[Tastați aici] [Tastați aici] [Tastați aici]

Revizuirea

§1. Natura juridică

Menirea revizuirii este de a corecta erorile judiciare comise de organele judiciare cu ocazia
stabilirii unor situaţii de fapt. Aceste erori apar datorită imposibilităţii cunoaşterii anumitor
împrejurări sau unor fraude procesuale (mărturii mincinoase, înscrisuri false, corupţie etc.).
Revizuirea, ca remediu procesual, presupune cu necesitate o eroare care decurge din inexacta
stabilire a situaţiei de fapt şi care trebuie înlăturată.
Faţă de contestaţia în anulare, unde motivele au în vedere erori de ordin procesual, la
revizuire, lipsurile constă în aprecierea eronată a probelor, afectând însăși fondul pricinii.

§2. Elemente caracteristice ale revizuirii

Revizuirea:
a) este nediferenţiată, adică poate fi folosită în orice cauză, indiferent de gravitatea faptei
penale ce a fost soluţionată printr-o hotărâre definitivă;
b) este nelimitată, calea de atac acţionând atât în favoarea, cât şi în defavoarea unei părţi;
c) este totală sau parţială, deoarece poate privi ambele sau numai una din cele două laturi
ale procesului şi poate fi cerută pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitorii unei cauze;
d) competenţă unitară de soluţionare, aceeaşi instanţă judecând în principiu şi rejudecând
cauza în fond;
e) cunoaşte o procedură mijlocită, înaintea judecării ei efectuându-se acte de cercetare de
către organul de urmărire penală.

§3. Hotărârile supuse revizuirii

Numai hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale româneşti pot fi

atacate în calea extraordinară de atac a revizuirii, fiind excluse cele străine, chiar dacă au
fost recunoscute de instanţa autohtonă. Această regulă se explică prin natura juridică a
revizuirii, care are în vedere erori de fond, iar nu erori procesuale.
Obligatoriu, hotărârile definitive supuse revizuirii trebuie să conţină o rezolvare a fondului
pricinii, prin soluţia respectivă să se fi dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea
aplicării pedepsei, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Calea de atac este incidentă numai în cazul hotărârilor care nu sunt susceptibile de a fi
atacate printr-o altă cale ordinară sau extraordinară.

1
[Tastați aici] [Tastați aici] [Tastați aici]

Revizuirea poate fi cerută – potrivit art. 452 – atât în latura penală, cât şi în cea civilă
(revizuire totală), cu privire la una sau mai multe fapte şi la unul sau mai mulţi făptuitori
(revizuire parţială).

§4. Cazurile de revizuire

Cele șase situaţii reglementate de art. 453 în care este permisă revizuirea pot fi grupate în
trei surse:
 accidentalitatea, eroarea judiciară fiind provocată de coincidențe, aparențe care conduc
la convingerea că informațiile ce decurg din ele exprimă adevărul;
 lipsa probei contrare, eroarea fiind provocată de necunoaşterea de către organul judiciar
a acelor împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar fi condus la stabilirea unei alte situaţii de
fapt reale şi, în final, la soluţionarea corectă a cauzei;
 frauda procesuală, eroarea judiciară fiind provocată de părţi, organe judiciare sau alte
persoane care folosesc mijloace ilicite pentru a determina aparenţa de realitate.
a) Revizuirea poate fi cerută când s- au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost
cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
[art. 453 alin. (1) lit. a)].
Acest caz constituie motiv de revizuire dacă, pe baza faptelor sau împrejurările noi, se
poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de
condamnare.
Este cazul de revizuire cel mai frecvent întâlnit în practica judiciară.
Faptele şi împrejurările noi care sunt descoperite reprezintă sunt tot probe în accepţiunea
dată de dispoziţiile art. 97. Probele noi trebuie să se refere la elementele de bază ale
procesului penal, şi anume să privească existenţa faptei penale, vinovăţia inculpatului ori
cauze de încetare a procesului penal. Prin cerinţa ca aceste noi fapte sau împrejurări să ducă
la dovedirea netemeiniciei soluţiei în fond a pricinii conduce la ideea că acest caz are în
vedere sistemul revizuirii totale, tinzându- se la o soluţie diametral opusă celei iniţiale.
Revizuirea totală este valabilă nu numai pentru latura penală, ci şi pentru latura civilă, în
sensul că se admite ori se respinge de plano acţiunea civilă, formulată în cadrul procesului
penal.
Probele noi trebuie să fie cunoscute pentru prima dată în procedura revizuirii de către
instanţă.
b) Când martorul, expertul sau interpretul a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă,
influenţând astfel soluţia pronunţată, se poate cere revizuirea cauzei [art. 453 alin. (1) lit. b)].

