza. x + 0 = x, pentru fiecare x ∈ N (a aduna 0 la orice
număr natural înseamnă a-l lăsa neschimbat)
-Pas constructiv. x + s(y) = s(x + y), pentru fiecare
x, y ∈ N (dacă ştim să calculăm x + y şi cunoaştem
succesorul imediat al numărului natural y, atunci ştim să
calculăm şi suma x + s(y); mai exact, aceasta coincide
cu succesorul imediat al numărului care reprezintă suma
x + y)
-Nimic altceva…
MulŃimi 5
• Un al doilea, şi cel mai important, avantaj este
posibilitatea folosirii în demonstraŃii a
Principiului inducŃiei structurale:
-Fie A o mulŃime definită constructiv,
A’ ⊆ A mulŃimea elementelor iniŃiale (definite
prin pasul Baza al definiŃiei) şi P o “afirmaŃie”
care trebuie demonstrată pentru toate
elementele lui A
-Acceptăm că P(a) este adevărată pentru fiecare
a ∈ A dacă şi numai dacă:
MulŃimi 6
• 1 (Baza – elemente iniŃiale). Arătăm că P(a) este
adevărată pentru fiecare a ∈ A’
• 2 (Pas inductiv – elemente noi din elemente vechi):
-Fie orice b ∈ A, element nou obŃinut din elementele
deja “construite” a1, a2, ... , an, cu ajutorul “operatorului” f
(vom conveni să scriem acest lucru prin
b = f(a1, a2, ... , an), deşi relaŃia dintre elementele “vechi”
şi cele “noi” nu este întotdeauna de natură funcŃională) şi
presupunem că este adevărată P(ai) pentru fiecare
i ∈ {1, 2, ..., n}
-Arătăm că este adevărată P(b)
• Probleme seminar:
http://profs.info.uaic.ro/~masalagiu/pub/Seminar1.pdf
Algebre booleene 1
• Se numeşte algebră booleană un 4-uplu M,
M = <M, ⊥, ∇, ~ >, format din orice mulŃime
nevidă M (suportul algebrei) două operaŃii binare
⊥, ∇ : M × M → M şi o operaŃie unară
~ : M → M, care satisfac condiŃiile (legile):
• 1) x ⊥ y = y ⊥ x comutativitate
(a lui ⊥)
• 2) (x ⊥ y) ⊥ z = x ⊥ (y ⊥ z)
asociativitate (a lui ⊥)
• 3) x ⊥ (y ∇ z) = (x ⊥ y) ∇ (x ⊥ z) distributivitate
(a lui ⊥ faŃă de ∇)
• 4) (x ⊥ y) ∇ y = y absorbŃie
• 5) (x ⊥ (~x)) ∇ y = y legea contradicŃiei
Algebre booleene 2
şi respectiv
• 1’) x ∇ y = y ∇ x
comutativitate (a lui ∇)
• 2’) (x ∇ y) ∇ z = x ∇ (y ∇ z)
asociativitate (a lui ∇)
• 3’) x ∇ (y ⊥ z) = (x ∇ y) ⊥ (x ∇ z)
distributivitate (a lui ∇ faŃă de ⊥)
• 4’) (x ∇ y) ⊥ y = y absorbŃie
• 5’) (x ∇ (~x)) ⊥ y = y legea tautologiei
Algebre booleene 3
• Dualitate; principiul dualităŃii
• NotaŃii (reamintit: M – B, 2V; ⊥ - •, ∩; ∇ - +, U;
~ - ¯ , CV)
• Reprezentare (tabele „de adevăr”, standard)
• FuncŃii importante (0, 1, 2 argumente): 0, 1, c0,
c1, 1B, ¯ , +, •, ⊕, | .
• Numărul de funcŃii din FB-uri
• Reprezentarea „numerică” a tabelelor „standard”
• Alte considerente algebrice (latici…)
• Alte „legi” (Tabelul 1.1 – pag.30 – cartea
tipărită)
CURS 3
• Reprezentarea funcŃiilor booleene
• Forme normale
• Clase speciale de funcŃii booleene
• Sintaxa LP
Reprezentarea funcŃiilor
booleene 1
• NotaŃii: x1 = x şi x0 = x
• Indicii (superiori) precedenŃi nu se supun
principiului dualităŃii (de exemplu, nu este
adevărat că (x1 = x) coincide cu (x0 = x ))
• Dacă xi, αi ∈ B atunci, direct din notaŃiile
de mai sus, rezultă că:
• (x0)α = (xα)0 precum şi (xα = 1 dacă şi
numai dacă x = α)
booleene 2
• Teoremă (de descompunere, în sumă de
„termeni”). Pentru fiecare n ∈ N*, f ∈ FB(n) şi
fiecare k ∈ [n], avem:
oricare ar fi x1, x2, ... , xn ∈ B (demonstraŃie)

• EnunŃaŃi teorema duală
booleene 3
• DefiniŃie. Fie n ∈ N* şi x1, x2, ... , xn ∈ B
variabile (booleene) distincte. Notăm
mulŃimea (lista!) acestora cu
X = {x1, x2, ... , xn}. Se numeşte termen
(n-ar, peste X) orice produs
unde 0 ≤ k ≤ n, α1, α2, ... ,αk ∈ B şi

1≤ i1<i2 < ... < ik ≤ n
Reprezentarea funcŃiilor booleene
4
• Termenul generat pentru k=0 este 1 (prin
convenŃie). Pentru k = n obŃinem aşa-numiŃii
termeni maximali (maxtermeni), adică acei
termeni în care fiecare dintre variabilele
considerate apare o dată şi numai o dată (barată
sau nebarată), în ordinea precizată
• Exemple
• Numărul de termeni şi maxtermeni distincŃi
• Dual: factori şi maxfactori
Forme normale 1
• DefiniŃie.
-Se numeşte formă normală disjunctivă (n-ară, n ∈ N*),
sau (n-)FND pe scurt, orice sumă (finită) de termeni n-ari
distincŃi
-Se numeşte formă normală disjunctivă perfectă (n-ară,
n ∈ N*), sau (n-)FNDP pe scurt, orice sumă de
maxtermeni n-ari distincŃi
• Facem abstracŃie de ordinea (max)termenilor dintr-o
sumă, mai exact, considerând oricare două sume
care diferă doar prin ordinea termenilor, le vom privi
ca fiind identice
- Vor exista astfel forme normale disjunctive n-are având
k termeni, 0 ≤ k ≤ 3n (prin convenŃie, pentru k = 0, unica
formă care este acceptată şi este şi perfectă, se notează
tot cu 0)
-Care va fi numărul total al (n -)FND – urilor? Dar cel al
(n-)FNDP–urilor ?
Forme normale 2
• Teoremă. Orice funcŃie booleană f

se poate „reprezenta” în mod unic ca
o FNDP:
(demonstraŃie)
• Mai spunem că expresia din
membrul drept al reprezentării este
(o) FND(P) pentru f
Forme normale 3
• Prin dualizare, folosind noŃiunile de (n-)factor peste X şi
maxfactor (n-ar, peste X), putem defini noŃiunea de
formă normală conjunctivă (n-ară) ((n-)FNC, adică orice
produs de factori dictincŃi) şi respectiv formă normală
conjunctivă (n-ară) perfectă ((n-)FNCP, adică orice
produs de maxfactori distincŃi)
• ConvenŃie: două produse nu vor fi considerate distincte
dacă diferă doar prin ordinea componentelor
• EnunŃaŃi duala teoremei anterioare, pentru FNCP
• Care va fi numărul total al (n -)FNC – urilor? Dar cel al
(n-)FNCP–urilor ?
Clase speciale de funcŃii
booleene 1
• Criteriul „numărul total de apariŃii ale variabilelor
în reprezentarea unei funcŃii” (apariŃia unei
aceleiaşi variabile pe poziŃii diferite se numără
distinct) poate genera alte forme normale
• Folosind această „măsură” (pe care o vom nota
cu n(φ)), putem numi formă normală disjunctivă
minimală (FNDM) pentru f ∈ FB orice FND φ’,
astfel încât:
n(φ’) = min {n(φ) | φ este FND pentru f}
• Dată o funcŃie booleană f ∈ FB, se poate pune
problema determinării tuturor FNDM pentru f,
sau a uneia standard (algoritmul lui Quine)
Clase speciale de funcŃii booleene
2
• Similar, putem reduce în anumite cazuri
timpul de procesare a unor texte (expresii,
formule etc.) prin găsirea unui număr
minim de operaŃii booleene
convenabile, cu ajutorul cărora să se
„reprezinte” orice funcŃie booleană
booleene 3
• DefiniŃie.
-Clasa funcŃiilor booleene elementare este:
E = { ip | n ∈ N*, 1 ≤ p ≤ n, p : Bn → B,
n
n i
inp (x1, x2, ... , xp, ... , xn) = xp}
(proiecŃii)
-Fie n ∈ N*, t un număr natural,
f, h1, h2, ... , ht ∈ FB(n) şi g ∈ FB(t).
booleene 3
Spunem că f se obŃine din g, h1, h2, ... , ht prin
superpoziŃie dacă pentru fiecare
x = <x1, x2, ... , xn> avem:
f(x) = g(h1(x), h2(x), ... , ht(x))
-Fie M ⊆ FB. Se numeşte M-şir orice secvenŃă
(listă) finită f0, f1, ... , fr de funcŃii booleene în
care fiecare fi este fie din E U M, fie se obŃine
prin superpoziŃie din alte funcŃii, aflate în aceeaşi
listă dar înaintea lui fi
booleene 4
• Alte notaŃii …
• MulŃimi închise, închideri
• DefiniŃii alternative
• Rezultate importante
• Exemple: T0, T1, Aut, Mon, Lin
• MulŃimi complete, precomplete, baze
• Alte rezultate şi exemple
Final FB
• Index recapitulativ
• ExerciŃii suplimentare
• Alte comentarii (ce a fost, ce va fi în Curs)
LP - Sintaxa 1
• Logica propoziŃională, d.p.d.v. sintactic, este o mulŃime
de „formule” (propoziŃionale), notată LP
• DefiniŃie (constructivă):
-Fie o mulŃime numărabilă de variabile propoziŃionale
(formule elementare, formule atomice pozitive, atomi
pozitivi), A = {A1, A2, … }. Fie, de asemenea,
C = {, ∨, ∧} mulŃimea conectorilor/conectivelor
logici/logice: non (negaŃia), sau (disjuncŃia), respectiv şi
(conjuncŃia) şi P = { ( , ) } mulŃimea parantezelor
(rotunde). Formulele (elementele lui LP) vor fi “cuvinte”
(expresii bine formate) peste alfabetul L = A U C U P
LP - Sintaxa 2
-Baza (formulele elementare sunt formule):

A ⊆ LP
-Pas constructiv (obŃinere formule noi din
formule vechi):
(i) Dacă F ∈ LP atunci ( F) ∈ LP
(ii) Dacă F1, F2 ∈ LP atunci ( F1 ∨ F2 ) ∈ LP
(iii) Dacă F1, F2 ∈ LP atunci ( F1 ∧ F2 ) ∈ LP
(iv) Dacă F ∈ LP atunci (F) ∈ LP
(v) Nimic altceva nu mai este formulă
CURS 4
• Sintaxa LP
• Semantica LP
LP - Sintaxa 3
• Arbori, subformule
• ((  F) ∨ G) se va nota cu (F → G)
• Pentru (((  F) ∨ G) ∧ ((  G) ∨ F)) folosim (F ↔ G)
sau ((F → G) ∧ (G → F))
n
• ∧ Fi este o prescurtare pentru F1 ∧ F2 ∧ ... ∧ Fn
i= 1
n
• ∨ Fi este prescurtarea lui F1 ∨ F2 ∨ ... ∨ Fn
i= 1
• Comentarii asupra noilor simboluri

LP - Sintaxa 4
• Vom numi literal o variabilă propoziŃională sau negaŃia
sa. A ∈ A se va numi literal pozitiv iar orice element
de forma  A, A ∈ A va fi un literal negativ (vom nota
A = { A1,  A2, … }). Dacă L este un literal, atunci
complementarul său, L va nota literalul  A, dacă
L = A ∈ A şi respectiv literalul A dacă L =  A
• Se numeşte clauză orice disjuncŃie (finită) de literali. Se
numeşte clauză Horn o clauză care are cel mult un
literal pozitiv. O clauză pozitivă este o clauză care
conŃine doar literali pozitivi, iar o clauză negativă va
conŃine doar literali negativi. O clauză Horn pozitivă va
conŃine exact un literal pozitiv (dar, posibil, şi literali
negativi)
LP – Semantica 1
• Semantica (înŃelesul) unei formule
propoziŃionale este, conform principiilor logicii
aristotelice, o valoare de adevăr (a(=0) sau
f (=0)), obŃinută în mod determinist, care este
independentă de context. Notând de la început
pe a cu 1 şi pe f cu 0, astfel încât să putem
“lucra” cu algebra booleană B = < B, •, +, ¯ >,
noŃiunea principală este cea de asignare
(interpretare, structură)
• DefiniŃie. Orice funcŃie S, S : A → B se numeşte
asignare
LP – Semantica 2
• Teoremă (de extensie). Pentru fiecare asignare S
există o unică extensie a acesteia,
S’ : LP → B (numită tot structură sau
interpretare), care satisface:
(i) S’(A) = S(A), pentru fiecare A ∈ A
(ii) S’(( F)) = S'(F) pentru fiecare F ∈ LP
(iii) S’((F1 ∧ F2) ) = S’(F1) • S’(F2),
pentru fiecare F1, F2 ∈ LP.
(iv) S’((F1 ∨ F2) ) = S’(F1) + S’(F2), pentru fiecare
F1, F2 ∈ LP
(v) S’((F)) = S(F), pentru fiecare F ∈ LP
(demonstraŃie)
LP – Semantica 3
• DefiniŃie (folosim tot S în loc de S’) .
-O formulă F ∈ LP se numeşte satisfiabilă dacă
există măcar o structură S (completă) pentru
care formula este adevărată (S(F) = 1). Se mai
spune în acest caz că S este model pentru F
(simbolic, se mai scrie S ╞ F)
-O formulă este validă (tautologie) dacă orice
structură este model pentru ea
-O formulă este nesatisfiabilă (contradicŃie)
dacă este falsă în orice structură (S(F) = 0,
pentru fiecare S, sau S |≠ F, pentru fiecare S)
LP – Semantica 4
• Teoremă. O formulă F ∈ LP este validă
dacă şi numai dacă ( F) este contradicŃie
(demonstraŃie)
• Clasa tuturor formulelor propoziŃionale LP
este astfel partiŃionată în trei mulŃimi
nevide şi disjuncte: tautologii (formule
valide), formule satisfiabile dar nevalide,
contradicŃii (formule nevalide); desen
LP – Semantica 5
• DefiniŃie.
-Două formule F1, F2 ∈ LP se numesc tare
echivalente dacă pentru fiecare structură
S ele au aceeaşi valoare de adevăr, adică
S(F1) = S(F2) (simbolic, vom scrie
F1 ≡ F2)
-F1 şi F2 se numesc slab echivalente
dacă F1 satisfiabilă implică F2 satisfiabilă şi
reciproc (vom scrie F1 ≡s F2, ceea ce
înseamnă că dacă există S1 astfel încât
S1(F1) = 1, atunci există S2 astfel încât
S2 (F2) = 1 şi reciproc)
LP – Semantica 6
-O formulă F ∈ LP este consecinŃă
semantică dintr-o mulŃime de formule
G ⊆ LP, dacă: pentru fiecare structură
corectă S (aceasta înseamnă …), dacă S
satisface G (adică avem S(G) = 1 pentru
fiecare G ∈ G) atunci S satisface F
(simbolic, vom scrie G╞ F)
LP – Semantica 7
• Teoremă. Fie G ∈ LP şi
G = { G1, G2, …, Gn } ⊆ LP.
Următoarele afirmaŃii sunt echivalente:
• (i) G este consecinŃă semantică din G
n
∧ Gi ) → G este tautologie
• (ii) ( i=1
n
• (iii) ( i=∧1 Gi ) ∧  G este contradicŃie
• (demonstraŃie)
LP – Semantica 8
• Teoremă. Sunt adevărate următoarele echivalenŃe (tari,
pentru oricare F, G, H ∈ LP):
(a) F ∧ F ≡ F
(a’) F ∨ F ≡ F (idempotenŃă)
(b) F ∧ G ≡ G ∧ F
(b’) F ∨ G ≡ G∨ F (comutativitate)
(c) ( F ∧ G ) ∧ H ≡ F ∧ ( G ∧ H )
(c’) (F ∨ G) ∨ H ≡ F ∨ (G ∨ H) (asociativitate)
(d) F ∧ ( G ∨ H ) ≡ (F ∧ G) ∨ (F ∧ H)
(d’) F ∨ ( G ∧ H ) ≡ (F ∨ G) ∧ (F ∨ H) (distributivitate)
(e) F ∧ ( F ∨ G ) ≡ F
(e’) F ∨ ( F ∧ G ) ≡ F (absorbŃie)
LP – Semantica 9
(f)   F ≡ F (legea dublei negaŃii)
(g)  ( F ∧ G ) ≡  F ∨  G
(g’)  ( F ∨ G ) ≡  F ∧  G (legile lui deMorgan)
(h) F ∨ G ≡ F
(h’) F ∧ G ≡ G (legile validităŃii, adevărate doar
dacă F este tautologie)
(i) F ∧ G ≡ F
(i’) F ∨ G ≡ G (legile contradicŃiei, adevărate doar
dacă F este contradicŃie)
• Generalizări pentru mai multe formule
LP – Semantica 10
• Teoremă (de substituŃie). Fie H ∈ LP,
oarecare. Fie orice F, G ∈ LP astfel încît F
este o subformulă a lui H şi G este tare
echivalentă cu F. Fie H’ formula obŃinută
din H prin înlocuirea (unei apariŃii fixate a)
lui F cu G. Atunci H ≡ H’ (demonstraŃie)
LP – Forme normale 1
• Spre deosebire de cazul funcŃiilor booleene, studiem
formele normale conjunctive şi formele normale disjunctive
simultan (pentru început)
• DefiniŃie. O formulă F ∈ LP se află în formă normală
conjunctivă (FNC, pe scurt) dacă este o conjuncŃie de
disjuncŃii de literali, adică o conjuncŃie de clauze:
m ni
F = ∧ ( ∨ L i, j )
i=1 j=1
Similar, F ∈ LP este în formă normală disjunctivă (FND,

