PROIECT DIDACTIC

LECŢIA - TEME ŞI DEZBATERI POLITICE ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI LA 1900

Data : 26 februarie 2020
Clasa: a XI-a B
Unitatea de învăţământ: Liceul Teoretic Duiliu Zamfirescu Odobeşti
Propunator: prof. Nelu Taman
Aria curriculara: Om şi Societate
Disciplina: Istorie
Unitatea de învăţare: Statul şi politica
Timp: 50’
Competenţe Generale:
1. Utilizarea eficientă a comunicării şi a limbajului de specialitate.
2. Exersarea demersurilor şi acţiunilor civice democratice.
3. Aplicarea principiilor şi metodelor adecvate în abordarea surselor istorice.
4. Folosirea resurselor care susţin învăţarea permanentă.
Competenţe Specifice:
1.1 Formularea în scris, şi în oral, a unor opinii referitoare la o temă de istorie
1.3 Compararea unor opinii şi argumente diferite referitoare la o temă de istorie
2.3. Folosirea strategiilor de negociere şi cooperare civică
3.3. Descoperirea în sursele de informare a perspectivelor diferite asupra evenimentelor şi
proceselor istorice.
Valori şi atitudini:
1. Coerenţă şi rigoare în gândire şi acţiune
2. Gândire critică şi flexibilă
3. Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi
4. Respectarea drepturilor fundamentale ale omului
Mijloace de învăţământ: Fişe de lucru; manual. flipchart;
Metode învăţământ: conversatia euristică; explicatia, învătarea prin descoperire, mozaic
(JIGSAW) combinată cu un organizator grafic, expunerea.
Strategii: activitate frontală ; activitate individualã
Evaluarea : ce dovezi există că elevii au învăţat lecţia ?
a) de conţinut : răspunsurile la întrebări ; rezolvarea sarcinilor;
b) de utilizare a operaţiilor gândirii : sistematizarea informaţiilor ; compararea
acestora;analizarea lor şi argumentarea opiniilor.
Bibliografie: Dezbaterile Adunării Deputaţilor, Dezbaterile Senatului,
coord. Paraschiva Cîncea, Mircea Ioasa, Apostol Stan, Istoria Parlamentului şi a vieţii
parlamentare în România,Editura Academiei, Bucureşti, 1983.
Ion Bulei, Conservatori şi conservatorism. Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000.

DESFĂŞURAREA SITUAŢIILOR DE ÎNVĂŢARE

1.MOMENT
ORGANIZATORIC -Verificarea prezenţei,enunţarea competenţelor specifice stabilite pentru
lecţie , prezentarea modului de lucru şi împărţirea materialelor de lucru.
5 minute

2.VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR ŞI A COMPETENŢELOR DOBÂNDITE ÎNTR-O

LECTIE ANTERIOARĂ :
Elevii sunt rugaţi să răspundă la o serie de întrebări formele de organizare statalădin secolul al XX-
lea. Sunt prezentate schematic sistemul parlamentar britanic şi sistemul prezidenţial.
- Care sunt tipurile de forme de organizare statală pe care le-ati studiat?
-Cărui state sunt specifice aceste forme de organizare? Aţi reusit să realizaţi prezentarea în imagini
a schemelor sistemelor de guvernământ?
-Ce rol are cultura politică în organizarea si funcţionarea statului ? Puteţi exemplifica? Dar
tradiţia?
- Ce rol îndeplineşte seful statului în fiecare dintre formele de organizare politică studiată?
10 minute

3. ANUNŢAREA TITLUI LECŢIEI NOI:

- Cu ajutorul elevilor şi prin comparaţie cu sistemele de guvernământ studiate este identificat
sistemul politic şi forma de guvernământ din România de la cumpăna secoleleor al XIX-lea şi al
XX -lea .
- Sunt explicitate structura, rolul, atribuţiile precum şi componenţa Parlamentului. 7 minute

