Tema: Particularitatile desfasurarii auditului intern

1. Auditul imobilizarilor
2. Auditul ciclului vinzari-creante-mijloace banesti

1. Auditul imobilizarilor
Scopul auditului imobilizarilor este stabilirea conformitatii metodicii de
evidenta a imobilizarilor utilizate în intreprindere cu prevedeile actelor legislative
si normative în vigoare în RM, în vedrea confirmarii veridicitatii datelor reflectate
în situațiile financiare în toate aspectele lor semnificative.
Sarcinile auditului ciclului dat vizeaza:
1. verificarea corectitudinii întocmirii, înregistraării documentelor primare,
corectitudinii formării valorii inițiale a imobilizarilor;
2. evaluarea evidentei analitice si sintetice a conturilor contabile aferente
imobilizarilor;
3. evaluarea corectitudinei nregistrarii în conturi a operatiunilor economice
implicate în ciclul dat;
4. verificarea respectarii de catre întreprindere a actelor normative si legislative, pe
operatiunile ciclului dat;
5. verificarea aspectelor calitative ale situatiilor financiare aferente conturilor de
evidență a imobilizarilor, a soldurilor si rulajelor care sunt reflectate în situatiile
financiare.
Documentele normative utilizate la exercitarea auditului imobilizarilor:
1. Codul Fiscal;
2. Legea RM cu privire la ”Licentierea unor genuri de activitati”,
3. Legea RM cu privire la „Dreptul de autor şi drepturile conexe”
4. Legea RM cu privire la „Piata hirtiilor de valoare”
5. Legea RM cu privire la „Marcile comerciale si denumirii locului de
provenienta a marfurilor”
6. Legea RM cu privire la „Leasing”
7. „Catalogul mijloacelor fixe si imobilizarilor necorporale”,
8. Regulamentul privind inventarierea, Ordinul MF RM nr.27 din 28.04.07;
9. Regulamentul cu privire la modul de evidenţă şi calculare a uzurii
mijloacelor fixe în scopul impozitări, Hotarirea Guvernului nr.289 din 14.03.07;
10. Standardele Naţionale de Audit;
11. Standardele Naţionale de Contabilitate, în special:
 S.N.C. 13 „Contabilitatea imobilizarilor necorporale”,
 S.N.C. 16 „Contabilitatea imobilizarilor”,
 S.N.C. 17 „Contabilitatea arendei”,
 S..N.C. 23 „Cheltuielile privind împrumuturile”;
 S.N.C. 25 „Contabilitatea investiţiilor”;
 S.N.C. 28 „Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate”;
 Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a
întreprinderilor.
Sursele de informatii, utilizate în desfasurarea auditului imobilizarilor includ:
1. licentele, patentele, documentele aferente inregistrarii emblemelor
comerciale si drepturilor de autor etc.;
2. facturile fiscale si de expeditie, actele de achizitie, facturile invoice,
declaratiile vamale aferente procurarii imobilizarilor;
3. în cazul crearii cu forte proprii a imonilizarilor nemateriale si materiale –
toate documentele primare aferente crearii: facturile, tabelele de pontaj, borderoul
de calcul a uzurii mijloacelor fixe si amortizarii activelor nemateriale etc.;
4. extrasele primite de la organele de cadastru ce atesta dreptul de proprietate
asupra imobilului (terenuri, cladiri).

In componenta imobilizarilor intra:

imobilizari necorporale
imobilizari corporale
Pentru imobilizarile necorporale auditorii obtin dovezi de confirmare a
urmatoarelor aspecte calitative:
 Existenţa – presupune acumularea dovezilor pentru confirmarea precum că
imobilizarile necorporale procurate de întreprindere se află la întreprindere şi sunt
utilizate în scopurile pentru care au fost procurate. Aici auditorul obţine o listă a
imobilizarilor care include denumirea Imob.Necorporale(IN), valoarea iniţială,
amortizarea acumulată, valoarea de bilanţ. Apoi se compară datele aferente IN din
Registrul IN cu datele din cartea mare. În cazul depistării divergenţelor dintre date
– se cere o explicaţie de la client.
Drepturi si obligatii- întreprinderea dispune de documentele necesare ce
confirmă dreptul de proprietate asupra brevetelor de invenţii, mărcilor comerciale,
licenţelor şi altor tipuri de IN reflectate în rapoartele financiare. Se verifică
înregistrarea acestora in modul stabilit de legislaţie (la AGEPI – Agenţia de Stat
de Proprietate Intelectuală), în special a contractelor de licenţă (contracte de
transmitere a dreptului de proprietate sau de utilizare).
Plenitudine – toate tranzacţiile şi faptele economice legate de IN au fost
reflectate în evidenţa contabilă, precum şi sancţionarea acestora în modul
corespunzător;
 Evaluarea – IN sunt evaluate şi reflectate în contabilitatea întreprinderii în
corespundere cu cerinţelor S.N.C. sau S.I.C., în dependenţă de tipul de intrare, se
verifică dacă au evaluate IN de persoană terţă competentă, metodele de evaluare
utilizare, reflectarea corectă a rezultatelor evaluării în contabilitate etc.
Prezentarea şi dezvăluirea – presupune că întreprinderea a clasificat corect IN
în Bilanţul contabil şi în anexele la acesta. Situația financiară trebuie să conţină
informaţie aferentă clasificării IN pe anumite grupe (categorii) de obiecte, despre
suma amortizării acumulate, metodele de calculare a amortizării şi mărimea
amortizării calculate în perioada de raportare etc.
Este important de verificat existenta efectiva la întreprindere a IN si
corespunderea datelor privind componenta lor la finele anului cu datele reflectate
in anexa la bilanţul contabil cu scopul convingerii ca aceste active nemateriale
exista real.
Auditul imobilizarilor corporale (IC) se determină pe fiecare componentă
separat şi reieşind din aspectele calitative ale situațiilor financiare:
 Existenţa – presupune acumularea dovezilor pentru confirmarea precum
că IC procurate de întreprindere se află pe teritoriul întreprinderii şi sunt utilizate
în scopurile pentru care au fost procurate;
 Drepturi si obligatii – întreprinderea dispune de documentele necesare ce
confirmă dreptul de proprietate asupra IC reflectate în situațiile financiare;
Plenitudine – toate mijloacele fixe, ce apartin intreprinderii, sunt luate la
evidenta, valoarea IC in curs de executie, terenurile, resursele naturale sunt
inregistrate in bilantul contabil, suma uzurii mijloacelor fixe si epuizarii resurselor
naturale in marime totala este calculata si reflectata in perioadele de gestiune
corespunzatoare; in contabilitate sunt reflectate toate datele aferente iesirii sau
miscarii IC , soldurile aferente conturilor din evidenta analitica corespund
soldurilor evidentei sintetice si datelor din Cartea Mare si situațiile financiare.
 Evaluarea – se verifica corectitudinea formarii valorii initiale a
impbilizărilor (imobilizări corporale in curs de executie, mijloacele fixe, terenuri,
resurse naturale); corectitudinea inregistrarii cheltuielilor si veniturilor aferente
iesirii IC si uzurii mijloacele fixe in conformitate cu prevederile legislatiei fiscale.
 Prezentarea şi dezvăluirea – presupune că întreprinderea a clasificat
corect mijloacele fixe în Bilanţul contabil şi în anexele la acesta. Situația
financiară trebuie să conţină informaţie aferentă clasificării mijloacelor fixe pe
anumite grupe (categorii) de obiecte, despre suma uzurii acumulate, metodele de
calculare a uzurii şi mărimea uzurii calculate în perioada de raportare, date despre
capitalizările de dobândă, arenda finanţată, activele necesare casării etc. Se
verifica daca cheltuielile si veniturile aferente iesirii IC sunt reflectate dupa
metoda calcularii in conformitate cu SNC in perioada de gestiune corespunzatoare.
Auditul mijloacelor fixe prevede verificarea tuturor intrărilor, mişcarilor si
ieşirilor. In acest scop auditorul controlează documentele de intrare (facturile de
expediţie, facturile fiscale, actele de primire-predare, actele de punere in
funcţiune). La majoritatea întreprinderilor lipsesc actele de primire-predare si de
punere in funcţiune a mijloacelor fixe. Pe toate aceste acte, documente contabile
trebuie sa fie înscris codul fiscal al unitatii respective.
De către auditor se verifica mijloacele fixe puse în funcţiune si cele care se
afla la depozit pentru a constata daca întreprinderea nu calculeaza uzura si pentru
mijloacele fixe de la depozit. Se verifica componenta mijloacelor fixe conservate
si daca nu se calcula uzura pe aceste mijloace. La fel se verifica cit de corect sunt
incluse cheltuielile de achiziţionare, de transportare, taxele, cheltuielile de
montare, cit si daca in costul lor nu s-a inclus TVA.
Nu se include in costul mijloacelor fixe defectele reparate datorita apariţiei
lor in timpul transportării, aceste cheltuieli se trec la consumuri sau cheltuieli in
dependenta de destinaţia mijlocului fix procurat. La dorinţa auditorului poate fi
petrecuta inventarierea mijloacelor fixe cu scopul verificării existentei reale a
acestor mijloace fixe cu datele din registrele contabile. Pentru aceasta prin ordinul
conducătorului întreprinderii se creează o comisie din care fac parte: minim un
reprezentant din partea firmei de audit, contabilul răspunzător de sectorul dat,
contabilul sef si magazionerul (pentru mijloacele fixe aflate la depozit) sau
persoana cu răspundere materiala întărita după aceste mijloace fixe.

