Sunteți pe pagina 1din 38

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” DIN ARAD

FACULTATEA DE INGINERIE

MONTANOLOGIE
- note de curs -

dr. ing. Trella Adrian


ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

2009

-2-
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

CUPRINS

CAPITOLUL I. TURISMUL. ASPECTE GENERALE......................................................................4


1.1 Introducere..............................................................................................................................4
1.2. Rolul turismului în economie .................................................................................................5
1.3. Promovarea turismului ..........................................................................................................6
1.4. Formele serviciilor turistice şi descrierea lor..........................................................................9
1.5. Principalele prevederi ale legislaţiei româneşti referitoare la turism ...................................12
CAPITOLUL II TURISMULUI MONTAN. DEFINIŢIE, TIPOLOGIE, IMPORTANŢĂ....................16
2.1. Definiţii..................................................................................................................................16
2.2 Tipologia unităţilor taxonomice amenajate pentru turism ....................................................18
2.3. Locul turismului montan în economia locala şi naţionala.....................................................20
2.4. Oferta turismului montan în tara noastră.............................................................................21
2.5. Oportunităţi şi limite ale dezvoltării turismului montan.........................................................23
CAPITOLUL III STAŢIUNEA MONTANĂ .....................................................................................25
3.1. Staţiunea turistică.................................................................................................................25
3.2 Clasificarea staţiunilor turistice montane..............................................................................26
3.3. Principii de proiectare şi dezvoltare a staţiunilor turistice montane.....................................27
3.4. Amenajarea domeniului schiabil şi crearea mijloacelor de transport pe cablu....................30
3.5. Factorii de succes a unei staţiuni montane..........................................................................30
3.6. Principalele staţiuni turistice din tara noastră.......................................................................31
CAPITOLUL IV PROTECTIA MEDIULUI ÎN ZONA MONTANĂ...................................................35
4.1. Probleme legate de degradarea mediului............................................................................35
4.2. Rolul statului în protecţia mediului.......................................................................................35
4.3. Noţiuni privitoare la ariile naturale protejate ........................................................................36

-3-
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

CAPITOLUL I. TURISMUL. ASPECTE GENERALE

1.1 Introducere
Turismul reprezintă ansamblul activităţilor non-lucrative ale omului în afară de aria de rezidenţă
având ca scop agrementul (petrecerea plăcută a timpului liber).
Prin recreere (lat. recreare – refacere sau reîmprospătare) se înţelege tot ceea ce un individ
întreprinde în timpul liber pentru revitalizare. În acest context, prin timp liber desemnăm timpul asupra
căruia dispune absolut liber, utilizându-l aşa cum doreşte el. Călătoria este o noţiune care presupune
deplasarea unei persoane cu sau fără un vehicul, între cel puţin două puncte, de plecare şi de destinaţie,
situate în locuri diferite, cel care efectuează călătoria purtând numele de călător. Vizita este noţiunea cu
înţelesul cel mai apropiat de turism, indicând orice călătorie care se face cu un motiv anume, autorul ei
fiind vizitatorul. Excursia este o vizită cu durata de cel mult o zi, în timp ce turismul este o vizită în care
persoana petrece cel puţin o noapte într-un loc special de găzduire situat în locul vizitat.
Oferta turistică, ca element al turismului, se exprimă pornind fie de la un sejur, fie de la o activitate
de petrecere a timpului liber, de la un circuit pe o anumită temă sau într-o anumită regiune, în funcţie de
sezonul ales, clientela potenţială, reţelele folosite etc. În cazul excursiilor de aproximativ o zi, produsul
turistic include întotdeauna cazarea la un locuitor, într-un han sătesc, într-un camping rural sau într-un sat
de vacanţă familial, unde se pot distinge elementele primirii şi cazării turiştilor în cadrul rural.
Motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat, de
tradiţii şi obiceiuri, de activităţile practicate în aceste areale. În practică se foloseşte un singur indicator
pentru a deosebi aşezările rurale de cele urbane şi anume numărul de locuitori/km2, iar la nivelul Uniunii
Europene aşezările rurale au o densitate de până la 100 loc./ km2. În ţara noastră, la nivelul anului 1999
densitatea populaţiei era de circa 100 loc./ km2 în regiunile N-E şi S şi între 60 şi 80 loc./ km 2 în restul
regiunilor.
Originea termenului
latină: - turnus – mişcare circulară (călătorie cu întoarcere la punctul de rezidenţă)
franceză: – tourisme
rusă: – turizem
engleză: – tourism
italiană: – tourismo
germană: – tourismus

-4-
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

1.2. Rolul turismului în economie


Dată fiind natura sa şi formele concrete de exprimare, pe plan internaţional s-a acceptat, la început
în mod convenţional, apoi definitiv, ca turismul să fie inclus în conceptul de comerţ invizibil. Potrivit
teoriei economice generale, comerţul invizibil grupează toate tranzacţiile economice care nu au ca obiect
schimbul de mărfuri corporale şi transferul de capitaluri.
Prin asimilare cu exportul şi importul de mărfuri, comerţul invizibil se referă la acele prestări de
servicii care, în relaţia dintre rezidenţi, dau naştere la intrări şi ieşiri de valută. În practica internaţională,
acestor operaţiuni li se atribuie denumirea de comerţ cu servicii non-factor, ele ne-reprezentând factori ai
producţiei de mărfuri
De altfel, în literatura de specialitate sunt precizate criteriile care pot fi luate în considerare atunci
când considerăm turismul ca ramură distinctă a economiei naţionale, încadrată, în sectorul terţiar. Dintre
acestea menţionăm câteva:
♦ ponderea populaţiei ocupată în unităţile şi instituţiile cu profil turistic în totalul populaţiei active a unei
ţări;
♦ contribuţia turismului la crearea produsului intern brut;
♦ încasările obţinute din turismul internaţional în totalul exportului de mărfuri şi servicii;
♦ valoarea capitalului fix (actualizată) încorporată în baza tehnico-materială a turismului şi compararea ei
cu cea existentă în întreaga economie naţională;
♦ specializarea forţei de muncă din această activitate specifică.
Pentru a oferi doar un singur exemplu este suficient să arătăm că, în prezent, în statele membre ale
Uniunii Europene aproape 20 milioane persoane sunt implicate direct sau indirect în activitatea turistică,
ponderea acesteia în crearea produsului intern brut al acestor ţări fiind, în medie, de 4%.
Dubla manifestare, comercială şi turistică (export şi import), demonstrează şi un anumit nivel de
specializare internaţională în turism, mai exact o anumită specializare în interiorul pieţei mondiale a
turismului.
Turistul, prin funcţia lui de consumator, aduce o creştere a veniturilor localnicilor, datorită faptului
că turiştii, pe lângă serviciile de cazare mai solicită şi servicii de alimentaţie, achiziţionează amintiri,
articole cu specific local, diferite bunuri etc. În cadrul acestui impact o dimensiune importantă, în afara
celei economice, o constituie dimensiunea social-culturală. Impactul turismului montan asupra
comunităţilor locale se evidenţiază prin dimensiunea extensivă, care face referire la caracteristicile
localităţii, cum ar fi: rolul ei ca destinaţie turistică, natura activităţii turistice, raportul turişti/rezidenţi, tipuri

-5-
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

de turişti, sezonalitate etc. În regiunile turistice, comunităţile locale trec printr-o secvenţă de reacţie, ca
urmare a dezvoltării turismului în zonă, schimbându-şi percepţiile pe măsura experienţei. Raportul
turişti/rezidenţi oferă informaţii asupra intensităţii fluxului turistic. Pot face parte din categoria turiştilor
toate persoanele care călătoresc într-o serie de scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber, recreere, sport,
misiuni, motive profesionale, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje religioase sau de alt ordin. Pot fi
incluşi, de asemenea, în rândul turiştilor străini nerezidenţi, naţionalii rezidenţi, în afară de membrii
echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în reparaţii sau escală şi care apelează la serviciile de
cazare – masă din acea ţară, pasagerii aflaţi în croazieră care debarcă pentru vizită ţinutul etc.

1.3. Promovarea turismului


Acţiunile promoţionale în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienţi, cât şi
păstrarea celor vechi adresându-se direct sau prin reţelele de intermediari, fie întregului public, fie unor
categorii bine identificate de clienţi. Date fiind legăturile foarte strânse dintre promovare şi vânzări,
literatura de specialitate menţionează că în turismul rural se poate acţiona în două direcţii:
♦ promovarea imaginii, având în centrul atenţiei destinaţiile turistice pe care urmăreşte să le facă
cunoscute;
♦ promovarea vânzărilor, care implică nemijlocit operaţiunile de comercializare.
De asemenea, promovarea pensiunilor turistice şi agroturistice se realizează prin mai multe forme
şi mijloace publicitare şi anume:
♦ înscrierea în cataloagele de promovare a ofertei agroturistice specifice;
♦ tipărirea de către prestatorii de servicii turistice (fermieri sau asociaţii turistice locale) de pliante, hărţi,
ghiduri etc.;
♦ promovarea prin mass-media (audio-vizuală, presa scrisă);
♦ promovarea prin intermediul unor agenţii turistice touroperatoare sau detailiste, interne sau străine, alţi
agenţi economici interesaţi;
♦ prezentarea ofertei agroturistice la târguri, expoziţii şi burse de turism; prin Legea nr. 187/1998 privind
aprobarea OUG nr. 63/1997, art. 2, alin. D., Ministerul Turismului oferă „Prezentarea gratuită a ofertei
turistice a pensiunilor turistice şi agroturistice în materiale de promovare turistică şi în acţiuni de
promovare întreprinse de birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate ale ministerului”;
♦ colaborarea cu diverse organisme specializate interne (OVR, ANTREC şi filialele judeţene) sau
internaţionale (EUROGÎTES, alte asociaţii europene de profil);

-6-
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

♦ promovarea ofertei agroturistice prin reţeaua INTERNET.


La nivelul gospodăriilor acesta se poate realiza prin editarea de ghiduri proprii sau pliante în care să
fie prezentată atât gospodăria respectivă cât şi împrejurimile, cu zonele de atracţie. În materialul publicitar
respectiv se recomandă a fi prezentat pe scurt şi satul, comuna din care face parte gospodăria, avându-se în
vedere următoarele elemente:
- situarea gospodăriei în vatra satului;
- terenuri de sport şi agrement în apropiere sau în zonă;
- câte mese pot fi asigurate (mic dejun, prânz, cină) şi felul meselor ce pot fi asigurate
(aniversări, banchete, mese în familie, mese oficiale, mese pentru evenimente familiale – nunţi,
botezuri etc.);
- informaţii despre bucătăria familiei (mâncăruri şi produse specifice);
- pajişti pentru jocuri, şezlonguri;
- dacă sunt admise animalele turiştilor;
- informaţii despre gospodărie;
- condiţii de cazare şi confort;
- informaţii privind preţul cazării, al mesei şi al serviciilor etc.;
- schiţă cu amplasarea gospodăriei faţă de şosele, drumuri şi căi de acces, cu toate informaţiile
necesare pentru identificarea gospodăriei în funcţie de mijloacele de transport cu care se deplasează
turistul;
- alte elemente specifice de reclamă a gospodăriei (artizanat, meşteşuguri, produse agro-
alimentare specifice).
La nivelul de sat, comună, zonă agroturistică, promovarea se poate face prin intermediul unui
material publicitar scris – ghid turistic de exemplu, sau sub forma unei casete video, care să prezinte
imagini sugestive din zona respectivă. Indiferent de prezentare, materialul trebuie să inventarieze totalitatea
gospodăriilor care sunt amenajate pentru turism dar va include şi informaţii referitoare la ansamblul
teritoriului, elemente de inedit care pot fi întâlnite etc.
La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu, care să surprindă mai
multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv (de exemplu: turism rural în Ţara Oaşului,
agroturism în Bucovina, agroturism în Oltenia).
La nivel naţional există un ghid, un îndrumar agroturistic, ce poate orienta un potenţial turistic. La
acest nivel, informaţiile oferite vor fi de ordin general, urmând ca amănuntele să fie oferite de lista
agenţiilor teritoriale, cu adresele şi numerele lor de telefon.

-7-
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

După caracterul informaţiilor pe care le conţin, materialele publicitare elaborate se pot clasifica în
materiale ce conţin informaţii de detaliu şi materiale ce conţin informaţii generale. Dacă în privinţa
materialelor cuprinzând informaţii generale, creativitatea, intensivitatea, originalitatea, pot fi avute în
vedere pentru ca alături de elementele concrete să contribuie la realizarea unui material atractiv şi
interesant, în cadrul materialelor incluzând informaţii de detaliu, situaţia este diferită. Acest gen de
materiale publicitare trebuie să fie foarte concrete şi cât mai sugestive. Se recomandă ca ele să conţină în
mod obligatoriu:
♦ prezentarea cât mai amănunţită a gospodăriei: număr de camere, număr de locuri de cazare în fiecare
cameră, amplasarea gospodăriei, posibilităţi de ameliorare cu apă (caldă şi / sau rece), dotări amenajări,
posibilităţi de încălzire, alte informaţii despre gospodărie (număr de animale, felul acestora, suprafaţa
de teren a gospodăriei) etc.;
♦ prezentarea modului în care se poate ajunge în satul, zona respectivă: mijloace de transport, felul
acestora, durata călătoriei, distanţa faţă de cele mai apropiate oraşe;
♦ prezentarea celor mai interesante elemente ale programului agroturistic (acele aspecte care pot trezi
interesul turiştilor).
La acestea se adaugă o serie de modalităţi de promovare specifice turismului rural (agroturismului):
♦ organizarea de mese, pe anumite trasee turistice frecventate (hanuri, moteluri), cu mâncăruri
tradiţionale sau degustări de vinuri, fructe sau alte produse specifice, prilej cu care vor putea fi
distribuite şi pliante prezentând zona şi posibilităţile de practicare a agroturismului;
♦ publicitatea făcută cu prilejul unor târguri, sărbători locale, manifestări prilejuite de anumite obiceiuri
(agricole îndeosebi);
♦ organizarea unor expoziţii în miniatură pentru că dispun de o varietate de produse de artă populară
tradiţională (cusături, împletituri, vase de lut etc.).
Casele, vilele, fermele, gospodăriile, mediul natural sau elemente ale acesteia prezentate într-un
pliant, nu sunt suficiente pentru a asigura calitatea politicii de promovare. Reuşita promovării depinde, într-
o măsură destul de mare, şi de continuitatea ei. Ideea de bază a promovării agroturismului este aceea a
prezentării unei „promisiuni”, potrivit căreia clienţii care vor veni, vor beneficia de facilităţile enumerate,
având ca rezultat obţinerea satisfacţiei dorite.
Site-urile web reprezintă un instrument excelent pentru a furniza informaţii de calitate şi pentru a
promova într-un mod profesionist toate atracţiile turistice şi etno-culturale de care dispune România,
turismul fiind una din afacerile care pot exploata Internet-ul la maxim.

-8-
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

Aceste pagini web pot fi considerate „pliante electronice”, care pot fi procurate şi citite de către
orice persoană conectată la Internet, din orice colţ al lumii.
În ultimii ani, această metodă de promovare a serviciilor turistice a căpătat amploare şi în ţara
noastră, acum fiind utilizată de câteva zeci de mii de firme româneşti. www.RoTravel.com este primul site
românesc de promovare turistică a ţării, care în scurt timp a reuşit să adune la un loc ofertanţi de produse
turistice şi clienţi potenţiali. Acest site este realizat de firma Norbert Computer, o firmă specializată în
dezvoltarea de servicii de promovare a turismului românesc pe Internet. Publicat pe Internet în luna mai
1997, pe un server din SUA, site-ul a reuşit să se impună în scurt timp ca fiind cel mai important ghid
turistic al României de acest tip, evidenţiindu-se prin design şi calitatea informaţiilor furnizate, în prezent
site-ul are peste 50.000 de cititori unici şi mai mult de 100.000 pagini vizitate pe lună, aceste cifre fiind
garanţia pentru firmele prezentate că ofertele lor sunt analizate şi că prin intermediul acestui mijloc de
promovare, reclamele lor ajung acolo unde trebuie, adică la consumator. Site-urile dorna.suceava.ro,
www.suceava.ro, humor.suceava.ro etc. înlocuiesc cu succes pliantele publicitare şi reclamele în revistele
de specialitate din ţară şi din străinătate, având un rol deosebit de important în atragerea turiştilor străini.
Alte adrese utile: www.ecovalahia.ro, http://romania.org/links/Travel, www.turism.ro/rural, etc.

1.4. Formele serviciilor turistice şi descrierea lor


Serviciul turistic reprezintă o parte din serviciile economiei naţionale, constituit sub forma unui
produs turistic complex format din o serie de subproduse turistice cum sunt: transportul, cazarea, masa,
agrementul, asistenţa medicală, etc.
Astfel, serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităţi ce au ca obiect satisfacerea tuturor
nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură cu aceasta. O parte a activităţilor ce dau
conţinut prestaţiei turistice vizează deci acoperirea unor necesităţi obţinute, cotidiene (odihnă, hrană), altele
prezintă caracteristici specifice turismului şi respectiv formelor particulare de manifestare a acestuia.
Prin natura lui, serviciul turistic trebuie să asigure condiţii pentru refacerea capacităţii de muncă,
simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber; de asemenea, el trebuie astfel conceput încât,
în urma efectuării consumului turistic, individual să dobândească un plus de informaţii, cunoştinţe, chiar
deprinderi noi. O asemenea orientare a serviciului oferit oamenilor imprimă turismului caracterul unui
important instrument în realizarea unei noi calităţi a vieţii.
O altă cerinţă a consumului turistic, la care serviciul turistic, prin conţinutul său, este chemat să
contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a turistului. Ca rezultat al creşterii

-9-
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

productivităţii muncii şi perfecţionării proceselor de conducere, al promovării pe scară largă a progresului


ştiinţific şi tehnic se reduce săptămâna de lucru, se măresc dimensiunile timpului liber, zilnic şi săptămânal.
Astăzi se manifestă un proces continuu de îmbogăţire a conţinutului prestaţiei turistice cu noi tipuri de
activităţi - proces specific şi turismului românesc - ca expresie a receptivităţii şi adaptabilităţii turismului la
schimbările intervenite în structura nevoilor de consum, a creşterii rolului în formarea şi educarea
oamenilor.
O altă caracteristică a serviciilor turistice o reprezintă coincidenţa, în timp şi spaţiu, a producţiei şi
consumului lor. Faptul că prestaţiile turistice se exteriorizează, în cele mai multe situaţii, sub forma unor
activităţi, impune, pentru realizarea lor efectivă, prezenţa în acelaşi loc a prestatorului şi beneficiarului,
simultaneitatea execuţiei şi consumatorii serviciilor. Neîndeplinirea acestor cerinţe are efecte nefavorabile
atât asupra volumului activităţii realizate cât şi asupra satisfacerii nevoii sociale; orice neconcordanţă de
timp sau loc se soldează cu pierderi de ofertă şi/sau cereri neacoperite.
Serviciile turistice sunt, de asemenea, intangibile. Această caracteristică generează o serie de
facilităţi în organizarea activităţii, în sensul eliminării sau simplificării unor probleme de circulaţie, dar
creează şi dificultăţi, cele mai multe fiind legate de comercializarea vacanţelor. Astfel, neavând
posibilitatea să cunoască serviciile sau să le evalueze înainte de cumpărare, turistul manifestă neîncredere şi
corespunzător reţineri în formularea deciziei de cumpărare.
Prestaţia turistică se caracterizează şi prin complexitate: ea este rezultatul diferitelor combinaţii între
elemente decurgând din condiţiile naturale şi geografice, de climă, de istorie, de cultură şi civilizaţie)
specifice fiecărei ţări sau zone şi serviciile (transport, cazare, alimentaţie, agrement etc.) furnizate de
organizator. Aceste elemente pot intra în proporţii diferite în alcătuirea produsului final, după cum se şi pot
substitui. Caracteristica de substituire a unor activităţi trebuie fructificată în scopul stimulării interesului
pentru consumul turistic şi nu pentru acoperirea unor deficiente organizatorice sau de altă natură, întrucât în
aceste situaţii substituirea este în detrimentul unor programe turistice de conţinut.
O altă particularitate a serviciului turistic, dependentă de structura sa complexă este eterogenitatea
şi, respectiv, participarea unui număr mare de prestatori la realizarea acesteia.
Principalele activităţi cuprinse în ansamblul prestaţiei turistice pot fi sintetizate astfel:
♦ activităţi economice implicate în serviciile de cazare-masă;
♦ activităţi economice implicate în transportul turiştilor;
♦ activităţi economice privind producerea şi vânzarea de bunuri pentru turişti;
♦ activităţi economice şi neeconomice privind serviciile de divertisment;

- 10 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

♦ activităţi legate de organizarea turismului.


Principalele prestaţii şi succesiunea solicitării ar putea fi următoarea:
1. acţiunile de propagandă şi informare turistică, realizate de agenţii de specialitate, birouri de
turism, reprezentanţi etc., prin contracte directe şi prin intermediul materialelor publicitare;
2. contractarea aranjamentului, respectiv a minimului de servicii solicitate şi stabilirea
programului de desfăşurare a acţiunii;
3. transportul şi, asociat acestuia, transferul turiştilor şi bagajelor la pensiune sau de la un
mijloc de transport la altul, în cazul în care călătoria comportă utilizarea mai multor mijloace de
transport, precum şi o serie de alte facilităţi de care beneficiază turistul pe durata transportului;
4. cazarea şi serviciile suplimentare oferite de unităţile de pensiune;
5. alimentaţia şi prestaţiile auxiliare acesteia;
6. agrementul în varietatea formelor sale;
7. transportul turiştilor pe ruta de întoarcere;
8. de-a lungul tuturor momentelor anterioare este necesară prezenţa activităţii de relaţii
publice, care are menirea de a asigura favorabil desfăşurării consumului turistic.
Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortul pentru adăpostirea şi
odihna călătorului. El este produsul a ceea ce se numeşte industria pensiuneieră - sector care, în accepţiunea
actuală, înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de cazare. Serviciul de cazare se prezintă
ca o activitate complexă, decurgând din exploatarea capacităţilor de cazare, fiind alcătuit dintr-un grupaj de
prestaţii oferite turistului pe timpul sejurului în unităţile de cazare..
Dezvoltarea şi calitatea serviciului de cazare sunt dependente, în primul rând, de existenţa unei baze
tehnico-materiale de cazare (pensiuni, moteluri, hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri turistice etc.)
adecvate, cu dotări corespunzătoare, care să ofere turiştilor condiţii optime şi care să îndeplinească, după
caz, şi alte funcţii. În al doilea rând, serviciul de cazare este influenţat de dotarea cu personal a capacităţilor
de cazare, de nivelul de calificarea lucrătorilor, de organizarea muncii în unităţile de pensiune. În acest
context, insuficienţa spaţiilor de cazare, echiparea lor necorespunzătoare, neconcordanţa între nivelul
confortului oferit şi exigenţele turiştilor, ca şi numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor pregătire
influenţează negativ calitatea prestaţiei turistice şi, prin intermediul acesteia, dimensiunile circulaţiei
turistice şi posibilităţile de valorificare a patrimoniului.
Industria pensiuneieră şi respectiv calitatea serviciului de cazare influenţează nu numai dezvoltarea
turismului, în general, şi eficienţa acestei activităţi. Prin atracţia exercitată, serviciile de cazare asigură o
bună valorificare a potenţialului turistic, a disponibilităţilor de forţă de muncă, a capacităţii bazei tehnico-

- 11 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

materiale, conducând la realizarea unor coeficienţi superiori de exploatare. De asemenea, complexitatea


serviciilor de cazare, diversitatea lor reprezintă un factor de prestigiu, de atractivitate a produsului turistic şi
indirect de creştere a eficienţei comercializării lui.
Printre principalele activităţi ce dau conţinut serviciul pensiuneier, conceput în ideea satisfacerii
complexe a cererii turiştilor şi călătorilor, se numără:
♦ cazarea propriu-zisă şi activităţi complementare ei;
♦ alimentaţia şi serviciile producătoare, legate de asigurarea acesteia;
♦ activităţi cultural-artistice şi de agrement;
♦ serviciile de informare şi intermediere;
♦ activităţi comerciale;
♦ activităţile cu caracter special.
Din categoria serviciilor pensiuniere complementare, ce întregesc funcţia de cazare, se pot
menţiona: primirea şi distribuirea în pensiune a corespondenţei turiştilor servicii de schimb valutar,
păstrarea obiectelor de valoare, spălatul şi călcatul lenjeriei, curăţirea hainelor şi a încălţămintei, repararea
unor obiecte din dotarea turistului, manipularea bagajelor, asigurarea parcării autoturismelor etc. Tot în
această grupă se cuprinde dotarea camerelor, la cererea clienţilor, cu inventar suplimentar (perne pentru
paturi suplimentare, pături etc.)

1.5. Principalele prevederi ale legislaţiei româneşti referitoare la turism


Reglementări generale:
În ceea ce priveşte cadrul legislativ pentru înfiinţarea şi funcţionarea unităţilor din sectorul
turismului menţionăm:
♦ Legea nr. 21/1924, prin care se acordă posibilitatea creării unor forme asociative cu personalitate
juridică, de tipul organismelor neguvernamentale, care acţionează în domeniul turismului;
♦ Decretul – Lege nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza
liberei iniţiative;
♦ Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale oferă cadrul necesar înfiinţării unor societăţi care au ca
obiect de activitate turismul;
♦ HG 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului şi HG 413/2004 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Turism.
Calificarea profesională

- 12 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

♦ Legea 347/2004, Legea Muntelui, reglementează învăţământul agromontan preuniversitar ca parte


integrantă a sistemului naţional de învăţământ şi cuprinde următoarele niveluri:
♦ Învăţământ secundar inferior, prin ciclul inferior al liceului sau şcoala de arte şi meserii, clasele IX-X;
♦ Învăţământ secundar superior, clasele XII-XIII, precedat de anul de completare;
♦ Învăţământ postliceal.
Învăţământul agromontan se poate realiza şi în cadrul sistemului de formare profesională continuă
prin organizarea de şcoli de arte şi meserii cu profil de agricultură montană, a căror bază materială va
include ferme didactice, organizate ca exploataţii agroturistice montane, de referinţă. Nominalizarea
şcolilor cu profil agromontan, precum şi proiectele de investiţii pentru fermele didactice şi dotările
specifice, vor fi avizate şi asigurate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia
Naţională a zonei Montane şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Legea stipulează şi primirea de către
instituţiile de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din zona montană, de terenuri agricole pentru loturi
experimentale, respectiv pentru cercetare, în folosinţă gratuită, dacă fac dovada că prin activitatea lor
contribuie la dezvoltarea zonei montane.
Autorizări, omologări, atestări:
♦ OMT nr. 20/4 aprilie 1995 reglementează activitatea comisiilor tehnice de verificare a fermelor şi
pensiunilor agroturistice.
♦ Conform legislaţiei în vigoare, categoriile de agenţi economici care pot organiza servicii turistice rurale
sunt:
♦ persoanele, asociaţiile familiale şi societăţile comerciale, iar formele sub care este identificat turismul
rural sunt pensiunile turistice şi pensiunile agroturistice. Pensiunile agroturistice erau denumite în
Legea 145/1994 ferme agroturistice, denumire pe care o regăsim în OMT nr. 20/1995 şi al cărui
conţinut este în vigoare.
Definirea celor două forme de turism rural este următoarea:
- Pensiunile turistice sunt structuri turistice cu o capacitate de cazare de până la 20 camere, funcţionând
în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea
turiştilor şi condiţii de pregătire şi servire a mesei.
- Pensiunile agroturistice sunt pensiunile turistice care asigură o parte din alimentaţia turiştilor cu
produse proaspete din producţia proprie.

- 13 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

Agenţii economici menţionaţi mai sus beneficiază de un statut juridic similar cu cel al
întreprinderilor mici şi mijlocii, chiar dacă nu îndeplinesc condiţiile de număr de angajaţi şi venit anual şi
se pot bucura de facilităţi acordate acestora potrivit legii.
O.G. 63/1997 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural prevede
următoarele înlesniri speciale pentru persoanele fizice, asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au
ca obiect de activitate turismul rural şi agroturismul:
- Pot primi suprafeţe de teren pentru construcţii, pentru dezvoltarea şi exploatarea pensiunilor
turistice şi agroturistice, din partea consiliilor locale, din rezervele de terenuri aflate la dispoziţia
acestora;
- Li se pot acorda priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii (telefon, telex, fax);
- Pot primi asistenţă tehnică de specialitate sub toate formele din partea Ministerului Turismului şi a
asociaţiilor profesionale;
- Beneficiază de cuprinderea ofertei turistice a pensiunilor în materialele de promovare turistică
editate de Ministerul Turismului;
- Prezentarea ofertei pensiunilor turistice şi a pensiunilor agroturistice în acţiunile de promovare
întreprinse de birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate ale Ministerului Turismului;
- Includerea în programele instituţiilor de învăţământ cu profil turistic sau agricol a problemelor
specifice pensiunilor turistice şi a pensiunilor agroturistice;
- Scutirea de la plata impozitului de venit pe o perioadă de 10 ani a pensiunilor turistice şi a
pensiunilor agroturistice, cu o capacitate de cazare de până la 10 camere inclusiv;
- Plata la tariful stabilit pentru consumul de uz casnic, a energiei electrice, gazului metan şi a
serviciilor de telecomunicaţii utilizate de pensiunile turistice şi pensiunile agroturistice cu o capacitate
de cazare de până la 5 camere inclusiv;
- Acordarea de credite cu dobândă preferenţială pe o perioadă de maximum 10 ani pentru dezvoltarea
şi/sau modernizarea capacităţilor de cazare; dobânda suportată de beneficiarii creditelor va reprezenta
50% din nivelul dobânzii de pe piaţa bancară.
În ceea ce priveşte aria de desfăşurare a turismului rural, OG 63/1997 nu se mai limitează doar la
zona montană, Delta Dunării şi litoralul Mării Negre. Conform legii, turismul rural se poate organiza şi
funcţiona în întregul spaţiu rural din şes, deal şi munte, inclusiv în satele şi comunele care aparţin de oraşe
şi municipii.
Cele mai recente reglementări legislative privind clasificarea structurilor de primire turistice sunt
date de Ordinul Ministerului Turismului nr. 510 din 28.06.2002. Acesta conţine metodologia şi criteriile de

- 14 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

clasificare pentru toate tipurile de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi de alimentaţie
publică din România.
În temeiul HG 805/2001, tarifele de cazare practicate de agenţii economici, deţinătorii de structuri
corespunzătoare primirii turistice calificate, se determină de aceştia în mod liber, pe baza cererii şi ofertei
şi a calităţii serviciilor asigurate. În acest sens, agenţii economici vor stabili:
- tarife pentru cazarea turiştilor pe cont propriu, care vor fi exprimate în lei/zi/loc tip de cameră şi vor
fi afişate vizibil, gazdele au obligaţia să specifice dacă tarifele includ sau nu contravaloarea micului
dejun; obligaţia să specifice dacă tarifele includ sau nu contravaloarea micului dejun;
- tarife pentru turiştii veniţi organizat.
- Agenţii economici deţinători de structuri turistice corespunzătoare pot stabili, în funcţie de politica
tarifară, rentabilitatea activităţii, gradul de ocupare, sezon, următoarele categorii de gratuităţi sau
facilităţi:
- gratuităţi pentru cazarea copiilor sub 7 ani;
- reduceri de tarife pentru elevi, studenţi, pensionari, veterani, invalizi, văduve de război, handicapaţi
etc.; ziarişti invitaţi străini, salariaţi ai Ministerului Turismului.
Legea 347/2004 menţionează că producătorii agricoli din zona montană beneficiază de sprijinul
financiar din partea statului, acordat potrivit legislaţiei în vigoare, iar pentru compensarea scăderii
veniturilor populaţiei din zona montană, datorate restricţiilor privind utilizarea agricolă a terenurilor situate
în arii protejate sau în zone defavorizate natural, statul poate acorda diferenţiat indemnizaţii compensatorii
de handicapuri naturale producătorilor agricoli.
Protecţia turiştilor
Găzduirea turiştilor la pensiunea turistică rurală sau pensiunea agroturistică se face atât prin
rezervarea de locuri printr-o agenţie de turism sau alt agent economic, cât şi direct, prin relaţia turist-
prestator de servicii agroturistice. În toate situaţiile, serviciile trebuie să se realizeze în deplină siguranţă
(protecţia fizică şi igienico-sanitară, rezolvarea neconcordanţei între serviciile oferite şi calitatea lor cu
serviciile şi tarifele pachetului de servicii vândut de firmă, riscul financiar etc.), ceea ce se stipulează în
actele normative privind contractarea şi derularea serviciilor turistice. De aceea, în scopul protecţiei
turiştilor, oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor şi a pachetelor de servicii turistice, precum şi
crearea de produse turistice pe teritoriul României pot fi realizate numai de către agenţii economici din
turism, autorizaţi de Ministerul a Turismului, posesori de licenţe în turism sau de certificat de clasificare,
după caz (OUG 58/1999, cap. IV, art. 28). Protecţia turiştilor se regăseşte şi în alte acte normative ale
Guvernului României, precum: OUG 107/1999 şi HG 237/2001.