pe scurt), dacă este o disjuncŃie de conjuncŃii de literali:
m n i
F = ∨ ( ∧ L i, j )
i= 1 j= 1
În cele de mai sus Li,j ∈ A U A

• Teoremă. Pentru fiecare formulă F ∈ LP
există cel puŃin două formule F1, F2 ∈ LP,
F1 aflată în FNC şi F2 aflată în FND, astfel
încât F ≡ F1 şi F ≡ F2 (se mai spune că F1
şi F2 sunt o FNC, respectiv o FND, pentru
F) (demonstraŃie)
• Conform teoremei anterioare, precum şi datorită
comutativităŃii şi idempotenŃei disjuncŃiei,
comutativităŃii şi idempotenŃei conjuncŃiei
(repetarea unui element, fie el literal sau clauză,
este nefolositoare din punctul de vedere al
(ne)satisfiabilităŃii unei formule), este justificată
scrierea ca mulŃimi a formulelor aflate în FNC
• Astfel, dacă F este în FNC, vom mai scrie
F L= {C1, C2, ... , Cm} (nu uităm totuşi că virgula
aici provine dintr-o conjuncŃie, Ci fiind clauze)
• Fiecare clauză Ci poate fi la rândul ei reprezentată ca
o mulŃime, Ci = {Li,1, Li,2,…. Li,ki }, Li,j fiind literali
• Mai mult, dacă avem F ∈ LP reprezentată ca mulŃime
(de clauze) sau ca mulŃime de mulŃimi (de literali) şi
ne interesează doar studiul (ne)satisfiabilităŃii ei,
putem elimina clauzele C care conŃină atât L cât şi L ,
deoarece L ∨ L ≡ 1, 1 ∨ C ≡ 1 şi deci aceste clauze
sunt tautologii (notate generic cu 1). Tautologiile
componente nu au nici o semnificaŃie pentru
stabilirea valorii semantice a unei formule F aflate în
FNC (1 ∧ C ≡ C)
CURS 5
• Formule Horn
• RezoluŃie
Decidabilitate în LP
• Teoremă (decidabilitatea SAT).
Satisfiabilitatea (validitatea,
nesatisfiabilitatea) formulelor LP este
decidabilă în timp exponenŃial
(demonstraŃie)
• Alte comentarii, etc.
Formule Horn în LP - 1
• O clauză Horn este o disjuncŃie de literali care conŃine
cel mult un literal pozitiv
• DefiniŃie. O formulă Horn este o formulă aflată în FNC,
clauzele componente fiind (toate) clauze Horn
• Vom numi (tot) formulă Horn (şi) o formulă care este
(tare) echivalentă cu o formulă având forma considerată
în definiŃia precedentă. Se poate arăta că există formule
propoziŃionale care nu sunt tare echivalente cu nici o
formulă Horn, apariŃia a măcar doi literali pozitivi distincŃi
într-o clauză fiind decisivă
• Formele posibile pentru o formulă Horn sunt (variabilele
propoziŃionale care apar sunt elemente ale lui A):
(i) C =  A1 ∨  A2 ∨ …… ∨  Ak, k ≥ 1, k ∈ N şi
(ii) C =  A1 ∨  A2 ∨ …… ∨  Ak ∨ B, k ∈ N
• În afară de reprezentarea ca mulŃimi, clauzele Horn pot fi
reprezentate şi sub aşa-numita formă implicaŃională.
Vom distinge cazurile (reamintim că 0 şi 1 denotă orice
contradicŃie respectiv orice tautologie; ≜ - “egal” prin
convenŃie):
-C = A ∈ A (nici un literal negativ, un literal pozitiv).
Acest lucru se mai poate scrie sub forma C ≜ 1 → A,
ceea ce se justifică prin aceea că
1→A≜1∨A≡0∨A≡A
-C =  A1 ∨  A2 ∨ …… ∨  Ak (nici un literal pozitiv,
măcar un literal negativ). Vom scrie
C ≜ A1 ∧ A2 ∧ A3… …… ∧ Ak → 0 (folosim din nou
definiŃia implicaŃiei şi faptul că 0 ∨ A ≡ A)
-C =  A1 ∨  A2 ∨ …… ∨  Ak ∨ B (exact un
literal pozitiv, măcar un literal negativ). Atunci
C≜A1 ∧ A2 ∧ A3 … ∧ Ak→B, direct din definiŃia
implicaŃiei
-C ≜ □ (nici un literal negativ, nici un literal
pozitiv)
• Din motive tehnice vom folosi şi această clauză
vidă (în reprezentarea clauzelor cu mulŃimi vom
folosi pentru □ simbolul Ø, al mulŃimii vide). Prin
convenŃie, □ este o clauză de orice tip (inclusiv o
clauză Horn), dar nesatisfiabilă
• Teoremă. Satisfiabilitatea formulelor Horn este
decidabilă în timp liniar.
DemonstraŃia se bazează pe următorul algoritm:
Algoritm Horn
Intrare: Orice formulă Horn, F, reprezentată ca mulŃime
de clauze, clauzele componente fiind clauze Horn
diferite de clauza vidă şi scrise sub formă implicaŃională
Ieşire: „DA”, în cazul în care formula F este satisfiabilă
(furnizându-se şi o asignare S care este model pentru F)
şi „NU” în caz contrar (F nu este satisfiabilă)
Formule Horn în LP – 5
• Metodă (de marcare):
Pasul 1. i := 0
Pasul 2.
Cât_timp ((există în F o clauză C de forma
A1 ∧ A2 ∧ A3 …… ∧ Ak → B, cu A1, A2, A3, ... , Ak marcaŃi şi B
nemarcat sau de forma
A1 ∧ A2 ∧ A3 …… ∧ Ak → 0, cu A1, A2, A3, ... , Ak marcaŃi)
şi (i = 0))
execută
Pasul 3. Alege un asemenea C ca mai sus.
Pasul 4. Dacă ( C = A1 ∧ A2 ∧ A3 …… ∧ Ak → B )
atunci
Pasul 5. Marchează B peste tot în F
altfel
Pasul 6. i := 1
Sf_Dacă
Sf_Cât_timp
Pasul 7. Dacă ( i = 0 )
atunci
Pasul 8. Scrie „DA”.
Pasul 9. Scrie S, cu S(A) = 1
dacă şi numai dacă A apare în F şi
este marcat.
altfel
Pasul 10. Scrie „NU”
Sf_Dacă
• Arătăm mai întâi că algoritmul se termină pentru fiecare
intrare. Să precizăm că acŃiunea de marcare o privim iniŃial
în sensul că toate variabilele se presupun a fi nemarcate
-Dacă F conŃine clauze de forma 1 → B (care se consideră
a fi de fapt de forma
A1 ∧ A2 ∧ A3 …… ∧ Ak → B, cu A1, A2, A3, ... , Ak marcaŃi şi
B nemarcat), se procedează conform Algoritmului, adică se
marchează toate apariŃiile lui B în F şi se trece la pasul
următor. Mai departe, la fiecare execuŃie a corpului buclei
(Paşii 3. şi 4.), fie se marchează o variabilă propoziŃională
nouă (nemarcată încă), fie se iese din execuŃia buclei.
Pentru că numărul de variabile peste care este construită
formula F este finit, terminarea algoritmului este evidentă.
Dacă nu există deloc clauze de tipul 1 → B, algoritmul se
termină fără nici o execuŃie a corpului buclei, cu răspunsul
„DA” (formula este satisfiabilă) şi cu asignarea S,
în care S(A) = 0 pentru fiecare A (care apare în F)
• Arătăm în continuare că algoritmul este
corect. Aceasta înseamnă că ieşirea
algoritmului satisface ceea ce am dorit,
adică răspunsul „DA”/S corespunde
faptului că formula F furnizată la intrare
este satisfiabilă (şi S atenŃie...F) iar
răspunsul „NU” corespunde faptului că F
este nesatisfiabilă. Vom separa cazurile:
• Cazul a). La terminarea execuŃiei se
obŃine „DA” şi F nu conŃine clauze C de
tipul 1 → B
• Cazul b). La terminare se obŃine „DA” iar
F conŃine şi clauze C = 1 → B. Atunci
bucla se termină după un anumit număr
de execuŃii ale corpului său, valoarea lui i
este 0 şi F conŃine în final clauze C având
marcate anumite variabile
• Cazul c) Algoritmul se termină cu i = 1 şi
răspunsul „NU”. Acest lucru înseamnă că există
în F o clauză C = A1 ∧ A2 ∧ A3 …… ∧ Ak → 0 cu
toŃi Ai, i ∈ [k] marcaŃi (obligatoriu, în F există şi
clauze de forma 1 → B, B marcat), de unde
rezultă că semantica lui C în asignarea furnizată
de algoritm este de forma 1 → 0 şi prin urmare
S(C) = 0, de unde S(F) = 0. Acest lucru nu
înseamnă însă că F este nesatisfiabilă. Pentru
a trage această concluzie trebuie să arătăm că
pentru nici o altă asignare, ea nu poate fi model
pentru F
Să presupunem (RA) că există o asignare S’ (diferită de
S, furnizată de algoritm) astfel încât S’(F) = 1. Să
observăm, pentru început, că toate variabilele care au
fost marcate în algoritm (deci cele care au primit
valoarea de adevăr 1 în S), trebuie să primească
valoarea 1 în oricare S’ cu S’(F) = 1. Altfel spus,
asignarea S conŃine cel mai mic număr posibil de valori 1
(atribuite evident variabilelor marcate) astfel încît formula
să aibă şanse să fie satisfiabilă. Într-adevăr, pentru
fiecare S’ cu S’(F) = 1, trebuie să avem S’(C) = 1 pentru
fiecare clauză C din F
• Să ne ocupăm puŃin de momentul în care se marchează
o variabilă B, ordonând clauzele din F de forma
C = A1 ∧ A2 ∧ A3 … ∧ Ak → B (k ≥ 1) după numărul de
variabile din antecedent (chiar în algoritm, selecŃia unei
clauze „pentru marcare” se poate face după un
asemenea criteriu):
• Clauze C de tipul 1 → B ≡ B (nici o variabilă în antecedent, B
nemarcat). De la acestea începe procesul de marcare. Din
faptul că S’(C) trebuie să fie egal cu 1, este clar că trebuie
pus
S’(B) = 1 (B se şi marchează, deci S(B) = 1)
• Clauze C de forma A → B ≡  A ∨ B (o variabilă în
antecedent; A este marcat, B nemarcat). A nu putea fi marcat
decât dacă a apărut deja ca un consecvent într-o clauză de
tipul anterior, sau în una de acelaşi tip cu aceasta şi care are
antecedentul marcat. Prin urmare, în orice S’ cu S’(C) = 1,
trebuie oricum să avem S’(A) = 1, deci
S’( A) = 0 şi atunci S’(B) = 1 (consecinŃa este că B se
marchează, deci şi S(B) = 1)
• Continuăm raŃionamentul cu C = A1 ∧ A2 → B (două variabile
în antecedent; ambele variabile marcate; B este, încă,
nemarcat) şi ajungem din nou la concluzia că pentru fiecare
S’, pentru a avea S’(C) = 1, trebuie să avem S’(B) = 1,
precum şi S(B) = 1
• Revenind, am arătat că pentru fiecare S’ astfel încât
S’(F) = 1, trebuie să avem şi S’(A) = 1 pentru fiecare A
marcat de către algoritm, adică pentru fiecare A care
satisface S(A) = 1 (procesul descris mai sus se continuă
pentru oricâte variabile prezente în antecedent, iar numărul
acestora este finit). Prin urmare, avem şi S’(C) = 0, de unde
rezultă că S’(F) = 0, ceea ce este absurd
• Să arătăm în final că algoritmul Horn are timp de execuŃie
liniar. Faptul că t(n) ∈ O(f(n)), unde f(n) = a•n + b (a, b ∈ N*),
rezultă imediat din faptul că la fiecare execuŃie a corpului
buclei se marchează o nouă variabilă. Desigur că, pentru a
obŃine în mod real acest lucru, algoritmul trebuie detaliat, în
sensul că, de exemplu, în Paşii de tip 3 (de alegere a unei
clauze corespunzătoare C), selecŃia variabilei de marcat
trebuie făcută prin parcurgerea de un număr fix de ori
(independent de numărul de execuŃii) a listei variabilelor
peste care este construită F
RezoluŃie în LP - 1
• Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că
lucrăm cu formule din LP aflate în FNC, reprezentate sub
formă de mulŃimi (finite) de clauze, iar clauzele ca mulŃimi
(finite) de literali
• DefiniŃie (rezolvent). Fie clauzele C1, C2 , R. Spunem că
R este rezolventul lui C1, C2 (sau că C1, C2 se rezolvă
în R, sau că R se obŃine prin rezoluŃie într-un pas din
C1, C2), pe scurt, R = ResL(C1, C2), dacă şi numai dacă
există un literal L ∈ C1 astfel încât L ∈ C2 şi L
R = (C1 \ {L}) U (C2 \ { L })
• Vom putea reprezenta acest lucru şi grafic, prin arborele
∨
de rezoluŃie:
c1 c 2
L L
R
• Rezolventul a două clauze este tot o clauză. Mai mult,
rezolventul a două clauze Horn este tot o clauză Horn.
Clauza vidă (□) poate fi obŃinută prin rezoluŃie din două
clauze de forma C1 = {A} şi C2 = {A}. În definiŃia
anterioară putem considera că C1 şi C2 sunt diferite
între ele. Dacă ele ar coincide, atunci
C1 = C2 = C = … ∨ L∨…∨L ∨ … ≡ 1, adică acele
clauze sunt tautologii, detectabile sintactic (în acest
caz nu ne mai interesează alte metode formale de
studiere a satisfiabilităŃii lor)
• Teoremă (lema rezoluŃiei). Fie oricare formulă
F ∈ LP (aflată în FNC şi reprezentată ca
mulŃime de clauze) şi R un rezolvent pentru C1,
C2 ∈ F. Atunci F este tare echivalentă cu
F U {R} (demonstraŃie)
• În teorema anterioară am fi putut considera, în
loc de F, o mulŃime oarecare de clauze, chiar
infinită (vezi Teorema de compactitate)
• DefiniŃie. Fie F o mulŃime oarecare de
clauze din LP şi C o clauză. Spunem că
lista C’1, C’2 , … , C’m este o demonstraŃie
prin rezoluŃie (în mai mulŃi paşi) a lui C
pornind cu F dacă sunt satisfăcute
condiŃiile:
(i) Pentru fiecare i ∈ [m], fie C’i ∈ F, fie C’i
este obŃinut prin rezoluŃie într-un pas din
C’j, C’k, cu j, k < i
(ii) C = C’m
• În condiŃiile definiŃiei se mai spune că C este
demonstrabilă prin rezoluŃie (pornind cu F sau
în ipotezele date de F). Mai mult, pentru a
spune acest lucru, este suficient ca F să fie
inserată (prezentă) într-o demonstraŃie şi nu să
fie neapărat ultimul element al acesteia. Intuitiv,
o demonstraŃie prin rezoluŃie în mai mulŃi paşi
înseamnă o succesiune finită de rezoluŃii într-un
