L.p nr.

11
Săptămâna 14-18.12.2020

PRESCRIEREA RAŢIONALĂ A MEDICAMENTELOR

CU ACŢIUNE ÎN DOMENIUL SNC - partea 1

I. SEDATIV- HIPNOTICE
Sedativ- hipnoticele sunt substanțe care produc deprimare nespecifică a activității
sistemului nervos central.
Deprimarea este dependentă de doză și poate fi reprezentată de:
- efect sedativ - apare la doze mici. Constă în deprimare psihomotorie cu liniştire,
scăderea reacțiilor psiho-vegetative, scăderea performanţelor psiho-motorii, uneori cu
somnolenţă; pot determina instalarea somnului dacă există condiții favorabile;
- efectul hipnotic - apare la doze mai mari – constă în instalarea unui somn
asemănător celui fiziologic, din care pacientul poate fi trezit prin stimuli obișnuiți;
- somn anestezic (se mai numește narcoză) – apare la doze foarte mari. Este un
somn asemănător celui produs de anestezicele generale, din care pacientul nu poate fi trezit
prin stimuli obișnuiți.
- moarte prin stop respirator sau colaps - la doze şi mai mari.
** La doze subsedative – deprimă preferențial structurile inhibitorii. Se produce
practic o dezinhibiție care se manifestă prin excitație psihomotorie. Acest fenomen apare
mai ales la persoanele în vârstă.
Pentru unele medicamente deprimarea sistemului nervos central este de mică
intensitate astfel încât nu pot fi utilizate decât ca sedative.
Exemplu - preparate vegetale (Valeriana, Passiflora, Crataegus, etc) care au
beneficii mai degrabă de tip placebo sau bromurile (puţin folosite în prezent datorită riscului
de toxicitate cumulativă).
Alte substanţe se pot utiliza numai ca hipnotice (glutetimida, zolpidemul, etc.).
Benzodiazepinele şi în special barbituricele au însă utilizări nuanţate, în funcţie de
doză, ca sedative, hipnotice sau ca anestezice generale.
Principalele categorii de hipnotice sunt reprezentate de:
- hipnotice barbiturice
- hipnotice benzodiazepinice
- alte hipnotice
Hipnoticele barbiturice sunt derivați ai acidului barbituric. De menționat ca doar
anumiți compuși cu structură barbiturică se utilizează ca hipnotice, iar dintre aceștia, unii au
efect anticonvulsivant.
 Mecanismul de acțiune – presupune deprimarea SRAA cu scăderea procesului de
vigilență corticală; în plus ar avea efect la nivelul creierului limbic. Mecanism biochimic –
este incomplet cunoscut; probabil interferă funcționalitatea unor circuite neuronale de tip
noradrenergic, dopaminergic, serotoninergic, dopaminergic și GBA-ergic din SNC.
Hipnoticele benzodiazepinice – sunt compuși care au în moleculă nucleu
benzodiazepinic. De menționat că nu orice compus cu această structură este hipnotic. Cei
mai mulți compuși benzodiazepinici au efect anxiolitic, unii se utilizează ca anestezice
generale intravenoase (midazolam, diazepam), alții au și efect anticonvulsivant
(clonazepam, diazepam, lorazepam). Hipnoticele cu structură benzodiazepinică sunt
reprezentate de: Nitrazepam, Flurazepam, Flunitrazepam, Triazolam.
Mecanismul de acțiune: - se comportă ca agoniști față de receptori GABA-ergici din
SNC; se fixează pe un situs alosteric și consecutiv se produce modificarea alosterică a
receptorului cu deschidera canalului de clor indusă de GABA și cu consecințe de tip
inhibitor.
Alte hipnotice: Zolpidem (Stilnox), Zopiclonă (Imovane), Zaleplon,
Bromizovalul, Melatonină, Cloralhidrat (NU Clorhidrat !), Glutetimidă, Ramelteon.