4. DESFĂSURAREA LECŢIEI : Dobândirea noilor cunoştinţe se face prin metoda mozaicului grupe
de experţi care presupune :

a. Împărţirea temei principale în 4 subteme. Elevii primesc fişe de text cu secţiunea din tema
principală corespunzătoare subtemei (fiecare elev primeşte o fişă).

b. Împărţirea elevilor în patru grupuri (grupurile de experţi). Grupurile se aleg de către profesor şi
ele vor fi echilibrate din punct de vedere al abilităţilor, experienţei, etc. Nu se formează grupuri
bazate pe prietenii/simpatii. Fiecare grup studiază o subtemă dintre cele 4, folosindu-se de fişele
text pregătite de către profesor.
c. Fiecare grup de experţi va studia o parte a temei şi îşi vor pregăti ideile principale pe care le vor
prezenta în următoarea etapă. Astfel grupa de experţi nr.1 va primi fişa de text nr.1, grupa 2 – fişa
2, grupa 3 – fişa 3 şi grupa 4 – fişa 4. Elevii din fiecare grupă vor analiza fişa de text şi vor extrage
împreună ideile principale, pe care vor trebui să le prezinte în etapa următoare, ei devenind experţi
ai fişei corespunzătoare.

d. Elevii vor forma acum grupuri noi. Fiecare grup nou este un „JIGSAW’’ care are câte un elev
din cele 4 grupuri iniţiale (1,2,3,4). În cazul în care rămân elevi pe dinafară, aceştia vor fi
consideraţi perechi în cadrul grupului. Acum fiecare grup are un „expert’’ într-una din cele patru
părţi ale temei principale.

e. Noul grup desfăşoară acum o activitate care necesită asumarea de către elevi a rolului de
profesor. Ei îşi vor explica, pe rând, unii altora partea din temă, respectiv ideile principale stabilite
în etapa anterioară, în ordinea firească logică în funcţie de modul de împărţire al temei (1,2,3 şi 4).
Aceasta implică de asemenea o atitudine de cooperare cu ceilalţi membri ai grupului, într-o
activitate combinată care le cere să integreze cele 4 subteme
20 minute

4. REALIZAREA FEAD-BEAKU-LUI:- se face prin completarea unui organizator grafic în care

elevii notează: tipul subtemei ( problemei) studiate ; caracteristicilele subtemei ( problemei),
exponenţii acesteia, cum era văzută rezolvarea unei atare situţii.
5 minute

5. ÎNCHEIEREA ACTIVITĂŢII
Aprecierea activităţii elevilor. Notez elevii activi. Anunţarea temei pentru acasă: Realizează o
informare despre dezbaterile ideologice extraparlamentare. 3 minute
Fişa nr. 1
( Grupa de experţi nr.1.)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos şi identificaţi problema expusă, caracteristicile acesteia
precum şi liderii politici care au abordat-o şi soluţiile propuse .

“ I. G. Duca combate pe un plan mai larg, doctrinar concepţia conservatorilor în problema agrară.
El demonstraeză magistral netemeinicia acuzaţiilor aduse ţărănimii de moşieri precum îndărătnicia
la muncă lipsită de spirit de economie. Contractele de învoieli agricole, încâlcite şi cu obligaţiuni
multiple împingeau pe ţărani la nehărnicie şi fraudă întru-cât îl obliga să muncească mai întâi
pământul proprietarilor şi apoi pe al lor. Faptul că-si schimbau în fiecare an locul de muncă, că se
învoiau în mod silit şi pe preţuri derizorii îi determina în mod firesc să caute să înşele pe proprietar
şi să se dezintereseze de o muncă cu râvnă. Ţăranul român nu e leneş. Situaţia existentă se
datorează faptului că nu e pus în condiţii prielnice să valorificare a capacităţii şi priceperii sale.
Singura muncă productivă este cea liberă. Munca robită nu aduce progres”

(Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamenatare în România)