pas, care poate fi reprezentată şi grafic, printr-un
arbore, sau chiar ca un graf oarecare (dacă nu
folosim noduri diferite pentru apariŃiile distincte
ale unei aceleiaşi clauze)
• În particular, dacă C este clauza vidă, atunci
demonstraŃia respectivă se numeşte şi respingere.
Numărul de paşi dintr-o demonstraŃie este dat de
numărul de clauze obŃinute prin rezoluŃie într-un pas (din
clauze anterioare). Acesta poate fi considerat ca fiind o
măsură a „mărimii” (lungimii) demonstraŃiei. O altă
măsură pentru o demonstraŃie reprezentată ca text poate
fi chiar lungimea listei (numărul total de clauze sau chiar
numărul total de clauze distincte). Dacă reprezentăm o
demonstraŃie ca un arbore, putem folosi şi măsuri
specifice, cum ar fi adâncimea arborelui, numărul de
nivele, etc.
• DefiniŃie (mulŃimea rezolvenŃilor unei mulŃimi de
clauze). Fie F o mulŃime de clauze din LP (nu neapărat
finită). Notăm succesiv:
-Res(F) = F U {R | există C1, C2 ∈ F astfel încât
R = Res(C1, C2)}
-Res(n+1)(F) = Res(Res(n)(F)), n ∈ N
-Prin Res(0)(F) vom înŃelege F şi atunci vom putea pune
şi
Res(1)(F) = Res(F)
-Res*(F) = (F).
• Res(n)(F) se va numi mulŃimea rezolvenŃilor lui F
obŃinuŃi în cel mult n paşi, iar Res*(F) mulŃimea
(tuturor) rezolvenŃilor lui F (alternativ – definiŃii
recursive)
• Direct din definiŃie rezultă că:
F = Res(0)(F) ⊆ Res(1)(F) ⊆ ... ⊆ Res(n)(F) ⊆ ...
⊆ … ⊆ Res*(F)
• Putem da atunci şi o definiŃie structurală a lui
Res*(F). Vom nota astfel cu Resc mulŃimea
definită prin:
Baza. F ⊆ Resc
Pas constructiv: Dacă C1, C2 ∈ Resc şi
C = Res(C1, C2), atunci C ∈ Resc
• Teoremă. Pentru fiecare F ∈ LP, avem
Res*(F) = Resc
(demonstraŃie)
Vom putea astfel folosi ambele notaŃii
(definiŃii) pentru mulŃimea rezolvenŃilor
unei mulŃimi de clauze
• Teoremă. Fie F o mulŃime de clauze din
LP (nu neapărat finită). O clauză C ∈ LP
se poate demonstra prin rezoluŃie pornind
cu clauzele lui F dacă şi numai dacă există
k ∈ N, asfel încât C ∈ Res(k)(F)
(demonstraŃie)
• În cele de mai sus am folosit în majoritatea
cazurilor termenul mulŃimea de clauze F şi nu
formula F (aflată în FNC). Deşi pe noi ne
interesează doar formulele (care pot fi privite ca
mulŃimi finite de clauze în cazul în care ne
interesează doar satisfiabilitatea lor), aproape
toate rezultatele sunt valabile şi pentru mulŃimi
infinite (numărabile) de formule (clauze)
• Teorema următoare stabileşte o legătură
importantă, privind satisfiabilitatea, între
mulŃimile infinite şi cele finite de formule
oarecare din LP
• Teoremă (de compactitate, pentru LP).
Fie M o mulŃime infinită (numărabilă) de
formule din LP. Atunci M este satisfiabilă
dacă şi numai dacă fiecare submulŃime
finită a sa este satisfiabilă (demonstraŃie)
• Teoremă. Fie F ∈ LP, aflată în FNC şi
reprezentată ca mulŃime (finită) de clauze.
Atunci Res*(F) este finită (demonstraŃie)
• Teoremă (teorema rezoluŃiei pentru
calculul propoziŃional). Fie F o mulŃime
oarecare de clauze din calculul
propoziŃional. Atunci F este nesatisfiabilă
dacă şi numai dacă ∈ Res*(F)
(demonstraŃie)
• Corectitudine şi completitudine
(demonstraŃie)
CURS 6
• Rafinări ale rezoluŃiei şi „complemente”
• Teorii logice, sisteme de demonstraŃie
Rafinări ale rezoluŃiei - 1
• Rafinările rezoluŃiei sunt metode prin care se
urmăreşte obŃinerea clauzei vide (dacă acest lucru este
posibil) într-un număr cât mai mic de paşi de rezoluŃie.
Pornind cu formula F = {C1, C2, … , Cn} (aflată în FNC şi
scrisă ca o mulŃime de clauze, la rândul lor clauzele fiind
scrise ca mulŃimi de literali), se poate construi efectiv
mulŃimea Res*(F), care poate fi reprezentată (fiind finită),
după cum deja ştim, ca un graf neorientat (nodurile
sunt rezolvenŃii succesivi, inclusiv clauzele iniŃiale, iar
muchiile sunt introduse prin rezoluŃiile într-un pas
aplicate). Practic, acest graf ar trebui să cumuleze toate
posibilele demonstraŃii prin rezoluŃie care pornesc cu
clauzele lui F (reamintim că anumiŃi rezolvenŃi sunt totuşi
excluşi, deoarece reprezintă tautologii)
• Teorema rezoluŃiei sugerează crearea
mai întâi a acestui graf de rezoluŃie total
şi apoi parcurgerea lui pentru a vedea
dacă este (eticheta unui) nod în graf.
Este suficient, de asemenea, să găsim o
respingere în loc de a crea şi apoi
parcurge întregul graf. Rafinările se împart
în două mari categorii: strategii şi
restricŃii
• Strategiile nu restrâng, în general, spaŃiul de căutare (adică
graful total) dar folosesc anumite informaŃii suplimentare despre
clauze, astfel încât să crească şansele pentru selectarea rapidă
a unei demonstraŃii căutate, adică a unui „cel mai scurt drum”
pornind de la frunze (elementele lui F), către o rădăcină (clauza
vidă). Astfel, cel puŃin la modul ideal, graful total nu se
construieşte în întregime, ci doar acele porŃiuni din el (cât mai
puŃine şi cât mai mici), care este posibil să „conŃină” măcar o
respingere. Cel mai cunoscut exemplu este strategia unitară,
în care se recomandă ca la fiecare pas al rezoluŃiei măcar una
dintre clauze să conŃină un singur literal (dacă însă nu mai
poate fi aleasă nici o asemenea clauză unitară, se con-tinuă
procesul de obŃinere de noi rezolvenŃi în mod obişnuit). Prin
urmare, strategiile nu distrug completitudinea rezoluŃiei (dacă o
formulă este nesatisfiabilă, atunci se poate demonstra acest
lucru prin rezoluŃie, găsindu-se o respingere), dar, în cel mai
rău caz, este posibil să nu conducă la nici o economie de timp
• Pe de altă parte, restricŃiile distrug în multe situaŃii
completitudinea rezoluŃiei (există formule nesatisfiabile
pentru care nu se pot găsi respingeri, în situaŃia în care
paşii de rezoluŃie sunt supuşi unor condiŃii prea
restrictive), deoarece spaŃiul de căutare este practic
micşorat într-un mod, să-i spunem, abuziv. Astfel, o
anumită restricŃie poate interzice total folosirea (într-un
pas de rezoluŃie) a unor clauze având o anumită formă
sintactică. RestricŃiile rămân însă complete pentru
anumite subclase de formule propoziŃionale. Există mai
multe exemple importante de restricŃii
• Exemple absolut necesare (rezoluŃia pozitivă, SLD, etc.)
Teorii logice, sisteme de
demonstraŃie, (O)BDD
• Teorie logică: mulŃime de formule închisă
la consecinŃă semantică
• Sistem de demonstraŃie: axiome + reguli
de inferenŃă
• Teoremă de corectitudine şi
completitudine
• Alte modalităŃi de reprezentare ale
funcŃiilor booleene
Teorii logice - 1
• Teorie logică - concept semantic pentru
definirea şi tratarea globală a unei mulŃimi de
„formule”: TE
• O teorie logică este o (sub)clasă de formule
închisă la consecinŃă semantică
• Cu alte cuvinte, o mulŃime TE de formule este
teorie logică dacă pentru fiecare submulŃime
T ⊆ TE şi fiecare (altă) formulă G care este
consecinŃă semantică din T, avem şi G ∈ TE
Teorii logice - 2
• Exemple imediate de teorii logice sunt
clasele formulelor valide (din LP, LP1,
LP1= , etc.) NotaŃie pt. consecinŃă
semantică: I ╞ F
Sisteme deductive - 1
• Sistem deductiv (de deducŃie, de
demonstraŃie, inferenŃial) - concept sintactic
pentru definirea şi tratarea globală a unei
mulŃimi de „formule”: SD
• Se numeşte sistem deductiv în
FORM - mulŃimea (meta)formulelor - un cuplu
SD = <AA, R> unde
- A ⊆ FORM este o mulŃime de axiome iar
- R ⊆ FORM+ × C o mulŃime de reguli de
inferenŃă (de deducŃie, de demonstraŃie)
Sisteme deductive – 2
• În cele de mai sus, FORM+ denotă mulŃimea relaŃiilor de
oricâte argumente (cel puŃin unul) peste FORM, iar C
reprezintă o mulŃime de condiŃii de aplicabilitate. Fiecare
regulă de inferenŃă r ∈ R , are astfel aspectul
r = < < G1, G2, … , Gn, G>, c>, unde n ∈ N,
iar G1, G2, … , Gn ∈ FORM; c ∈ C
• G1, G2, … , Gn sunt ipotezele (premizele) regulii, G
reprezintă concluzia (consecinŃa) iar c desemnează
cazurile (modalităŃile) în care regula poate fi aplicată.
Vom scrie chiar r = < < {G1, G2, … , Gn}, G>, c>
deoarece ordinea ipotezelor nu este esenŃială
• O regulă r = < < {G1, G2, … , Gn}, G>, c> va fi
scrisă şi ca:
G 1, G 2,...., G n
,c
G
• În cazul în care n = 0 şi c lipseşte, r poate fi
identificată ca fiind o axiomă, după cum rezultă din
definiŃia care urmează. Câteodată, alături de c,
sunt explicitate separat şi restricŃiile sintactice
locale asupra (formei) (meta)formulelor
• DefiniŃie (demonstraŃie, deducŃie sintactică,
raŃionament). Fie un sistem deductiv SD = <A A, R> în
FORM. Se numeşte demonstraŃie (pentru Fm, pornind
cu A) în SD o listă de (meta)formule (D D) : F1, F2, … , Fm
astfel încât pentru fiecare i ∈ [m], fie Fi ∈ A, fie Fi este
obŃinut din Fj1, Fj2, … , Fjm folosind o regulă
r = < < {Fj1, Fj2, … , Fjm}, Fi>, c> ∈ R,
unde j1, j2, ... , jm < i
• Prin urmare, fiecare element al listei (D D) este fie o
axiomă, fie este concluzia unei reguli de inferenŃă ale
cărei ipoteze sunt elemente anterioare din listă
• Este un sistem deductiv standard, finit specificat,
care generează, după cum vom vedea din
anumite teoreme ulterioare, întreaga clasă (şi
numai pe aceasta) a formulelor valide din LP1
(sistemul a fost introdus pentru prima dată de
către A. Church în 1954)
• „Variantă” LP:
• Axiome (A ASD3). Pentru fiecare F, G, H ∈ LP,
avem:
1. F → (G → F)
2. (F → (G → H)) → ((F → G) → (F → H))
3. ( F →  G) → ((  F → G) → F)
• Să remarcăm faptul că LP trebuie considerată
ca fiind construită peste alfabetul care conŃine
drept conectori doar pe  şi → (de exemplu,
A ∨ B va reprezenta  A → B etc.)
• Reguli de inferenŃă (R RSD3). Există doar restricŃii
de natură sintactică (lipsind condiŃiile de
aplicabilitate). Prima şi ultima schemă de regulă
este deja amintită, şi anume modus ponens (pe
scurt, (MP)):
• Exemplu: să se arate că în SD3 se poate
„genera” teorema (seminar…) T = (A → A)
• Precizăm încă de pe acum că axiomele ar
trebui să fie formule valide (în sensul
noŃiunii de adevăr adoptate) iar regulile de
inferenŃă – corecte. De asemenea,
axiomele suplimentare (aici nu există) –
(măcar) satisfiabile
CURS 7
• Alte modalităŃi de reprezentare ale
funcŃiilor booleene: (O)BDD
(O)BDD - 1
• Ştim ce înseamnă funcŃii booleene şi
reprezentarea lor cu ajutorul tabelelor de adevăr
sau cu expresii (FNCP, de exemplu)
• O altă reprezentare a elementelor din FB se
bazează pe diagramele de decizie binare (BDD)
• Alegerea celei mai „convenabile” reprezentări
depinde de context
• Tot ceea ce putem menŃiona în acest moment
este că în anumite cazuri o BDD poate fi mai
„compactă” decât o tabelă de adevăr pentru o
aceeaşi funcŃie (din cauza anumitor redundanŃe
care pot fi exploatate)
(O)BDD - 2
• DefiniŃie (diagramă de decizie binară). Se numeşte diagramă de
decizie binară (BDD pe scurt) peste X = {x1, x2, … , xn} un graf
orientat, aciclic, etichetat (pe noduri şi pe arce) în care:
-există o unică rădăcină (nod în care nu intră nici un arc)
-frunzele (nodurile din care nu iese nici un arc) sunt etichetate cu 0
sau 1, iar celelalte noduri (inclusiv rădăcina) sunt etichetate cu
elemente din X (se permit etichetări multiple, adică noduri diferite
pot avea aceeaşi etichetă)
-fiecare nod care nu este frunză are exact doi succesori imediaŃi,
arcele care îi leagă fiind etichetate cu 0 respectiv 1
O subBDD (într-o BDD dată) este un subgraf generat de un nod
fixat împreună cu toŃi succesorii săi
(O)BDD - 3
• De obicei, într-un desen care reprezintă o
BDD, frunzele pot fi identificate (şi) prin
pătrate (nu cercuri, ca restul nodurilor),
orientarea arcelor este implicită („de sus în
jos”), arcele etichetate 0 sunt linii punctate
(„stânga”), iar cele etichetate 1 sunt linii
continue („dreapta”)
• În exemplele care urmează grafurile sunt
chiar arbori
(O)BDD - 4
• (I) D0, D1 (peste ∅), Dx (peste X = {x}):
• (II) O BDD peste X = {x, y}