1. Prescrieţi un hipnotic barbituric

Prescriere rețetă
Dg. Insomnie prin deficit de adormire
Rp/Ciclobarbital cpr 200 mg
Nr. X
D.s. intern, câte un comprimat seara la culcare.
Obs. * Prescripţia se adresează, de exemplu, unei persoane cu insomnie prin
deficit de adormire, deoarece preparatul este util pentru inducerea somnului. Efect similar
are amobarbitalul și secobarbitalul. Toate sunt barbiturice cu duarată de acțiune medie
sau scurtă, respectiv 2-7 ore.
** Ciclobarbitalul în doze mici se poate utiliza ca sedativ.
** se va discuta fenomenul de inducţie enzimatică,
**se va discuta necesitatea prescrierii unei cantităţi reduse de barbituric;
Amitim că există 2 tipuri de insomnii:
- insomnia prin deficit de adormire (sau de inducţie) - în care pacientul nu poate să
adoarmă. În acest caz sunt utile barbituricele cu durată scurtă de acțiune.
- insomnia de menţinere - în care pacientul adoarme bine, dar se trezeşte după
aproximativ o oră și adoarme abia spre dimineaţă. În acest caz ar putea fi utile barbiturice
care au durată mai lungă de acțiune. Sunt însă mai avantajoase hipnoticele
benzodiazepinice sau hipnoticele cu altă structură.
Dintre barbiturice, discutăm pe scurt și despre Fenobarbital.

2
 Efectul Fenobarbitalului se instalează lent (la 1 oră) și are durată lungă (peste 8 ore).
Fenobarbitalul se utilizează:
- rar ca hipnotic - doza este de 100mg/zi seara;
- ca sedativ – în doze mici – 15-30 mg de 2-3 ori pe zi;
- ca anticonvulsivant
- administrat oral – în tratamentul cronic al epilepsiei.
- administrat injectabil i.m - în crize convulsive. ATENȚIE! – există unele
preparate care se pot administra inj. intravenos, dar NU preparatul românesc, pentru că nu
este soluție apoasă, ci este soluție care folosește un solvent sintetic numit propilen-glicol.
Reamintim că – intravenos se pot injecta doar soluții apoase !!!

2. Prescrieţi un hipnotic cu structură benzodiazepinică

Discuție: Alegem să prescriem Nitrazepam. Doza poate fi de 5-10 mg seara,
excepțional se poate și 2,5 mg seara (la vârstnici).
Prescriere rețetă
Dg. Insomnie
Rp/Nitrazepam cpr 5 mg
Nr. I flacon
D.s. intern câte un comprimat seara, cu 30 minute - 1 oră înainte de culcare.
Hipnoticele benzodiazepnice au efect rapid și durată medie de acțiune. Nu scad
REM-ul – prin urmare produc un somn mai apropiat de cel fiziologic. Sunt avantajoase la
pacienți a căror insomnie este deteminată de anxietate. Nu produc inducție enzimatică.
În cazul hipnoticelor benzodiazepinice este de dorit ca administrarea să fie
intermitentă sau limitată în timp (preferabil 4 săptămâni – exceptând unele cazuri).
Reamintim că hipnoticele cu structură benzodiazepinică sunt reprezentate de:
Nitrazepam, Flurazepam, Flunitrazepam, Triazolam.

3. Prescrieţi Zopiclonă (Imovan)

Zopiclona există sub formă de comprimate de 7,5 mg, cu denumirea comercială de
Imovan. Se administrează un comprimat seara la culcare. La vârstnici şi la hepatici se scade
doza la jumătate. Nu produce inducţie enzimatică. Are efect hipnotic, sedativ, anxiolitic,
miorelaxant, anticonvulsivant.
Prescriere rețetă
Dg. Insomnie
Rp/Imovan cpr 7,5 mg
Nr. I flacon
D.s. intern, 1 comprimat seara, înainte de culcare.

3
 4. Prescrieţi Zolpidem (Stilnox)
Prescriere rețetă
Dg. Insomnie
Rp/Stilnox cpr 10 mg
Nr. I flacon
D.s. intern, 1 comprimat pe zi, seara înainte de culcare
*Obs. La vârstnici se administrează jumătate de comprimat.
Este un hipnotic cu structură diferită de cea a benzodiazepinelor. Mecanismul de
acțiune este însă oarecum asemănător al benzodiazepinelor, în sensul că acționează pe
receptori benzodiazepinici, dar numai pe subtipul BZ1 (sau omega). Nu are alte efecte
(anxiolitic, anticonvulsivant, miorelaxant).

