Sunteți pe pagina 1din 16

Referințe din Caietul pentru întrunirea

„Viața creștină și predicarea”

11-17 IANUARIE blică arată că niciuna dintre păsări nu a fost


considerată „necurată” înainte de instituirea
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU Legii mozaice. (Le 11:13-19, 46, 47; 20:25;
LEVITICUL 20, 21 De 14:11-20) Biblia nu specifică în mod con-
„Iehova își separă poporul” cret criteriile pe baza cărora unele păsări
erau considerate „necurate” din punct de ve-
it-1-E 1199 dere ceremonial. Majoritatea dintre acestea
Moștenire erau păsări de pradă sau necrofage, însă
Orice bun care, la moartea proprietarului, îi nu toate. (Vezi PUPĂZĂ.) Această interdicție
este transmis moștenitorului sau celor cu a fost ridicată după instituirea noului legă-
drept de succesiune; orice lucru primit mânt, așa cum i-a făcut cunoscut Dumnezeu
de la strămoși sau predecesori prin suc- lui Petru într-o viziune. (Fa 10:9-15)
cesiune. Principalul verb ebraic folosit este
naḥál (substantivul, naḥaláh). Acest termen Nestemate spirituale
transmite ideea de a da sau de a primi o it-1-E 563
moștenire sau o proprietate ereditară, de re- Tăieturi
gulă prin succesiune. (Nu 26:55; Eze 46:18)
Legea lui Dumnezeu le interzicea în mod
Verbul yaráș este folosit uneori cu sensul de
concret israeliților să-și facă tăieturi în car-
„a fi moștenitor”, dar mult mai des cu cel
ne la moartea cuiva. (Le 19:28; 21:5; De
de „a lua în stăpânire”, însă nu prin succe-
14:1) Motivul era că Israelul era un popor
siune. (Ge 15:3; Le 20:24) Termenul are și
sfânt pentru Iehova, o proprietate specială.
sensul de „a lua teritoriul; a alunga”, ceea
(De 14:2) De aceea, Israelul nu trebuia să se
ce presupune ac țiune militară. (De 2:12;
implice în nicio practică idolatrică. În plus,
31:3) Cuvintele grecești care transmit ide-
astfel de manifestări exagerate de jale, înso-
ea de moștenire sunt înrudite cu termenul
țite de tăieturi adânci pe care și le făcea
klḗros, care, inițial, însemna „sorț”, dar a
cineva în carne erau cu totul nepotrivite pen-
ajuns să însemne „parte”, iar, ulterior, „moș-
tru un popor care cunoștea bine adevărata
tenire”. (Mt 27:35; Fa 1:17; 26:18)
stare a morților, precum și speranța învierii.
it-1-E 317 ¶2 (Da 12:13; Ev 11:19) De asemenea, interdic-
Păsări ția privind automutilarea îi conștientiza pe
După Potop, Noe a adus ca jertfă ‘păsări israeliți că trebuiau să manifeste respectul
curate’, precum și animale. (Ge 8:18-20) De cuvenit față de corpul uman, care a fost
atunci, Dumnezeu a permis ca păsările să creat de Dumnezeu.
fie incluse în alimentația omului, cu con-
diția ca sângele să nu fie consumat. (Ge 18-24 IANUARIE
9:1-4; compară cu Le 7:26; 17:13) Faptul că,
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
la data aceea, unele păsări erau considera-
LEVITICUL 22, 23
te „curate” constituie într-un fel un indiciu
că Dumnezeu le accepta ca jertfă; în ce „Sărbători periodice cu o semnificație
privește folosirea lor ca hrană, relatarea bi- profundă pentru noi”