(O)BDD - 5
• ObservaŃie. Orice BDD peste X = {x1,x2,… ,xn}
defineşte/reprezintă/calculează o unică funcŃie booleană
f ∈ FB(n). Astfel, pentru α1,α2,…,αn∈B (considerate ca
fiind valori asignate corespunzător „variabilelor” din X) se
„porneşte” cu rădăcina (unică) şi se „parcurge” un drum
(unic) în graf „până” la o frunză (să spunem, etichetată
cu β ∈ B)
• La fiecare pas, plecând din nodul curent, se alege acel
arc (prin urmare şi noul nod curent) căruia i se ataşează
valoarea 0 sau 1 conform valorii α deja atribuite nodului
curent x (în asignarea aleasă). Valoarea asignată lui β
este chiar f(<α1, α2, … , αn>)
(O)BDD - 6
• În acest mod, BDD-ul din exemplul anterior
reprezintă funcŃia
f(x, y) = x(bară) • y(bară)
• Este clar că putem proceda şi invers, adică
pornind cu orice funcŃie f ∈ FB(n) dată printr-un
tabel de adevăr, construim (măcar) un arbore
(BDD) binar, complet şi având n nivele, notate
0 - rădăcina, 1, … , n-1 – frunzele(alternativ,
având adâncimea n) care „calculează” f, în
modul următor:
(O)BDD - 7
• se ordonează mulŃimea de variabile cu ajutorul căreia
este exprimată funcŃia, să zicem X = {x1, x2, … , xn},
sub forma <xk,1, xk,2, … , xk,n>, <k,1; k,2; … ; k,n> fiind o
permutare pentru <1, 2, … , n>
• nodurile interioare (care nu sunt frunze) situate pe nivelul
i -1 sunt etichetate (toate) cu xk,i (i ∈ [n]); rădăcina este
etichetată cu xk,1 fiind (singurul nod de) pe nivelul 0
• cele două arce care ies din fiecare nod sunt etichetate
cu 0 şi respectiv 1
• frunzele sunt etichetate cu 0 sau 1 conform tabelei de
adevăr pentru f (drumul de la rădăcină la frunza
corespunzătoare furnizează exact linia care trebuie
aleasă din tabelă: eticheta fiecărui arc de pe drum
reprezintă valoarea atribuită variabilei care este eticheta
nodului din care iese arcul)
(O)BDD - 8
• Exemplu. Fie f ∈ FB(3) dată prin