5. Prescrieți un medicament cu efect sedativ

Prescriere rețetă
Dg. Tulburări nevrotice
Rp/Extraveral cpr
Nr. I flacon.
D.s. intern, câte 1 comprimat de 2 ori pe zi.
Obs. *prescripţia se adresează unui bolnav cu tulburări nevrotice
(hiperexcitabilitate nervoasă, insomnie);
Extraveralul conține; extract uscat de valeriană (80 mg), plus Fenobarbital în doză
sedativă (20 mg). Extractul de valeriană are efct slab sedativ, posibil de tip placebo Se pot
administra în general 1 – 3 comprimate pe zi. Noi am ales o doză zilnică medie – de 2
comprimate/zi.
Alte sedative:
- barbiturice în doze mici (Fenobarbital, Ciclobarbital,
- Extractele de Crataegus, de Passiflora (extracte din plante). Au efect sedativ de
intensitate mică, mai degrabă de tip placebo.
- bromurile (care actualmente nu se mai folosesc).
- Hidroxizina,
- unele blocante ale receptorilor histaminergici H1 de prima generație –Prometazina
(romergan), Difenhidramina, Clorfeniramina care au efect antialergic și efect sedativ.

II. ANXIOLITICE
Anxioliticele sunt medicamentele care înlătură anxietatea. Multe din ele sunt utile și
în tratamentul atacului de panică, iar unele pot fi utile în tratamentul agorafobiei (fobia de
sapții publice largi).

4
 Anxietatea este definită ca teamă fără motiv – ca o stare neplăcută de așteptare a
unui eveniment care nu se știe dacă va veni și când va veni. Anxietatea trebuie deosebită de
frică (teamă justificată, față de un obiect real). Tulburările anxioase includ manifestări de
anxietate acută sau cronică, inclusiv fobii.
Fobia reprezintă teama nejustificată față de un obiect real, care în mod normal nu
produce teamă.
Atacul de panică este anxietate de intensitate extremă, care apare brusc,
nemotivat, crește în intensitate, dar este autolimitată (nu depășește 20 de minute). Este
însoțită de manifestări organice intense – tahicardie, tahipnee și de o trăire extrem de
neplăcută, adesea de senzație de moarte iminentă.
Anxioliticele liniștesc bolnavul și prin urmare au fost numite tranchilizante.
Adesea s-au atribuit sensuri diferite pentru denumirea de tranchlizant; adică uneori
tanchilizant și anxiolitic au fost considerate sinonime, alteori tranchilizant a avut sens mai
larg, referindu-se la toate medicamentele care liniștesc bolnavul, adică la o categorie largă
care include sedativ-hipnotice, anxiolitice, neuroleptice.
De regulă anxietatea este mult diminuată prin sedare. Ca urmare majoritatea
sedativelor sunt și anxiolitice. Face excepție zolpidemul (stilnox) care nu e sedativ.
Medicamentele anxiolitice se mai folosesc ca hipnoinductoare, dar sunt eficace
pentru inducerea somunului doar la bolnavi care o stare de anxietate care nu le permite să
adoarmă (insomnie de inducție).
Anxioliticele sunt reprezentate de:
- compuși din clasa benzodiazepine – Clordiazepoxid, Diazepam, Oxazepam,
Medazepam, Lorazepam (Anxiar), Alprazolam (Xanax), Bromazepam, Clobazam,
Parazepam, Halazolam.
Alprazolamul este considerat eficace în tratamentul atacului de panică și al
agorafobiei și este util în tratamentul depresiei nevrotice (manifetată prin anxietate și
insomnie).
Benzodiazepinele sunt medicamente cu efect foarte rapid, dar pot dezvolta uneori
dependență. Ca urmare se utilizează în tratamentul acut al anxietății, dar se recomandă ca
tratamentul să nu depășească 2 luni (dacă e posibil). Unele benzodiazepine au și alte efecte
– exemplu – Diazepamul este și anticonvulsivant.
Mecanismul de acțiune al benzodiazepinelor – presupune fixarea benzodiazepinelor
pe receptorul GABA_ergic la nivelul situsului benzodiazepinic (situs alosteric) cu modificarea
alosterică a receptorului GABA_ergic. Aceată modificare favorizează acțiunea GABA asupra
receptorilor GABA-ergici cu consecințe inhibitoare și respectiv efect anxiolitic
- Meprobamat - compus cu proprietăți asemănătoare barbituricelor; este considerat
mai puțin avantajos decât benzodiazepinele.
- Hidroxizina – anxiolitic, sedativ și cu oarecare efect antihistaminic.