Ioan Lahovari lider conservator nu este de acord cu cuvântul deseori folosit de ”robie a ţăranului”
de reprezentnţi ai Camerei Deputaţilor. După părearea sa “ţăranul nu este aşa de nenorocit şi în
stare mizerabilă, cum se crede: Răscoala nu a avut neapărat cause economice, ci de ordin moral ,
pentru că se ştie, ţăranilor li s-a dat pământ în repetate rânduri.Ţăranul trebuie învăţat să
muncească şi să fie econom. “
(Dezbaterile Adunării Deputaţilor, sedinţa din 12 decembrie 1907)

“ Domnilor să nu ne facem iluzie; chestiunea agrară şi încă sub forma ei mai largă, chestiunea
ţărănească va rămâne pentru tot timpul generaţiunii noastre şi poate chiar pentru generaţiunile
viitoare chestiunea de căpetenie care va trebui să formeze grija tuturor omenilor politici. Nu va fi
tărie în statul nostru până când nu vom duce buna stare , civilizaţiunea şi conştiinţa omenească
până în straturile ţărăneşti cele mai profunde”.
( Take Ionescu Discurs în Camera Deputaţilor 24 noiembrie 1910)

“ Suntem şi noi proprietari şi negăm oricărui alt partid dreptul de a vorbi exclusive în numele
proprietăţii mari. Şi tocmai de aceea fiindcă avem grija proprietăţii mari, am crezut că trebuie să
împiedicăm la orice moment al evoluţiunii noastre sociale şi politice să nu-şi piardă prima şi
esenţiala facultate a unei instituţiuni sociale adică aceea de a se adapta nevoilor societăţii în care
există. ….Proprietatea mare îşi are rostul ei îndeosebit după ceea ce înseamnă acest cuvânt în gura
fiecăruia dintre noi. Dacă prin proprietate mare înţelegem ceea ce există în alte state sub acest
nume, proprietatea de 500-1000 de ha, aceasta este admisibil; când proprietatea ajunge la zece mii
de ha , atunci în limba ţărilor civilizate nu se mai numeste proprietate mare ci proprietate
latifundiară. Şi nu cunosc nici o operă sociologică care să apere proprietatea latifundiară”

( Nicolae Filipescu, Dezbaterile Adunării Deputaţilor. sesiunea ordinară 1907-1908 sedinţa din 26
noiembrie 1907)
Fişa nr. 2
( Grupa de experţi nr.2.)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos şi identificaţi problema expusă, caracteristicile acesteia
precum şi liderii politici care au abordat-o şi soluţiile propuse .

“ De la tribuna Parlamentului o critică la adresa sistemului constituţional s-a auzit din partea lui
Vasile Gh. Morţun de orientare politică socialist. Demonstrând caracterul formal al libertăţilor
înscrise în Constituţia de la 1866 el se referea pe larg la spiritul discriminator în care erau aplicate
legile, mai ales împotriva ţăranilor. Blamând abuzurile săvârşite de autorităţi la sate, încălcări de
domiciliu, violenţe mai ales în preajma alegerilor, Morţun sublinia existenţa unei inegalităţi
politice şi juridice a claselor sociale. Aşa cum era alcătuită Adunarea aceasta nu reprezenta în mod
egal interesele populaţiei. Colegiul al III-lea format în realitate din oamenii aleşi de prefect, străini
de interesele ţărănimii ce trebuia desfiinţat prin introducerea votului universal”:
( Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare în România)

“ Aşa cum sunt alcătuite corpurile legiutoare acestea nu reprezintă toate interesele naţionale ;…
lipsesc reprezentanţii micii industrii, ai comerţului mic, dar mai ales reprezentanţii celei mai mari
părţi a populaţiei, ai ţărănimii”
( Constantin Dobrescu Argeş- Dezbaterile Adunării Deputaţilor 1895, 27 februarie)

“ Sinteza ideilor programatice conservator democratice o face Take Ionescu în discursul său de la
Cameră din 24 noiembrie 1910. În locul colegiului unic spre care liberalii se orientau, el rămânea
la două ( prin unirea colegiilor I şi II ) lărgirea lor prin extinderea circumscripţiilor electorale prin
înmulţirea numărului alegătorilor direcţi şi reducerea condiţiilor de adminisibilitate, în sfârşit
asigurarea dreptului de vot ţăranilor, şi în general libertatea alegerilor. Tot în domeniul electoral
conservatorii susţin reprezentarea minorităţilor.”
(Ion Bulei –Conservatori şi conservatorism în România)