Mărturia mincinoasă trebuie să fi condus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice,
prin revizuire nefiind admis a se tinde la redozarea pedepsei, schimbarea încadrării juridice
etc.
Influenţa mărturiei mincinoase trebuie să fie hotărâtoare în cauza supusă revizuirii, în
sensul că a dus la darea unei hotărâri greşite. Dovada mărturiei mincinoase poate fi făcută
prin hotărâre judecătorească, ordonanţa de clasare a procurorului, ambele definitive sau
orice alt mijloc de probă.

2
[Tastați aici] [Tastați aici] [Tastați aici]

Respectiva hotărâre nu trebuie să fie neapărat de condamnare, ea putând fi și de achitare a

celui judecat pentru mărturie mincinoasă, pentru incidenţa vreuneia din situaţiile prevăzute de
art. 16 lit. b) teza a II-a, e), f).
În procedura de revizuire, mărturia mincinoasă se poate constata şi prin alte dovezi decât
prin hotărârea judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, atunci când prin acestea nu s-a
putut examina fondul cauzei (nu s-a ajuns la un proces, întrucât făptuitorul a murit ori a
intervenit amnistia, prescripţia etc.).
În nici un caz, dovada mărturiei mincinoase nu trebuie să se limiteze la retractarea
depoziţiei de către martor, aceasta trebuind coroborată şi cu alte probe.

c) Revizuirea mai poate fi cerută când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost
declarat fals [art. 453 alin. (1) lit. c)].

Cazul se întemeiază pe faptul că proba care a determinat soluţionarea eronată a cauzei a

fost denaturată.
Ca şi la cazul precedent, se cere ca înscrisul fals să fie determinant în soluţionarea greşită
a cauzei, dovada făcându-se prin hotărâre judecătorească definitivă, ordonanţa de clasare a
procurorului sau orice alt mijloc de probă.
Este necesar ca înscrisul care a influenţat soluţia pronunţată în cauză, să fie declarat fals în
cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii. 

d) Poate fi cerută revizuirea când un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza
a cărei revizuire se cere [art. 453 alin. (1) lit. d)].
Cazul de revizuire este incident numai dacă prin săvârşirea infracţiunii s-a obţinut o
hotărâre nelegală sau netemeinică, dovada făcându-se prin hotărâre judecătorească definitivă,
ordonanţa de clasare a procurorului sau orice alt mijloc de probă.

e) Un alt caz de revizuire are în vedere situaţia când două sau mai multe hotărâri
judecătoreşti definitive nu se pot concilia [art. 453 alin. (1) lit. e)].
Este exclus ca două hotărâri judecătoreşti definitive să soluţioneze just cauza, astfel că
revizuirea se impune cu necesitate.
Sunt supuse revizuirii toate hotărârile judecătoreşti care nu se pot concilia, spre deosebire
de celelalte cazuri de revizuire în care este atacată o singură hotărâre. Hotărârile
ireconciliabile trebuie să fie:
– definitive;
– să aibă caracter penal;
– să conţină o rezolvare a fondului;
– să nu fie exercitate concomitent cu alte căi extraordinare de atac;
– ireconciliabilitatea să se refere la situaţii de fapt şi să rezulte din dispozitivul hotărârii.