5
 - unele beta-blocante – propranololul; se utilizeaă în doze mici.
- buspirona cu efect exclusiv anxiolitic; nu e eficace în fobii; pare să fie agonist
aprțial al unor receptori serotoninergici (receptori 5 HT1A).
- unele antidepresive – de tipul venlafaxinei – au efect anxiolitic, care se instalează
însă lent.
** Pentru benzodiazepine, est important un aspect farmacocinetic, respectiv
metabolizarea. Majoritatea benzodiazepinelor se metabolizează în 2 etape:
- inițial printr-un proces de oxidare microzomială - cu formare de metaboliți activi,
care au în general timp de înjumătățire lung, ceea ce determină prelungirea efectului
compusului inițial;
- apoi, în timpul doi, prin glucuronoconjugare - cu formarea de compuși inactivi ce
vor fi excretați renal.
Deoarece procesul de oxidare este mai lent la vârstnici, alcoolici, persoane cu
afecțiunui hepatice, prematuri (copii) – respectivele benzodiazepine nu se administrează la
astfel de pacienți.
De la acest model, fac excepție – Lorazepamul și Oxazepamul, care sunt
metabolizate direct prin glucuronoconjugare. Acești compuși sunt de preferat la vârstnici și la
persoanele cu afectare hepatică, întrucât glucuronoconjugarea este foarte puțin afectată de
vârstă sau hepatopatii.

6. Prescrieţi un anxiolitic
Discuție: Alegem să prescriem Diazepam comprimate pentru un bolnav cu
anxietate. Diazepamul există sub formă de comprimate a 10 mg și fiole tot de 10 mg.
Doza pentru administrare orală pentru o zi poate fi cuprinsă între 10 și 40 mg (adică
1-4 comprimate). Vom alege o doză medie – de 2 cp pe zi – fracționat în 2 prize.

Prescriere rețetă
Rp/Diazepam cp 10 mg
Nr. I flacon.
D.s. intern, câte un comprimat de 2 ori pe zi.
* Obs. se poate utiliza și ca hipnoinductor (în special la persoane cu anxietate și
insomnie) – adminstrându-se 10 mg seara la culcare.
** Diazepamul are și alte efecte, respectiv utilizări: ca anestezic general intravenos;
pentru tratamentul crizei convulsive (injectabil intramuscular sau intrarectal - există preparat
sub formă de soluție rectală cu 5mg/doză și 2,5 mg/doză); ca miorelaxant central (în tetanos
sau în afecțiuni cerebrale care au manifestări spastice).

6
 7. Prescrieţi un anxiolitic la un pacient vârstnic cu anxietate
Prescriere rețetă
Rp/Anxiar cpr 1 mg
I flacon.
D.s. intern câte 1 comprimat de 2 ori pe zi
SAU
Rp/Oxazepam cpr 10 mg
I flacon.
D.s. intern câte un comprimat de 2 ori pe zi
* Obs. – a se vedea aspectele legate de metabolizarea benzodiazepinelor şi faptul că
Oxazepamul şi Lorazepamul (Anxiar) se metabolizează direct prin glucuronoconjugare.
** Precizare – Barbituricele (ciclobarbital), Benzodiazepinele (nitrazepam, anxiar,
diazepam, oxazepam ) și zolpidemul (stilnox) trebuie prescrise pe rețetă de tip ”formular
verde”. Imovane (zopiclonă) – se prescrie pe rețetă obișnuită.

