Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea lui Stavrache

Nuvela realist psihologică "În vreme de război" de I. L. Caragiale este o construcție epică
riguroasă, cu un singur plan narativ referitor la analiza personajului principal, care suferă o
prăbușire interioară rapidă, de la obsesie la nebunie.

Stavrache, personajul principal al nuvelei, este conturat pe parcursul operei în evoluția sa


de la lăcomie la iluzie,apoi la halucinații, de la frică la spaimă și până la nebunie, toate acestea
conturându-i natura psihică labilă.

Conflictul nuvelei este unul interior, în conștiința cârciumarului care înțelege că singurul
mod de a stăpâni imensa avere a fratelui este ca acesta să moară. Cauza "grijilor și spaimelor
sale" este așadar tocmai contradicția ce-i macină conștiința, între dorința de a-și ucide fratele și
reprimarea acesteia.

În ceea ce privește statutul social,hangiul Stavrache este prezentat în mod direct


încă din expozițiune ca fiind un bărbat respectat, cu o poziție socială bine consolidată și cu un aer
"foarte mulțumit" deoarece afacerile îi mergeau bine. Acesta avea un han așezat "în drum" și era
un "om cu dare de mână", de aceea fiind înfricoșat să nu-l calce hoții.

Din punct de vedere psihologic, Stavrache este conturat pe parcursul operei în evoluția sa
de la lăcomie la iluzie,apoi la halucinații, de la frică la spaimă și până la nebunie, toate acestea
contrându-i natura psihică labilă. Fiind la curent cu faptele bandei de hoți, acesta trăiește intens
teama de a nu fi prădat de aceștia, ceea ce îl determină să stea într-o permanentă veghe: "Câte
nopți nu dormise el o clipă măcar cumsecade, trăgând cu urechea și așteptând cu inima sărită pe
musafirii de noapte!Negreșit trebuia să-i vie rândul lui odată ș-odată". Gradarea bolii psihice este
sugerată de amplificarea reacțiilor personajului, notațiile naturaliste evidențiind aceste
convulsii:"Hangiul se-ndârjește și-l strânge de gât."

Din punct de vedere moral, Stavrache reprezintă tipul avarului, prin dorința sa,
transformată în obsesie, de a stăpâni averea fratelui. Aceasta este pusă în relief de monologul
interior "Dar o să-ndrăznească să se mai întoarcă? O veni?..n-o veni?", dar și de graba cu care
intră în posesia averii, cu acte în regulă. Stavrache este mizantrop, fapt evidențiat prin scena în
care pedepsește fetița ce încercase să fure un covrig. