Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Călătoria presupune un demers inițiatic, o evadare din concret într-o lume exotică, îndepărtată, un simbol al
paradisului pierdut. Dicționarul de simboluri, autor Jean Chevalier, afirmă: ,,Călătoria exprimă o dorință
profundă de schimbare interioară, o nevoie de noi experiențeˮ. Din punct de vedere spiritual, călătoria
constituie ,,seria de încercări pregătitoare inițieriiˮ (Jean Chevalier) și presupune o deplasare spre centrul
lumii/ Tărâm al Făgăduinței, echivalent cu un pelerinaj.
călătoria
Călătoria devine cadrul aventurii și presupune menținerea suspansului, precipitarea evenimentelor sau
schimbări bruște de situație. Protagoniștii înfruntă pericole, uneori se află în primejdie de moarte. Prin
călătorie și atingerea scopului ei se cristalizează visul omului de a-și depăși limitele condiției sale, dar
învingerea fricii de necunoscut.
Se dă textul:
Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește... Nici urmă de ierburi, nici pomi, nici izvoare...
Pocit, șchiop și searbăd, abia se târește... Și el naintează sub flăcări de soare...
Și drumu-ocolește mai mult, tot mai mult, În ochi o nălucă de sânge — în gât
Dar mica potecă sub pomi șerpuiește, Un chin fără margini de sete-arzătoare...
O tânără umbră de soare-l ferește, Nisip, și deasupra, cer roșu — ș-atât
Auzu-i se umple de-un vesel tumult, Și toți naintează sub flăcări de soare.
Și drumu-ocolește mai mult — tot mai mult.
Și tot fără margini pustia se-ntinde,
Iar el, el emirul, de-asemenea pleacă Și tot nu s-arată orașul preasfânt
Pustia l-așteaptă în largu-i s-o treacă... Nimic n-o sfârșește în zori când s-aprinde,
Prin prafu-i se-nșiră cămile și cai, Și n-o-nviorează suflare de vânt
Se mistuie-n soare Bagdadul, și piere, Lucește, vibrează, și-ntruna se-ntinde.
Mai șters decât rozul de flori efemere,
Mai stins decât visul pierdutului rai.