- 15 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

CAPITOLUL II TURISMULUI MONTAN. DEFINIŢIE, TIPOLOGIE,


IMPORTANŢĂ

2.1. Definiţii
Apreciat deseori ca un perimetru cu o activitate restrânsa muntele nu a reprezentat o prioritate
pentru progresele de valorificare a resurselor naturale de turism, fapt atestat în tara noastră de echiparea
relativa modesta atât calitativ cât şi cantitativ, atât în infrastructura cât şi în alte domenii, unităţi de cazare,
de agrement, de alimentaţie şi în acelaşi timp prezenţa neconvingătoare în staţiunile turistice cu real
specific montan.
În acest context pornind de la necesitatea reconsiderării zonei montane în prezentul curs vom
încerca o jalonare de ansamblu a principalelor direcţii de acţiune în vederea înscrierii produsului turistic
montan între componentele de competitivitate ale turismului romanesc.
Turism montan. Concept.
a. Ansamblul activităţilor turistice care se desfăşoară în mediul montan.
b. Activitatea turistică care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural şi uman din
zona montană.
Este o formă de turism care se desfăşoară în mediul montan care prezintă următoarele caracteristici:
- valorifică resursele turistice montane (naturale, culturale, umane);
- valorifică suprastructura turistică (mijloace şi căi de acces, staţiunile, pensiunile şi fermele
agroturistice);
- utilizează diverse spaţii de cazare (hanuri, hoteluri rurale, case de vacanţă);
Turismul montan are un caracter complex, fiind în conexiune directă cu celelalte activităţi din zonă.
El nu poate fi disociat de viaţa economică, socială şi culturală a colectivităţii în care se desfăşoară.
Reprezintă un factor de dezvoltare a unor activităţi conexe cu efecte benefice asupra nivelului veniturilor
având un „efect multiplicator“ pentru dezvoltarea altor activităţi tangente turismului.
Analiştii turismului, urmărind evoluţia industriei ospitalităţii pe plan internaţional până în prezent,
au identificat o serie de tendinţe generale ale cererii şi consumului turistic, cum ar fi:
- dezvoltarea continuă ascendentă a fluxurilor turistice, diversificarea continuă a cererii turistice
ca o consecinţă a motivaţiei turiştilor;
- modificările intervenite în structura pe categorii de vârstă şi a transformării turismului într-un
fenomen de masă;

- 16 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

- înregistrarea unor diferenţe apreciabile în circulaţia turistică de la o ţară la alta;


- creşterea cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul bugetelor de familie pe măsură ce cresc
veniturile populaţiei;
- creşterea produsului intern brut pe cap de locuitor şi a nivelului de dezvoltare economică a unei
ţări şi gradul de instruire care influenţează în mod direct exigenţele manifestate în legătură cu
petrecerea vacanţelor.
Factorii determinanţi ai transformării cererii şi consumului turistic pe plan mondial sunt legaţi de
caracteristicile societăţii contemporane, care oferă posibilităţi multiple de creşterea productivităţii muncii,
cu efecte pozitive asupra populaţiei cum ar fi: creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare, sporirea
duratei timpului liber prin reducerea zilei de lucru şi prin mărirea concediilor, creşterea speranţei medii de
viaţă şi dezvoltarea sau modernizarea mijloacelor de informare, tendinţa de creştere a populaţiei globului,
dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de transport, creşterea continuă a nivelului de cultură a populaţiei
şi creşterea gradului de urbanizare a acesteia.
Rolul turismului în economia unei ţări poate fi definit prin: aportul la nivelul venitului naţional,
valorificarea superioară a resurselor în profil teritorial, stabilizarea forţei de muncă, asigurarea unei
circulaţii băneşti normale, element dinamizator al structurilor economice, element de instruire şi educaţie,
regulator al balanţei de plăţi externe, vocaţie ecologică, etc.
În condiţiile recentei reevaluări a turismului de weekend, cu mijloace automobilistice, dar a lipsei
infrastructurii rutiere moderne, de tip autostradă, se disting, în funcţie de distanţe:
- zone situate la unu-cinci kilometri de oraşul generator de fluxuri turistice, parcurse cel mai ades
pietonal şi care înregistrează maximul de încărcătură pe unitatea de suprafaţă,
- zona apropiată, între 5-20 kilometri, parcursă cu mijloace mixte, pietonale şi automobilistice,
- zona medie cuprinsă între 10-50 kilometri, parcursă în totalitate cu mijloace mecanice.
Expresia turism verde se referă cu predilecţie la elementele reprezentative ale peisajului în cadrul
căruia componenţii naturali deţin un loc principal şi, în consecinţă, implică frecvenţa spaţiilor rurale situate
cât mai departe de oraşe şi care pot facilita accesul într-un mediu natural autentic, sau cât mai puţin afectat
de intervenţii antropice. Aceasta corespunde atât spaţiilor rurale propriu – zise, precum şi ariilor mai puţin
populate din regiunile montane sau litorale care nu au fost incluse în zona de influenţă a turismului de
staţiune.

- 17 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

2.2 Tipologia unităţilor taxonomice amenajate pentru turism


În literatura de specialitate sunt făcute unele clasificări ale unităţilor teritoriale în funcţie de
mărimea şi importanta lor definite după cum urmează :
a) regiune turistică reprezentata de o mare suprafaţa în care întreaga viata economico-sociala e
marcata într-o măsura importanta de activitate turistică : Munţii Carpaţi
b) zona turistică reprezentata de un teritoriu întins care include mai multe subzone sau localităţi cu
atracţii antropice, echipamente şi servicii turistice care au o funcţionalitate independenta, o anumita
omogenitate şi conferă zonei un caracter unitar
c) areal turistic reprezintă o parte componenta a unei zone relativ omogena din punct de vedere al
resurselor turistice dar şi a infrastructurii existând o legătura strânsa între localităţile sau centrele pe care le
includ. Exemplu: Valea Prahovei, Poiana Braşov, Culoarul Rucăr Bran care pot fi considerate areale
turistice.
d) complexul turistic reprezintă o grupare a mai multor obiective turistice relative omogene care
include cel puţin o localitate sau mai multe regiuni turistice (ex. Muntele Mic) împreuna cu Poiana Mărului
împreuna cu nucleele Peştera, Zănoaga pot forma reale complexe turistice
e) centre turistice sunt reprezentate de un conglomerate urban sau rural care include în teritoriu sau
unele atracţii turistice, echipamente şi servicii capabile sa motiveze deplasarea şi sejurul turiştilor
Concret, centrul turistic poate fi socotit:
1. de distribuţie din atracţiile turistice se concentrează în împrejurimile localităţii (Braşov,
Miercurea Ciuc)
2. centrul turistic de sejur coincide cu staţiunea turistica
3. centrul turistic de escala în principiu situat pe mari artere rutiere
4. centrul turistic de excursii care primeşte vizitatori de o zi
f) nucleul turistic reprezintă o lucrare teritoriala care include un număr restrâns de obiective turistice
şi prezintă o funcţionare modesta din cauza slabelor dotări
- aici pot fi incluse Văişoara, Crivaia, Balea Lac, Trei Ape
g) punct turistic de un element de atracţie turistică suficient de interesant pentru a motiva deplasarea
turiştilor şi care dispune de o minima echipare turistică (ex. Voineasa, Cheia de Prahova)
Baza activităţii unei staţiuni turistice o constituie serviciile de cazare, alimentaţie, agrement,
transport, acesta aflându-se într-o strânsa legătura cu funcţiunile economice, sociale, juridice şi politice, dar

- 18 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

şi culturale ale activităţii respective. Calitatea acestor servicii, modul în care corespund cererii turistice
condiţionează şi fluxurile turistice sub aspectul mărimii şi structurii lor.
Criteriile de clasificare ale staţiunilor turistice pot fi multiple şi se pot grupa după funcţia turistica,
aşezare geografica, dimensiunea localităţilor.
În funcţie de caracteristicile specifice fiecărei staţiuni în activitatea practica sunt identificate
următoarele tipuri de staţiuni turistice
a) staţiuni balneare
b) staţiuni climaterice
c) staţiuni termale
d) staţiuni pentru sportul de iarna
De asemenea, în funcţie de îndeplinirea criteriilor prevăzute în normele de atestare a staţiunilor
turistice, ele se împart în doua categorii:
a) staţiuni de interes naţional
b) staţiuni de interes local
În funcţie de elementele de diversificare şi de natura resurselor turistice o altă clasificare care este
deseori abordata în literatură de specialitate, dar mai ales în activităţi de turism, grupează staţiunile turistice
în următoarele categorii:
a) staţiuni de litoral - sunt localităţi sau parte a unei localităţi amplasate pe litoralul Marii Negre,
care beneficiază de toate resursele naturale, dar şi de structurile şi dotările specifice corespunzătoare.
b) staţiuni balneare - localităţi sau parte a unei localităţi care dispune din belşug de factori naturali
de cura (ape minerale, săruri), dar şi de alţi factori ambientali recunoscuţi ştiinţific şi totodată de toate
structurile şi mijloacele de dotare necesare alimentarii produsului turistic balnear.
c) staţiunile montane - localitate sau parte a unei localităţi care dispune de ambiaţă montană
pitorească şi nepoluată de factori naturali de mediu, dar şi cu structuri turistice şi dotări specifice (pârtii de
schi, transport pe cablu) care presupun produsul turistic de tip montan.
Tipologie
turism de cură balneară: – practicat în staţiunile cu izvoare minerale termominerale şi termale,
cunoscute pentru puterea de vindecare a apelor;
turismul de litoral (balnear-maritim) – practicat pentru cura heliomarină, băi de nămol, cura
climaterică marină;
turismul montan – cuprinde drumeţia, cura climaterică (aer curat, ozonificat, schimbarea altitudinii
etc., sporturi montane extreme);

- 19 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

turism cultural – vizitarea monumentelor istorice, de artă, arhitectonice, a caselor memoriale, a


muzeelor, participarea la manifestări culturale;
turismul de vânătoare şi pescuit – răspândit în toate zonele ţării;
turismul de reuniuni şi congrese – legat de manifestări ştiinţifice, de instruire, de bilanţ, etc.;
turismul de afaceri – cu tendinţă accentuată de creştere;
turismul sportiv – este prilejuit de manifestările sportive de anvergură (olimpiade, campionate, etc.);
turismul comercial-expoziţional – legate de târguri, expoziţii, burse;
turismul festivalier şi de carnaval – prilejuit de festivaluri importante culturale şi de agrement;
turismul sentimental – deplasare cu persoana iubită cu scopul asigurării intimităţii;
turismul nostalgic – revenirea la locurile copilăriei sau cele cu semnificaţii speciale;
turismul religios – vizitarea unor lăcaşuri de cult, participarea la evenimente religioase importante;
turismul familial – vizitarea părinţilor, copiilor, rudelor apropiate;
turismul eveniment – deplasări în spaţiu rural pentru a participa la evenimente ocazionate de nunţi,
botezuri, ziua fiilor satului etc.

2.3. Locul turismului montan în economia locala şi naţionala


Activitatea turistică are implicaţii numeroase şi forme diferite asupra mediului uman dacă efectele
economice directe sunt evidenţiate în general, cuantificarea şi evaluarea lor rămâne extrem de dificila. În
literatura de specialitate în rândul informaţiilor prin care se atesta locul turismului montan în economia
locala şi naţionala este deţinut de indicatori ponderea PIB-ului
Dintre ramurile care beneficiază cel mai mult de pe urma turismului montan putem menţiona
construcţiile, producţia materialelor sportive şi dezvoltarea cailor de acces către zonele montane.
Susţinerea dezvoltării turismului montan a avut la baza crearea de noi locuri de munca, dar şi
schimbările structural demografice la nivel naţional şi local. Prin dezvoltarea turismului montan s-au putut
crea nu numai locuri de munca, dar s-au dezvoltat intensiv serviciile publice şi comerciale, îmbogăţirea
infrastructurii locale, toate conducând practic la creşterea nivelului de trai, dar dezvoltarea turismului
montan a exercitat totodată şi unele efecte negative cu referire mai ales la creşterea rapida a preturilor
(pentru produsele agricole), la scumpirea imobilelor şi chiar la îngreunarea accesului.
În timp, turismul montan a contribuit la modificarea unor reguli sociale: au apărut profesii noi, s-au
modificat structuri sociale, şi în general a sporit nivelul de trai material şi cultural al populaţiei în zonele
montane; dezvoltarea turismului montan a avut efecte nemijlocite în sub aspect socio-cultural, atât pe plan
european cât şi în tara noastră.
- 20 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

2.4. Oferta turismului montan în tara noastră


În tara noastră numeroase grupări asociaţii şi societăţi de turism care au funcţionat începând cu
secolul XIX, au avut contribuţii remarcabile la echiparea turistică a zonei montane. De activitatea acestora
se leagă de fapt propagarea şi dezvoltarea turismului montan. Odată cu reorganizarea activităţii de turism
prin înfiinţarea oficiului naţional de turism şi mai ales după al II - lea Război Mondial, s-au realizat
numeroase investiţii pentru dezvoltarea staţiunilor montane: Sinaia, Predeal, Paltiniş, Borşa, Semenic,
Stâna de Vale.
În acelaşi timp au fost construite alte puncte de distracţie turistică în zona montană, concretizate în
cabane, hanuri, popasuri turistice, zone de agrement. În acest fel zona turistică a munţilor Carpaţi si-a sporit
atractivitatea prin echipamentele şi amenajările specifice menite sa atragă cât mai mulţi turişti. Oferta
turistică montană din tara noastră prezintă caracteristici conferite de particularităţile fizico geografice ale
Carpaţilor care ii diferenţiază de alte lanţuri montane europene. Astfel, principala trăsătura a ofertei
montane romaneşti o constituie discrepanta între valoarea şi atractivitatea potenţialului turistic şi gradul
actual de valorificare care înregistrează sensibile minusuri cantitative dar mai ales calitative.
Zona montană, una dintre cele 3 componente definitorii a structurii peisagistice din tara noastră,
alături de Dunăre şi Marea Neagra contribuie într-o foarte mare măsura la diversitatea potenţialului turistic
al României. Munţii Carpaţi ocupa o treime din suprafaţa tarii (66 700 km²) oferind o mare diversitate de
atracţii turistice originale şi deosebit de valoroase. Printr-o serie de caracteristici, munţii Carpaţi se
diferenţiază atât de Alpi cât şi de Balcani mai ales prin:
a) altitudini ce depăşesc 2500 m pe alocuri
b) ca latine au întindere maxima de 160 km Carpaţii Orientali (intre Baia Mare şi Tacica)
c) o întindere minima de 35 km Carpaţii Orientali în Făgăraş (intre oraşul Victoria şi comuna
Nucşoara)
De asemenea podişurile de culme între 1000 şi 2000 m, multitudinea depresiunilor intracarpatice
conferă lanţului carpatic o larga accesibilitate din toate colturile ţării.
Potenţialul turistic al zonei carpatice este dat de o multitudine de obiective naturale sau antropice
variate şi valoroase:
Condiţii naturale
A. Relieful specific zonei Carpaţilor se remarca prin:
a) peisaje alpine situate la peste 2000m
b) peisajele cu relief glaciar unde se remarca lacurile glaciare
c) platourile, defileele, cheile, stâncile şi pietrele munţilor oferă de asemenea un peisaj deosebit

- 21 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

d) peşterile - România ocupa locul III în Europa cu peste 10900 peşteri)


e) pereţii stâncoşi ai Carpaţilor favorizează practicarea alpinismului (in Bucegi - Babele şi Sfinxul),
în Ciucaş ( Ciupercile, Turnul lui Goliat, Tigăile Mari)
g) relieful vulcanic oferă obiective naturale interesante cum ar fi Detunata Goala în Metaliferi,
Creasta Cocsului în Gutâi, Conurile vulcanice în Tibleş, precum şi crestele vulcanice din munţii vulcanici
Căliman, Gurghiu. Harghita
h) domeniile schiabile între 800-2000 m sunt lipite de avalanşe de zăpada şi ferite de viscole
puternice
B. Condiţiile climatice favorizează practicarea turismului tot timpul anului prin faptul că exista 40
de zile anual cu cer senin şi temperaturi medii între 0-6°C, stratul de zăpada depăşeşte 20 m anual la
înălţimi de peste 1500m , grosimea stratului de zăpada favorabile practicării schiului se menţine 4 -5
luni/an.
C. Resursele hidrografice: munţii noştri adăpostesc numeroase râuri şi pârâuri, lacuri glaciare,
vulcanice, de baraj natural şi artificial; totodată în zonele depresionare din interiorul munţilor se întâlnesc
izvoare de ape minerale
D. Elementele de fauna sunt foarte diversificate de la animale cinegetice de interes vânătoresc la
pasări de munte precum şi un fond piscicol (păstrăvul şi linul)
E. Parcurile naţionale cele mai vestite, sunt Retezat, Pietrosul Rodnei, cetăţile Ponorului, Muntele
Domogled, Codrii Căprioarei (Rarău)
Potenţialul turistic antropic completează în mod armonios frumuseţea cadrului natural. Astfel, în
zona montană prezintă un deosebit interes:
a) vestigiile arheologice de la Bretcu, Costesti, Sarmisegetusa Ulpia Traiana, Rosia Montană, Baile
Herculane
b) construcţiile feudale: castele şi cetăţi cu valoare istorica şi arhitecturala întâlnita la Codlea, Bran,
Oraviţa, Caransebeş, Sighişoara
c) mănăstirile, adevărate monumente istorice şi de arta răspândite în întreg lanţul Carpatic, cele mai
vestite fiind Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, bisericile din lemn din Maramureş şi alte zone din
Ardeal, catedrale catolice din Miercurea Ciuc, Alba Iulia
d) muzeele şi castelele memoriale: Peles, Sinaia, Bran, Hunedoara, Deva, Resita, Petroşani, Baia
Mare
e) elemente etnografice şi folclor începând cu arhitectura populara, meşteşugurile artizanale,
cusături populare, creaţii şi credinţe populare, porturi specifice

- 22 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

f) obiective turistice tehnico - economice create de mana omului după al II - lea război mondial
- predomina barajele Vidraru, Vidra, Bicaz şi Izvorul Mureşului
- drumurile Trans Carpatice - Transfăgărăşanul 2050 m străbate un tunel de 890m
g) aşezările urbane şi rurale situate atât pe principalele vai cât şi în interiorul munţilor pana la 1200-
1300m/alt cu oameni harnici, gospodari, primitori.

2.5. Oportunităţi şi limite ale dezvoltării turismului montan


Zona montană reprezintă pentru tara noastră un element marcant al potenţialului turistic de care
dispune constituindu-se astfel ca un produs turistic competitiv pe piaţa interna şi internaţionala. Necesitatea
dezvoltării turismului montan decurge din multiplele posibilităţi pe care le deţine muntele în satisfacerea
motivaţiilor turistice deosebit de diverse dar mai ales din tendinţa de creştere a cererii pentru practicarea
sporturilor de iarna precum şi de posibilitatea obţinerii unor încasări ridicate/zi turist şi realizării unor
eficiente economice şi sociale ridicate.
Puncte forte ale turismului montan
a) un potenţial turistic montan deosebit de valoros de o mare complexitate şi o varietate a resurselor
naturale şi antropice precum şi o natura virgina în mare parte;
b) un important domeniu schiabil garantat de prezenta zăpezii la altitudini joase (1000-1500m) şi
care circa 5 luni pe an favorizează practicarea sporturilor de iarna;
c) îmbinarea armonioasa a resurselor turistice montane cu factorii naturali terapeutici (izvoare
minerale, izvoare termale, saline, nămoluri terapeutice) fapt ce permite amenajarea şi dezvoltarea unor
staţiuni cu profil complex şi atractiv;
d) mare accesibilitate în zonele din masivele montane şi o reţea intensa de comunicaţii rutiere şi
feroviare care îngăduie accesul în oricare dintre masivele montane din toate direcţiile;
e) existenta unui patrimoniu cultural, religios şi istoric foarte valoros;
f) un mediu natural în general lipsit de surse majore de poluare;
g) experienţa importanta în amenajarea şi dezvoltarea unor staţiuni montane pentru odihna, recreere
şi tratament, dar şi pentru practicarea sporturilor de iarna;
h) conceperea şi promovarea pe piaţa externa şi interna a unor produse turistice originale deja
consacrate (circuitul dracula, turul mănăstirilor, vizitarea cetăţilor şi monumentelor istorice, practicarea
sporturilor de iarna);
i) cerere turistică potenţială foarte importanta şi în continua creştere;
j) preturi şi tarife relativ scăzute fata de puterea de cumpărare a turiştilor;

- 23 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

k) reţea de comunicaţii deja operaţionala atât în tara cât şi în străinătate incluzând agenţiile
romaneşti dar şi oficiul pentru promovarea turismului (peste 20 de birouri în străinătate);
Exista şi nenumărate dezavantaje în acest domeniu care au împiedicat dezvoltarea potenţialului
turistic montan pe măsura posibilităţilor de care dispune sau în comparaţie cu amenajările renumite din
Alpi.
Punctele slabe ale turismului montan din tara noastră
a) repartizarea spaţiala inegala a resurselor turistice montane din punct de vedere al structurii, al
volumului, al valorii şi a posibilităţilor de valorificare turistica;
b) amplitudinile moderate ale munţilor Carpaţi precum şi morfologia reliefului montan nu permit în
general amenajarea unor pârtii pentru marile concursuri de schi
c) lipsa unei evaluări precise a întregului domeniu schiabil potenţial în tara noastră
d) slaba dezvoltare a reţelei de unităţi turistice de cazare, alimentaţie, agrement
e) slabele performante tehnice ale amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarna şi mai ales
necorelarea acestora ca lungime şi capacitate cu capacitatea de cazare a staţiunii
f) inegala repartiţie a investiţiilor turistice, a eforturilor de amenajare a unei zone montane
g) proasta întreţinere a cailor de acces rutier în zona montană mai ales a drumurilor secundare
precum şi a traseelor montane, a pârtiilor de schi
h) proasta gestionare a domeniului schiabil amenajat
i) zona relative redusa a produselor turistice promovate atât pe piaţa interna cât si pe piaţa externa
j) neconcordanta evidenţa între nivelul plaţilor şi tarifelor practicate şi calitatea serviciilor oferite
k) vizibila degradare a mediului natural în ariile de circulaţie interna fie prin eroziunea solului dar
mai ales neglijenta şi lipsa educaţiei turiştilor
Dintre limitele cele mai pregnante întâlnite în turismul din tara noastră menţionam: concurenta
puternica pe piaţa europeana a turismului montan manifestata în tari ca : Austria, Franţa, Italia, Elveţia,
Germania, Polonia, implementarea relativ lenta a practicilor manageriale moderne în conducerea turismului
la toate nivelele, slaba implicare a autorităţilor locale în dezvoltarea turismului montan datorita lipsei de
experienţa, lipsa infrastructurii corespunzătoare pentru dezvoltarea turismului montan, absenta unei politici
de investiţii care sa modernizeze structura materiala în domeniul turismului montan.
Toate aceste elemente de analiza trebuie luate în considerare la elaborarea concepţiei globale de
valorificare superioara a zonei turistice montane din tara noastră.

- 24 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

CAPITOLUL III STAŢIUNEA MONTANĂ

3.1. Staţiunea turistică


Localitatea turistică este destinata primirii turiştilor pentru sejururi de scurta şi lunga durata. În
limbajul curent o asemenea aşezare poarta numele de staţiune
a) turistul găseşte aici un loc de cazare
b) găseşte în acelaşi timp toate serviciile şi produsele turistice necesare sejurului sau
- privita din acest punct de vedere şi definite din punct de vedere economic staţiunea turistică este o
unitatea spaţiala bine organizata şi dotata cu echipamentele care oferă un ansamblu diversificat de produse
şi prestaţii servicii turistice asimilate unei localităţi şi reducând totodată diferiţi agenţi economici.
- din punct de vedere social, dar şi cultural staţiunea turistică oferă o gama de activităţi bazate pe
valorificarea unor resurse naturale şi antropice , care permit diferitelor categorii de turişti sa se întâlnească,
să se cunoască şi să comunice între ei.
- din punct de vedere turistic orice staţiuni reprezintă nucleul desfăşurării efective a unor activităţi
de turism în care se creează o noua valoare, dar unde se înregistrează totodată şi efectuarea unor cheltuieli
dar şi obţinerea de venituri
- literatura de specialitate oferă o paleta extinsa de concepte şi definiţii fie cu un caracter general sau
particular al staţiunii turistice
- în acest context OMT şi Academia Internaţionala de Turism definesc staţiunea turistică ca o
localitate ce prezintă un ansamblu de elemente de atracţie turistică şi care este dotata în acelaşi timp cu
mijloace de cazare, de alimentaţie şi de agrement pentru turişti pentru o anumita perioada de timp.
- în tara noastră specialiştii au adoptat:
Definiţia 1: “staţiunea turistică este o localitate prin care turismul reprezintă ramura preponderenta
ca volum de activitate economica cât şi un grad de concentrare a populaţiei locale care dispune de potenţial
turistic şi din aceasta, staţiune turistică atrage populaţia nerezidenţiala ca beneficiara a produselor şi
serviciilor turistice pe care le oferă.”
Definiţia 2: o alta definiţie este data de hotărârea guvernului nr.77/1966 pentru aprobarea normelor
privind atestarea staţiunilor turistice: “localitatea cu funcţii turistice specifice dotate cu resurse naturale şi
antropice, dar şi cu structurile necesare valorificării şi practicării turismului”

- 25 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

- se poate spune a în tara noastră staţiunea turistică face obiectul unei atestări oficiale, în schimbul
creării cadrului propice pentru valorificarea, protejarea şi conservarea atracţiilor turistice naturale şi
antropice, dar şi satisfacerea la nivel optim a necesitaţilor de odihna şi recreere al populaţiei.
- muntele a fost din totdeauna cea mai sugestiva dovada a măreţiei naturii, de aceea el a devenit
astăzi una dintre principalele destinaţii de vacanta fiind considerat în esenţa pentru multe popoare ca un
simbol al spiritualităţii
- dezvoltarea de ansamblu a turismului în general şi transformarea lui într-o mişcare de masa a făcut
ca muntele sa se impună tot mai mult prin atenţia investitorilor şi promotorilor turismului montan
- astfel în prezent efectele dezvoltării turismului montan în plan economic, social şi cultural deşi
sunt foarte greu de cuantificat, sunt tot mai mult apreciate datorita importantei lor

3.2 Clasificarea staţiunilor turistice montane


Este considerată de către specialişti pe cât de oportună pe atât de necesară pentru definirea tuturor
strategiilor posibile de dezvoltare. Clasificarea staţiunilor turistice montane are drept criterii de bază
atractivitatea staţiunilor, iar principalele criterii de evaluare a atractivităţii factorilor de succes sunt
următoarele :
1. accesibilitatea din punct de vedere fizico-geografic şi al stării drumurilor de acces;
2. potenţialul turistic respectiv varietatea şi calitatea tuturor resurselor turistice naturale antropice;
3. domeniul schiabil potenţial - modalităţile de amenajare a domeniului schiabil atât pentru schi
alpin cât şi pentru schi fond;
4. echipamentele turistice de baza concretizate în capacitatea de cazare, gradul de confort, lungimea
şi calitatea pârtiilor de schi, numărul şi calitatea telefericelor, echivalent.;
5. corelarea lungimii pârtiilor cu capacitate de cazare
- corelarea lungimii telefericelor cu capacitate de cazare
- corelarea debitelor telefericelor cu capacitate de cazare
- structura şi diversitatea agrementului
6. activitatea de promovare pe plan extern
Toţi aceşti factori deţin fiecare ponderi diferite în activitatea staţiunilor turistice montane. Pe baza
evaluării atractivităţii staţiunilor turistice montane din tara noastră, pe baza stabilirii unei importante
relative a fiecărui factor s-a putut concretiza un scor final care sta la baza clasificărilor staţiunilor montane
din România astfel :

- 26 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

1. staţiuni de interes naţional şi internaţional au obţinut scoruri în valoare mai mare decât trebuie şi
sunt la rândul lor de 3 categorii :
a) staţiuni lansate deja în turismul internaţional ca Poiana Braşov, Sinaia, Predeal cu scoruri
cuprinse între 4 şi 5
b) staţiuni cu perspective bune de lansare în turismul internaţional ca Semenic, Stâna de Vale,
Borşa, Păltiniş, Buşteni, Vatra Dornei
c) staţiuni noi amenajate în zone de mare atracţie turistică care pot fi promovate pe pieţe
internaţionale precum Capra, Parâng, Arieseni, Peştera, Padina cu scoruri cuprinse între 3 şi 4
2. staţiuni cu interes naţional : Cheia, Durau, Voineasa, Vidra, Muntele Mic, Izvorul Mureşului etc.
care au întâlnit scoruri între 2.50 şi 3
3. staţiuni de interes local sau nuclee turistice, un mare potenţial de dezvoltare dintre care
menţionam : Harghita Băi, Sâmbăta şi scoruri între 2 şi 2.50.

3.3. Principii de proiectare şi dezvoltare a staţiunilor turistice montane


Destinul turistic al zonei montane depinde de mare măsura de dorinţele şi nevoile clientelei
potenţiale dar şi de imaginea pe care o au diferitele situri în zona montană. În acest sens implementarea
unei staţiuni montane reprezintă o decizie condiţionata de interdependenţa complexă dintre cadrul natural,
infrastructura generala şi fluxurile turistice. Aceşti factori sunt esenţiali în selectarea stilului ce urmează a fi
amenajat şi în elaborarea şi realizarea amenajării staţiunilor.
De la un munte la altul, de la o tara la alta, soluţiile de amenajare şi gestiune a zonelor montane pot
sa difere foarte mult în funcţie de condiţiile geografice, economice, sociale, dar totodată de imaginaţia sau
experienţa cercetătorilor. Teoria şi practica ultimelor decenii în domeniul amenajării turistice montane a
scos în evidenţă principii ale conceperii unei staţiuni montane dar au constat în acelaşi timp şi anumite
tehnici de determinare a capacităţilor de primire ale staţiunii astfel încât aceasta sa îşi realizeze scopurile
pentru care au fost create.
Experienţa cercetătorilor francezi este luata drept model de referinţa în literatura de specialitate şi în
practică turistică. Astfel conform serviciului de studii pentru amenajarea turistică a muntelui, la baza
concepţiei unei staţiuni montane trebuie sa stea următoarele principii:
1. Principiile satisfacerii nevoilor clientelei
Înaintea proiectării unei staţiuni de turism montan sunt necesare studii aprofundate asupra
comportamentului şi aşteptării clientelei în vederea luării masurilor de atragere a turiştilor, dar şi de
prelungire a frecventării staţiunii;

- 27 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

Fiecare staţiune trebuie sa îşi elaboreze o strategie proprie de stabilire a criteriilor la alegere
conform rezultatelor din studiile de piaţa realizate în Franţa prin care se evidenţiază următoarele criterii:
a) zăpada asigurata
b) preţuri competitive
c) lipsa cozilor la mijloacele mecanice de urcat
d) ambianţa
e) calitatea peisajului şi a arhitecturii
f) soare
g) calitatea terenului schiabil
Înainte de abordarea acestor aspecte este absolut necesară luarea în considerare a următoarelor
aspecte:
- Pretenţiile schiorului determinate la rândul lor de costul sejurului, de durata sejurului şi de
dorinţele nelimitate ale turistului de a obţine o satisfacere cât mai mare prin:
a) un schiat confortabil şi piste regulate pentru schiat
b) schiat fără constrângeri pe piste omogene cu schiori de nivel asemănător
c) schiat în deplina securitate pe piste bine organizate şi uşor de schiat
d) schiat la soare, mulţi turişti pretinzând bronzarea
- Luarea în calcul a persoanelor care nu practica schiul, scop în care trebuie organizat:
a) itinerarii pentru plimbare şi drumeţie
b) cadru rural atractiv
c) realizarea unor contracte culturale
d) activităţi sportive în afara schiului
e) diferite forme de divertisment cât şi activităţi pentru întreţinerea sănătăţii şi a formei fizice
f) asigurarea unui nivel ridicat al calităţii tuturor serviciilor turistice
2. Principiul asigurării calităţii factorilor naturali
Pentru asigurarea calităţii factorilor naturali trebuie îndeplinite unele condiţii de ordin:
1) climateric, care presupun prezenţa zăpezii, 120 zile/an, lipsa vântului, a ceţii, a avalanşelor şi
soare cât mai mult timp;
2) morfologic, care se referă la capacitatea muntelui de a avea cât mai multe pârtii de schi cu o
legătura coerentă între ele;
3) geologic, care presupun absenţa riscului de remodelare a spaţiului pentru schiat;

- 28 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

3. Principiul amenajării optime a pârtiilor


Schiul este exploatabil din punct de vedere comercial pe pârtii cu o panta medie cuprinsa între 10 şi
45 °. Majoritatea schiorilor prefera pantele sub 30° pe când începătorii prefera pantele sub 15°. De aceea,
reţeaua de pârtii trebuie sa fie variată pentru a se separa de schiori cu nivelul de pregătire diferita. Acest
lucru reduce riscurile de accidente şi creează satisfacţii la cât mai mulţi turişti.

4. Principiul urbanizării
În toate situaţiile amenajării staţiunile turistice montane, locul amenajării, dictează atât opţiunile cât
şi modelele de urbanizare. Pentru aceasta cauza totdeauna se au în vedere:
a) configuraţia domeniului schiabil
b) mărimea domeniului schiabil amenajat sau potenţial
c) configuraţia sitului, a locului de unde se organizează pârtiile; situl trebuie sa fie cu o configuraţie
cât mai extinsa şi o orientare cât mai deschisa
d) calitatea sitului care este data de modul de expunere a pârtiilor de gradul de urbanizare a unei
staţiunii, de capacitatea de împădurire, toate aceste trebuie sa asigure: acces la pârtie, circulaţia uşoara a
schiorilor , dar şi posibilităţi de staţionare, servicii urbane de calitate (cazare, alimentaţie, agrement),
deplasarea comoda a turiştilor şi legătura strânsa a turiştilor cu domeniu schiabil.
În acest context, cele mai importante principii de urbanizare se refera la:
a) reducerea deplasărilor schiorului, dar şi a pietonilor
b) separarea funcţiilor (asigurarea circulaţiei schiorilor, dar şi a pietonilor şi a vehiculelor
c) posibilităţi de expunere la soare
d) crearea unui centru atractiv pentru distracţii
e) urbanizarea “in potcoava”- în general amplasarea pârtiilor se face în jurul unităţii de recepţie, dar
şi a unităţilor de comerciale şi de servicii
f) trebuie sa existe legături flexibile între diferitele construcţii din staţiunea montană prin ridicarea
unor galerii pietonale
g) circulaţia şi staţionarea mijloacelor de transport trebuie sa se facă prin spatele clădirilor de cazare,
alimentaţie, agrement
Pe baza principiilor stabilite în luarea în considerare a serviciului pentru amenajarea turistică a
muntelui, constituit din specialişti francezi, specialişti din tara noastră cunoscând particularităţile şi
specificul zonei montane pe baza următoarelor principii:
a) asigurarea accesibilităţii în staţiunile montane în cele mai moderne mijloace de transport

- 29 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

b) amenajarea domeniului schiabil dar şi crearea condiţiilor optime pentru practicarea altor sporturi
de iarna
c) crearea mijloacelor de transport pe cablu atât pentru acces agrement, cât şi pentru acces efectiv la
pârtia de schi
d) dimensionarea, structurarea şi amplasarea dotărilor pentru serviciile de baza (cazare, alimentaţie,
agrement) în funcţie de caracteristicile domeniului schiabil şi de transport
e) conjugarea optima a activităţilor turistice pentru sporturile de iarna cu amenajările de agrement
f) implicarea statului ca autoritate şi coordonator garant de credite pentru realizarea ofertelor de
prestigiu (concursuri internaţionale, festivaluri, etc.)

3.4. Amenajarea domeniului schiabil şi crearea mijloacelor de transport


pe cablu
Este coordonată strategic şi trebuie apreciata ca având prioritate absoluta în amenajarea turismului
montan deoarece pârtiile şi telefericele reprezintă esenţa ofertei de iarna, iar realizarea lor trebuie totdeauna
sa preceadă finalizarea celorlalte echipamente (de cazare, agrement, alimentaţie). În funcţie de aceste
coordonate şi pe baza unor norme şi indici de corelaţie vor fi dimensionate, amplasate şi structurate, toate
elementele funcţionale ale unei staţiuni montane în condiţiile respectării următoarelor cerinţe:
1. încadrarea pârtiilor de schi în normele tehnice în normele tehnice internaţionale elaborate cu
federaţia internaţionala a schiorilor
2. asigurarea unor pârtii şi a unor raporturi ideala între structura pârtiilor (ca grad de dificultate şi
structura cererii). Se apreciază ca trebuie sa predomine pârtiile foarte uşoare, uşoare şi medii deoarece
practica a demonstrate ca structura turiştilor sosiţi iarna într-o staţiune montană se prezintă astfel: neschiori
20%, schiori de plimbare 5%, schiori de scoli de schi 15%, schiori alpini 60%.
3. amenajarea şi extinderea suprafeţelor pentru practicarea schiului de fond şi al celui de plimbare
care are tot mai mulţi adepţi
4. orientarea spre Nord a pârtiilor de schi este absolut obligatorie la altitudinea de 1600-1800m

3.5. Factorii de succes a unei staţiuni montane


Succesul unei staţiuni montane va fi dat de componentele principale al produsului turistic conţinut în
amenajarea zonei montane. Acestea sunt: domeniul schiabil şi dotările aferente, serviciul de cazare şi de
alimentaţie, serviciile suplimentare şi protecţia mediului.

- 30 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

După părerea specialiştilor cele 4 componente ale produsului turistic constituie în fapt factorii de
marketing specifici staţiunii montane care trebuie sa tina seama de tendinţele manifestate de cererea
turistica. Factorii de marketing specific staţiunii montane sunt următorii:
1. lungimea şi calitatea pârtiilor de schi
2. indicatorul metri/ pârtie/loc de cazare
3. numărul şi calitatea tehnica a mijloacelor de transport pe cablu corelate cu capacitatea de cazare
4. structura şi diversitatea amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarna (pârtii pentru schi,
săniuş, bob, trambuline pentru sărituri, pârtii pentru schi fond şi patinoar)
5. structura şi diversitatea amenajărilor pentru sportul de vara (tenis, baschet, volei, nataţie,
echitaţie, tirul cu arcul, minigolf)
6. volumul şi gradul de confort al capacitaţilor de cazare
7. originalitatea ofertei produselor şi serviciilor turistice precum şi calitatea lor
Toţi aceşti factori se constituie concret în elementele care conferă atractivitatea staţiunii montane.
Evaluarea atractivităţii unei staţiuni montane se poate face tot pe baza diferitelor modele respectându-se
obligatoriu următoarele etape:
a) selectarea factorilor de marketing ai staţiunii
b) stabilirea importantei relative a fiecărui factor prin acordarea unei note de la 1 la 10
c) determinarea nivelului calitativ al fiecărui factor şi apoi cuantificarea (mărimea) acestuia
d) însumarea contribuţiilor fiecărui factor cu nivelul sau calitativ
e) însumarea contribuţiilor tuturor factorilor de marketing care trebuie sa dea o valoare sub 500
puncte
Atractivitatea maxima se apropie de 500 puncte. În practică, atractivitatea unei staţiuni montane
depinde pe lângă elementele de atracţie naturala şi de echipamentele pe care le oferă şi animaţia ce asigura
turiştilor participanţi la sejururile montane. În principal zonele montane amenajate sunt considerate cele
care îmbina o buna accesibilitate pentru turiştii cu o puternica atractivitate a elementelor naturale de atracţie
precum şi a elementelor de cazare, alimentaţie, agrement.

3.6. Principalele staţiuni turistice din tara noastră


I. Staţiuni de renume în turismul montan
1. Borşa, include Borşa, Băile Borşa şi satele cu Gura Repede, Poiana Borsa şi Fântâna. Este situata
în judeţul Maramureş fiind aşezata la poalele munţilor Rodnei şi Maramureş. Climatul general este
temperat-continental cu influente reci şi umede în Nord precum şi prezenta unor forme de relief mai înalt.

- 31 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

2. Buşteni. Este situata în judeţul Prahova, fiind aşezata la confluenta râurilor Valea Cerbului şi
valea Prahovei, include şi localitatea Poiana Ţapului. Altitudinea medie este de 900 m dar principalele
înălţimi depăşesc 1700 – 2000 m. Climatul general este temperat continental cu influente reci şi umede ce
dau specificul climatului alpin şi montan. Elementele de atracţie turistică naturala, precum şi potenţialul
turistic excepţional permit practicarea unei mari varietăţi de forme de turism ca: odihna, recreare, alpinism,
speologie, turism de week-end, etc.
3. Rarau. Se afla în judeţul Neamţ, pe teritoriul comunei Ceahlău incluzând şi satele Pârâul Mare şi
Bistricioara, se afla la o distanta de 390 km de Bucureşti. Este situata la poalele munţilor Ceahlău, la o
altitudine de 780-800m şi la 9 km de Izvorul Muntelui din Bicaz. Dispune de o paleta extinsa a elementelor
de atracţie turistica; climatul general este temperat continental predominând climatul montan; potenţialul
turistic favorizează practicarea celor mai variate forme de turism
4. Păltiniş. Face parte din judeţul Sibiu. Este situată la cea mai mare altitudine din tara, circa 1400m.
Este situata la poalele munţilor Cindrel şi a culmilor montane Păltiniş - 1410 m, culmea Poplaca la 1447m
şi vârful Oneşti. Prin fata staţiunii Paltinis curge pârâul Daneasa, afluent al Râului Mare, care la punctul
rapizi formează Cheile şi Gândul. Clima temperat continentala cu influente reci şi umede aduse de masele
de aer nord boreale. Favorizează practicarea unor forme variate de turism : odihna şi recreere, staţiunea
fiind înconjurata de sate turistice pitoreşti şi primitoare
5. Poiana Braşov. Situată în judeţul Braşov, este cea mai moderna şi cea mai solicitata staţiune
montană din tara noastră. Este aşezata la poalele munţilor Postavaru şi a munţilor Poiana Braşov.
Altitudinea e cuprinsa între 950 şi 1050 m. Climatul general este temperat continental, cu influente reci şi
umede. Profilul consacrat al staţiunii este turismul pentru practicarea sportului de iarna. Exista 13 pârtii
amenajate , 10 echipamente de transport pe cablu, 1 patinoar, trasee de schi fond şi o şcoala de schi.
6. Predeal, situat în judeţul Braşov, oraşul Predeal se afla la 1100 m. Mănăstirea Predeal a favorizat
apariţia staţiunii Predeal. Este situată de-a lungul cursului superior al râului Prahova la poalele munţilor
Bucegi, Clabucet, Predeal, iar în S-V la poalele munţilor Baiului şi Postavaru, având o clima temperat
continentala. Dispune de un real potenţial turistic nevalorificat, având noi perspective de dezvoltare
7. Semenic, este situată în Caraş Severin, pe teritoriul comunei Garama la altitudinea de 1400 m,
distanţa până la Bucureşti fiind de 440 km. Climatul este temperat continental, cu influenţe mediteraneene.
Potenţialul turistic şi elementele de atracţie turistică permit în continuare dezvoltarea zonei printr-o
valorificare mai complexa
8. Sinaia, este situată în judeţul Prahova, la poalele munţilor Bucegi în SE şi munţilor Baiul la SV,
fiind atestată documentar din 1690 odată cu ctitorirea mănăstirii Sinaia; climatul general este temperat

- 32 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

continental cu influente mai reci şi umede aduse de masele de aer alpin. Este considerata Perla Carpaţilor;
dotările pentru sporturile de iarna oferă posibilităţi multiple pentru turiştii amatori, aici aflându-se şcoli
pentru schi fond , şcoli pentru schi alpin şi snowboard; dispune de peste 12 pârtii de schi , 2 telecabine, 2
telescaune, o pârtie pentru săniuş şi o pârtie pentru bob iar domeniul schiabil este într-o continua
dezvoltare;
9. Stana de Vale. Situată în judeţul Bihor, se întinde într-o poiana larga, între culmile mai joase ale
munţilor Vladeasa şi Piatra Craiului. Climatul este continental moderat cu ierni blânde şi veri umede. O
mare atracţie a staţiunii o constituie Izvorul Minunilor dar potenţialul turistic este nevalorificat. Dispune de
o pârtie de schi amenajata şi altele neamenajate favorizând promovarea tuturor formelor turistice.
10. Vatra Dornei, este situata în judeţul Suceava, în tara Dornelor, la confluenta râurilor Dorna şi
Bistriţa Aurie. Deşi datează de la sfârşitul anului 1790, abia în 1806 sunt puse în valoare apele minerale,
nămolurile de turba, iar în 1845 se construiesc primele cabinete balneare. Din 1908 capătă statut de aşezare
urbana, incluzând şi localităţile Todireni, Rotu şi Algescu. E înconjurata de munţi joşi de altitudine mijlocie
din Carpaţii Orientali ca masivul Suhard, muntele Runh. Climat de depresiune submontană cu ierni lungi şi
reci (130 zile cu ninsoare) se caracterizează prin existenta a 37 de izvoare minerale carbogazoase. Dispune
de echipamente turistice variate şi mari posibilităţi de dezvoltare.