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit

definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de
neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării
dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea
hotărârii pronunţate [art. 453 alin. (1) lit. f)]. 

3
[Tastați aici] [Tastați aici] [Tastați aici]

Noul caz introdus prin actualul cod de procedură penală are în vedere situația în care în
cauza a cărei revizuire se solicită, pe parcursul judecății, a fost ridicată excepția de
neconstituționalitate, excepție ce a fost admisă de către Curtea Constituțională, însă după ce
hotărârea a intrat deja în puterea lucrului judecat, la adoptarea soluției supuse revizuirii fără să
se fi ținut cont însă de criticile de neconstituționalitate invocate în cadrul procesului penal.
Mai mult, respectiva dispoziție legală cu privire la care s-a constatat neconstituționalitatea,
să-și producă efectele în continuare, adică să stea la baza hotărârii de renunţare la aplicarea
pedepsei, amânarea aplicării pedepsei ori de condamnare sau încetare a procesului penal.

O a treia condiție constă în aceea că revizuirea trebuie să constituie singura modalitate de

înlăturare a consecințelor textului normativ neconstituțional.

Deși prin dispozițiile art. 453 alin. (3) s-a limitat invocarea cazurilor de revizuire
reglementate la alin. (1) lit. a) și f) numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă
de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, Curtea
Constituțională a apreciat că se poate formula cerere de revizuire și în defavoarea
condamnatului în situația de la alin. (1) lit. a)1.

§5. Titularii revizuirii

Pot cere revizuirea:
- a) oricare parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale;
- b) un membru de familie al condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, numai dacă
cererea este formulată în favoarea condamnatului; 
- c) procurorul, din oficiu;
Interpretând dispoziţiile art. 455, limitele în care părţile pot folosi instituţia revizuirii au în
vedere exclusiv calitatea lor procesuală, astfel că:
– inculpatul, poate solicita revizuirea procesului penal numai în latura penală, pentru latura
civilă urmând a se adresa instanței civile, conform codului de procedură civilă;
- partea civilă şi partea civilmente responsabilă pot solicita revizuire numai pe latura
penală în procesul penal, întrucât soluția din penal are influență directă asupra modului
de rezolvare a laturii civile. Pe latură civilă, ca și inculpatul, sunt obligați a se adresa
instanței civile, conform codului de procedură civilă;
- procurorul poate cere revizuirea procesului penal numai în latura penală.
Persoana vătămată nemaifiind recunoscută ca și parte în procesul penal, ci numai ca
subiect procesual principal, nu figurează printre titularii cererii de revizuire.
În procesul penal se revizuiește numai latura penală a acestuia, de către părțile care au
interese legitime conform poziției procesuale, întrucât este permisă revizuirea laturii civile
numai  în fața instanței civile potrivit normelor din codul de procedură civilă [art. 453
alin. (2)].  

1
Prevederile art. 453 alin. (3)
neconstituționale prin Decizia
constatării că dispoziţiile art.
prevăzut la alin. (1)
și (4) teza I-a precum și ale art. 457 alin. (2) au fost declarate parțial
nr. 2/2017, admițându-se excepţia de neconstituţionalitate în sensul
453 alin. (3) sunt neconstituţionale cu privire la cazul de revizuire
lit. a) (M. Of. Partea I nr. 324 din 05/05/2017)

4
[Tastați aici] [Tastați aici] [Tastați aici]

Articolul 177 alin. (1) C.pen. arată că prin membrii de familie se înţeleg: ascendenţii,
descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie,
potrivit legii, astfel de rude. Soţul şi persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora
dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc, pot exercita calea
extraordinară a revizuirii numai când cel în favoarea căruia se formulează a fost condamnat.
Referitor la prevederea art. 177 alin. (2) C.pen. conform căreia „Dispozițiile din legea
penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în
caz de adopție, și persoanei adoptate ori descendenților acesteia în raport cu rudele firești.”
apreciem că legiuitorul a avut în vedere ascendenţii, descendenţii, fraţii şi surorile, copiii
acestora, respectiv cei din familia adoptatoare iar nu pe cei din familia din care provine
adoptatul.