2. Auditul ciclului vînzări-creanțe-încasări

Scopul auditului ciclului vânzari-creante-incasari este stabilirea
conformitatii metodicii de evidenta contabilă a operatiilor aferente ciclului vînzări-
creante-încasari utilizate in intreprindere cu prevedeile actelor legislative si
normative in vigoare in RM, in vedrea confirmarii veridicitatii datelor reflectate in
situatiile financiare in toate aspectele lor semnificative.
Sarcinile auditului ciclului dat vizeaza:
1. verificarea corectitudinii întocmirii, înregistrării documentelor primare,
implicate in ciclul vânzari-creante-incasari;
2. evaluarea evidentei sintetice si analitice aferente conturilor contabile,
implicate în ciclul vânzari- creante-incasari;
3. evaluarea corectitudinii reflectării în conturi contabile a operat iilor
economice aferente ciclului vânzari-creante-incasari;
4. verificarea respectării de către întreprindere a actelor normative si
legislative în vigoare;
5. testarea aspectelor calitative ale rapoartelor financiare, aferente conturilor
destinate evidentei veniturilor, creantelor, mijloacelor bănesti, a soldurilor si
rulajelor.
Documentele normative utilizate la desfasurarea auditului ciclului vînzări-
creante-încasări:
1. Codul civil al RM;
2. Codul vamal al RM;
3. Codul fiscal;
4. Standardele nationale de contabilitate, în special:
 SNC 18 „Venitul”; SNC 11 „Contractele de constructie”; SNC 6
„Particularitatile contabilitatii la intreprinderile agricole”;
 SNC 62 „Contabilitatea in partida simpla”;
 SNC 4 „Particularitatile contabilitatii la intreprinderile micului business”.
Sursele de informatii, utilizate in desfasurarea auditului ciclului vînzări-
creante-încasări cuprind:
 1. documentele de casă – dispozitiile de încasare si de plată, registrul de
casă, registrul casierului operationist;
2. extrasele de cont, ordinile de plată trezoreriale, ordinile de plată, cecurile
bancare, contractele de deschidere a acreditivului, cererile de cumpărare-vînzare a
valutei, ordinile de plată în valută străină;
3.contractele încheiate cu clientii aferente transportării produselor,
corespondenta cu clientii, pretentiile înaintate de către clienti;
4. facturile fiscale, facturile de expeditie, facturile aferente miscării interne,
declaratiile vamale etc.;
5. jurnalele-ordere aferente conturilor corespunzătoare, registrul vînzărilor;
6. datele din Cartea Mare si situatiile financiare;
7. contractele aferente livrării produselor, prestării serviciilor, actele de
îndeplinire a lucrărilor.
Obiectivele auditului ciclului vânzări-creante vizeaza urmatoarele aspectele
calitative ale situatiilor financiare:
existenţa – presupune acumularea dovezilor in vederea confirmarii faptului
daca vînzările înregistrate corespund unor livrări reale către clienţii existenţi.
Auditorul verifică daca: înregistrarea vînzărilor este justificată de documente de
livrare autorizate şi de comenzi ale clienţilor aprobate (se examinează facturile şi
comenzile, se identifica persoanele care au dreptul la semnarea facturilor fiscale,
facturilor de expediţie, verificându-se semnăturile si ştampilele) , creditarea este
autorizată înaintea livrării de facto a bunurilor (se examinează comenzile şi
existenţa semnăturilor persoanelor autorizate), facturile sunt numerotate şi
evidenţa succesiunii lor numerice este ţinută corect (se verifică integritatea
succesiunii numerice a facturilor, se verifica daca toate facturile anulate sunt
înregistrate si păstrate) , reclamaţiile beneficiază de o verificare independentă (se
verifică independent dosarele de corespondenţă cu clienţii).
plenitudine – toate operaţiile aferente vânzărilor existente sunt înregistrate.
Auditorul verifică daca: documentele de livrare şi facturile de vînzare sunt
numerotate şi evidenţa succesiunii lor este corect ţinută, documentele de livrare