“ Lărgirii dreptului de vot cerută de alte partide (dar după conservatori necerută de nimeni în ţară)
partidul lui P. P. Carp îi opunea lozinca: mai întâi în cultură realizarea unei bunăstări economice la
ţară şi numai după ce vom avea populaţia rurală cu ştiinţă de carte se va putea acorda fără
primejdie o lărgire a dreptului de vot”
( Ion Bulei- Conservatori şi consrvatorism în România)
Fişa nr. 3
( Grupa de experţi nr.3.)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos şi identificaţi problema expusă, caracteristicile acesteia
precum şi liderii politici care au abordat-o şi soluţiile propuse .

“ Azi nu se îndoieşte nimeni că în pământul României zac avuţii a căror dezvoltare ar putea
schimba cu totul viaţa noastră economică. Nu ne este permis să lăsăm aceste avuţii
neproducătoare. Datori suntem să primim cu bunăvoinţă capitalurile care s-ar consacra la acest
scop de unde ar veni ele şi să facem industriei şi comerţului toate înlesnirile, dar orice s-ar face în
această direcţiune avuţia noastră de căpetenie rămâne agricultura. Vom căuta să dam agriculturii
tot ce putem da”.
( Gheorghe Grigore Cantacuzino- Discurs în Dezbaterile Adunării Deputaţilor rostit la 16
ianuarie 1905)

“ Când dorim prosperitatea acestui colţ de ţară nu ne este egal cui revine câştigul şi avuţia. Nu
împărtăşim acele credinţe cosmopolite care, indiferent de rasă şi de neam, îşi iau ca scop fericirea
locuitorilor unei regiuni, oricare ar fi ei. Pentru ca belşugul să fie cum îl dorim noi, el trebueie să
revină în primul rând neamului românesc”
( Ion I C Brătianu – Dezbaterile Senatului 1898)

“ Am crezut întotdeauna şi nu am încetat niciodată de a crede şi am avut onoarea în acesată

Cameră să o spun încă de la 1884 că sunt partizan al capitalurilor străine, că fără ele nu se poate
dezvolta munca naţională şi că nu avem să ne temem de obiecţiune că capitalul străin înbogăţit va
pleca fiindcă capitalistul poate să plece dar lucrarea rămâne. ...ne trebuie o industrie şi pentru
aceasta avem nevoie de capitaluri.”
( Alexandru Marghiloman- Dezbaterile Adunării Deputaţilor 1903-1904,13 aprilie 1904)

“ Partidul liberal nu a fost nici în declaraţiile sale nici în întraega sa politică, contra introducerii
capitalurilor straine. Desminţirea acestei legende o dă istoria noastră economică întreagă. Dar noi
am zis totdeauna că statul are dreptul şi datoria de a se preocupa pentru ce scop vin aceste
capitaluri străine. Dacă vin pentru a pune în valoare munca şi bogăţia naţională, asociindu-se cu
dânsa şi lăsând în schimb o valoare echivalentă, o valoare comparabilă cu aceea pe care o ia
afluenţa lor, e desigur în interesul statului ca orice om de stat trebuie să se grăbească ca să
încurajeze venirea lor. Dacă însă întreprinderile au ca scop să speculeze şi să sece oricare bogăţii,
fără a lăsa valoare corespunzătoare în loc, desigur nu e o politică sănătoasă statului ca să le
încurajeze”
( Ion I. C. Brătianu - Dezbaterile Adunării Deputaţilor 1900-1901, 1 decembrie)

“ Pentru ca să putem ţine în Europa rangul la care năzuim trebuie să avem industrie căci numai ea
ne va putea da bogăţiile cu care să facem faţă exigenţelor unui stat modern; de la agricultură nu ne
putem aşteptat ceea ce o industrie ne poate da;”
( M. G. Orleanu – Dezbaterile Adunării Deputaţilor 1903-1904, 20 martie)
Fişa nr. 4
( Grupa de experţi nr.4)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos şi identificaţi problema expusă, caracteristicile acesteia
precum şi liderii politici care au abordat-o şi soluţiile propuse .