f(a, b, c) = (a ∨ b) ∧ (a ∨ b ∨ c), deci
exprimată cu ajutorul lui
X = {a, b, c}, <a, b, c> fiind şi ordinea
impusă asupra variabilelor. Tabela sa de
adevăr este (de făcut voi…)
• BDD-ul care calculează f după algoritmul
sugerat anterior este (de verificat):
(O)BDD - 9
(O)BDD - 10
• După cum se observă imediat, construirea unui BDD care
calculează o funcŃie dată nu este un proces cu rezultat unic, fiind
suficient să schimbăm ordinea
• Impunerea unei ordini asupra etichetelor nodurilor este însă şi un
prim pas spre găsirea unor forme normale pentru BDD-uri
• Un alt aspect care trebuie avut în vedere pentru atingerea acestui
scop este acela că reprezentarea ca arbore a unei BDD nu este
deloc mai eficientă/compactă decât o tabelă de adevăr (nici decât,
de exemplu, o FNC(P)): dacă f ∈ FB(n), atunci tabela sa de adevăr
va avea 2n linii iar în reprezentarea BDD sugerată de noi (ca arbore,
în care fiecare nivel este „destinat” unei variabile şi pe fiecare drum
de la rădăcină la o frunză apar toate variabilele exact o dată) vor fi
exact 2n+1 – 1 noduri
• Putem compacta o BDD dacă îi aplicăm următoarele procedee de
reducere/optimizare (în cele de mai jos, când ne referim la nodul n,
m, etc. nu ne referim la eticheta din X):
(O)BDD - 11
C1 (înlăturarea frunzelor duplicat). Dacă o BDD conŃine mai mult de o frunză
etichetată cu 0, atunci:
-păstrăm una dintre ele
-ştergem celelalte frunze etichetate cu 0, împreună cu arcele aferente, care
de fapt se “redirecŃionează” spre singura 0-frunză rămasă (fiecare
păstrându-şi nodul sursă)
-se procedează în mod similar cu 1-frunzele. Admitem şi înlăturarea unei
frunze dacă, în final, ea nu are nici un arc incident cu ea
C2 (eliminarea „testelor” redundante). Dacă în BDD există un nod (interior)
n pentru care atât 0-arcul cât şi 1-arcul au ca destinaŃie acelaşi nod m (lucru
care se poate întâmpla doar dacă s-a efectuat măcar un pas de tip C1),
atunci nodul n se elimină (împreună cu arcele sale care punctează spre m),
iar arcele care înainte punctau spre n sunt “redirecŃionate” spre m
C3 (eliminarea nodurilor duplicat care nu sunt frunze). Dacă în BDD există
două noduri interioare distincte, să zicem n şi m, care sunt rădăcinile a două
subBDD-uri identice (fiind identice, n şi m sunt şi pe acelaşi nivel), atunci se
elimină unul dintre ele, să zicem m (împreună cu arcele care-l au ca sursă),
iar arcele care punctau spre m se “redirecŃionează” spre n
(O)BDD - 12
• Exemplu. Plecând de la BDD-ul din
ultimul exemplu obŃinem succesiv (mai
întâi sunt transformări de tip C1, apoi de
tip C3 şi, în sfârşit, de tip C2)
(O)BDD - 13
(O)BDD - 14
(O)BDD - 15
(O)BDD - 16
• Ultima BDD este maximal redusă
• Desigur că ordinea în care se efectuează
eliminările de tipul C1-C3 poate influenŃa
aspectul structural al unei BDD şi pot
exista mai multe transformări distincte
care să fie simultan admise pentru o
aceeaşi structuri
• În schimb, nici o transformare nu modifică
funcŃia booleană calculată
(O)BDD – 16 bis
• Concluzionând, BDD-urile pot fi uneori
„convenabil de compacte”. Mai mult,
putem reformula anumite definiŃii ale
funcŃiilor booleene pentru noua
reprezentare, căpătând, de exemplu, idei
noi pentru rezolvarea problemei SAT
CURS 8
• O nouă logică: LP1 – Sintaxa
LP1 – Sintaxa 1
• Pentru a construi mulŃimea de formule a
logicii cu predicate de ordinul I, LP1, vom
porni cu următoarele mulŃimi de simboluri:
-X = {x1, x2, …}: o mulŃime cel mult
numărabilă de variabile funcŃionale sau,
pe scurt, variabile
-P
P = {P0, P1, …}: o mulŃime cel mult
numărabilă de simboluri predicative (sau
predicate, sau relaŃii), cu arităŃi. La rândul
său, fiecare Pi este o mulŃime cel mult
numărabilă de predicate de aritate i
(i ∈ N). Elementele lui P0 se mai numesc
şi variabile predicative
LP1 – Sintaxa 2
-F
F = {F0, F1, ...}: o mulŃime cel mult numărabilă de
simboluri funcŃionale (sau funcŃii) cu arităŃi, fiecare Fi
fiind o mulŃime cel mult numărabilă de funcŃii de aritate
i (i ∈ N). Elementele lui F0 se numesc şi constante
(funcŃionale)
C1 = {, ∨, ∧}: o mulŃime de conectori logici (conective
-C1
logice), la care se pot adăuga, opŃional, şi alte simboluri
cum ar fi →, ↔ etc.
C2 = {(∀x) | x ∈ X} U {(∃ x) | x ∈ X}: o mulŃime de
-C2
cuantificatori (cuantori), universali, respectiv
existenŃiali ((∀x) se citeşte “pentru fiecare x”, sau
“pentru oricare (orice) x”, iar (∃ x) – “există x”, “există
măcar un x” etc.)
LP1 – Sintaxa 3
• Ca şi în cazul LP, vom porni cu alfabetul
total, adică reuniunea mulŃimilor
precedente, împreună cu parantezele
rotunde şi virgula (pe scurt, P):
Alf = X U (Pi ) U (Fi ) U C1 U C2 U P
• MulŃimile U Pi şi U Fi vor fi notate tot cu P ,
respectiv F, atunci când nu există confuzii
LP1 – Sintaxa 4
• DefiniŃie (sintaxa LP1). Fie Alf alfabetul fixat anterior.
Atunci mulŃimea formulelor calculului cu predicate
de ordinul I, LP1Alf, este dată constructiv prin:
-Baza. Se defineşte mulŃimea formulelor atomice,
notată cu At, prin:
(i) Po ⊆ At (variabilele predicative sunt formule
atomice)
(ii) Pentru fiecare n ∈ N*, pentru fiecare P ∈ Pn, pentru
fiecare t1, t2, …, tn ∈ T, avem P(t1, t2, ……, tn) ∈ At
(iii) Nimic altceva nu mai este formulă atomică
-În cele de mai sus, T denotă mulŃimea termilor
(funcŃionali), care este la rândul ei definită
constructiv astfel:
LP1 – Sintaxa 5
-Baza. X ⊆ T şi F0 ⊆ T (variabilele şi constantele
sunt termi; se mai numesc şi elementari)
-Pas constructiv. Pentru fiecare n ∈ N*, pentru
fiecare f ∈ Fn, pentru fiecare t1, t2, … , t n ∈ T, avem
f(t1, t2, ……, tn) ∈ T
• Concluzionăm această etapă a definiŃiei prin: At ⊆ LP1
(formulele atomice sunt formule)
-Pas constructiv. Continuăm definirea lui LP1Alf cu partea
“formule noi din formule vechi”:
(i) Dacă F ∈ LP1 atunci (  F) ∈ LP1
(ii) Dacă F1, F2 ∈ LP1 atunci ( F1 ∧ F2 ), ( F1 ∨ F2 ) ∈ LP1
(dacă dorim, putem introduce şi (F1 → F2), ( F1 ↔ F2 ) ∈
LP1 etc.)
(iii) Dacă F ∈ LP1 atunci (∀x)(F) ∈ LP1 (punem şi
(∃ x)(F) ∈ LP1), pentru fiecare x ∈ X
(iv) Dacă F ∈ LP1 atunci (F) ∈ LP1
-Nimic altceva nu mai este formulă
LP1 – Sintaxa 6
• Similar cu cazul LP, se definesc constructiv subf(F),
mulŃimea subformulelor formulei F şi Arb(F), arborele
ataşat lui F (cuantorii sunt operatori de aritate 1).
Singura subformulă a unei formule atomice este ea
însăşi şi Arb(F) va fi constituit în acest caz dintr-un
simplu nod. Un term poate fi, la rândul său, privit ca
un arbore (ca de altfel şi orice formulă atomică),
astfel încât arborele unei formule poate fi „detaliat”,
dacă înlocuim fiecare nod corespunzător unui term
cu arborele ataşat acestuia (similar pentru o
subformulă atomică)
• Din motive tehnice, toate simbolurile care apar sunt
considerate a fi diferite (nu admitem „overloading”)
LP1 – Sintaxa 7
• DefiniŃie (apariŃii libere şi legate ale
variabilelor). Fie F ∈ LP1 şi
x ∈ X, astfel încât x apare în F, la o poziŃie
oarecare j (în sens textual, stânga/ dreapta, ca
literă într-un cuvânt, apariŃia menŃionată nefiind
parte a numelui unui cuantificator (∀x) sau (∃x)).
ApariŃia fixată a lui x se numeşte legată dacă
este într-o parte (subformulă) G a unei (alte)
subformule a lui F de forma G1 = (∀x)(G) (sau
(∃x)(G)). În restul cazurilor, apariŃia considerată
se numeşte liberă
LP1 – Sintaxa 8
• Orice apariŃie a unei variabile într-o formulă poate fi
definită formal într-un mod simplu (structural). Vom nota,
pentru fiecare F ∈ LP1, cu free(F) - mulŃimea variabilelor
care au apariŃii libere în F, şi cu leg(F) - mulŃimea
variabilelor care au apariŃii legate în F. Desigur că,
pentru fiecare x ∈ X, este posibil ca x să nu apară în F,
să aibă doar apariŃii libere, doar apariŃii legate sau şi
apariŃii libere, şi apariŃii legate. Putem nota cu var(F) =
free(F) U leg(F). O situaŃie nenaturală din punct de
vedere semantic, dar posibilă sintactic, este aceea în
care o variabilă x nu apare de loc în F (în sensul
considerat), dar este prezent ca nume al unui
cuantificator. Vom conveni să notăm mulŃimea acestor
variabile cu restvar(F) şi să includem şi această mulŃime
în var(F)
LP1 – Sintaxa 9
• DefiniŃie (închideri). O formulă F ∈ LP1 se numeşte
închisă dacă nu conŃine apariŃii libere de variabile (altfel
spus, free(F) = Ø). Pentru formula F, se numeşte
închiderea sa universală formula
(∀x1)((∀x2)( …((∀xk)(F)) ... ) (notată, pentru simplitate şi
cu (∀∗)(F) sau chiar (∀F)), unde {x1, x2, … , xk} = free(F).
Analog (înlocuind ∀ cu ∃) se defineşte (notează)
închiderea existenŃială a lui F. Se va numi matricea lui
F (notată F*) acea formulă obŃinută din F prin ştergerea
(sintactică, textuală) a tuturor cuantificatorilor (∀x) şi
(∃x). O formulă care nu este închisă se numeşte
deschisă (o formulă în care var(F) = Ø se consideră a fi
închisă)
• DefiniŃie (substituŃii). Prin substituŃie vom înŃelege o
secvenŃă finită de elemente de tipul [x/t] (numite şi
substituŃii elementare), unde x ∈ X, t ∈ T
LP1 – Sintaxa 10
• O substituŃie va avea astfel forma
s = [x1/t1]•[x2/t2]• … •[xn/tn] fiind practic un cuvânt peste
alfabetul S = {[x/t] | x ∈ X, t ∈ T}, adică un element al lui
S* (monoidul liber generat de S). O substituŃie s (ca
mai sus) se aplică unei formule F, rezultând o formulă
G, notată (F)s, care se obŃine din F prin înlocuirea
fiecărei apariŃii libere a variabilei x1 cu termul t1, apoi a
fiecărei apariŃii libere a variabilei x2 cu t2 etc. De obicei,
se utilizează doar substituŃii permise pentru o formulă
F ∈ LP1 dată. SubstituŃia elementară [x/t] este permisă
pentru F (sau, F acceptă [x/t]) dacă t nu conŃine variabile
(libere) care au apariŃii legate în F (s de mai sus va fi
permisă pentru F dacă va fi permisă pentru fiecare
componentă a sa, [xi/ti], i ∈ [n])
LP1 – Sintaxa 11
• Ordinea (fixată deja prin modul de scriere) aplicării
substituŃiilor elementare dintr-o substituŃie s este
esenŃială în majoritatea cazurilor. O substituŃie s este
normalizată (pentru F) dacă ordinea de aplicare a
substituŃiilor elementare componente nu contează. Mai
precis, s este normalizată dacă avem (F)s = (F)s’, pentru
fiecare s’ care este obŃinută din s printr-o permutare a
componentelor acesteia. SubstituŃia vidă (ca element
neutru al lui S*), notată [ ], nu face desigur nici o
transformare în formula F căreia îi este aplicată, adică
avem (F)[ ] = F
• Dacă atunci s şi s’ se mai numesc şi echivalente
LP1 – Sintaxa 12
• Păstrăm notaŃiile, convenŃiile, rezultatele,
conceptele din LP, dacă nu precizăm altfel
(ex.: literal = o formulă atomică sau negaŃia
acesteia, clauză, clauză Horn, formă normală)
• RenunŃare la paranteze, priorităŃi ale operatorilor
(cea mai “mare”: cuantificatorii, restul se
păstrează), domeniul sintactic al unui operator
• DefiniŃie. Un term care nu conŃine variabile se
numeşte term de bază. Analog, vom avea
formule de bază, substituŃii de bază, etc.
LP1 – Semantica 1
• ÎnŃelesul (semantica) unei formule
F ∈ LP1 va fi, la fel ca în logica
propoziŃională, o valoare de adevăr 0,
1 ∈ B, valoare obŃinută într-un mod
extensional. Elementul principal în
definirea semanticii va rămâne
noŃiunea de structură
LP1 – Semantica 2
• DefiniŃie. Se numeşte structură un cuplu S = <U US, IS> în
care US este o mulŃime nevidă numită univers, iar IS
este o funcŃie (numită şi interpretare) IS : X U F U P →
US U [U
US*→ B] U [U US* → US], care satisface condiŃiile:
-Dacă x ∈ X, atunci IS(x) ∈ US
-Dacă P ∈ Pn, atunci IS(P) :Un → B
S
-Dacă F ∈ Fn, atunci IS(F) : Un → US
S
• [C → D] desemnează mulŃimea tuturor funcŃiilor totale
având domeniul C şi codomeniul D, iar [C* → D] denotă
mulŃimea tuturor funcŃiilor de oricâte argumente (inclusiv
0) peste C, cu valori în D
LP1 – Semantica 3
• Prin urmare, interpretarea (semantica) unei
variabile în structura S este un element din
univers, interpretarea unuin simbol predicativ
n-ar este o funcŃie de la U S la {0, 1} (sau,
uneori, mulŃimea elementelor din Un pentru
S
care valoarea în cauză este 1), iar semantica
unui simbol funcŃional
n
de aritate n este o
funcŃie de la U S la US. Pentru simplificarea
exprimării, vom renunŃa la indici dacă nu există
confuzii şi vom nota pe IS tot cu S. Similar cu
cazul logicii propoziŃionale, orice structură va
putea fi unic extinsă astfel încât să fie definită
pentru toate elementele lui LP1
LP1 – Semantica 4
• DefiniŃie. Pentru fiecare structură S = <U US, IS>,
vom numi extensia sa imediată funcŃia
S’ : X U F U P U T U LP1 → US U [U US* → US] U
US* → B] U B, dată constructiv în
[U
continuare. Pentru început, vom pune S’(a) =
S(a) (= IS(a)), pentru fiecare a ∈ X U F U P, ceea
ce înseamnă că S’ s-a definit, în particular, şi
pentru fiecare term elementar. Fie acum orice t
∈ T, adică orice n ∈ N*, orice t1, t2, … , tn ∈ T şi
orice f ∈ Fn, astfel încât t = f(t1, t2, …, tn). Atunci
S’(t) = S(f)(S’(t1), S’(t2), ... , S’(tn)) (∈ US). Am
încheiat astfel procesul de definire al lui S’ pe X
U F U P U T şi rămâne să definim S’ pe LP1.
Vom face acest lucru în mod constructiv:
LP1 – Semantica 5
-Baza. Fie F = A ∈ At. În această situaŃie avem fie A = P ∈ P0 fie
A = P(t1, t2, …, tn), n ∈ N*, t1, t2 , ……, tn ∈ T. În primul caz S’ este
deja definită (S’(P) = S(P) ∈ B), iar în al doilea caz punem desigur
S’ (P) = S(P)(S’ (t1), S’ (t2), ... , S’ (tn)) ∈ B (paranteze <>…)
-Pas constructiv. Vom avea de considerat cazurile:
(i) F = ( F1 ). Atunci S’(F) = S'(F)
(ii) F = (F1 ∧ F2). Atunci S’(F) = S’(F1) • S’(F2)
(iii) F = (F1 ∨ F2). Atunci S’ (F) = S’(F1) + S’(F2)
(iv) F = (∀x)(G). Atunci S’(F) = 1 dacă şi numai dacă pentru
fiecare u ∈ US avem S’[x/u](G) = 1 unde S’[x/u] este o interpretare
care coincide în totalitate cu S’ exceptând faptul că S’(x) = u
(v) F = (∃x)(G). Atunci S’(F) = 1 dacă şi numai dacă există (măcar)
un element u ∈ US astfel încât S’[x/u](G) = 1
• Alte notaŃii, observaŃii (F “la” S; LP1 “cu” egal, etc.; LP2;
LP ⊆ LP1)
LP1 – Semantica 6
• DefiniŃie (universuri şi structuri Herbrand).
Fie F ∈ LP1. Se numeşte univers Herbrand
(ataşat lui F), mulŃimea D(F) definită prin:
-Baza. În D(F) se pun toate elementele din F0
care apar în F. Dacă F nu conŃine nici o
constantă, atunci se pune forŃat în D(F) un
element oarecare din F0 (numele rezervat
standard, de obicei, este a)
-Pas constructiv. Fie orice n ∈ N*, orice f ∈ Fn
care apare în F şi termii oarecare
t1, t2, ... , tn ∈ D(F). Atunci f(t1, t2, ... , tn) ∈ D(F)
-Nimic altceva nu mai este în D(F)
LP1 – Semantica 7
• O structură Herbrand (pentru F) este o
structură (corectă pentru F), H = <U UH, IH>,
în care UH = D(F), iar IH satisface condiŃia
că “interpretează fiecare term prin el
însuşi”. Mai exact,
H(f(t1, t2, ... , tn)) = fH(<t1H, t2H, ... , tnH >) =
= f(t1H, t2H, ... , tnH), pentru fiecare n ∈ N şi
fiecare t = f(t1, t2, ... , tn) ∈ T
LP1 – Semantica 8
• Se poate spune că D(F) este mulŃimea termilor de bază
construiŃi cu simboluri din F. Într-o structură Herbrand,
dacă f ∈ F0 atunci H(f) = f şi în consecinŃă dacă t este un
term de bază avem şi tH = t. Interpretarea unei variabile
este cea uzuală (xH ∈ D(F) pentru fiecare x ∈ X), la fel
ca şi interpretarea simbolurilor predicative (ele vor fi
funcŃii oarecare peste D(F) cu valori în B). A nu se
confunda fH(<t1H, t2H, ... , tnH >), care denotă aplicarea
efectivă a funcŃiei fH : D(F)n → D(F) n-uplului
<t1H, t2H, ... , tnH>, cu f(t1H, t2H, ... , tnH) (valoarea
aplicării anterioare), care este un term fără variabile
aparŃinând lui D(F), adică, în ultimă instanŃă, un şir
de caractere. Dacă există o structură Herbrand care
este model pentru o formulă F, atunci spunem şi că F
admite model Herbrand
LP1 – Semantica 9
• Teoremă (de extensie). Pentru fiecare structură
S = <U US, IS>, extensia sa imediată S’ este funcŃie şi este
unica funcŃie având domeniul
X U P U T U F U LP1 şi codomeniul
US U [U US* → US] U [UUS* → B] U B unde S’ extinde S şi
satisface condiŃiile:
(i) S’(( F)) = S’(F) (bara…), pentru fiecare F ∈ LP1
(ii) S’((F1 ∧ F2)) = S’(F1) • S’(F2), pentru fiecare
F1, F2 ∈ LP1
(iii) S’((F1 ∨ F2)) = S’(F1) + S’(F2), pentru fiecare
F1, F2 ∈ LP1
(iv) S’((∀x)(G)) = 1 dacă şi numai dacă pentru fiecare
u ∈ US avem S’[x/u](G) = 1 unde S’[x/u] este o
interpretare care coincide cu S’ exceptând faptul că
S’(x) = u (pentru fiecare x ∈ X şi fiecare G ∈ LP1)
LP1 – Semantica 10
• Mai sus putem adăuga (conform
presupunerilor de până acum) şi
(v) S’((∃x)(G)) = 1 dacă şi numai dacă
există (măcar) un element
u ∈ US astfel încât S’[x/u](G) = 1 (pentru
fiecare x ∈ X şi fiecare G ∈ LP1)
• RelaŃia S’((F)) = S’(F) o putem considera
ca fiind adevărată chiar prin convenŃie
(demonstraŃie similară cu LP)
CURS 9
• Forme normale
LP1 – Forme normale 1
• Teoremă (de substituŃie). Fie H ∈ LP1, oarecare. Fie
orice F, G ∈ LP1 astfel încât F este o subformulă a lui H
şi G este tare echivalentă cu F. Fie H’ formula obŃinută
din H prin înlocuirea (unei apariŃii fixate a) lui F cu G.
atunci H ≡ H’
(demonstraŃie)
• EchivalenŃele deja cunoscute din LP pot fi completate cu
altele, care se referă la cuantori:
Teoremă. Pentru fiecare F, G ∈ LP1 şi fiecare x, y ∈ X,
sunt adevărate următoarele echivalenŃe:
1.  (∀x)F ≡ (∃x)( F)
 (∃x)F ≡ (∀x)( F)
2. Dacă x nu apare liber în G, atunci:
(∀x)(F ∧ G) ≡ (∀x)(F) ∧ G
(∀x)(F ∨ G) ≡ (∀x)(F) ∨ G
(∃x)(F ∧ G) ≡ (∃x)(F) ∧ G
(∃x)(F ∨ G) ≡ (∃x)(F) ∨ G
3. (∀x)(F) ∧ (∀x)(G) ≡ (∀x)(F ∧ G)
(∃x)(F) ∨ (∃x)(G) ≡ (∃x)(F ∨ G)
4. (∀x)(∀y)F ≡ (∀y)(∀x)F
(∃x)(∃y)F ≡ (∃y)(∃x)F
5. Dacă x nu apare liber în F, atunci:
(∀x)F ≡ F
(∃x)F ≡ F
(demonstraŃie)
• Ca o consecinŃă a teoremei anterioare rezultă că sunt
adevărate şi echivalenŃele (∀x)(∀x)F ≡ (∀x)F şi
(∃x)(∃x)F ≡ (∃x)F (chiar şi variantele (∃x)(∀x)F ≡ (∀x)F,
respectiv (∀x)(∃x)F ≡ (∃x)F), care se pot generaliza
pentru oricâte apariŃii ale cuantorilor (F ar putea conŃine
la rândul ei cuantificatori). Se poate arăta însă că nu
sunt adevărate echivalenŃele (mai exact, există x ∈ X,
există F, G ∈ LP1 astfel încât, mai jos, formulele din
membrul stâng nu sunt echivalente cu cele
corespunzătoare din membrul drept):
(∀x)F ∨ (∀x)G ≡ (∀x)(F ∨ G)
(∃x)F ∧ (∃x)G ≡ (∃x)(F ∧ G)
• Nici echivalenŃa (∀x)(∃y)F ≡ (∃y)(∀x)F nu este
adevărată pentru fiecare formulă F
• Teoremă (lema de translaŃie). Fie F ∈ LP1,
x ∈ X , t ∈ T un term de bază şi S orice
structură corectă pentru formulele care apar.
Atunci:
S((F)[x/t]) = S[x/S(t)] (F)
(demonstraŃie)
• Teoremă (lema de redenumire a variabilelor
legate). Fie F = (○x)G , ○ ∈ {∀, ∃}, o formulă
oarecare din LP1. Fie y o variabilă nouă (în
sensul că ea nu apare în G). Atunci :
F ≡ (○y)(G[x/y])
(demonstraŃie)
• DefiniŃie (forma normală rectificată). O
formulă F ∈ LP1 se numeşte rectificată (sau se
află în formă normală rectificată, pe scurt FNR)
dacă nu conŃine variabile care apar atât libere,
cât şi legate şi nu are cuantificatori care să lege
aceeaşi variabilă, dar pe poziŃii diferite în
formulă (indiferent dacă este vorba de
cuantificatori existenŃiali sau universali)
• Teoremă. Pentru orice formulă din F ∈ LP1,
există o formulă rectificată F’ ∈ LP1, astfel încât
F’≡ F
(demonstraŃie)
• DefiniŃie (forma normală prenex). O formulă F
∈ LP1 este în formă normală prenex (FNP, pe
scurt) dacă
F = (○1y1) …(○nyn)G, unde n ∈ N, ○i ∈ {∃, ∀} (i ∈
[n]), iar y1, … , yn sunt toate variabilele distincte
care apar (liber) în G. În plus, G nu mai conŃine
cuantificatori
• În cele de mai sus, cazul n = 0 se referă la
absenŃa cuantificatorilor ([0] = Ø)
• Teoremă. Pentru fiecare formulă F ∈ LP1,
există o formulă F’ ∈ LP1, care este în FNP şi
este tare echivalentă cu F (demonstraŃie)
• Am arătat că pentru fiecare formulă din LP1, există o altă
formulă din LP1, care este tare echivalentă cu ea şi care este
în FNP rectificată (pe scurt, FNPR). Putem presupune şi că nu
există în această formulă cuantificatori care să lege variabile
care nu apar în ea şi nici cuantificatori (relativ la o aceeaşi
variabilă) cu apariŃii multiple. Cu alte cuvinte, din punctul de
vedere al satisfiabilităŃii, ne putem limita la studiul formulelor din
LP1 de forma
F = (○1y1) … (○kyk)F’, unde free(F’) = {y1, y2, … , yk}, iar F’ este
chiar matricea lui F, nemaiconŃinând alŃi cuantori
(○1, ○2, …, ○k ∈ {∀, ∃}). Prin urmare (o formulă este satisfiabilă
dacă şi numai dacă închiderea sa existenŃială este satisfiabilă),
pentru testarea satisfiabilităŃii unei formule din LP1 putem să ne
limităm la clasa de formule având aspectul sintactic
F = (○1y1)(○2y2) … (○kyk)F*, unde F* este matricea lui F iar
leg(F) = var(F) = free(F*) = {y1, y2, … yk}. Această formulă este
şi închisă, neconŃinând apariŃii libere de variabile
• DefiniŃie (forma normală Skolem). O formulă F ∈ LP1
este în formă normală Skolem (FNS, pe scurt), dacă are
aspectul F = (∀x1) … (∀xk)G unde G nu mai conŃine
cuantificatori (este chiar matricea lui F), iar x1, x2, … , xk
sunt variabile distincte şi reprezintă exact variabilele care
apar în G (free(G) = {x1, x2, … , xk}). F este în formă
normală Skolem clauzală (FNSC, pe scurt), dacă este
în FNS şi matricea sa este în FNC (forma normală
conjuctivă) într-un sens similar cu LP (literalii
reprezentând acum formule atomice din LP1 sau negaŃii
ale lor)
• Teoremă. Pentru fiecare formulă F din LP1, există o
altă formulă F’∈ LP1, care este în FNSC şi care este
slab echivalentă cu ea
DemonstraŃie. Vom prezenta un algoritm prin care
formula F’ va fi construită efectiv din formula F
CURS 10
• Continuare forme normale