§6. Cererea de revizuire

Cererea se face în scris, motivată, cu arătarea concretă a cazului de revizuire pe care se
întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia [art. 456 alin. (2)].
Cererea se adresează instanței care a judecat cauza în primă instanță [art. 456 alin. (1)].
   Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia,
competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44 ce se referă la competența în caz de
reunire a cauzelor [art. 458 alin. (1) teza a II-a]2.

La cerere se vor alătura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de

revizuire înţelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când
înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se vor alătura în traducere efectuată de un
traducător autorizat [art. 456 alin. (3)].
Atunci când ea nu îndeplineşte condiţiile de formă mai sus enunțate, instanța pune în
vedere celui ce a formulat cererea, să o completeze, într-un termen anume stabilit.
Dacă până la termenul fixat, cel care a formulat cererea nu o completează conform celor
stabilite de către instanță, ea va fi respinsă ca inadmisibilă, prin încheiere.

§7. Termenul de revizuire

Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce
pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu
excepţia cazului când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a
devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de
neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării
dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea
hotărârii pronunţate, aceasta putând fi formulată în termen de un an de la data publicării
deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I [art. 457 alin. (1)].
2
Potrivit Deciziei nr. 30/2006 privind examinarea recursului în interesul legii, publicate în Monitorul
oficial nr. 725 din 26 octombrie 2007, în aplicarea dispoziţiilor art. 401 din Codul de procedură penală
anterior [corespondent cu art. 458 din Codul de procedură penală actual], Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat
cauza în primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor
legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă.
Decizia Curţii rămâne obligatorie pentru instanţe în condiţiile în care dispoziţiile legale actuale nu
conţin modificări de natură să afecteze aplicabilitatea acesteia. 
5
[Tastați aici] [Tastați aici] [Tastați aici]

După moartea sa, cererea poate fi introdusă de membrii familiei care au interesul să
reabiliteze memoria defunctului.
Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care
s-a încetat procesul penal, se poate face în termen de 3 luni, care curge:
a) în cazul prevăzut în art. 394 lit. a)3, precum şi în cazurile prevăzute la lit. b), c) şi d) –
când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă – de la data când faptele sau
împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de la data când
aceasta a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se
poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii
acestora [art. 457 alin. (2) lit. a)];
b) în cazurile prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b), c) și d), dacă sunt constatate prin
hotărâre definitivă, de la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face
cererea, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale; 
c) în cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. e), de la data când hotărârile ce nu se
conciliază au fost cunoscute de persoana care face cererea. 
Termenul de un an curge în aceleaşi condiţii şi pentru procurorul care se sesizează din
oficiu [art. 457 alin. (3)].
Revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care
împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal, legea fixând
astfel o condiţie negativă [art. 457 alin. (4)].   

§8. Judecarea în principiu a revizuirii

Calea extraordinară de atac a revizuirii cunoaşte două etape distincte: verificarea

cerințelor legale ale admiterii în principiu a cererii şi judecata propriu zisă a cererii de
revizuire.
Potrivit art. 456 alin. (1), competentă în materie de revizuire este instanţa care a
judecat cauza în primă instanţă, aceasta fiind, de altfel, esenţa naturii ei juridice, de retractare.
În ipoteza neconciliabilităţii hotărârilor, se aplică regulile de prioritate ce operează în
cazul indivizibilităţii sau conexităţii [art. 458 alin. (1) teza a II-a].
În caz de succesiune a legilor de procedură penală, competenţa judecării revizuirii
revine acelei instanţe care a judecat cauza în primă instanță.
În situaţia desfiinţării instanţei care a judecat cauza în fond, competenţa revine aceleia
ce avea competenţă în momentul introducerii cererii.
În cazul competenţei teritoriale şi a incidenţei criteriilor prevăzute de art. 41, cererea
de revizuire se va soluţiona de instanţa de la locul săvârşirii infracţiunii.