“ În chestia naţională situaţiunea noastră este clară şi netedă. Avem să ne abţinem cu toţii de la
orice act de agitaţie în afacerile interioare ale statului vecin şi în special ale monarhiei austro-
ungare. Monarhia austro-ungară, aşa cum este constituită, este o necesitate de prim ordin pentru
echlilibrul european, ca şi pentru siguranţa regatului nostru”
( D. A Sturdza în Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare în România)

“ Problema românilor din Transilvania nu era o simplă problemă de simpatie, ci o chestiune etnică
si politică. Ca si liberalul D.A. Sturdza conservatorul M. Balş releva că încercările de
deznaţionalizare ale românilor din Transilvania, sau din alte provincii româneşti aflate sub
stăpânirea unor puteri străine, periclitează existenţa statului român. Acest pericol trebuia văzut şi
de puterile europene care au înţeles rolul politic al României la Gurile Dunării. Prin urmare, este
de datoria Parlamentului , a oamenilor politici români de a arăta puterilor amice primejdiile
situaţiunii de faţă pentru a face la rândul lor demersurile necesare pe lângă aliaţiilor punându-se
capăt politicii de deznaţionalizare din Transilvania”
(Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare în România)

“ Dar, ne strigă d.Sturdza, e pericol în aşteptare, nu mai putem răbda. În momentul de faţă se
deznaţionalizează cele 3 milioane de români de dincolo de Carpaţi şi acesta este începutul propriei
noastre pieiri. La aceasta răspund cu linişte...că românul a învins în atâtea secole toate încercările
de deznaţionalizare şi nu astăzi va începe pericolul şi pentru aceasta nu avem nevoie nici de Liga
Culturală, nici de d. Sturdza, nici de nimeni... Nu e deci teamă de deznaţionlizare, e simplu o
cestiune de a şti dacă românii din Transilvania pot căpăta o ameliorare a soartei lor...
Prin urmare, lăsaţi cestiunea acesata naţională în sfera în care ea se poate mişca, lăsa-ţi-o în sfera
unei lupte care documentează în toate zilele unitatea de simţiri, de limbă, de gândire între noi şi toţi
românii, oriunde ar fi ei şi mulţumiţi-vă deocamdată cu atât. Căci a cere prea mult ar fi a sacrifica
prada pe umbră, a jertfi un prezent care se anunţă frumos pe o nălucă... “
(P.P.Carp –Dezbaterile Senatului, sedinţa din 24 decembrie 1894)

“ Nu am fost un stat de don Quişoţi, dar nici un stat de inconştienţi; de la dascălul din sat cu harta
Daciei traiane, cu numărătoarea ţerilor române stăpânite de alţii, până la omul politic, toţi chiar în
ziua în care iscăleau un tratat care ne lega cu Austria în sufletul lor sta scris cu litere de foc
Ardealul şi unitatea naţională. Toţi gândeau că situaţia nu era decât un provizorat , care va dura
cât vor dura împrejurările europene ce împiedicu unirea neamului.....Existenţa noastră nu este
bazată pe nici o dinastie care a strâns în jurul ei diferite provincii, nici pe o necesitate geografică,
existenţa noastră nu are alt temei decât suveranitatea naţională ieşită din unitatea naţională, din
omogenitatea noastră etnică, din unitatea noastră sufletească”
( Take Ionescu –Dezbaterile Adunării Deputaţilor sedinţele din 16-17 decembrie 1915)
 TEME DE DEZBATERE ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI LA 1900

Tema/Problema Caracteristicile Lideri politici Partide Soluţiile

dezbăzută temei/problemei politice care propuse
au abordat-o