mwbr21.01-M 1
it-1-E 826, 827 sărbătoare anuală, israeliții să mediteze cu
Sărbătoarea Turtelor Nedospite apreciere la libertatea de care se bucurau ca
Prima zi a Sărbătorii Turtelor Nedospite era națiune și să-l recunoască pe Iehova ca Eli-
o adunare solemnă, dar și o zi de sabat. În berator al lor. (De 16:16)
a doua zi, 16 nisan, se aducea preotului un it-2-E 598 ¶2
snop din primele roade ale recoltei de orz, Penticosta
aceasta fiind prima recoltă de cereale din
Primele roade din secerișul grâului nu tre-
Palestina. Înainte de această sărbătoare nu
buiau oferite în același fel ca primele roade
se putea mânca nimic din noua recoltă, nici
crud, nici prăjit, nici sub formă de pâine.
din secerișul orzului. Din două zecimi de
Preotul îi oferea lui Iehova, în mod simbolic, efă de făină fină (4,4 l) se făcea un aluat
aceste prime roade legănând un snop de ce- dospit și se coceau două pâini. Ele tre-
reale înainte și înapoi, în timp ce un berbec buiau aduse ‘din locuințele lor’, ceea ce
sănătos, care nu avea încă un an, era adus însemna că trebuiau să fie asemenea pâini-
ca ofrandă arsă împreună cu o ofrandă de lor folosite pentru consumul zilnic, adică nu
cereale, frământată cu ulei, și o ofrandă de erau pregătite special pentru un scop sacru.
băutură. (Le 23:6-14) Nu exista o poruncă (Le 23:17) Împreună cu pâinile, erau aduse
referitoare la arderea de cereale sau făină pe ofrande arse, o ofrandă pentru păcat și doi
altar, așa cum au făcut ulterior preoții. Cu miei ca jertfă de comuniune. Preotul legă-
ocazia acestei sărbători, nu era prezentată na pâinile și mieii înaintea lui Iehova, adică
doar o ofrandă publică pentru întreaga nați- își punea mâinile sub pâini și sub bucăți-
une, ci fiecare familie și fiecare persoană le de miel și le legăna înainte și înapoi,
care deținea o proprietate în Israel putea ceea ce însemna că i le prezenta lui Iehova.
aduce o jertfă de mulțumire. (Ex 23:19; De După oferirea lor, pâinile și mieii îi aparți-
26:1, 2; vezi PRIMELE ROADE) neau preotului, care le consuma ca jertfă de
Semnificație. Faptul că în această perioadă comuniune. (Le 23:18-20)
se mâncau turte nedospite era în armonie cu
instrucțiunile primite de Moise de la Iehova, 25-31 IANUARIE
consemnate în Exodul 12:14-20, care, în ver-
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
setul 19, includeau porunca strictă: „Șapte
zile să nu se găsească aluat dospit în ca-
LEVITICUL 24, 25
sele voastre”. În Deuteronomul 16:3 turtele „Anul jubiliar și libertatea din viitor”
nedospite sunt numite „pâinea necazului”,
it, Libertate, „Dumnezeul libertății”
întrucât constituiau pentru evrei o aducere
Libertate
aminte anuală a plecării lor în grabă din țara
Egiptului (când ei nu au avut timp să lase Dumnezeul libertății. Iehova este Dumne-
aluatul la dospit [Ex 12:34]). Astfel, Israe- zeul libertății. El i-a eliberat pe israeliți din
lul își amintea de necazul și de sclavia din sclavia egipteană și le-a spus că, atât timp
care fusese eliberat, după cum Iehova însuși cât ascultau de poruncile sale, nu aveau să
a spus: „Ca să-ți amintești toată viața de ducă lipsă de nimic. (De 15:4, 5) Conform
ziua în care ai ieșit din țara Egiptului”. Prin Legii, un evreu care ajungea sărac se putea
urmare, era foarte potrivit ca, la prima lor vinde ca sclav pentru a-și satisface proprii-