• Decidabilitate şi rezoluŃie de bază în LP1
(LP1=)
Algoritm Skolem
• Intrare: F ∈ LP1. Fără a restrânge generalitatea, putem
presupune că F este în FNPR, închisă
• Ieşire: F’ ∈ LP1, aflată în FNS (şi închisă), slab
echivalentă cu F
• Metodă:
• Pasul 1. F’ : = F
• Pasul 2. Cât_timp (există cuantificatori existenŃiali în F’)
execută
2.1. Alege un asemenea
cuantificator şi elimină-l
2.2. Transformă formula F’
Sf_Cât_timp
• Comentarii legate de demonstraŃie. Orice formulă
intermediară prelucrată de algoritm are forma
F’ = (∀y1) … (∀yn)(∃z)G, unde G poate să conŃină şi alŃi
cuantificatori (am pus în evidenŃă primul cuantificator
existenŃial, alegerea fiind acum deterministă dacă ne gândim că
parcurgem formula simbol cu simbol, de la stânga la dreapta).
Atunci, în urma Paşilor 2.1 şi 2.2, F’ va căpăta forma
F’ = (∀y1) …(∀yn)((G)[z/f(y1, … , yn)]) unde f este un simbol
funcŃional nou (în sensul că el nu mai apare în formulele
considerate – atenŃie la cardinalităŃi), f ∈ Fn. Să notăm cu
H ≜ (∀y1) … (∀yk)(∃z)G, formula de tip F’ existentă înainte de
execuŃia unui pas al algoritmului precedent şi cu
H’ ≜ (∀y1) … (∀yk)(G)[z/f (y1, y2, … yk)] formula rezultată după
execuŃie
• Este suficient să arătăm că H este slab echivalentă cu H’
• Putem sintetiza rezultatele obŃinute până
în prezent în:
Teoremă. Pentru fiecare formulă F ∈ LP1,
există o formulă F’ ∈ LP1 astfel încât
F’ ≡s F, F’ fiind în FNSC închisă
(F’ = (∀y1) … (∀yn)F*,
{y1, … , yn} = free(F*), F*este matricea lui
F şi este în formă normală conjunctivă)
• Exemple, exerciŃii
Decidabilitate şi rezoluŃie de
bază în LP1 (LP1=) 1
• Teoremă. Fie F o formulă din calculul cu
predicate de ordinul I fără egalitate,
închisă şi aflată în FNS. Atunci F este
satisfiabilă dacă şi numai dacă F admite
un model Herbrand
(demonstraŃie)
Decidabilitate şi rezoluŃie de bază
în LP1 (LP1=) 2
• Teoremă (Löwenheim – Skolem). Fiecare
formulă satisfiabilă din LP1 admite model cel
mult numărabil
(demonstraŃie)
• DefiniŃie (extensia Herbrand). Pentru fiecare
formulă F închisă, aflată în FNS,
F = (∀y1) … (∀yn)F*, {y1, … , yn} = free(F*), F*
fiind matricea lui F, extensia sa Herbrand este
mulŃimea
E(F) = {(F*)[y1/t1]•[y2/t2]• … •[yn/tn] |
t1, t2, …, tn ∈ D(F)}
în LP1 (LP1=) 3
• Dacă F este în FNSC (F are forma de mai sus,
în plus F* fiind în FNC, F* = C1 ∧ C2 ∧ …… ∧ Ck,
C1, C2, ... , Ck reprezentând clauze, adică literali
din LP1), mulŃimea se numeşte extensia
Herbrand generalizată (notată E’(F))
• Extensia Herbrand generalizată a unei formule
este obŃinută practic prin considerarea tuturor
instanŃelor clauzelor care compun matricea sa
(formula fiind deja în FNSC şi considerată în
reprezentarea cu mulŃimi), instanŃe obŃinute prin
aplicarea tuturor substituŃiilor posibile cu termi
de bază din D(F)
CURS 11
• RezoluŃie de bază
în LP1 (LP1=) 4
• Teoremă (Church). Problema validităŃii pentru logica cu
predicate de ordinul I (fără egalitate) este nedecidabilă,
dar semidecidabilă
(demonstraŃie)
• Teoremă (Gödel-Herbrand-Skolem). O formulă
F ∈ LP1 este satisfiabilă dacă şi numai dacă E(F) este
satisfiabilă
(demonstraŃie)
• Teoremă (teorema lui Herbrand; teorema de
compactitate pentru LP1). O formulă F ∈ LP1 este
nesatisfiabilă dacă şi numai dacă există o submulŃime
finită a lui E’(F) care să fie nesatisfiabilă
(demonstraŃie)
în LP1 (LP1=) 5
• În acest moment putem spune că procedura următoare
(intitulată şi Procedura lui Gilmore) poate fi folosită
pentru testarea nesatisfiabilităŃii oricărei formule din LP1.
Pasul 1 este un algoritm în sine, formula găsită la
sfârşitul execuŃiei sale fiind slab echivalentă cu formula
iniŃială şi având aspectul F = (∀*)F*, unde
F* = C1 ∧ C2 ∧ … ∧ Ck. Extensia Herbrand generalizată
E’(F) “rezultată” în urma aplicării Pasului 2 trebuie
interpretată ca fiind o listă de clauze din LP. Datorită
faptului că E’(F) nu este recursivă ci doar recursiv
enumerabilă, Pasul 2 reprezintă un semialgoritm. După
cum se observă, nici n-ar fi nevoie de obŃinerea acestei
liste dintr-o dată. Este nevoie doar de a putea selecta
câte un nou element din ea „atunci când este necesar”,
conform Pasului 3.3.2, care ar putea fi reformulat prin
ObŃine un nou element din E’(F)
în LP1 (LP1=) 6
• Practic, pornind de la ordinea pe D(F) deja sugerată
(bazată pe lungimea termilor), se poate defini o
ordine totală şi pe E’(F) (acest lucru nu ar implica
decât o simplă extensie a unei relaŃii de ordine
definită pe o mulŃime „suport” la un produs cartezian
al acelei mulŃimi cu ea însăşi, de oricâte ori). De
fapt, doar Pasul 3, şi numai el, este semialgoritmul
cunoscut în literatura de specialitate ca Procedura
lui Gilmore (sau Procedura rezoluŃiei de bază).
Aceasta nu se termină în cazul în care F este
satisfiabilă şi conŃine măcar un simbol funcŃional de
aritate cel puŃin 1
în LP1 (LP1=) 7
Semialgoritmul lui Gilmore
(Procedura rezoluŃiei de bază)
• Intrare: Orice formulă F ∈ LP1
• Ieşire: „DA”, doar dacă F este nesatisfiabilă
• Metodă:
Pasul 1. Se transformă F într-o formulă aflată în
FNSC (închisă), succesiv, prin rectificare
(redenumire), găsirea FNP (FNPR), obŃinerea
închiderii existenŃiale, obŃinerea FNS şi apoi
FNSC, formula rezultat notându-se, pentru simplitate,
tot cu F
Pasul 2. Se „obŃine” E’(F) = {G1, G2, ... , Gn, ... }
în LP1 (LP1=) 8
Pasul 3.
3.1. M := Ø
3.2. i := 0
3.3. Repetă
3.3.1. i := i + 1
3.3.2. Alege Gi ∈ E’(F)
3.3.3. M := M U {Gi}
3.3.4. M’ := Res*(M)
Până_când ( ∈ M’)
Pasul 4. Tipăreşte „DA”
în LP1 (LP1=) 9
• Trebuie însă să arătăm că (semi)algoritmul
precedent „face ceea ce dorim”. Să precizăm de
la bun început că vom lua în considerare doar
formule F ∈ LP1 pentru care E’(F) este infinită.
În caz contrar, rezultatele obŃinute până în
prezent ne „spun” că F poate fi privită ca o
formulă din LP, nemaifiind necesară o tratare a
acesteia în noul context
• Teoremă. Procedura rezoluŃiei de bază pentru
LP1 este corectă
(demonstraŃie)
în LP1 (LP1=) 10
• Teoremă (a rezoluŃiei de bază). Fie F ∈ LP1 şi
E’(F’) extensia Herbrand generalizată a unei
formule F’, slab echivalente cu F şi aflată în
FNSC (închisă). Atunci F este nesatisfiabilă
dacă şi numai dacă există o demonstraŃie prin
rezoluŃie (în sensul logicii propoziŃionale) a lui ,
pornind cu (o parte finită din) elementele lui
E’(F’)
(demonstraŃie)
• Exemple, exerciŃii, comentarii
CURS 12
• RezoluŃie pură
LP1 – RezoluŃie pură 1
• RezoluŃia specifică (numită şi pură) pentru
LP1, deşi diferită de rezoluŃia de bază,
păstrează ideea principală a rezoluŃiei din LP şi
anume că la fiecare pas de rezoluŃie se aleg
două clauze şi se obŃine o altă clauză
(rezolvent), eliminând anumiŃi literali prin
„reducere” cu negaŃiile lor
• Eliminările devin mai complicate, iar „esenŃa” lor
este (sub)procedura de unificare
• A unifica două sau mai multe formule atomice
din LP1 înseamnă a găsi o substituŃie pentru
variabilele care intervin în acele formule
(substituŃia nefiind neapărat elementară sau de
bază) astfel încât în urma aplicării substituŃiei
formulele atomice respective să coincidă
(textual, ca şiruri de caractere)
• ObŃinerea unui rezolvent nu va însemna numai o
simplă reducere a unui literal cu complementarul
său, ci şi o „identificare” prealabilă a unor literali
• Unificarea se „face” cu ajutorul Algoritmului lui
J. Robinson
• Exemplu.Fie:
F = (∀x)(∀y)((P(x) ∨ P(f(c)) ∨ Q(y)) ∧ P(y) ∧
(P(g(b, x)) ∨  Q(b))), unde
- C1 =  P(x) ∨  P(f(c)) ∨ Q(y)
- C2 = P(y)
- C3 =  P(g(b, x)) ∨  Q(b)
F* = {C1, C2, C3} =
{{ P(x),  P(f(c)), Q(y)}, {P(y)}, { P(g(b, x)), 
Q(b)}}
Considerăm pe rând următoarele cupluri de
clauze:
-C1 şi C2. Din motive tehnice, nu trebuie să existe
variabile comune în clauzele considerate în
momentul în care încercăm să aplicăm un pas al
rezoluŃiei pure
Facem substituŃia de redenumire [y/z] în C2,
găsind C’2 = {P(z)}
Prin [x/z], unificăm mulŃimea {P(x), P(z)} (acest
din urmă literal fiind complementarul celui
conŃinut de C’2), găsind
Res(C1, C’2) = { P(f(c)), Q(y)} = C4
-C4 şi C2. Redenumim în C2 şi lucrăm tot cu C’2.
Aplicând [z/f(c)], vom unifica mulŃimea
{ P(f(c)),  P(z)}, găsind Res(C4, C’2) =
= {Q(y)} = C5
-C3 şi C2. Nu mai avem nevoie de redenumiri,
putând unifica {  P(g(b, x)),  P(y)}, prin
substitutia s = [y/g(b, x)]. Găsim
Res(C3,C2) = {  Q(b))} = C6
-C5 şi C6. Nu avem nevoie de redenumiri si vom
unifica {  Q(y), Q(b)} prin s = [y/b] şi obŃinem în
final Res(C5, C6)
• Astfel, am găsit o respingere utilizând rezoluŃia
pură, pornind cu clauzele lui F, adică
demonstraŃia
(D
D) : C1, C2, C4, C5, C3, C6,
• DefiniŃie (unificare). Fie L = {L1, L2, ... , Lk} o
mulŃime finită, nevidă, de literali din LP1. Ea
se numeşte unificabilă dacă există o
substituŃie s astfel încât card((LL)s) = 1. În
acest caz, s se numeşte unificator pentru L.
O substituŃie s se numeşte cel mai general
unificator (m.g.u.) pentru o mulŃime
unificabilă L dacă orice alt unificator s’ se
„obŃine” din s, adică pentru fiecare unificator s’
există o substituŃie sub astfel încât s’ = s • sub
• Să presupunem acum că avem două clauze
distincte din LP1 (nu neapărat clauze Horn şi
conŃinând eventual şi variabile). Ideea
rezoluŃiei pure se bazează pe faptul că putem
unifica „cât mai mulŃi” literali din cele două
clauze şi apoi îi putem elimina, într-un mod
similar cu rezoluŃia propoziŃională
L1