sunt corelate cu facturile de vînzare şi cu comenzile corespunzătoare ale clienţilor
(se confruntă documentele de livrare cu facturile de vînzare şi cu înregistrările din
registrul vînzărlor şi din registrul conturilor de vânzări).
evaluare şi măsurare – se verifica daca vînzările înregistrate corespund
cantităţii de bunuri livrate şi sunt corect facturate şi înregistrate. Auditorul
determină preţurile, condiţiile, cheltuielile de transport; daca reducerile sunt
autorizate, daca preţurile de vînzare unitare sunt aprobate; se recalculă informaţiile
din facturile de vînzare, se confruntă înregistrările din registre cu facturile, se
confruntă detaliile din facturi cu documentele de livrare, cu listele de preţuri
aprobate şi comenzile clienţilor.
prezentare şi dezvăluire – se constata daca operaţiunile aferente vînzărilor
sunt corect transferate în fişierul creanţelor clienţi şi corect sintetizate. Totalurile
din registre se confruntă cu datele din cartea mare, cu datele din raportul financiar,
veniturile din vînzări sunt reflectate în perioada corectă.
La exercitarea auditului o deosebită atenţie se acordă verificării dacă
creanţele sunt corect însumate şi datele evidenţei analitice se concordă cu registrul
sintetic a oricărui cont de creanţe.
Majoritatea testelor aplicate conturilor de creanţe-clienţi şi de provizioane privind
creanţele incerte sînt bazate pe balanţa de verificate cronologică (pe vechimi). O
balanţă de verificare cronologică (pe vechimi) este o listă a soldurilor din fişierul
sistematic al creanţelor-clienţi la data închiderii bilanţului contabil. Ea cuprinde
soldurile individuale ale datoriilor clienţilor şi o clasificare a fiecărui sold pe
intervale de timp scurte între data vînzării şi data închideri bilanţului. Una din
procedeele de audit a creanţelor care se aplică în practică este solicitarea şi
confirmarea. Auditorul selectează un anumit număr de clienţi, cărora li se vor
trimite solicitări de confirmare a soldurilor, dar se poate de confirmat şi rulajele cu
clientul anumit pentru toată perioada verificată.
Pentru confirmarea creanţelor-clienţi se folosesc 2 tipuri generale de
confirmări:
 Confirmare pozitivă – este un comunicat adresat debitorului prin care i se
cere să confirme direct dacă soldul menţionat este corect sau incorect. Mai există
confirmare pozitivă în alb – cînd debitorului nu i se indică suma de conformat (se
consideră mai fiabile); sau confirmare de factură – se confirmă o factură în parte şi
nu soldul.
 Confirmare negativă – este un comunicat adresat debitorului prin care se
solicită răspuns numai atunci cînd debitorul nu este de acord cu suma menţionată.
Este important de determinat bine şi dimensiunea eşantionului folosit pentru
confirmarea clienţilor, de ţinut cont de eroarea tolerabilă, riscul inerent (volumul
relativ al totalului creanţe-clienţi), riscul de control, tipul de confirmare (la cele
negative – eşantion mai mare). Dacă se determină diferenţe dintre datele primite
de la debitori cu datele reflectate in contabilitate, atunci se analizează diferenţele şi
motivul acestora, spre exemplu:
- Plata a fost deja făcută de cumpărător, dar nu a fost înregistrată la clientul
de audit;
- Bunurile nu au fost primite (perioada de transportare);
- Bunurile au fost restituite;
- Erori de înregistrare;
- Sume disputate.
De asemenea, la compartimentul de creanţe auditorul va verifica
urmatoarele:
1) Contractele cu cumpărătorii (daca ele exista), termenii de livrare si de
achitare;
2) Lista debitorilor întreprinderii;
3) Data apariţiei creanţei (pâna la 30, 90 ,180 etc zile);
 4) Daca clientii sau cumparatorii avind datorii fata de agentul economic i se
mai elibereaza alte partide de produse, marfuri, sau presteaza servicii;
5) De asemenea se cor verifica şi celelalte conturi de creanţe, adică
avansurile acordate, creanţele personalului întreprinderii etc.