mwbr21.01-M 2
le necesități și a-i asigura familiei sale cele israelit nu ajungea să trăiască în sărăcie
necesare vieții, însă în al șaptelea an de și să nu aibă ce să muncească din cau-
sclavie el era eliberat. (Ex 21:2) Cu ocazia za situației materiale precare, toți puteau
Jubileului, care avea loc o dată la 50 de ani, să contribuie cu talentele și aptitudinile lor
în țară se proclama libertatea pentru toți lo- la prosperitatea națiunii. Grație instruirii
cuitorii ei. Fiecare sclav evreu era eliberat și de la Iehova și a binecuvântării sale asu-
fiecare bărbat se întorcea la moștenirea lui. pra recoltelor, națiunea – atât timp cât se
(Le 25:10-19) dovedea ascultătoare – se bucura de o con-
it-1-E 1200 ¶2 ducere perfectă și de o prosperitate pe care
Moștenire doar adevărata teocrație le putea asigura.
(Is 33:22)
Întruc ât păm ântul trebuia să răm ână în
posesia aceleiași familii din generație în ge-
nerație, el nu putea fi vândut definitiv. Prin 1-7 FEBRUARIE
urmare, vânzarea unui teren era în realitate COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
doar o arendare în schimbul valorii recolte- LEVITICUL 26, 27
lor pe care urma să le producă, prețul de
cumpărare fiind calculat în funcție de anii Nestemate spirituale
rămași până la următorul Jubileu. În anul ju- it-2-E 617
biliar, orice proprietate funciară revenea la Ciumă
proprietarul inițial, în cazul în care nu fusese
Consecință a abandonării Legii lui Dum-
răscumpărată înainte de Jubileu. (Le 25:13,
nezeu. Dumnezeu îi avertizase pe israeliți
15, 23, 24) Această dispoziție se aplica și în
cazul caselor din orașele neîmprejmuite cu că, dacă refuzau să respecte legământul
ziduri, care erau considerate ca fiind în câmp încheiat cu ei, avea să trimită în mijlocul
deschis. În cazul unei case dintr-un oraș îm- lor boală, sau ciumă. (Le 26:14-16, 23-25;
prejmuit cu ziduri, dreptul de răscumpărare De 28:15, 21, 22) În Scripturi, sănătatea,
era valabil doar un an din momentul vân- fizică sau spirituală, este asociată cu bine-
zării; după încheierea acestui interval, casa cuvântarea lui Dumnezeu (De 7:12, 15; Ps
devenea proprietatea cumpărătorului. În ca- 103:1-3; Pr 3:1, 2, 7, 8; 4:21, 22; Re 21:1-4),
zul caselor din orașele levitice, dreptul de în timp ce boala este asociată cu păcatul
răscumpărare rămânea valabil permanent, și imperfecțiunea. (Ex 15:26; De 28:58-61;
deoarece leviții nu moșteneau nicio proprie- Is 53:4, 5; Mt 9:2-6, 12; Ioa 5:14) E ade-
tate funciară. (Le 25:29-34) vărat, în unele ocazii Iehova Dumnezeu i-a
lovit cu o boală imediat și în mod direct
it-2-E 122, 123 pe unii oameni, de exemplu, când i-a lo-
Jubileu vit cu lepră pe Miriam, Ozia și Ghehazi (Nu
Când era respectată legea privitoare la Ju- 12:10; 2Cr 26:16-21; 2Re 5:25-27), dar se
bileu, se prevenea trista situație întâlnită în pare că în multe cazuri bolile și ciuma au
prezent în multe țări unde există, practic, fost o consecință firească și inevitabilă a
doar două clase sociale: cei foarte bogați conduitei păcătoase a unor oameni sau a
și cei foarte săraci. Bunăstarea individuală unor națiuni. Ei pur și simplu au secerat
ducea la bunăstarea națiunii. Întrucât niciun ceea ce au semănat; corpurile lor fizice au