• DefiniŃie (rezoluŃia pură într-un pas, în LP1).
Fie C1, C2 şi R clauze în LP1, C1 ≠ C2. R se
numeşte rezolvent (pur) pentru C1 şi C2, obŃinut
într-un pas, dacă sunt îndeplinite condiŃiile:
(i) Există substituŃiile de redenumire s1 şi s2
astfel încât (C1)s1 şi (C2)s2 nu au variabile
comune
(ii) Există literalii L1, L2, ... , Lm ∈ (C1)s1
şi L’1, L’2, ... , L’n ∈ (C2)s2 astfel încât mulŃimea
L = {L1, L2, ... , Lm (barate), L’1, L’2, ... , L’n}
este unificabilă. Fie sub un cel mai general
unificator pentru L
(iii) R = (((C1)s1 \ {L1, L2, ... , Lm}) U
((C2)s2 \ {L’1, L’2, ... , L’n}))sub
• Deoarece nu există pericol de confuzii, vom folosi
aceleaşi notaŃii pentru rezoluŃia pură ca si cele adoptate
pentru rezoluŃia propoziŃională (ceea ce se schimbă este
practic doar definiŃia rezolvenŃilor obŃinuŃi într-un pas)
• Teoremă (Julia Robinson). Orice mulŃime L, finită,
nevidă, unificabilă, de literali din LP1, admite un cel mai
general unificator. Problema testării faptului că o mulŃime
de literali este unificabilă, precum şi găsirea unui cel mai
general unificator, sunt decidabile (vezi algoritmul de mai
jos)
• Există astfel o metodă relativ simplă pentru unificarea
unei mulŃimi date de literali. Ideea este de a identifica
porŃiuni de text, având un format special. Acest lucru nu
se poate face decât prin intermediul variabilelor, folosind
substituŃiile. În plus, „apelurile” recursive, de genul „x
este înlocuit cu t, care conŃine x”, sunt interzise (altfel ar
fi necesară o procedură de tip occurrence checking, care
este ineficientă)
Algoritmul Juliei Robinson
Intrare. Orice mulŃime finită, nevidă de literali din LP1,
L = {L1,..., Ln}
Ieşire.
-„DA” în caz că L este unificabilă şi sub un m.g.u.
(normalizat)
-„NU” în caz că L nu este unificabilă
Metodă.
Pas1. sub:=[ ] {sub va fi cel mai general unificator în
caz de răspuns afirmativ, iar [ ] reprezintă substituŃia
vidă}
Pas2. j:=0 {j este o variabilă (flag) prin care se
testează dacă mulŃimea respectivă este sau nu
unificabilă}
Pas 3. Cât timp (j = 0 şi card((LL)sub)>1) execută
{Există L1, L2 ∈ L a.î. L1 ≠ L2 (textual). Fie i
poziŃia simbolurilor diferite din L1, L2 (prima de la
stânga la dreapta)}
Pas 3.1. Dacă (nici unul dintre cei doi simboli
diferiti de pe poziŃia i din cei doi literali
nu este o variabilă)
atunci j:=1
altfel {fie x simbolul care este o
variabilă (să admitem că este din
L1) şi că în L2 pe poziŃia i corespunzătoare se
găseşte (în mod neapărat) un simbol funcŃional
de aritate 0 sau mai mare; aceasta înseamnă că
la poziŃia i din L2 „începe” un term t}
Dacă (x apare în t)
atunci j:=1
altfel
sub := sub • [x/t]
sf
sf
sf
Pas4. Dacă (j=1)
atunci
„NU” {mulŃimea iniŃială nu este unificabilă}
altfel
„DA” {mulŃimea iniŃială este unificabilă} şi sub
sf
• Comentarii asupra CORECTITUDINII

algoritmului
• Teoremă (a rezoluŃiei pure pentru LP1).
Fie F ∈ LP1 o formulă închisă, aflată în FNSC,
F = (∀*)F*. Atunci F este nesatisfiabilă dacă şi
numai dacă ∈ Res*(F*), adică dacă şi numai
dacă există o demonstraŃie prin rezoluŃie pură a
clauzei vide (o respingere), pornind cu clauzele
lui F
• DemonstraŃia se face prin intermediul
teoremei rezoluŃiei de bază
• Indexul, exerciŃiile …
Curs 13
• Tratare globală LP, LP1 (teorii logice şi
sisteme deductive)
• Teoriile logice au fost introduse deja
într-un curs anterior (exact sub forma de
mai jos)
• Sistemele deductive au fost de asemenea
introduse, dar parŃial; continuăm de unde
am rămas (sau…completăm)
Teorii logice 1
• Teorie logică - concept semantic pentru
definirea şi tratarea globală a unei mulŃimi
de „formule”: TE
• O teorie logică este o (sub)clasă de formule
închisă la consecinŃă semantică
• Cu alte cuvinte, o mulŃime TE de formule
este teorie logică dacă pentru fiecare
submulŃime
S ⊆ TE şi fiecare (altă) formulă G care este
consecinŃă semantică din S, avem şi G ∈ TE
Teorii logice 2
• Exemple imediate de teorii logice sunt clasele
formulelor valide (din LP, LP1, LP1= etc.);
generalizări - FORM; concepte diferite despre
noŃiunea de adevăr; Val(F
Val F) va nota clasa
formulelor valide din F ⊆ FORM
• NotaŃii pentru „consecinŃă semantică”:
I ╞ F; ╞ F
Cs(F) – mulŃimea consecinŃelor semantice din
• Cs(F)
F ⊆ FORM
• Tipuri de teorii: (ne)degenerate, (in)consistente,
complete, recursive (recursiv enumerabile), etc.
Sisteme deductive 1
• Sistem deductiv (de deducŃie, de
demonstraŃie, inferenŃial) - concept sintactic
pentru definirea şi tratarea globală a unei
mulŃimi de „formule”: SD
• Se numeşte sistem deductiv în
FORM - mulŃimea (meta)formulelor - un cuplu
SD = <AA, R> unde
- A ⊆ FORM este o mulŃime de axiome iar
- R ⊆ FORM+ × C o mulŃime de reguli de
inferenŃă (de deducŃie, de demonstraŃie)
Sisteme deductive 2
• În cele de mai sus, FORM+ denotă mulŃimea
relaŃiilor de oricâte argumente (cel puŃin unul)
peste FORM, iar C reprezintă o mulŃime de condiŃii
de aplicabilitate. Fiecare regulă de inferenŃă r ∈ R ,
are astfel aspectul
r = < < G1, G2, … , Gn, G>, c>, unde n ∈ N,
iar G1, G2, … , Gn ∈ FORM; c ∈ C
• G1, G2, … , Gn sunt ipotezele (premizele) regulii, G
reprezintă concluzia (consecinŃa) iar c
desemnează cazurile (modalităŃile) în care regula
poate fi aplicată. Vom scrie chiar
r = < < {G1, G2, … , Gn}, G>, c> deoarece ordinea
ipotezelor nu este esenŃială
Sisteme deductive 3
• MulŃimea C nu a fost specificată formal;
putem spune totuşi că elementele sale
sunt (meta)predicate, din cauza
generalităŃii ei
• Similar cu situaŃia rezoluŃiei, regulile vor fi
folosite pentru a construi demonstraŃii în
paşi succesivi, la un pas aplicându-se o
regulă
Sisteme deductive 4
• Există însă posibilitatea ca în afara restricŃiilor sintactice
„locale”, date de forma formulelor implicate (ceea ce
face ca regulile să fie, de fapt, scheme generale) să se
interzică aplicarea regulii (schemei) pe considerente
semantice „globale” (forma demonstraŃiei, apariŃia în
demonstraŃie a unei formule nedorite la acel pas,
păstrarea completitudinii unei teorii etc.)
• Dacă c este ataşată unei reguli r (c poate lipsi, mai
exact ea poate fi „condiŃia permanent adevărată
indiferent de context”), înseamnă că în orice
demonstraŃie, r va putea fi aplicată la un moment dat
doar dacă c este adevărată la momentul respectiv
Sisteme deductive 5
• O regulă r = < < {G1, G2, … , Gn}, G>, c> va fi
scrisă şi ca:
G1,G2 ,....,Gn
,c
G
• În cazul în care n = 0 şi c lipseşte, r poate fi
identificată ca fiind o axiomă, după cum rezultă
din definiŃia care urmează. Câteodată, alături de
c, sunt explicitate separat şi restricŃiile sintactice
locale asupra (formei) (meta)formulelor
Sisteme deductive 6
• DefiniŃie (demonstraŃie, deducŃie sintactică,
raŃionament). Fie un sistem deductiv SD = <A A, R >
în FORM. Se numeşte demonstraŃie (pentru Fm,
pornind cu A) în SD o listă de metaformule (D D) :
F1, F2, … , Fm astfel încât pentru fiecare i ∈ [m], fie
Fi ∈ A, fie Fi este obŃinut din Fj1, Fj2, … , Fjm
folosind o regulă
r = < < {Fj1, Fj2, … , Fjm}, Fi>, c> ∈ R,
unde j1, j2, ... , jm < i
• Prin urmare, fiecare element al listei (D D) este fie o
axiomă, fie este concluzia unei reguli de inferenŃă
ale cărei ipoteze sunt elemente anterioare din listă
Sisteme deductive 7
• Reprezentarea ca arbore, exemple

