ISBN: 978-973-745-126-2

Protecþia Civilã – Arma Vieþii

Semnat de regele Carol al II-lea, la 28 februarie 1930, Înaltul Decret

Regal aproba Regulamentul Apãrãrii Pasive contra atacurilor
aeriene. Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 69 din 23 martie
1930, documentul consfinþea apãrarea pasivã drept „organizaþia
învestitã cu pregãtirea ºi protecþia populaþiei civile, valorilor
materiale ºi spirituale pe timp de rãzboi” (cf. col. (r.) Gheorghe-Florea
Creangã-Stoileºti, Istoria Apãrãrii Civile, Editura Porto-Franco, Galaþi
1993, vol. 1, pag. 198). Scopul mãsurilor cuprinse în Regulamentul
nr. 10 era de a „limita efectele bombardamentelor aeriene asupra
populaþiei ºi resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecþia
directã, fie micºorând eficacitatea atacurilor”.
Era o nouã etapã în dezvoltarea apãrãrii pasive din România, care
începuse prin înfiinþarea, la 20 noiembrie 1924, a ªcolii Apãrãrii
contra Gazelor, integratã la 1 ianuarie 1925 în nou-creatul Serviciu al
Apãrãrii Contra Gazelor – SACG, din Armata Românã, serviciu care
mai cuprindea „laboratorul de cercetãri ºi atelierul de reparat mãºti”
(op. cit., pag. 176).
3
Intratã în funcþiune odatã cu publicarea, în Monitorul Oficial, a
Regulamentului Apãrãrii Pasive contra atacurilor aeriene,
apãrarea pasivã era subordonatã Ministerului de Interne, care avea sã
elaboreze ºi sã organizeze, prin specialiºtii sãi, primele instrucþiuni,
regulamente, echipe ºi aplicaþii de apãrare civilã colectivã.
Pe timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, structura a funcþionat în
Comandamentul Apãrãrii Pasive din Ministerul Aerului ºi Marinei, iar
în perioada postbelicã a „Rãzboiului Rece”, concepþia ºi structurile
organizatorice, care funcþionau în Ministerul Forþelor Armate, au fost
influenþate de potenþialul pericol al folosirii, de cãtre inamic, a
armelor de nimicire în masã, în mod deosebit a armei nucleare.
Prin Decretul nr. 24 din 17 ianuarie 1952 se înfiinþa Apãrarea Localã
Antiaerianã ºi Comandamentul Apãrãrii Locale Antiaeriene, cu
primele state-majore regionale ºi servicii specializate la nivelul
localitãþilor ºi unitãþilor economice.
Primul instrument legislativ modern, care consfinþea implementarea
concepþiei moderne de apãrare civilã era Legea nr. 2/1978; în
aceastã perioadã se contura ºi doctrina pregãtirii populaþiei ºi a
factorilor de decizie pentru a rãspunde în cazul producerii
dezastrelor.
4
Transformãrile de dupã 1989 au produs ºi perfecþionarea
activitãþilor de Protecþie Civilã, la 11 mai 1990 România ratificând
Protocoalele Adiþionale nr. 1 ºi 2 la Convenþiile de la Geneva din 1949
privind protecþia victimelor conflictelor armate.
În 1996 se promulga „Legea nr. 106 – Legea Protecþiei Civile”, act
normativ al Protecþiei Civile corelat cu cele mai noi structuri
europene ale timpului, care a înregistrat ºi schimbarea titulaturii
instituþiei, aparþinãtoare de Ministerul Apãrãrii Naþionale.
Dupã 11 septembrie 2001, strategia ºi concepþia de organizare s-au
modificat din cauza ameninþãrilor provocate de atacurile teroriste: a
crescut preocuparea responsabililor componentelor Sistemului
Naþional de Apãrare, inclusiv a Protecþiei Civile, de a cãuta mijloace ºi
metode de rãspuns adecvate pentru fiecare situaþie de urgenþã civilã;
s-au actualizat documentele operative de planificare ºi conducere a
intervenþiilor, în conformitate cu standardele ºi procedurile
NATO/PfP; s-au elaborat ºi actualizat planurile de cooperare dintre
forþele ºi mijloacele Sistemului Naþional de Apãrare; s-a iniþiat un
sistem de pregãtire intensificatã a structurilor proprii de intervenþie,
pe scenarii referitoare la situaþii de risc nuclear ºi chimic, acþiuni
teroriste combinate cu dezastre provocate, activitãþi la care au
participat toate structurile cu responsabilitãþi specifice.
5
Noul mecanism de gestionare a situaþiilor de urgenþã, legiferat în
2004, a adus noi responsabilitãþi Protecþiei Civile, care a trebuit sã
facã faþã numeroaselor provocãri ale naturii dezlãnþuite.
Protecþia Civilã din România este astãzi componentã a sistemului
naþional de management al situaþiilor de urgenþã, structurã a
Inspectoratului General pentru Situaþii de Urgenþã, instituþie
subordonatã Ministerului Afacerilor Interne, având ca misiune
principalã intervenþia la dezastre: incendii, inundaþii, cutremure,
incidente cu risc radiologic, transport de substanþe periculoase,
alunecãri de teren, fenomene meteo periculoase.

6
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 7
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 8
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 9
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 10
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 11
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 12
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 13
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 14
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 15
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 16
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 17
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 18
F
I
L
E

D
E

I
S
T
O
R
I
E 19
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 20
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 21
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 22
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 23
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 24
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 25
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 26
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 27
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 28
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 29
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 30
P
R
O
T
E
C
Þ
I
A

C
I
V
I
L
à 31
 Lucrare elaboratã cu sprijinul
Inspectoratului General pentru Situaþii de Urgenþã
- Unitatea Publicaþii de Specialitate ºi
Muzeul Naþional al Pompierilor

Redacþia Publicaþii de Specialitate,

Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã,
Bucureºti, str. Ceasornicului 19, sector 2
Centrala: 021/208 61 50
Fax: 021/242 09 90
Telefon: 021/232 95 88
revistapompierii@mai.gov.ro
www.igsu.ro

Operaþiuni editoriale:
Editura Ministerului Afacerilor Interne