Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan

Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căc
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
i proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căc
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan
Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini
(William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul
număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate
chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al
revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan
Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William
Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost
Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai
interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis
conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți
talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că
Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al
doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis,
se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu
prezentările din această pagină: semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă
înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17 prozatori, nume noi, dar şi cîteva
consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila, Alexandru-Bogdan Stănescu sau
Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael Cunningham), plus „restituirea“ lui
Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu). Spune Cristian Teodorescu în
argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e faptul că unii dintre prozatorii
nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța
scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari
lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri
propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă
românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese
decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină: semnele importante ale unei
reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva! Numărul 2 al revistei Iocan adună 17
prozatori, nume noi, dar şi cîteva consacrate, români (Dan Lungu, Ioan Groşan, A.G. Romila,
Alexandru-Bogdan Stănescu sau Mircea Pricăjan) ori străini (William Saroyan şi Michael
Cunningham), plus „restituirea“ lui Teodor Mazilu (în primul număr a fost Ştefan Bănulescu).
Spune Cristian Teodorescu în argumentul numărului: „Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e
faptul că unii dintre prozatorii nou-veniți au o artă poetică precis conturată, care se simte încă de
la început din siguranța scrisului lor. E posibil ca aceşti debutanți talentați, dar pe care nu știi de
unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit
cele peste 200 de povestiri propuse, ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o
confirmare că proza scurtă românească renaște sau, mai exact zis, se trezește dintr-un somn de pe
urma căruia i se prezisese decesul.“ Asta am şi vrut să arăt cu prezentările din această pagină:
semnele importante ale unei reveniri la viaţă. Căci proza scurtă înseamnă ceva!
i proza scurtă înseamnă ceva!