În exercitarea auditului mijloacelor bănesti, auditorii acumulează dovezi

pentru a confirma urmatoarele aspectele calitative ale rapoartelor financiare:
existenta – presupune acumularea dovezilor in vederea constatarii faptului
ca operatiunile aferente evidentei mijloacelor bănesti în casierie si conturile
bancare sunt confirmate documentar.
Existenta soldurilor mijloacelor bănesti este confirmata de rezultatele
inventarierii si de actele de verificare emise de banca.
drepturi – auditorul verifică daca intrările de mijloace bănesti reflectate în
eviden a contabilă realmente apar in întreprinderii, miscările de mijloace bănesti
în valută străină se desfăsoară în conformitate cu cerintele legislatiei în vigoare
(ex: repatrierea banilor trebuie să fie desfă urată în termenele prevăzute de actele
normative), în documentele bancare si de casă nu sunt corectări.
plenitudine – se verifica daca: în contabilitate sunt reflectate toate intrările
de mijloace bănesti, în jurnalele ordere aferente evidentei mijloacelor bănesti sunt
înregistrate toate sumele aferente stingerii creantelor, rulajele si soldurile pe
conturile analitice si sintetice coincid cu datele din Cartea Mare.
evaluaresi măsurare - operatiile înregistrate în documentele primare,
registrele contabile corespund datelor reflectate în situațiile financiare, toate
sumele aferente miscării mijloacelor bănesti sunt reflectate în contabilitate.
prezentare şi dezvăluire –presupune că întreprinderea a clasificat corect
mijloacele bănesti în situațiile financiare. In cursul exercitarii auditului
mijloacelor banesti, auditorul are obligatia de a verifica si documentele băneşti de
care dispune intreprinderea cum ar fi: foi de odihna, foi de tratament, circulatoare -
abonamente, carduri bancare, hârtii de valoare. Pentru aceasta se verifica soldul
din bilanţul contabil cu suma efectiva a acestor documente. Toate aceste
documente menţionate se păstrează in safeul întreprinderii.
La exercitarea auditului mijloacelor bănesti auditorii aplică următoarele
proceduri de audit: examinarea, recalcularea, inventarierea mijloacelor bănesti din
casierie, confirmarea soldurilor prin solicitarea unor confirmări de la fiecare
bancă sau altă instituţiе financiară сu care colaborează întreprinderea.

Tema : Auditul raportului financiar

1Verificarea corectitudinii întocmirii bilanţuli contabil.
2 Verificarea imobilizărilor.
 3 Verificarea mărfurilor şi materialelor.
4 Verificarea creanţelor.
5. Verificarea mijloacelor băneşti.
6. Verificarea capitalului propriu.
7. Verificarea datoriilor.
8. Verificarea rezultatului financiar.

Informaţia privind structura şi situaţia financiară a întreprinderii este

necesară pentru emiterea ulterioară a unu raport de audit justificat privind
autencitatea raportului financiar. La verificările de audit privind activitatea
economico – financiară a întreprinderii în calitate de bază informaţională pentru
auditorii sunt utilizaţi indicatorul raportului financiar, registrele şi documentele
primare.
Responsabilitatea pentru veridicitatea, plenitudinea oportunitatea prezentării
raportului financiar o poartă conducătorul întreprinderii. La întocmirea raportului
finaciar se ţine cont de bazele conceptuale a SNC conform legislaţiei. Toate
persoanele juridice de pe teritoriul R.M cu excepţia instituţiilor bugetare
întocmesc şi prezintă rapoartele financiare ce includ:
1) bilanţul contabil (forma nr.1);
2) raportul de profit şi pierderi (forma nr.2);
3) rapotul privind circulaţia capitalului propriu (forma nr.3);
4) raportul privind afluxul de mijloace băneşti (forma nr.4);
5) anexa la bilanţul contabil (forma nr.5);
6) anexa raportului privind rezultatele financiare (forma nr.6);
7) nota explicativă;