3
Decizia nr. 2/2017 a Curții Constituționale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi
s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 457 alin. (2) din Codul de procedură
penală, care exclude cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a), este neconstituţională. (M.
Of. Partea I nr. 324 din 05/05/2017).

   

6
[Tastați aici] [Tastați aici] [Tastați aici]

Completul de judecată va avea compunerea prevăzută de lege pentru judecarea în

primă instanţă.
Procurorul participă obligatoriu la judecarea cererii de revizuire.
Judecarea cererii de revizuire se limitează la cazurile la care aceasta se referă.

A. Măsuri premergătoare şedinţei de judecată în care se verifică îndeplinirea condițiilor

de admisibilitate în principiu
La primirea cererii de revizuire, se fixează aleatoriu termenul pentru examinarea
admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, prin programul I.T. denumit Ecris,
preşedintele completului de judecată dispunând ataşarea dosarului cauzei. 
Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, cu
citarea părţilor interesate şi cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal
citate nu împiedică examinarea admisibilităţii în principiu [art. 459 alin. (2)]. 
Când persoana în favoarea sau în defavoarea căreia s-a cerut revizuirea se află în stare
de deţinere, chiar într-o altă cauză, preşedintele completului dispune încunoştinţarea acestei
persoane despre termenul de judecată şi dispune măsurile necesare pentru pentru aducerea ei
în fața instanței şi pentru desemnarea unui apărător din oficiu

A.1. Şedinţa de judecată

Instanţa examinează în şedinţă nepublică dacă cererea de revizuire respectă condiţiile
legale pentru admiterea în principiu a acesteia. Ea examinează dacă: 
   a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; 
   b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); 
   c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; 
   d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate
într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; 
   e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod
evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; 
   f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art.
456 alin. (4) [art. 459 alin. (3)]. 
Când procedura a fost declanşată pentru un condamnat decedat sau când condamnatul
care a făcut cererea ori în favoarea căruia s-a făcut revizuirea a decedat după introducerea
acesteia, prin derogare de la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f), procedura de revizuire îşi va
urma cursul, iar în cazul rejudecării cauzei, după admiterea în principiu, instanţa va hotărî
potrivit dispoziţiilor art. 16, care se aplică în mod corespunzător.
În cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite toate cerințele legale, dispune prin
încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire [art. 459 alin. (4)]. 
În cazul în care instanţa constată neîndeplinirea a oricărora din condiţiile legale,
dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă [art. 459 alin. (5)]. 
Potrivit art. 459 alin. (7), încheierea prin care este admisă în principiu cererea de
revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza
admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă
revizuirea. 

A.2. Măsurile care pot fi luate odată cu sau ulterior admiterii în principiu 

7
[Tastați aici] [Tastați aici] [Tastați aici]