seminar
• SD’ = <A A’, R>, A’ = A UII, I reprezentând
„axiomele suplimentare”
• Notăm Th(SD)
Th = {F ∈ FORM | există o
demonstraŃie (D D) pentru F în SD} (există şi
o definiŃie constructivă)
Sisteme deductive 8
• Tipuri de sisteme deductive: complete, (finit)
axiomatizabile, etc.
• Clasificarea sistemelor deductive
(exemplele – SD3, SD0, SD1, urmează)
- De exemplu, ele se pot clasifica in funcŃie de
conectivele logice alese. Există sisteme
boolean complete sau boolean incomplete
• Sistemul SD3 (Hilbert) este boolean complet, în
timp ce un sistem care, de exemplu, foloseşte
drept conector doar → (rezultând aşa-numitul
calcul implicaŃional, SD1), va fi boolean
incomplet
Sisteme deductive 9
- Sau, in funcŃie de relaŃia avută cu o anumită
teorie logică. Sistemele pot fi corecte sau nu,
complete sau nu pentru o teorie dată. Pentru
toate sistemele completitudinea este mai greu
de atins (demonstrat) şi de aceea este de multe
ori doar adoptată prin convenŃie. Corectitudinea
este de obicei impusă, deşi poate avea şi ea
nişte forme mai deosebite
- Sau, in funcŃie de importanŃa asociată
axiomelor sau regulilor de inferenŃă. Din acest
punct de vedere, se poate acorda o atenŃie
deosebită regulilor (adică modului de
raŃionament, de obŃinere de cunoştinŃe noi) în
dauna
axiomelor = cunoştinŃe primare (bază de
Sisteme deductive 10
• Acest ultim tip de sisteme se numesc Gentzen-
Jaskowski. Un asemenea sistem va fi SD0
(deducŃia naturală), care este echivalent cu
SD3
• În cazul în care balanŃa este inversată (există
„mult mai multe” axiome decât reguli de
inferenŃă, ca în cazul SD3), sistemele sunt
cunoscute sub numele de sisteme Hilbert
- Sau, după clasa FORM aleasă. De exemplu
(pentru logica clasică), putem avea sisteme
propoziŃionale sau sisteme predicative
Sisteme deductive 11
• Reguli de inferenŃă derivate. Considerând orice prefix
al oricărei demonstraŃii (privită textual) (D
D) dintr-un
sistem SD, acesta poate fi considerat ca o nouă regulă
de inferenŃă („derivată” din cele iniŃiale): concluzia noii
reguli este ultima formulă din demonstraŃia respectivă,
iar ipotezele sunt reprezentate de restul formulelor care
apar
• Eliminările de reguli derivate se “aprobă” doar dacă se
menŃine echivalenŃa din sistemul iniŃial şi cel rezultat
(după efectuarea eliminărilor)
• DefiniŃie. Două sisteme SD şi SD’ sunt echivalente dacă
pentru fiecare mulŃime de (meta)formule I (poate fi chiar
vidă) şi fiecare (meta)formulă F avem:
I ├⊢SD F dacă şi numai dacă I ├⊢SD’ F
SD3 1
• Este un sistem deductiv standard, finit specificat, care
generează, după cum vom vedea din anumite teoreme
ulterioare, întreaga clasă (şi numai pe aceasta) a
formulelor valide din LP1 (sistemul a fost introdus pentru
prima dată de către A. Church în 1954).
• Axiome (A ASD3). CondiŃiile sintactice sunt: F, G, H ∈ LP1,
x ∈ X, t ∈ T, oarecare. Suplimentar, în 4., x trebuie să nu
apară liber în F iar în 5., substituŃia
s = [x/t] trebuie să fie permisă pentru F (adică t nu
conŃine nume de variabile care să apară legate în F):
1. F → (G → F)
2. (F → (G → H)) → ((F → G) → (F → H))
3. ( F →  G) → ((  F → G) → F)
4. (∀x)(F → G) → (F → (∀x)G)
5. (∀x)F → (F)[x/t]
SD3 2
• Să remarcăm faptul că LP1 trebuie considerată ca
fiind construită peste alfabetul care conŃine drept
conectori doar pe  şi →, iar unicul cuantificator
acceptat sintactic este ∀. Dacă dorim să utilizăm şi
ceilalŃi conectori (sau cuantori), putem face acest lucru
doar utilizându-i ca notaŃii (de exemplu, A ∨ B va
reprezenta  A → B etc.)
• Reguli de inferenŃă (R RSD3). Există doar restricŃii de
natură sintactică (lipsind condiŃiile de aplicabilitate): F,
G ∈ LP1, x ∈ X sunt oarecare, dar în 2., x trebuie să
nu apară liber în F. Prima schemă de regulă este deja
amintită, şi anume modus ponens (pe scurt, (MP)) iar
a doua este aşa-numita regulă a generalizării (RG).
• 1I. F → G,F 2I. . F
G (∀x)F
SD3 3
• Exemplu: să se arate că în SD3 se poate
“genera” teorema
T = (A → A)
• Precizăm încă de pe acum că axiomele ar
trebui să fie formule valide (în sensul
noŃiunii de adevăr adoptate) iar regulile de
inferenŃă – corecte. De asemenea,
axiomele suplimentare (aici nu există) –
(măcar) satisfiabile
SD0 1
• Clasa FORM este LP1. Alfabetul conŃine în acest caz
doar conectorii , ∧ şi cuantificatorul ∀. După cum am
precizat, într-un asemenea sistem regulile de inferenŃă
sunt “mai importante” decât axiomele, sistemul SD0
neavând nicio axiomă. Pentru a simplifica înŃelegerea,
vom defini direct o demonstraŃie în sensul deducŃiei
naturale ca fiind un anumit arbore, fără a folosi
definiŃia generală
• Un arbore de deducŃie naturală are pe nivelul 0 (în
frunze) formule oarecare (ipoteze ale unor reguli de
inferenŃă din sistem, inclusiv elemente din eventuala
mulŃime suplimentară I), iar nivelele următoare se obŃin
constructiv, conform definiŃiei generale (rădăcina fiind
„rezultatul final”).
SD0 2
• Caracteristic acestui sistem este faptul că
acele condiŃii c de aplicabilitate ale regulilor,
dacă există, sunt de tipul „se anulează
ipoteza F” (aici termenul ipoteză nu se referă
la ipotezele regulii respective, ci la toate
formulele F prezente în frunzele arborelui
curent). Pentru ca anularea să nu fie efectivă
(având drept consecinŃă ştergerea unui nod din
graf, ceea ce conduce întotdeauna la anumite
complicaŃii tehnice), vom adopta soluŃia de a
marca ipotezele anulate (cu cifre, de exemplu)
SD0 3
SD0 4
• Pentru a prezenta concret sistemul, rămâne să dăm
regulile de inferenŃă din care este alcătuit, care vor
primi şi un nume în afara numărului de secvenŃă. Vom
avea câte o (schemă de) regulă pentru fiecare A, B ∈
LP1, fiecare x ∈ X şi fiecare t ∈ T. În 5., este necesar ca
substituŃia [x/t] să fie permisă pentru A, iar în 6., ca x să nu
apară liber în nici o ipoteză neanulată. Schemele 3. şi 4.
au variante datorită necesităŃii de a se „prinde”
comutativitatea conjuncŃiei la nivel sintactic (ne vom referi
la ele ca 3’., respectiv 4’.). Deoarece substituŃia [x/x] este
permisă pentru orice formulă, regula 5. are şi forma
particulară <<{(∀x)A}, A>, true> (care va fi notată 5’.). Să
remarcăm şi faptul că regula 6. nu are nevoie de nici o
restricŃie sintactică în momentul în care se lucrează cu
formule închise. Mnemonicele provin de la următoarele
cuvinte:
E – eliminare; I – introducere; N – negaŃie; C – conjuncŃie.
SD0 5
B, ¬B
• 1. (EN) , c: se anulează ipoteza  A.
A
B, ¬B
• 2. (IN) , c: se anulează ipoteza A.
¬A
• 3. (EC) A ∧ B si A ∧ B
A B
A,B A,B
• 4. (IC) si
A ∧B B∧ A
• 5. (E∀∀) (∀.x)A
• A[x / t ]
∀)
• 6. (I∀ A .
(∀x)A
SD0 6
• Putem spune că SD0 este un sistem predicativ
(de tip Gentzen, standard), finit specificat şi
boolean complet. Dacă introducem ∨, →, ↔ şi
∃ în alfabetul de bază, putem folosi şi
următoarele reguli derivate:
• 7. (ED) A ∨ B,¬A A ∨ B,¬B 8. (ID) A A
si si
B A A ∨B B∨ A
A,A → B
• 9. (EI)
B
B
• 10. (II) A →B
, c: se anulează ipoteza A
SD0 7
A ⇔B A ⇔B A → B,B → A
• 11. (EE) si
A →B B→ A
12. (IE) A ⇔B
(∃x)A,B
∃)
• 13. (E∃ B , c: se anulează ipoteza A din subarborele
având rădăcina acest B
∃)
• 14. (I∃ A[x/t]
(∃x)A
A ¬¬A
• 15. (DN) si
¬¬A A
SD0 8
• Analog cu precizările deja făcute pentru regulile de bază, şi
schemele de mai sus sunt valabile pentru fiecare A, B ∈ LP1,
fiecare x ∈ X şi fiecare t ∈ T. În 13., condiŃia sintactică este dată de
faptul că x nu trebuie să aibă apariŃii libere în ipotezele neanulate,
diferite de A şi prezente în subarborele având rădăcina exact acel B
pentru care se aplică regula respectivă. De asemenea, în 14.,
condiŃia sintactică este ca substituŃia [x/t] să fie permisă pentru A.
Mnemonicul E de pe a doua poziŃie (din 11. şi 12.) nu mai provine
din cuvântul „eliminare”, ci de la echivalenŃă; mnemonicul I, de pe a
doua poziŃie din 9., 10., provine de la implicaŃie, iar D, de la
disjuncŃie (D de pe prima poziŃie în 15. provine de la dublă).
Reamintim că în regulile având variante cea de a doua schemă va fi
referită prin acelaşi număr (nume), urmat de un apostrof. Extinderea
alfabetului şi folosirea regulilor derivate pot simplifica mult unele
demonstraŃii, care sunt, poate chiar mai mult decât la sistemul SD3,
suficient de sofisticate pentru un începător
• Să se arate că avem
 (   A ∧  C),  (   B ∧  C),  (  A ∧  B) ├ C, în SD0
SD1 1
• Pornim cu LP1, construit peste un alfabet care conŃine
toŃi conectorii şi cuantificatorii cunoscuŃi (desigur că unii
dintre ei pot fi adoptaŃi prin notaŃie, dar îi vom folosi fără
restricŃie): , ∧, →, ↔, ∀, ∃, etc.
• Se numeşte secvenŃă orice formulă care are forma:
A1 ∧ A2 ∧ … ∧ Am → B1 ∨ B2 ∨ …∨ Bn, unde n, m ∈ N,
A1, A2, … , Am, B1, B2, … , Bn ∈ LP1 (m, n pot fi şi egali
cu 0, dar nu simultan)
• Prin urmare, vom lucra practic cu clauze, dar notaŃia pe
care o vom adopta ne conduce la ideea că secvenŃele
sunt mai degrabă metaformule (alt tip de obiect, oricum
mai complex) decât formulele cu care am fost
familiarizaŃi în capitolele anterioare. Astfel, vom scrie o
secvenŃă sub forma:
A1, A2, … , Am ⇒ B1, B2, …… , Bn
SD1 2
• Mai mult, vom considera cei doi membri ai
relaŃiei de mai sus ca fiind mulŃimi (atunci când
ordinea elementelor va fi esenŃială, vom
specifica explicit acest lucru)
• Prin urmare, o secvenŃă va fi de forma U ⇒ V
(U şi V pot fi şi mulŃimea vidă, dar nu
simultan) şi vom putea scrie U’ = U, A în loc de
U’ = U U {A}, în ideea că, din anumite motive,
elementul A din U’ trebuie pus în evidenŃă
• Vom extinde notaŃia la submulŃimi oarecare,
adică vom putea scrie (de exemplu) V, W în loc
de V U W şi V, A, B în loc de V U {A} U {B}
SD1 3
• Astfel, punem FORM = {U | U este secvenŃă în
LP1}
• Sistemul SD1, atribuit în principal lui Gentzen
(1934) şi având o singură schemă de axiome
(este drept, foarte generală), se apropie (în
privinŃa modalităŃii de utilizare) mai mult de un
sistem de tip Hilbert
• Sistemele deductive bazate pe secvenŃe au şi o
răspândită utilizare în situaŃii nestandard (legate
numai de definirea constructivă a unor mulŃimi
„în mod axiomatic”, fără referire la „adevăr”)
• Mai concret, SD1 este un sistem predicativ finit
specificat şi boolean complet, având:
SD1 4
• Axiome. Pentru fiecare U, V ∈ FORM şi pentru fiecare A
∈ LP1:
U, A ⇒ V, A.
• Reguli de inferenŃă. Schemele de mai jos (care, din
nou, sunt numerotate dar au ataşat şi un nume
mnemonic care nu mai necesită explicaŃii - exceptând
poate (RT) care înseamnă regula tăieturii) sunt valabile
pentru fiecare
U, V ∈ FORM, fiecare A, B ∈ LP1, fiecare x ∈ X şi
fiecare t ∈ T
• În regula 5., substituŃia [x/t] trebuie să fie permisă pentru
A, iar în 6., x nu trebuie să apară liber în nici o formulă
din U sau V
SD1 5
• În momentul în care vor exista mai multe
premize într-o regulă, vom folosi pentru
separarea lor „;”
• AtenŃie la faptul că regulile 5. şi 7. au o infinitate
de premize (de exemplu, U, (A)[x/t] ⇒ V din
∀⇒) trebuie înŃeles ca reprezentând
(∀
U, (A)[x/t1] ⇒ V; U, (A)[x/t2] ⇒ V; ... , adică
se iau în considerare toate elementele t din T,
pentru care [x/t] este permisă pentru A; rolul lui
A în (RT) este similar, instanŃele unei scheme
referindu-se la celelalte elemente având statutul
de a fi „oarecare”
SD1 6
U,A,B ⇒ V
1. (  ⇒) U ⇒ V,A ∧ ⇒)
2. (∧
U,¬A ⇒ V U,A ∧ B ⇒ V
U,A ⇒ V
⇒)
3. (⇒ ⇒ ∧)
4. (⇒ U ⇒ V,A;U ⇒
. V,B
U ⇒ V,¬A U ⇒ V,A ∧ B
∀ ⇒)
5. (∀ U,(A)[x/t] ⇒ V ⇒ ∀)
6. (⇒ U ⇒ V,A
U,(∀x)A ⇒ V U ⇒ V,(∀x)A
7. (RT) U,A ⇒ V;U ⇒ V,A

U⇒ V
• Exemplu seminar (deducerea unor reguli

derivate)
Legătura dintre teoriile logice şi sistemele
deductive - Teoreme de corectitudine şi
completitudine 1
• Să ne gândim la reprezentarea prin
(meta)formule a unei baze de cunoştinŃe
• Din păcate nu există metode semantice
efective (algoritmice) convenabile pentru a
testa dacă o mulŃime dată de
(meta)formule este sau nu închisă la
consecinŃă semantică, sau dacă o anumită
(meta)formulă este satisfiabilă sau validă
• Alternativa este de a folosi metode
sintactice, care au avantajul că pot fi
totuşi automatizate (măcar parŃial)
completitudine 2
• Se pune problema axiomatizării teoriilor
logice, cu ajutorul sistemelor de
demonstraŃie
• Acest lucru înseamnă că având dată o teorie
TE ⊆ FORM, trebuie să găsim o submulŃime
A’ = A U I ⊆ TE de „axiome” şi/sau ipoteze
suplimentare, precum şi o mulŃime de reguli
de inferenŃă R (adică un sistem de
demonstraŃie SD’ = <A A’, R>) astfel încât
TE = Th(SD’)
Th
completitudine 3
• În acest caz, se impune de obicei ca A’ să fie măcar
o mulŃime satisfiabilă (există măcar o structură S
astfel încât pentru fiecare F ∈ A’ avem
S(F) = 1), sau chiar validă (dacă A’ conŃine măcar o
contradicŃie, atunci orice (meta)formulă este
consecinŃă semantică din A’ )
• Forma generală a lui A’ se explică tocmai prin aceea
că am admis că A conŃine formulele valide iar I pe
cele satisfiabile)
completitudine 4
• Mai general, să presupunem că pornim cu o mulŃime de
(meta)formule A’ ⊆ FORM, de cunoştinŃe primare,
unanim acceptate ca fiind „adevărate”, adică despre care
ştim (nu ne interesează deocamdată prin ce metodă am
aflat acest lucru) că reprezintă formule valide/satisfiabile
în contextul descris mai sus
• Pentru a axiomatiza teoria dată, trebuie să mai găsim şi
o mulŃime de reguli de inferenŃă R astfel încât să
avem Cs(A
Cs A’) = Th(SD’)
Th (am notat cu Cs(A
Cs A’) mulŃimea
tuturor consecinŃelor semantice din A’, în raport cu
noŃiunea de adevăr adoptată, şi cu SD’ sistemul
compus din A’ şi R)
completitudine 5
• Putem lua în considerare şi situaŃia
inversă, în care avem dat un sistem
SD’ = <AA’, R> şi dorim să vedem dacă
Th(SD’)
Th este într-adevăr o teorie logică,
şi, mai mult, dacă Cs(A
Cs A’) = Th(SD’
Th )
completitudine 6
• DefiniŃie. Un sistem de demonstraŃie
SD’ = <AA’, R> se numeşte corect şi complet
pentru o teorie TE dacă TE = Th(SD’)
Th = Cs(A’)
Cs şi
A’ ⊆ TE. O teorie TE este axiomatizabilă dacă
există un sistem deductiv SD’ = <A A’, R> corect şi
complet pentru ea, adică satisfăcând condiŃiile
anterioare
• Dacă SD’ este finit specificabil (axiomatizabil),
atunci teoria corespunzătoare se numeşte finit
axiomatizabilă
completitudine 7
• În cele de mai sus, dacă I este mulŃimea
vidă atunci TE este alcătuită doar din
(meta)formule valide
• În cazul teoriilor „reale”, I cuprinde în
general cunoştinŃele primare ale lumii
respective, iar A axiomele „logice” (de
genul celor „puse” în SD3)
completitudine 8
• Teoremă (de corectitudine şi
completitudine – formă generală). Fie o
clasă de (meta)formule FORM, o clasă de
structuri admisibile Str pentru FORM (prin
care se defineşte noŃiunea de adevăr), un
sistem deductiv SD’ = <A A’, R> în FORM,
unde A’ = A U I (A A fiind alcătuită din
formule valide şi I din formule satisfiabile)
şi o teorie logică TE ⊆ FORM, astfel încât
TE = Cs(A
Cs A’). Atunci Th(SD’)
Th = Cs(A
Cs A’)
completitudine 9
• ObservaŃie. A demonstra corectitudinea înseamnă a
arăta că Th(SD’)
Th ⊆ Cs(A
Cs A’) iar completitudinea, că
Th(SD’)
Th ⊇ Cs(A
Cs A’)
• Teorema se mai poate enunŃa şi sub una din formele
echivalente, destul de des întâlnite:
-Teoria TE admite un sistem deductiv corect şi complet
-În condiŃiile precizate, avem, pentru fiecare metaformulă
F∈ FORM: I ├⊢SD F dacă şi numai dacă I ╞⊨ F
• Practic, este de dorit ca teoria TE să fie (eventual, chiar
finit) axiomatizabilă
completitudine 10
• În cazul în care este vorba de o teorie formată
doar din formule valide (atunci va lipsi I),
teorema capătă forma simplificată:
• Pentru fiecare F∈ FORM, avem: ├SD F dacă
şi numai dacă ╞ F
• În cele de mai sus am folosit notaŃia ├SD F
pentru a exprima faptul că F ∈Th
Th(SD),
Th unde
SD = <A A, R>, sau, în momentul în care SD este
implicit, ├F poate nota doar faptul că F este o
formulă validă
completitudine 11
• Teoremă (teorema de completitudine a lui K.
Gödel, 1930). I ├SD3 F dacă şi numai dacă
I╞F
• Teoremă. Sistemul SD0 este corect şi complet
pentru Val(LP1)
Val
• Teoremă. Sistemele SD0 şi SD3 sunt
echivalente. Mai mult, pentru fiecare mulŃime de
formule închise J ⊆ LP1 şi fiecare formulă
F ∈ LP1, avem:
J ├SD0 F dacă şi numai dacă J ├SD3 F
• Teoremă. Fie orice F ∈ LP1. Atunci:
├SD1 F dacă şi numai dacă ╞F
Teorii logice şi sistemele deductive - final
• D.p.d.v. practic, avem nevoie de teorii

„puternice” (care să conŃină măcar
„aritmetica”, „egalitatea” şi axiomele logice
„primare”); acestea sunt incomplete, din
păcate
• Index, comentarii, exemple

Slide-Uri Logica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Slide-Uri Logica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS 1-2

• Sunt, în anul universitar 2010-2011, semestrul I, 16

http://www.info.uaic.ro -> StudenŃi

Masalagiu, C. - Fundamentele logice ale

Masalagiu, C. - Introducere în programarea logica

Cazacu, C., Slabu, V. - Logica matematica , Editura

A se învăŃa şi după carte, nu numai după

oricare ar fi x1, x2, ... , xn ∈ B (demonstraŃie)

unde 0 ≤ k ≤ n, α1, α2, ... ,αk ∈ B şi

• Teoremă. Orice funcŃie booleană f

-Baza (formulele elementare sunt formule):

• Comentarii asupra noilor simboluri

• (iii) ( i=∧1 Gi ) ∧  G este contradicŃie

Similar, F ∈ LP este în formă normală disjunctivă (FND,

În cele de mai sus Li,j ∈ A U A

• (II) O BDD peste X = {x, y}

• Exemplu. Fie f ∈ FB(3) dată prin

• Continuare forme normale

LP1 – RezoluŃie pură 7

• Comentarii asupra CORECTITUDINII

• Reprezentarea ca arbore, exemple

7. (RT) U,A ⇒ V;U ⇒ V,A

• Exemplu seminar (deducerea unor reguli

• D.p.d.v. practic, avem nevoie de teorii

S-ar putea să vă placă și