III. ANTIPSIHOTICE (NEUROLEPTICE)

Antipsihoticele sunt medicamente care se utilizează în tratamentul unor boli psihice
grave numite psihoze (schizofrenie, paranoia, psihoză maniaco-depresivă). Se numesc fie
antipsihotice (termenul este preferat în literatura anglo-saxonă), fie neuroleptice (termen
utilizat mai frecvent în literatura franceză), cei 2 termeni fiind considerați de regulă sinonimi.
Pentru că în ultimii ani au apărut antipsihotice cu reacții adverse mai reduse (antipsihotice
atipice), utilizarea celor 2 termeni a devenit ușor ambiguă.
Prezentăm în continuare câteva noțiuni legate de simptome sau/și boli psihice.
Simptome în bolile psihice:
- iluzii patologice – reprezintă percepția deformată a unui obiect (există un obiect, dar el îl percepe
altfel !).
- halucinații – definite ca percepție fără obiect (adică vede, aude, simte ceea ce nu există – aude
voci, vede imagini sau persoane).
- idei delirante – sunt idei care sunt rupte de realitate (spune ceva care nu există sau nu este
posibil);
- delir – reprezintă o succesiune (construcție) de idei delirante. Dacă această înșiruire de idei
delirante este logică, este un delir sistematizat. Dacă ideile pe care le spune nu au nicio logică, discutăm
despre delirul nesistematizat. Delirul sistematizat apare în psihoza numită paranoia; fiind sistematizat, este
mai greu de sesizat și chiar de diagnosticat, pentru că ceea ce spune este logic și dacă nu cunoști
persoana, este greu de etichetat ca delir. Uneori în paranoia apare delir de persecuție.
- tulburări de comportament
- agitație psiho-motorie
Afecțiuni psihice:
Schizofrenia – rămâne afecțiunea psihiatrică cea mai severă. În contextul ei apar tot felul de
manifestări psihice (delir, halucinații, etc.), dar pentru diagnostic sunt definitorii 4 elemente:

7
 - dedublarea personalității – este convins că este o altă persoană și se comportă ca și cum ar fi
acea persoană;
- nu recunoaște boala (spune că el este în ordine, restul lumii are o problemă!!);
- manifestări de autism;
- inversiune afectivă – urăște profund și poate să ajungă să ucidă persoane față de care nu se
justifică ura (soț-soție; copil-părinte, frați).
Starea maniacală – e o stare în care râde, cântă, dansează, vorbește mult, se îmbracă ciudat, se
machiază strident (în cazul femeilor). Nu este o ”bună dispoziție”, nici euforie, ci o manifestare care
stârnește compătimire din partea celor din jur. Stările (episoadele) maniacale apar în psihoza maniacală
sau în psihoza maniaco-depresivă. În psihoza maniaco-depresivă face succesiv episoade maniacale și
episoade depresive, fară ca acestea să aibă alternanță 1 la 1; se mai numește boală/psihoză bipolară).

