SPRE O NOUĂ SOCIETATE

Iluminismul - raţiune, drepturi, implicarea oamenilor în viaţa politică

- schiţa lecţiei –

Iluminismul este o ideologie a secolului al XVIII-lea care urmăreşte

transformarea societăţii astfel încât aceasta să se conducă raţional; reprezentantii
acestui curent filosofic doreau:
 asigurarea drepturilor politice şi cetăţeneşti pentru toţi oamenii, a libertăţii şi
egalităţii tuturor, încă de la naştere;
 luminarea oamenilor prin ştiinţă şi cultură;
 explicarea lumii cu ajutorul raţiunii;
 toleranţă religioasă.
 Ideologie =
totalitatea ideilor şi conceptelor specifice unei perioade sau unui grup de oameni;
 Raţional =
logic, bine chibzuit.
Trăsăturile iluminismului:
1. Raţional - iluminiştii explicau lumea cu ajutorul raţiunii;
2. Antibisericesc – împotriva bisericii ca instituţie, se pronunţă pentru toleranţă
religioasă;
3. Antiabsolutist – împotriva absolutismului monarhic.
Curentul a fost ideologia burgheziei şi a avut un caracter antiabsolutism.
Iluminismul a apărut, în secolul al XVIII-lea, în Franţa, iar ideile sale au fost
difuzate prin lucrarea Enciclopedia sau Dicţionarul general al ştiinţelor, artelor şi
meseriilor, editat de Diderot, d’Alembert şi alţii, din 1751, dar şi prin presă,
broşuri sau saloane literare.
Ideile iluministe s-au difuzat şi în alte ţări europene (Austria, Prusia, Rusia,
Spania etc.).
În Transilvania, Iluminismul s-a manifestat în cadrul curentului numit
Şcoala Ardeleană (reprezentanţi: Gheorghe Şincai, Petru Maior, Samuil Micu etc.).
 În Moldova şi în Ţara Românească, reforme iluministe au introdus unii
domni fanarioţi, precum Constantin Mavrocordat, care a eliberat ţăranii
dependenţi, a modernizat administraţia, etc.
Ideile iluministe i-au atras şi pe unii monarhi despoţi luminaţi, ca Frederic al
II-lea, în Prusia, Iosif al II-lea, în Imperiul Habsburgic, Ecaterina a II-a,în Rusia şi
alţii, care au introdus reforme în ţărilor lor.
Iluminismul a stat la baza organizării societăţii moderne, iar ideile sale au
fost afirmate în documentele revoluţiilor americană şi franceză, din secolul al
XVIII-lea.

Studiu de caz. Montesquieu şi Jean-Jacques Rousseau

 Montesquieu (1689-1755) a criticat despotismul. În lucrarea Despre spiritul

legilor, a susţinut separarea puterilor în stat, după modelul monarhiei
constituţionale engleze.
 Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) a scris lucrările Discurs asupra
inegalităţii dintre oameni şi Contractul social. Dorea ca oamenii să fie liberi şi
egali în drepturi încă de la naştere.
 „Contractul social” – susţine că între monarh şi popor se încheie un contract
care garantează fiecărui individ drepturile, libertăţile şi egalitatea. Dacă
monarhia nu respectă contractul, poporul are dreptul să-l rezilieze.