Verificarea corectitudinii întocmirii bilanţului contabil

Verificarea corectitudinii întocmirii bilanţului contabil are la bază
următoarele momente:
1) datele din articolul bilanţului la începutul perioadei trebuie să corespundă
cu datele bilanţului pentru perioada precedentă, dacă au modificări în bilanţ la
începutul perioadei în comparaţie cu anul precedent trebuie prezentate explicaţii;
2) datele reflectate în articolele bilanţului întocmit la sfîrşitul perioadei
trebuie să fie justificate prin inventariere;
3) sumele din bilanţ privind decontările cu organele financiare, instituţiile
bancare trebuie convenite cu acestea şi trebuie să fie identice;
4) datele bilanţului contabil final trebuie să corespundă rulajelor şi soldurilor
din cartea mare;
5) datele bilanţuilu la început şi la sfîrşitul anului trebuie să fie comparabilă,
orice devieri ce apar în metodologia formări unui şi aceluiaşi articol trebuie să fie
explicat.
 Verificarea imobilizărilor.
În componenţa imobilizărilor intră:
imobolizări corporale;
imobolizărinecorporale;
imobilizări financiale
La verificarea acestor active incluse în bilanţ se ţine cont de 2 momente de
bază:
a. trebuie de convins dacă activele sunt incluse corect în componenţa
imobolizărilor corporale și imobolizărilornecorporale, că ele există în
realitate;
b. e necesar de verificat corectitudinea evidenţei privind intrarea şi ieşirea
activelor, precum şi calcularea corectă a amortizării şi uzurii. Se verifică
existenţa efectivă aimobolizărilornecorporale şi corespunderea datelor
privind componenţa lor la finele anului cu cele din anexa nr.5 pentru a se
convinge că aceste active într-adevăr se utilizează.
Mijloacele fixe luate în chirie se supun verificării pentru a stabili necesitatea
arendării lor şi termenul de arendă.
Intrarea mijloacelor fixe incluse în bilanţ se verifică cu datele privind
punerea lor în funcţiune cu actele de primire – predare şi alte documente primare.
Eşirea mijloacelor fixe se verifică justificare şi conţinutul proceselor –
verbale, piesele şi materialele obişnuite din lichidare predarea lor la depozit ţinînd
cont de valoarea probabilă ramasă.
Examinînd documentele trebuie de convins că obiectele incluse în acte într-
adevăr au fost lichidate, deoarece practica posedă cazuri cînd unele obiecte vechi
care au fost lichidate continuau să funcţioneze, iar cele noi ce trebuiau să le
înlocuiască se sustrăgeau, se verifică exactitatea întocmirii documentelor primare
din punct de vedere economic şi juridic.
Se verifică corectitudinea calcului uzurii şi a amortizării şi includerea
acestora în costuri şi cheltuieli.
La verificarea reparaţiei mijloacelor fixe se ţine cont de tipul reparaţiei
curentă sau capitală se examinează corectitudinea includerii cheltuielilor în
componenţa cheltuielilor, cheltuielilor în funcţie de destinaţie sau în costul
activului. Etapa finală include examinarea informaţiei privind mişcarea acestor
active în anexa bilanţului forma nr.5 şi nota explicativă.

Verificarea mărfurilor şi materialelor

În componenţa de stocuri şi materiale conform SNC intră:
materiale
producţie nefinită
produse finite
mărfuri
omvsd
 O deosebită atenţie se acordă operaţiilor înregistrate înainte şi după data
efectuării inventarierii, doarece aici se poat structura nereguli. Se verifică dacă
lipsurile constatate la inventariere au fost date la scăderi şi incluse în componenţa
cheltuielilor, iar plusurile trecute la intrări majorînd venitul.
Auditorul urmăreşte ca nu cumva plusurile depistate să rămînă neînregistrate
cu scopul de a fi retrase sau de acoperi eventuale lipsuri. Lipsurile în limita normei
se înregistrează în baza deciziei conducerii.
Se verifică dacă normele stabilite sunt corecte ţinînd cont de natura
bunurilor, anontimp şi durată de păstrare. Drept surse pentru verificarea
înregistrării plenitudinii intrării stocurilor servesc evidenţele sintetice şi analitice a
conturilor 211, 213, 215, 216, 217.
Se verifică dacă la întreprindere se respectă regulamentul privind
componenţa omvsd modul de calculare a uzurii şi includerii în componenţa
veniturilor şi cheltuielilor.

Verificarea creanţelor
Întreprinderea sistematic efectuează decontări cu cumpărătorii, clienţii,
persoane gestionare, buget şi alţi debitori.
Organizarea corectă a contractului privind decontările duce la întărirea
disciplinei contractuale la micşorarea creanţelor la acelerarea mijlocelor circulante.
Verificarea creanţelor include verificarea facturilor comerciale (221); corecţii
la creanţe dubioase (222); avansuri acordate (224); decontări cu bugetul (225);
creanţe cu personalul (227); alte creanţe.
Aceste conturi urmează a fi verificate referitor la corespondenţa soldurilor
incluse în bilanţ cu datele din cartea mare.
Se verifică corespondenţa conturilor analitice şi sintetice privind decontările
cu bugetul şi instituţiile bancare sumele căroara trebuie să fie identice şi convenite
cu acestea.
În caz de depistare a abaterilor auditorul propune corectări care contabilul
trebuie sa le introducă. Verificarea creanţelor încep cu analiza documentelor ce
reflectă inventarierea decontărilor. Iventarierea creanţelor constă în depistarea
soldurilor reflectate în documente ,provenienţa lor, termenul apariţiei şi realitatea
acesteia.
Pentru obţinerea informaţiei despre situaţia creanţelor se utilizează
confirmarea directă a sumelor din partea clienţilor.
În baza datoriilor ce figurează în bilanţ în sumă totală şi confirmate de
fiecare debitor sunt scoase la iveală creanţele cu termenul expirat.
 La examinarea corecţiilor la datoriile dubioase se verifică dacă reazerva
creată se utilizează numai pentru casarea creanţelor comerciale şi nu a altor tipuri
de creanţe.
Verificarea creanţelor legate de personal se începe cu cercetarea soldurilor
analitice şi stabilirea concordanţei cu contul sintetic 227.
Se verifică modul de respectare la întreprinderea regimului unde este stabilit
ca avansurile spre decontare se acordă persoanelor ce prezintă la termen dări de
seamă privind utilizarea sumelor de avans, se verifică dacă avansul nu se acordă
persoanelor nescriptice (care nu fac parte din organizaţie).
Dacă avansurile au fost acordate pentru procurarea unor materile, se verifică
dacă cantitatea acestor valori materiale indicate în documentele primare au fost
date la depozit.