Antipsihoticele (neurolepticele) diminuă sau înlătură simptomatologia din

bolile psihice.
La doze suficient de mari, ca cele din psihiatrie, determină 4 tipuri de efecte care se
încadrează într-un tablou caracteristic, numit sindrom neuroleptic.
Sindromul neuroleptic se caracterizează prin:
1. Efect antipsihotic - constă în diminuarea progresivă a manifestărilor psihotice
(halucinaţii, idei delirante, delir, autism, catatonie,etc). Beneficiul terapeutic apare la circa 3
săptămâni, este maxim la 2-6 luni.
** De menționat că studiile clinice sunt făcute pe pacienți cu schizofrenie și că în
rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) se fac referiri la schizofrenie, deoarece studiile
pe pacienți cu paranoia sunt foarte greu de făcut. Efectul terapeutic este valabil însă și în
schizofrenie și în paranoia.
2. Efect sedativ – constă în scăderea activității psiho-motorii, dar sedarea este
diferită calitativ față de sedarea produsă de sedativ- hipnotice, în sensul că apare o stare de
indiferență la stimului exteriori. Acest efect sedativ implică scăderea agresivității și de
aceea este avantajos la bolnavii agitaţi, hiperexcitabili. În cazul tratamentului ambulator,
sedarea poate fi dăunătoare la cei ce conduc autovehicule sau în activităţi ce implică reflexe
psihomotorii prompte.
3. Sindrom extrapiramidal constă în manifestări caracterizate prin:
- fenomene parkinsoniene (hipertonie, tremor parkinsonian, uneori hipokinezie);
- uneori acatisie (nelinişte şi agitaţie motorie cu tendința la a mișca în continuu
picioarele);
- alteori manifestări localizate care apar ca reacţii distonice și constau în extensia
cefei, torticolis, crize oculogie, protruzia limbii. De regulă dispar repede.
Există însă și manifestări care se încadrează în ceea ce numim ”diskinezii tardive”
care se manifestă sub formă de mișcări coreo-atetozice (mișcări rapide și alternante ale
limbii, ale regiunii periorale, grimase, ticuri, mișcări ale mâinilor). Diskinezia tardivă apare
după tratamente îndelungate, la aproxiamtiv 40% din pacienți . De regulă nu răspunde la
8
tratament.
Rar apare un sindrom extrapiramidal foarte sever cunoscut ca sindrom neuroleptic
malign (cu rigiditate musculară severă, hipertermie, deshidratare), care impune oprirea
administrării oricărui neuroleptic.
Manifestările extrapiramidale pot fi contracarate prin administrarea de trihexifenidil
(romparkin), cu excepția diskineziilor tardive. Trihexifenidilul este antiparkinsonian
anticolinergic.
4. Fenomene vegetativo-litice și endocrine - constau în:
- efecte produse prin blocarea receptorilor α adrenergici periferici sau/şi prin inhibare
simpatică la nivel central – se manifestă clinic prin: hipotensiune, în special hipotensiune
ortostatică și prin congestie nazală.
- efecte parasimpatolitice (atropin-like) - uscăciunea gurii, cicloplegie cu tulburări de
vedere, agravarea unui eventual glaucom, constipaţie, micţiune dificilă, tahicardie,
uscăciunea pielii, tulburarea funcţiei sexuale. În timp, apare însă toleranță la aceste efecte și
intensitatea lor scade.
- inhibarea unor formaţiuni vegetative centrale - explică efectul antivomitiv, datorat
deprimării zonei chemoreceptoare declanşatoare a vomei din bulb. Efectul antivomitiv apare
la doze inferioare celor antipsihotice, ceea ce explică utilizarea unor neuroleptice ca
antivomitive (clorpromazină, haloperidol). La dozele care produc efect antivomitiv nu apar de
regulă efecte extrapiramidale, exceptând faptul că la adolescenți sunt posibile unele
manifestări care constau în crize distonice parțiale la nivelul capului și gâtului, sunt tanzitorii
și nu sunt periculoase.
- inhibarea centrului termo-reglator, ceea ce (împreună cu vasodilataţia realizată prin
mecanism vegetativolitic) determină hipotermie, apărută în condiţii de răcire a mediului.
Acest efect este folosit clinic pentru realizarea “hipotermiei controlate”, o metodă
adjuvantă utilizată în anumite intervenţii chirurgicale, în care este necesară scăderea
metabolismului şi a consumului tisular de oxigen.
- influenţarea activităţii endocrine, constând în: creşterea secreţiei de prolactină cu
angorjarea sânilor, ginecomastie, galactoree, oligomenoree, scăderea potenţei sexuale
masculine; diminuarea secreţiei de STH; deprimarea funcţiei corticosuprarenalei în condiţii
de stres; unele neuroleptice, prin blocarea unor receptori histaminergici de tip 1 (receptori
H1) produc creșterea poftei de mâncare și determină obezitate și dislipidemie.
Intensitatea manifestărilor care se încadrează în sindromul neuroleptic variază în
funcție de tipul de neuroleptic. Spre exemplu – pentru antipsihoticele de generația a-II-a
numite și antipsihotice atipice efectul extrapiramidal este foarte slab exprimat.
** A se vedea și discuta – mecanismul de acțiune !!
Reacţiile adverse decurg în mare parte din efectele prezentate în descrierea
sindromului neuroleptic. Sunt de reținut:

9
 - hipotensiunea ortostatică;
- creșterea secreției de prolactină;
- tulburările extrapiramidale; pentru contracararea lor se asociază trihexifenidil
(romparkin).
- Alte reacții adverse: insuficiență hepatică, icter colestatic, discrazii sanguine, reacții
cutanate (urticarie, fotosensibilizare).
- olanzapina (antipsihotic atipic) produce creștere în greutate (obezitate), creșterea
colesterolului și trigliceridelor (dislipidemie).
Principalele categorii de antipsihotice și reprezentanții acestora
A. ANTIPSIHOTICE TIPICE (DE GENERAȚIA I)
1. Fenotiazine - numite astfel pentru că au în moleculă un nucleu fenotiazinic, care
are o conformaţie moleculară ce se suprapune parțial cu structura dopaminei, ceea ce
explică faptul că aceste substanțe blochează receptorii dopaminergici. Toate neurolepticele
fenotiazinice au proprietăţi asemănătoare. Există însă diferenţe privind spectrul
farmacodinamic, determinate de particularităţi de structură chimică, respectiv de tipul de
catena laterală a nucleului fenotiazinic. Ca urmare, fenotiazinele se împart în 3 categorii:
a) fenotiazine cu catenă laterală alifatică – sunt antipsihotice de tip sedativ și au
potență mică - clorpromazină, levomepromazină.
** Clorpromazina este substanță de referință, deși actualmente nu se găsește pe
piața farmaceutică românească. În afară de tratamentul psihozelor, se foloseşte pentru a
controla greaţa şi voma produse de diferite afecţiuni sau medicamente. Se foloseşte pentru
pregătirea şi potenţarea anesteziei şi în analgezia obstetricală. Poate fi utilă în sughiţul
rebel. Ca antivomitiv se administrează în doză de 25 mg o dată; excepțional se poate ajunge
la 100 mg/zi.
b). fenotiazine cu nucleu piperidinic la catena laterală – sunt neuroleptice
sedative cu potență medie - tioridazina.
c). fenotiazine cu nucleu piperazinic la catena laterală – sunt neuroleptice de tip
incisiv (au efecte antipsihotice marcate, dar produc efecte extrapiramidale importante) –
trifluoperazină, fluflenazină. Există preparate retard de flufenazină – flufenazină
decanoat (moditen depôt) care se administrează la intervale mai mari de timp, fiind
avantajoase la psihoticii care nu cooperează la tratament.
2. Antipsihotice tioxantenice – au în structură nucleu tioxantenic; sunt reprezentate
de clorprotixen (catenă laterală alifatică) şi de clopentixol, flupentixol (catenă laterală
piperazinică). Flupentixolul există sub formă de preparat de depozit, ca flupentixol
decanoat (fluanxol depôt).

