Digestia la animale

Digestia reprezintă totalitatea transformărilor mecanice, fizice și chimice pe care le suferă

substanțele organice complexe până la transformarea lor în substanțe organice simple sau
nutrimente absorbabile.
Digestia se poate realiza:
1. Intracelular
• La protozoare, spongieri, celenterate.
• Hrana este înglobată în citoplasmă prin
fagocitoză și pinocitoză cu ajutorul unor vacuole
digestive.
• Vacuola digestivă fuzionează cu un lizozom.
• Se menține și la organismele evoluate, dar nu
cu funcție de hrănire, ci ca mecanism al imunității.
2. Extracelular
• Caracteristică organismelor ce prezintă sistem digestiv, la nivelul căruia se realizează
procesele de digestie, după ce hrana a fost ingerată pe cale bucală.
 SISTEMUL DIGESTIV LA MAMIFERE

• Este alcătuit din :

- tub digestiv cardia

- glande anexe
cavitate bucală

Antru piloric

faringe

valvula ilio-
cecală
 GLANDE ANEXE
1. Glandele salivare - secretă saliva, lichid incolor, cu ph ușor acid, ce conține:
-apă, mucus, ioni minerali,lizozim, enzimă-amilaza salivară (ptialina)
2. Ficatul - cea mai mare glandă anexă a tubului digestiv, roșcat –maroniu.
Alcătuit din lobi hepatici, formați din lobuli (unitatea de bază).
Vascularizația ficatului cuprinde:
- circulație nutritivă - prin artera hepatică
- circulație funcțională - prin vena portă
Secretă bila, care se acumulează în perioadele interdigestive în vezica biliară, cu
următoarea compoziție: -apă, săruri biliare ( emulsionează grăsimile, activează lipaza,
ajută la absorția acizilor grași), pigmenți biliari, colesterol și lecitină ( care asigură
absorția grăsimilor). Nu conține enzime.
3. Pancreas - glandă mixtă. Partea exocrină secretă sucul pancreatic cu următoarea
compoziție: apă, mucus, bicarbonat de sodiu și enzime:
- proteolitice: tripsina, chemotripsina, carboxipeptidaze, elastaza,
colagenaza.
- lipolitice: lipaza pancreatică.
- glicolitice: amilaza pancreatică care acționează asupra amidonului crud.
Partea endocrină secretă hormonii: insulina și glucagonul.
 Cavitatea bucală şi digestia bucală
Cavitatea bucală este sectorul de recepţie al hranei, unde au loc procese de:
▪ Masticație, care se realizează cu ajutorul:
- dinților - incisivi , cu rol de tăiere, funcţionează prin forfecare, sunt mari şi cu
creştere continuă la rozătoare; canini, cu rol de sfâşiere, la carnivore sunt mari;
premolari şi molari, mărunţesc hrana, au zimţi la ierbivore, creste înalte la
carnivore, relief rotunjit la omnivore
- limbii – organ musculos, cu rol în masticaţie, deglutiţie, gust.
- mușchilor masticatori.
▪ Secreția salivară și impregnarea alimentelor cu salivă pentru a forma bolul
alimentar;
▪ Digestia chimică realizată cu ajutorul enzimei ptialină (amilază salivară) - o
enzimă glicolitică, care transformă amidonul preparat până la dextrine și maltoză.

Rezultatul digestiei bucale este bolul alimentar şi este înghiţit, proces numit deglutiţie
 Stomacul şi digestia gastrică
Stomacul:
- organ cavitar cu rol în depozitarea temporară a hranei și digestie;
- localizat în partea superioară a cavității abdominale,
sub mușchiul diafragmă;
- majoritatea mamiferelor au stomac unicameral, doar la ierbivorele
rumegătoare este tetracameral.
Digestia gastrică se realizează sub acțiunea:
- musculaturii cu dispoziție circulară, longitudinală și oblică;
- sucului gastric secretat de glandele gastrice.
Compoziția sucului gastric: apă, mucus, ioni minerali, HCI
și enzime:
- proteolitice - pepsina, labfermentul.
- lipolitice - lipaza gastrică.
HCl - rol
- activează pepsina gastrică,
- creează un mediu acid necesar pepsinei,
- acțiune antiseptică.
În urma digestiei gastrice se formează chimul gastric.
 Intestinul subţire. Digestia intestinală
Absorţia intestinală

Intestinul subțire este căptușit cu o mucoasă intestinală, adaptată

pentru digestie și specializată pentru realizarea absorbției
nutrimentelor:
- pliuri mari (valvule conivente);
- vilozități intestinale, ce au la interior o bogată
rețea de capilare și un vas central limfatic;
- microvili la polul apical al celulelor intestinale.
Glandele intestinale secretă sucul intestinal, ale
cărui enzime acționează la suprafața mucoasei
intestinale:
- proteolitice: peptidaze;
- lipolitice: lipaza intestinală;
-glicolitice: dizaharidaze (maltaza, lactaza, zaharaza).

Lungimea intestinului subțire este adaptată tipului de nutriție

(scurt la carnivore, mediu la omnivore, lung la ierbivore).
 Digestia intestinală
Absorţia intestinală. Intestinul gros

Digestia intestinală se realizează în special în duoden sub acțiunea: bilei produsă de ficat,
sucului pancreatic produs de pancreas și sucului intestinal produs de glandele intestinale.

În concluzie, produșii finali ai digestiei sunt:

- aminoacizii, rezultați din digestia proteinelor;
- glucoza, rezultată din digestia glucidelor;
- acizii grași și glicerina, rezultate din digestia lipidelor.

Absorția intestinală constă în:

- trecerea produșilor finali de digestie
în sânge și limfă;
- recuperarea apei și a ionilor minerali din sucurile
digestive.

INTESTINUL GROS
În intestinul gros au loc procese de reabsorție a apei,
de fermentație, de putrefacție.
Aceste procese au loc sub acțiunea unor bacterii
simbionte, ele aparțin unor specii diferite și se hrănesc saprofit cu conținutul
intestinal, producând substanțe utile gazdei, cum sunt vitaminele (K, B12).
 BOLI ALE SISTEMULUI DIGESTIV
1. Gastrita
Cauze: iritații produse de alcool, tutun, consum de alimente alterate, mâncăruri fierbinți.
Manifestări: indispoziție, greață, dureri de cap, vărsături, dureri gastrice, regurgitări.
Prevenire: evitarea consumului de alimente prăjite, prea fierbinți, prea reci, bogate în condimente
iuți, evitarea consumului abuziv de alcool și tutun.
2. Ulcerul gastro-duodenal:
Cauze: acțiunea corozivă a HCl, prezența Helycobacter pylori.
Manifestări: leziuni în stomac/duoden, senzație de arsură, foame dureroasă, balonare.
Prevenire: evitarea consumului excesiv de alcool și tutun, mâncarea să fie corect preparată,
conservarea corectă a alimentelor.
3. Hepatita
Cauze: virusurile hepatice: A (prin alimente contaminate, mâini nespălate); B și C (prin sânge
contaminat, salivă, spermă).
Manifestări: tulburări digestive, icter,materii fecale decolorate, urina închisă la culoare, oboselă,
mărirea volumului ficatului.
Prevenire: respectarea regulilor de igienă.
4. Toxiinfecțiile alimentare
Cauze: toxine prin consum de ciuperci neavizate, alimente alterate și gătite insuficient.
Manifestări: greață, vomă, diaree, febră, dureri de cap.
Prevenire: evitarea consumului de alimente alterate, respectarea regulilor de igienă.