Așa cum reiese din art. 460 alin. (1) „Odată cu admiterea în principiu a cererii de
revizuire sau ulterior acesteia, instanţa poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea
hotărârii supuse revizuirii şi poate dispune respectarea de către condamnat a unora dintre
obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2)”. 
Categoria obligațiilor din care instanța poate alege pentru a fi impuse revizuientului pe
durata suspendării executării hotărârii supuse revizuirii sunt:
- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinţei;
- să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de instanță, decât cu încuviinţarea
prealabilă a acesteia;
- să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de instanță sau să se deplaseze doar în locurile
stabilite de aceasta; 
- să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere; 
- să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii
familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte
persoane anume desemnate de către instanță şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect,
pe nicio cale;
- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a
săvârşit fapta;
- să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;
- să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul
dezintoxicării;
- să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;
- să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;
- să nu emită cecuri. 
Încheierea prin care s-a dispus suspendarea hotărârii supuse revizuirii, nu este
definitivă, procurorul sau persoana interesată putând formula contestaţie în termen de 48 de
ore de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă [art. 460
alin. (2)]. 
Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare.
La judecata contestației împotriva suspendării condamnatul revizuient aflat în stare de
detenţie sau internat într-un centru educativ fie este adus la judecată, fie – în funcție de
dotările tehnice –participă la judecată prin intermediul videoconferinţei, la locul de deţinere,
cu acordul său şi în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu şi, după caz, şi a
interpretului. 
Ca și la verificarea admisibilității în principiu, participarea procurorului este
obligatorie. 
Este permisă depunerea unor înscrisuri, cu titlu de mijloace de probă, atunci când
instanța apreciază că sunt pertinente, concludente și utile în soluționarea contestației privind
suspendarea executării pedepsei.
După ascultarea concluziilor procurorului şi a părţilor, instanţa se pronunţă prin
sentinţă, care este definitivă. 
În cazul în care revizuientul nu respectă obligaţiile stabilite prin încheiere, instanţa, din
oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune revocarea măsurii suspendării şi reluarea
executării pedepsei. 
În cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire pentru existenţa unor hotărâri ce
nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunţate se reunesc în vederea
rejudecării [art. 460 alin. (4)]. 
  §9. Rejudecarea fondului cauzei
8
[Tastați aici] [Tastați aici] [Tastați aici]

Reprezintă al doilea moment al judecăţii în revizuire şi este condiţionată de admiterea

în principiu a acesteia. Rejudecarea echivalează cu o nouă rejudecare a cauzei în primă
instanţă, respectându-se regulile de procedură privind judecata în fond [art. 461 alin. (1)]. 
Astfel, instanţa, dacă găseşte necesar, administrează din nou probele de la prima
judecată.
În situaţia în care inculpatul se află în stare de deţinere, el va fi adus obligatoriu la
rejudecarea cauzei.
Totuși, în cazul în care instanţa constată că situaţia de fapt nu poate fi stabilită în mod
nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, dispune efectuarea
cercetărilor necesare de către procurorul de la parchetul de pe lângă respectiva instanţă, într-
un interval ce nu poate depăşi 3 luni [art. 461 alin. (3)]. 
Cercetările nu trebuie să fie efectuate neapărat de procuror, el putând delega în acest
sens organul de cercetare penală. Obiectul cercetărilor constă în strângerea, verificarea și
administrarea probelor invocate prin cererea de revizuire. La finalul cercetărilor, procurorul
înaintează întregul materialul administrat instanţei care a dispus efectuarea cercetării. 
Martorul, expertul, interpretul, care au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă,
membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire
penală și au comis o infracţiune, nu pot fi audiate ca martori în cauza supusă revizuirii, dacă
dovada acestor cazuri de revizuire s-a făcut prin hotărâre judecătorească [art. 461 alin. (5]. 

Soluţiile ce pot fi adoptate după rejudecarea în fond a cauzei constau în:

a) anularea hotărârii atacate prin cererea de revizuire, în măsura în care a fost admisă
revizuirea, sau hotărârile care nu se pot concilia, pronunţând o nouă hotărâre potrivit
dispoziţiilor art. 395-399, care se aplică în mod corespunzător [art. 462 alin. (1)]. Și
efectul extensiv se aplică revizuirii, în sensul că vor fi examinate consecinţele admiterii
cererii şi cu privire la părţile care nu au formulat o asemenea cale de atac extraordinară
sau la care nu se referă, extinzând efectele ei şi la acestea, fără însă a le putea crea o
situaţie mai grea.
Eroarea judiciară va trebui reparată sub toate aspectele, în sensul anulării retroactive a
hotărârii revizuite, punându-l pe cel la care se referă în situaţia anterioară, astfel că – dacă
este cazul – instanţa dispune restituirea amenzii plătite şi a averii confiscate, precum şi a
cheltuielilor judiciare sau alte asemenea măsuri [art. 462 alin. (3)];

a) respinge cererea de revizuire, menţinându-se hotărârea atacată, dacă instanţa constată

că este neîntemeiată, în sensul că pretinsa eroare judiciară nu există, dispunând și
obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În situaţia în care, anterior, s-a dispus suspendarea executării hotărârii atacate, măsura
încetează ope legis, odată cu respingerea cererii de revizuire, chiar în condiţiile în care nu se
face menţiune expresă în conţinutul hotărârii, din moment ce textul art. 462 alin. (4) este
imperativ.
Potrivit art. 463, sentinţa instanţei de revizuire este supusă aceloraşi căi de atac ca şi
hotărârea la care se referă revizuirea.
Efectele respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată, constau în
faptul că nu va putea fi formulată o nouă cerere pentru aceleaşi motive (art. 464).