3. Antipsihotice butirofenonice – reprezentate de haloperidol

** Haloperidolul, un compus butirofenonic, este neuroleptic de tip incisiv

10
(neuroleptic major, cu potenţă foarte mare). Are proprietăţi antipsihotice marcate (acțiune
antihalucinatorie şi antimaniacală maximă) și efect sedativ slab, dar cu tulburări
extrapiramidale frecvente. Poate fi folosit și ca antiemetic.
4. Sulpirida – are structură de amino-etil-benzamidă. Este blocant selectiv al
receptorilor D2. Se comportă ca un neuroleptic de tip incisiv cu potență asemănătoare
clorpromazinei.
B. ANTIPSIHOTICE ATIPICE – DE GENERAȚIA a-II-a
Sunt medicamente relative noi care au efecte antipsihotice similare cu neurolepticele
clasice, dar cu efecte extrapiramidale slabe. Unele dintre ele au și efect antidepresiv,
important pentru tratamentul unor psihoze. În plus, sunt antimaniacale și stabilizatoare ale
dispoziției. Uneori blochează și receptori H1, ceea ce determină efect sedativ și creștera
poftei de mâncare, cu obezitate și dislipidemie consecutivă.
Sunt reprezentate de:
- ziprasidonă-eficace ca antipsihotic; frecvența sindromului extrapiramidal este mică;
- risperidonă – antipsihotic cu efect antiagresiv demonstrate;
- olanzapină – antipsihotic, antimaniacal și stabilizator al dispoziției. Este antipsihotic
de a 3-a alegere din cauza riscului de obezitate.
- clozapină – poate da ca reacție adversă agranulocitoză. Este de a 4-a alegere. Are
însă reputația de antipsihotic eficace în psihozele rezistente la alte tratamente.
- quetiapină – este activă ca antimaniacal, stabilizator al dispoziției, adjuvant în
tratamentul depresiei. Poate produce leucopenie.
- aripiprazol - eficace ca antipsihotic dar este eficace și în afecțiunile bipolare.
Produce rar fenomene extrapiramidale.
Neurolepticele sunt indicate în boli psihice - in special în schizofrenie; în episoade
maniacale din boala bipolară (psihoză maniaco-depresvă); în tratamentul halucinațiilor care
apar la alcoolici; în tratamentul bolnavilor psihici care sunt agitați și agresivi (se indică
neuroleptice de tip sedativ, administrate injectabil).
Tratamentul antipsihotic nu este patogenic, ci simptomatic.
Neurolepticele pot avea și alte utilizări - unele neuroleptice în doze mici se utilizează
ca antivomitive sau în preanestezie.

8. Prescrieţi un antipsihotic (neuroleptic) cu structură fenotiazinică

Discuție: Clorpromazina este neuroleptic fenotiazinic de tip sedativ. Este
considerată o fenotiazină de referință. Ca antipsihotic se poate utiliza în doze de 200 – 800
mg pe zi. Există sub formă de drajeuri a 25 mg. Alegem să prescriem o doză moderată,
respectiv 6 drajeuri pe zi, adică 150 mg.
Levomepromazina – tot neuroleptic de tip sedativ - se utilizează în doze de 25 – 100
mg pe zi, care se pot creşte până la 200 – 300 mg pe zi în tulburările grave; ca tratament de

11
întreţinere se utilizează doze de 25 – 100 mg pe zi. Există comprimate de 25 mg şi fiole de
25 mg. Alegem să prescriem o doză medie, ca tratament de întreținere – respectiv 75 mg/zi,
adică 3 compriamte pe zi.
Prescriere rețetă
Dg. Agitaţie pe fond psihotic – tratament de întreţinere
Rp/Clordelazin drajeuri 25 mg
Nr. I flacon.
D.s. intern câte 2 drajeuri de 3 ori pe zi.
SAU
Rp/Levomepromazin cpr 25 mg
Nr. I flacon.
D.s. intern câte 1 comprimat de 3 ori pe zi.

9. Prescrieţi un neuroleptic cu structură butirofenonică

Discuție: Haloperidolul este neuroleptic incisiv, cu structură butirofenonică;
prescriptia se adresează spre exemplu unui bolnav cu agitaţie maniacală, ca tratament de
întreţinere.
** Observație – rețeta a mai fost prescrisă la ”Prescrierea unei soluții apoase
administrate în picături” - capitolul ”Prescrierea formelor farmaceutice”
Doza de întreținere pentru Haloperidol este de 1-4 mg pe zi – fracționat în 3-4 prize.
Ne propunem să administrăm 4 mg pe zi, fracționat în 4 prize.
Trebuie să facem calculul numărului de picături administrate o dată – pornind de la
faptul că este soluție apoasă și că 1 gram de soluție conține 2 mg Haloperidol. Prin urmare 1
gram de soluție conține 2 mg de Haloperidol și se împarte în 20 picături. Adică 2 mg de
Haloperidol se găsesc în 20 de picături, 4 mg se vor găsi 40 de picături și vom administra 40
de picături fracționat în 4 prize, respectiv 10 picături de 4 ori pe zi.
** Ca tratament de atac se folosesc doze mari; uneori se administrează injectabil;
există fiole care conțin 5mg haloperidol (5 mg în fiolă cu 1 ml soluție).
Prescriere rețetă
Dg. Agitație maniacală – tratament de întreținere
Rp/Haloperidol soluție
Nr. I flacon.
D.s. intern câte 10 picături de 4 ori pe zi.

12