II. Alte staţiuni, nuclee, puncte turistice în zona montană


1. Izvorul Mureşului, fosta ani în sir gazda sărbătorilor zăpezii; se afla la poalele munţilor Hasmasu
Mare şi Depresiunea Ciucului.
2. Lacul Roşu, se afla situata la poalele munţilor Hasmas, prin mijlocul ei trecând Bicazul
3. Izvoarele, se afla în Maramureş la poalele munţilor Gutai
4.Staţiunea Cheia, se afla în judeţul Prahova la poalele munţilor Ciucas
5. Voineasa, amenajata după 1981, situata la altitudinea de 680 m, în judeţul Vâlcea
6. Vidra, situata pe Valea Oltului la 1400m altitudine
7. Harghita Bai, cu profil balnear, situata în munţii Harghitei dar cu o oferta de cazare
necorespunzătoare
8. Peştera Padina, situată pe Valea superioara a Ialomiţei, în judeţul Prahova, este într-o continua
dezvoltare
9. Nucleul turistic Muntele Mic şi Poiana Mărului se afla în Caras Severin
10. Nucleul turistic Mogaşa şi Suiod, - situate în munţii Gutai la 1246 m altitudine
11. Nucleele turistice Arieseni şi Baisoara; în Baisoara funcţionează mai multe pârtii de schi

- 33 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

12. Nucleul turistic Sâmbăta, situat la 700 m altitudine


13. Nucleul turistic Rânca, situat pe şoseaua Novci Sebes
14. Nucleul turistic Straja, situate la poalele munţilor Straja din grupa munţilor Vulcan în judeţul
Hunedoara la 1441m altitudine; dispune de o pârtie de schi, telescaun şi 2 teleschiuri
15. Nucleul turistic Tihuta, situat între Bargau şi Calimani la 1200 m altitudine
16. Nucleul turistic Balea Lac din Fagaras, situat pe Transfagarasan
17. Nucleul turistic Rusu Parâng, situat lângă Petroşani la poalele munţilor Parâng , are 4 pârtii de
schi, un telescaun de 3 km lungime şi 3 teleschiuri
În zona montană mai funcţionează în prezent o serie de alte puncte turistice de interes local cu mari
perspective de dezvoltare şi promovare pe plan naţional şi internaţional
- cele mai cunoscute sunt Cobilita în munţii Calimani la 828m altitudine
- punctul turistic Valea de Peşti, situat în judeţul Hunedoara în munţii Vulcan la 910 m altitudine
- Fântânele, situat în judeţul Cluj cu o pârtie de schi, un teleschi foarte solicitat la sfârşit de
săptămână
- alte centre turistice montane : Râuşor, Genţiana, Capra, Cumpăna, etc.

- 34 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

CAPITOLUL IV PROTECTIA MEDIULUI ÎN ZONA MONTANĂ

4.1. Probleme legate de degradarea mediului


Mediul, din punct de vedere al calităţii lui reprezintă condiţia fundamentala a desfăşurării eficiente a
activităţii de turism. De aceea, şi dezvoltarea turismului montan reclama în permanenta protejarea şi
conservarea resurselor naturale şi antropice a integrităţii mediului ambiant înţeles în toata complexitatea sa.
În zona montană din tara noastră probleme legate de degradarea mediului apar cu deosebire în
zonele cu circulaţie intense astfel că pe Valea Prahovei, dar şi în zona munţilor Ceahlău, Rodnei, Parâng,
Ciucaş putem uşor remarca unele din consecinţele lipsei protecţiei patrimoniului natural ca:
a) fenomene vizibile de eroziune în zonele înalte ale platformelor montane datorate pistelor de acces
către pârtiile de schi, instalaţiilor mecanice de urcat (transporturi pe cablu), păşunatului intens, etc.
b) degradarea pădurilor prin defrişări necontrolate
c) degradări ale peisajului natural datorate exploatărilor economice (miniere, roci de construcţii,
lucrări forestiere)
d) prezenta resturilor menajere lăsate de turişti
e) multitudinea vetrelor de foc pe vai sau zone deluroase
f) tăieri neraţionale de brazi şi alţi copaci
g) întreţinerea necorespunzătoare a potecilor şi traseelor turistice, fenomen cu aspecte directe asupra
mediului înconjurător
h) lipsa de control asupra bunei desfăşurări a activităţilor turistice şi asupra normelor de protecţie a
mediului
i) lipsa unei educaţii şi culturi pentru turismul montan mai ales în rândul tineretului

4.2. Rolul statului în protecţia mediului


Statul nu a fost indiferent la necesitatea protecţiei mediului motiv pentru care în anul 1995 emite
legea protecţiei mediului nr. 137 prin care defineşte cadrul general al conservării naturii pe baza principiilor
şi elementelor strategice în scopul asigurării unei dezvoltări durabile.
Astfel, în articolul 3 al acestei legi sunt impuse următoarele principii:
1. precauţie în luarea deciziilor
2. prevenirea riscurilor ecologice şi a producerii daunelor
3. conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice mediului natural

- 35 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

4. “cel ce poluează, plăteşte”


5. înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează direct şi grav sănătatea oamenilor
6. crearea sistemului naţional de monitorizare a mediului
7. utilizarea durabila a resurselor naturale
8. menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului prin reconstrucţia zonelor deteriorate
9. crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale dar şi a populaţiei la
elaborarea şi aplicarea deciziilor
10. dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea calităţii mediului
În acest fel, prin lege, statul roman recunoaşte tuturor cetăţenilor dreptul la un mediu sănătos, iar
obligaţia expresa de a proteja mediul revine autorităţilor administrative centrale (ministerul apelor şi
pădurilor), unităţi administrative locale şi tuturor persoanelor fizice şi juridice.
Protejarea patrimoniului turistic e influenţata în mare măsura de conştiinţa ecologica a populaţiei, de
respectul acesteia pentru natura, pentru locuri istorice pentru monumente de arta, pentru arhitectura, toate
create de-a lungul timpului. S-a putut constata ca educarea turiştilor este necesara nu numai pentru
protejarea naturii ci şi pentru siguranţa lor deoarece în munţi necunoaşterea unor reguli sau a unor
potenţiale pericole poate avea urmări grave. De aceea în tara noastră preocupări de declarare ale unor zone
protejate au existat încă de la începutul secolului XX, iar în prezent exista 586 de obiective şi arii protejate
adică 4.8% din teritoriul tarii, iar cele mai multe situate în zona montană, dintre acestea un interes aparte îl
deţin parcurile naţionale care conform statisticilor sunt în număr de 12
Deşi au fost declarate ca atare, aceste zone protejate nu funcţionează în prezent, iar activitatea
turistică în interiorul lor nu se desfăşoară după nişte principii ecologice bine precizate.
Turismul montan dispune de largi posibilităţi de dezvoltare printr-o valorificare superioara a
potenţialelor zone carpatice prin amenajarea unor masive montane încă neexploatate dar şi printr-o
consolidare şi îmbunătăţire a întregii oferte turistice montane la care trebuie adăugata activitate susţinuta de
promovare şi de satisfacere înalta a cerinţelor turiştilor pentru turismul montan.

4.3. Noţiuni privitoare la ariile naturale protejate


a) mediu natural - ansamblul componentelor, structurilor şi proceselor fizico-geografice, biologice şi
biocenotice naturale, terestre şi acvatice, având calitatea intrinsecă de păstrător al vieţii şi generator de
resurse necesare acesteia;
b) patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice,
faunistice şi biocenotice ale mediului natural a căror importanţă şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică,

- 36 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

biogenă, sanogenă, peisagistică, recreativă şi cultural-istorică au o semnificaţie relevantă sub aspectul


conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor,
conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă,
bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare;
c) bun al patrimoniului natural - componentă a patrimoniului natural care necesită un regim special
de ocrotire, conservare şi utilizare durabilă în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare;
d) arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi
având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice,
elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură,
cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
e) sit de conservare - sinonim cu arie naturală protejată;
f) arie specială de conservare - sit protejat pentru conservarea habitatelor naturale de interes
comunitar şi/sau a populaţiilor speciilor de interes comunitar, altele decât păsările sălbatice, în conformitate
cu reglementările comunitare;
g) arie de protecţie specială avi-faunistică - sit protejat pentru conservarea speciilor de păsări
sălbatice, în conformitate cu reglementările comunitare;
h) conservare în situ - ocrotirea şi conservarea bunurilor patrimoniului natural în mediul lor natural
de geneză, existenţă şi evoluţie;
i) conservare ex situ - ocrotirea şi conservarea bunurilor patrimoniului natural în afara mediului lor
natural de geneză, existenţă şi evoluţie;
j) coridor ecologic - zonă naturală sau amenajată care asigură cerinţele de deplasare, reproducere şi
refugiu pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice;
k) zonă de protecţie - zonă înconjurătoare pentru un bun al patrimoniului natural, destinată să
prevină impactul activităţilor antropice asupra acelui bun;
l) reţeaua naţională de arii naturale protejate - ansamblul ariilor naturale protejate;
m) reţeaua ecologică a ariilor protejate - ansamblul de arii naturale protejate, împreună cu
coridoarele ecologice;
n) reţeaua ecologică EMERALD - reţeaua europeană de arii de interes conservativ special, creată în
baza convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, Berna, 1979;
o) reţeaua ecologică NATURA 2000 - reţeaua ecologică de arii naturale protejate constând în arii de
protecţie specială şi arii speciale de conservare, instituită prin Directiva 92/43/CEE privind conservarea
habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice;

- 37 -
ADRIAN TRELLA MONTANOLOGIE

p) administrarea ariilor naturale protejate - ansamblul de măsuri care se pun în aplicare pentru
asigurarea regimului special de protecţie şi conservare instituit conform dispoziţiilor legale;
q) habitat natural - zonă terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau semi-naturală, ce se
diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
r) habitate naturale de interes comunitar - acele habitate care: (i) sunt în pericol de dispariţie în
arealul lor natural; (ii) au un areal natural mic ca urmare a restrângerii acestuia sau prin faptul că au o
suprafaţă restrânsă; sau (iii) reprezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai
multe dintre următoarele regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică;
s) habitat natural prioritar - tip de habitat natural ameninţat, pentru a cărui conservare există o
responsabilitate deosebită;
t) stare de conservare favorabilă a unui habitat - se consideră atunci când: (i) arealul său natural şi
suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creştere; (ii) are structura şi funcţiile
specifice necesare pentru menţinerea să pe termen lung; şi (iii) speciile care îi sunt caracteristice se află
într-o stare de conservare favorabilă;
u) habitatul unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care
trăieşte o specie în orice stadiu al ciclului biologic;
v) stare de conservare favorabilă a unei specii - starea în care: (i) specia se menţine şi este
susceptibilă să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului său natural;
(ii) aria sa de repartiţie naturală nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitor; (iii)
există un habitat destul de întins pentru ca populaţiile speciei să se menţină pe termen lung;
w) specie ameninţată - specie periclitată, vulnerabilă sau rară;
x) specie prioritară - specie periclitată şi/sau endemică pentru a cărei conservare sunt necesare
măsuri urgente;
y) specie de interes comunitar - specie care pe teritoriul Uniunii Europene este periclitată,
vulnerabilă, rară sau endemică.

- 38 -