Verificarea mijloacelor băneşti

La verificarea corectitudinii reflectării în bilanţ a mijloacelor băneşti nu
trebuie de limitat, doar la compararea soldurilor din cartea mare cu datele din
bilanţ.
Se verifică selectiv corectitidinea ţinerii operaţiilor de casa şi a celor din
contul curent nu mai puţin de 4 luni cu participarea tuturor registrelor şi a
documentelor primare.
Se verifică modalitatea de păstrare, utilizare şi evidenţă a mijloacelor
băneşti, se verifică respectarea exactităţii întocmirii documentelor privind
operaţiunile de intrare şi eliberare a banilor.
Auditorul determină dacă la întreprindere se efectuează inventarierea
mijloacelor băneşti în numerar.
Prin intermediul analizei şi verificării creanţelor neachitate se verifică
evidenţa plăţilor pentru diferite bunuri sauservicii dar nereflectate în contabilitate.
Se verifică decontările ce se efectuează prin virament care de asemenea nu
exclud posibilitatea abuzurilor. Se verifică dacă nu cumva există numerar primit
de la bancă, dar neînregistrat.În numerar se verifică transferarea prin virament
pentru creanţele neexistente sau servicii acordate.
În operaţiile de vînzare şi presatarea serviciilor se verifică plenitudinea
reflectării banilor intraţi în cont. Urmează a lua în considerare faptul că înaintea
întocmirii bilanţului contabil are loc reevaluarea tuturor articolelor bilanţului ce
conţin mijloce bănesti în valută străină.
Se verifică corectitudinea şi justeţea completării raportului privind fluxul de
mijloace băneşti examinîndu-se în primul rînd dacă întreprinderea a divizat corect
sumele mijloacelor băneşti pe tipuri de activităţi, deoarece de corectitudinea
divizării depind unii indicatorii ce ajung la utilizatorii rapoartelor financiare şi care
le permit să aprecieze influenţa tipurilor de activităţi asupra situaţiei financiare. Se
verifică corespunderea datelor reflectate în raport cu datele registrelor de încasări
şi plăţi.
 Verificarea capitalului propriu
Deoarece în R.M îşi desfăşoară activitatea întreprinderea cu diverse forme de
proprietate apare necesitatea de a verifica corectitudinea ţinerea evidenţei mişcării
surselor de mijloace proprii adică, a capitalului propriu.
În procesul verificării se ţine cont de competenţa capitalului propriu care
poate include capital statutar, capital suplimentar, capital secundar, rezerve, profit
nerepartizat.
Se verifică corespunderea mărimii capitalului statutar din bilanţ cu datele
documentelor de constituire.
Se verifică ca pe parcursul anului de gestiune modificarea capitalului statutar
în societăţile pe acţiuni să se facă cu hotărîrea adunării generalea acţionarilor.
Capitalul statutar poate fi majorat prin emisiunea suplimentară de acţiuni sau
mărirea valorii nominale a acţiunilor plasate în vînzare şi pe seama profitului
nerepartizat.
Conform legislaţiei întreprinderea creează capitalul de rezevă ca o măsură
de precauţie pentru înlăturarea riscului în desfăşurarea normală a activităţii. La
verificarea rezervelor se ţine cont de următoarele momente:
1) rezervele se fac în corespundere cu documentul de constituire a
întreprinderii din contul profitului rămas la disspoziţia întreprinderii
2) mărimea rezervelor se face conform legislaţiei în dependenţă de forma
organizatorică – juridică şi conform statului
La verificarea profitului net se ţine cont de corectitudinea reflectării
utilizării profitului net şi a profitului nerepartizat ţinîndu-se cont de decizia
proprietarilor. Se verifică corectitudinea calculării devidentelor. Se verifică
corespunderea sumelor din evidenţa contabilităţii cu cele reflectate în raport
privind capitalul propriu la care se ţine cont deconcordanţa datelor din raport şi
bilant şi corectitudinea delimitărilor surselor de finanţareîn propriu şi
împrumutate.