mwbr21.01-M 3
suferit consecințele căilor lor rele. (Ga 6:7, 8) (în cazul leviților) pentru repartizarea res-
Referindu-se la cei care practicau forme res- ponsabilităților de la sanctuar.
pingătoare de imoralitate sexuală, apostolul
a spus că Dumnezeu „i-a lăsat pradă necu- 15-21 FEBRUARIE
răției . . . ca să-și dezonoreze corpurile între
ei . . . primind în ei înșiși pedeapsa deplină COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
pe care o meritau pentru nelegiuirea lor”. NUMERELE 3, 4
(Ro 1:24-27) „Serviciul îndeplinit de leviți”
it-2-E 683 ¶3
8-14 FEBRUARIE Preot
COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU Sub legământul Legii. În timp ce israeli-
NUMERELE 1, 2 ții erau sclavi în Egipt, Iehova i-a sfințit
„Iehova își organizează poporul” pentru el pe toți fiii întâi născuți din Is-
rael când i-a omorât pe toți întâii născuți
it-1-E 397 ¶4
ai egiptenilor în cea de-a zecea plagă. (Ex
Tabără
12:29; Nu 3:13) Prin urmare, acești întâi
Tabăra Israelului era foarte mare. Numărul născuți îi aparțineau lui Iehova și trebuiau
total, amintit mai sus, al celor înregistrați să fie folosiți în exclusivitate pentru un
era de 603 550 de războinici, pe lângă femei serviciu special adus lui. Dumnezeu i-ar fi
și copii, vârstnici și oameni cu dizabilități, putut numi pe toți acești întâi născuți de
22 000 de leviți, precum și „o mare mul- sex bărbătesc din Israel preoți și îngrijitori
țime de oameni de tot felul” – în total, ai sanctuarului. Totuși, a fost în armonie
probabil, 3 000 000 sau chiar mai mult. (Ex cu scopul lui să-i ia pentru acest servi-
12:38, 44; Nu 3:21-34, 39) Nu se știe cu ciu pe membrii de sex bărbătesc din tribul
exactitate ce suprafață ocupa o astfel de lui Levi. De aceea, el a permis ca bărbații
tabără; estimările sunt foarte diferite. Când leviți să-i înlocuiască pe întâii născuți de
tabăra a fost așezată în câmpiile Moabului, sex bărbătesc din celelalte 12 triburi (des-
în dreptul Ierihonului, ea se întindea, po- cendenții lui Efraim și ai lui Manase, fiii lui
trivit relatării, „de la Bet-Ieșimot până la Iosif, fiind considerați două triburi). În urma
Abel-Sitim”. (Nu 33:49) unui recensământ, s-a constatat că numă-
Nestemate spirituale rul întâilor născuți de la o lună în sus din
triburile nelevite depășeau cu 273 numărul
it-2-E 764 bărbaților leviți. Prin urmare, Dumnezeu a
Recensământ cerut un preț de răscumpărare de 5 sicli
O înregistrare, de regulă după nume și ge- (11 $) pentru fiecare dintre cei 273, ba-
nealogie, potrivit tribului și familiei. Aceasta nii fiindu-le dați lui Aaron și fiilor lui. (Nu
nu era o simplă numărare a oamenilor. Re- 3:11-16, 40-51) Înainte de această tran-
censămintele naționale menționate în Biblie zacție, Iehova îi pusese deja deoparte pe
au fost făcute cu diferite scopuri, de exem- bărbații din familia lui Aaron, care făcea
plu, pentru stabilirea impozitelor, pentru parte din tribul lui Levi, pentru a sluji ca
recrutarea în vederea serviciului militar sau preoți în Israel. (Nu 1:1; 3:6-10)

mwbr21.01-M 4
it-2-E 241 la 20 de ani. Motivul prezentat de David a
Leviți fost acela că tabernacolul (ce urma să fie
Responsabilități. Tribul lui Levi era alcă- înlocuit de templu) nu avea să mai fie mu-
tuit din trei familii, care proveneau din tat. Serviciul obligatoriu se încheia la vârsta
fiii lui Levi: Gherșon (Gherșom), Chehat de 50 de ani. (Nu 8:25, 26; 1Cr 23:24-26;
și Merari. (Ge 46:11; 1Cr 6:1, 16) În pus- vezi VÂRSTĂ) Leviții trebuiau să fie versați
tiu, fiecăreia dintre aceste familii i-a fost în Lege, fiind deseori chemați să o citeas-
repartizat un loc în apropierea tabernacolu- că în public și să o predea poporului. (1Cr
lui. Familia chehatiților din care provenea 15:27; 2Cr 5:12; 17:7-9; Ne 8:7-9)
Aaron și-a așezat tabăra în fața taber-
nacolului, spre est. Ceilalți chehatiți și-au 22-28 FEBRUARIE
așezat tabăra în partea de sud, gherșo-
niții, în partea de vest, iar merariții, în COMORI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
partea de nord. (Nu 3:23, 29, 35, 38) NUMERELE 5, 6
Sarcina leviților era montarea, demonta- „Cum poți imita exemplul nazireilor?”
rea și transportarea tabernacolului. Când
it-2-E 477
israeliții trebuiau să ridice tabăra, Aaron
Nazireu
și fiii lui luau jos perdeaua care despăr-
țea Sfânta de Sfânta Sfintelor și acopereau Cei care făceau jurăm ântul de nazireat
arca Mărturiei, altarele, precum și celelalte aveau trei restricții principale: 1) Nu tre-
obiecte ale mobilierului sacru și ustensi- buiau să consume băuturi alcoolice; ei nu
lele. Apoi, chehatiții transportau aceste trebuiau să mănânce nimic din rodul viei,
lucruri. Gherșoniții transportau pânzele de indiferent că era vorba de struguri copți,
cort, învelitorile, perdelele, pânzele împrej- necopți sau uscați și nici să bea vreo bău-
muirii curții și funiile cortului (evident funiile tură care provenea din struguri, indiferent
tabernacolului), iar merariții aveau în gri- că era vorba de must proaspăt, fermentat
jă cadrele de scândură, stâlpii, suporturile sau oțet din vin. 2) Nu trebuiau să-și tun-
cu scobitură, țărușii și funiile (funiile curții dă părul capului. 3) Nu trebuiau să atingă
care împrejmuia tabernacolul). (Nu 1:50, 51; un cadavru, nici măcar pe cel al unei rude
3:25, 26, 30, 31, 36, 37; 4:4-33; 7:5-9) apropiate: tată, mamă, frate sau soră. (Nu
6:1-7)
it-2-E 241
Leviți Jurăminte speciale. Cel care făcea acest
jurământ special avea obligația de ‘a trăi ca
În zilele lui Moise, un levit își asuma pe de-
nazireu [adică de a fi dedicat, pus deopar-
plin responsabilitățile la 30 de ani, printre
ele numărându-se transportarea tabernaco- te] pentru Iehova’, nu pentru a primi laude
lului și a obiectelor lui, când acesta era de la oameni în virtutea unui ascetism fa-
mutat. (Nu 4:46-49) Unele sarcini puteau fi natic. Mai degrabă „el este sfânt pentru
îndeplinite de la 25 de ani, dar, din câte se Iehova în toate zilele nazireatului său”. (Nu
pare, nu și o muncă grea, cum era trans- 6:2, 8, n.s.)
portarea tabernacolului. (Nu 8:24) În zilele Cerințele stabilite pentru nazirei aveau,
regelui David, această vârstă a fost redusă prin urmare, o importanță deosebită și o

mwbr21.01-M 5
semnificație specială în închinarea la Ieho-
va. Un nazireu era asemenea marelui preot,
care, datorită poziției sale sfinte, nu tre-
buia să atingă niciun cadavru, nici măcar pe
al unei rude apropiate. Datorită responsa-
bilităților lor importante, marelui preot și
celorlalți preoți le era interzis să consume
vin sau vreo altă băutură alcoolică atunci
când își îndeplineau serviciul sacru înaintea
lui Iehova. (Le 10:8-11; 21:10, 11)
Mai mult, nazireul (în ebraică nazír) trebuia
„să fie sfânt, lăsându-și părul să crească”,
ceea ce constituia un semn distinctiv prin
care putea fi recunoscut imediat ca nazi-
reu. (Nu 6:5) Același cuvânt ebraic, nazír, a
fost folosit și cu privire la viile care rămâ-
neau „netăiate” în timpul anilor sacri, cel
sabatic și cel jubiliar. (Le 25:5, 11) De ase-
menea, este demn de remarcat că plăcuța
de aur, aflată pe partea din față a turba-
nului marelui preot, pe care erau gravate
cuvintele: „Sfințenia este a lui Iehova”, era
numită „semnul sfânt al dedicării [în ebrai-
că nézer, din aceeași rădăcină ca nazír]”.
(Ex 39:30, 31) În mod asemănător, termenul
nézer a fost folosit și cu referire la coroana
oficială, sau diadema, purtată de regii unși
ai Israelului. (2Sa 1:10; 2Re 11:12; vezi CO-
ROANĂ; DEDICARE) Apostolul Pavel a scris
congregației creștine că părul lung i-a fost
dat femeii ca învelitoare a capului. Aceasta
îi amintea femeii că poziția ei era diferită de
cea a bărbatului și o conștientiza că trebuia
să fie supusă în armonie cu ceea ce stabi-
lise Dumnezeu. Prin urmare, aceste cerințe
– părul netăiat (nefiresc pentru un bărbat),
abstinența de la vin, precum și necesitatea
de a fi curat și neîntinat – îi aminteau nazi-
reului dedicat de importanța renegării de
sine și a supunerii complete față de voința
lui Iehova. (1Co 11:2-16; vezi PĂR; ACOPE-
RIREA CAPULUI; NATURĂ, FIRE)

mwbr21.01-M 6
mwbr21.01-M 7
mwbr21.01-M 8
mwbr21.01-M 9
mwbr21.01-M 10
mwbr21.01-M 11
mwbr21.01-M 12
mwbr21.01-M 13
mwbr21.01-M 14
mwbr21.01-M 15
© 2020 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania
mwbr21.01-M 16