9
[Tastați aici] [Tastați aici] [Tastați aici]

  §10. Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului 

    Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus
scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi
reclamanţi, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării
Convenției pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor
adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea
hotărârii pronunţate [art. 465 alin. (1)]. 

Condiţiile cumulative necesare a fi întrunite sunt:

 existenţa unei hotărâri a Curţii Europene prin care se constată încălcarea unui drept
prevăzut de Convenţia europeană, Protocoalele adiționale sau există o soluţionare
amiabilă a litigiului dintre stat şi reclamanţi;
 efectele vătămării ca urmare a încălcării dreptului să subziste;
 singura posibilitate de înlăturare a vătămării şi de remediere a efectelor acesteia să o
constituie calea extraordinară de atac.

Titularii cererii în această ipoteză sunt:

a) persoana al cărei drept a fost încălcat;   
b) b) membrii de familie ai condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, numai dacă
cererea este formulată în favoarea condamnatului;
c) procurorul. 

Instanţa competentă să judece o asemenea cerere de revizuire este cea care a pronunţat
hotărârea a cărei revizuire se cere. 
Termenul de introducere a cererii este de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea I, a hotărârii definitive pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului. 
Conform art. 465 alin. (5), după sesizare, instanţa poate dispune, din oficiu, la
propunerea procurorului sau la cererea părţii, suspendarea executării hotărârii atacate.
Totodată, se poate dispune respectarea de către revizuient a unora dintre obligaţiile legale și
judiciare, așa cum au fost analizate la art. 460 alin. (1 și (3), care se aplică în mod
corespunzător. 
La judecarea cererii de revizuire este obligatorie citarea părţilor cauzei, cele prezente
având dreptul la cuvânt chiar dacă nu au fost citate.
În ceea ce priveşte partea privată de libertate, sunt incidente dispoziţiile art. 465 alin.
(7) teza a II-a, în sensul că aceasta este adusă la judecată. Participarea procurorului este
obligatorie la judecata căii extraordinare de atac.
În faţa instanţei nu se mai administrează nici o probă, aceasta soluţionând cererea de
revizuire numai pe baza actelor din dosar.
Instanţa hotărăşte asupra cererii de revizuire prin decizie.
Dacă constată că cererea de revizuire este nefondată, tardivă sau inadmisibilă, instanța o
respinge ca atare [art. 465 alin. (10)]. 
Potrivit art. 465 alin. (11), atunci când instanţa constată că cererea este fondată, soluţiile
posibile sunt:
10
[Tastați aici] [Tastați aici] [Tastați aici]

a) desfiinţează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat şi, rejudecând
cauza, cu aplicarea dispoziţiilor privind calea extraordinară de atac a contestației în anulare,
înlătură consecinţele încălcării dreptului; 
   b) desfiinţează hotărârea şi, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea
de către instanţa în faţa căreia s-a produs încălcarea dreptului, aplicându-se dispoziţiile
privind calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
 
    Hotărârea pronunţată este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea
revizuită [art. 465 alin. (12)].   
Asistăm la o inovaţie juridică, din moment ce se prorogă dispoziţii procedurale
specifice căii extraordinare de atac a contestației în anulare – ce este de competența instanței
de apel – pentru instanţa inferioară, cum ar fi prima instanţă, dacă în faţa acesteia s-a produs
încălcarea dreptului recunoscut de instrumentul internațional.

11