Verificarea datoriilor
În contabilitate şi rapoartele financiare datoriile se divizează în:
datorii financiare;
datorii calculate;
datorii comerciale;
Soldurile neachitate la sfîrşitul anului privind creditele şi împrumuturile se
reflectă în 4 articole ale bilanţului:
credite pe termen lung;
credite pe termen scurt;
împrumuturi pe termen lung;
împrumuturi pe termen scurt;
 Pe parcursul verificării se stabileşte:
a) pentru ce scop a fost utilizat creditul şi dacă corespunde cu destinaţia;
b) plenitudinea şi oportunitatea stingerii creanţelor utilizate extrasele
conturilor de la bancă;
c) achitarea dobînzii şi corectitudinea trecerii dobînzii la cheltuieli;
d) legalitatea şi temeinicia acordării creditelor pentru diferite necesităţi;
e) corectitudinea ţinerii evidenţei contabile la conturile 411; 412; 511; 512;
f) concordanţa datelor acestor conturi cu datele cărţii mari şi bilanţul
contabil;
Se verifică de asemenea datoriile comerciale în acest scop se confruntă
soldurile evidenţei analitice cu cel sintetic 521; 522; 523; cu cartea mare şi bilanţul
contabil.
Se verifică operaţiunile de decontare cu fiecare furnizor confruntînd datele
din documentele primare cu registrele ce reflectă acumularea datoriilor pentru a
stabili data şi caracterul fiecărei, temeinicia preţului, plenitudinea luării la evidenţă
a valorii materiale.
Se verifică dacă la întreprindere se respectă condiţia includerii în
componenţa veniturilor a datoriilor nereclamate la care a expirat termenul.
Se verifică cum se reflectă actele normative privind calcularea retribuţiilor,
reţinerile din salariu.
Se verifică datoriile faţă de buget, felurile de plăţi la buget, exactitatea
calculării, oportunitatea transferării şi determinarea motivelor privind sumele cu
termen expirat. Avînd în vedere că inspectoratul fiscal sistematic controlează
starea decontărilor la buget în procesul verificării. Se studiază temeinic actele de
control întocmite de inspecţia fiscală.

Verificarea rezultatului financiar

Raportul de profit şi pierderi se consideră una din cele mai importante, mai
esenţiale părţi ale raportului financiar.
În baza acestui raport poate fi determinat coeficientul rentabillităţii care ne
asigură informaţia privind eficienţa activităţi întreprinderii.
Pentru a aprecia cum se desfăşoară activitatea întreprinderii în dinamică este
necesar de a studia coeficientul rentabilităţii nu numai pe perioada de gestiune, dar
pe cîteva perioade.
Sarcina auditorului este de-a verifica datele reflectate în raport şi
corespunderea acestora cu datele din registrele de evidenţă a veniturilor şi
cheltuielilor.
Rezultatele financiare reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli de
aceea se verifică dacă întreprinderea îşi respectă principiile:
 1) cheltuieli şi venituri se reflectă în evidenţa în perioada de gestiune în care
a avut loc indiferent de momentul plăţii;
2) veniturile şi cheltuielile ocazionale de aceleaşi operaţiuni se reflectă în
evidenţă concomitent;
3) cheltuielile trebuie reflectate în evidenţă la momentul efectuării acestuia;
4) venitul se constată atunci cînd există posibilitatea de a obţine venitul;
La verificarea rezultatului financiar se analizează detaliat componenţa
veniturilor şi cheltuielilor reflectate în clasa 6 şi 7 de conturi.
Se verifică repartizarea corectă a veniturilor şi chetuielilor între perioada de
gestiune. Profitul net al întreprinderiii se reflectă în contul 351, de aceea trebuie de
verificat corectitudinea formulelor contabile privind închiderea conturilor de venit
şi cheltuieli. Se verifică pe parcursul întocmirii rapotului trimestrial să nu fie
închise conturile de venit şi cheltuieli, deoarece în această perioadă rezultatul
financiar se determină fără întocmirea registrelor contabile.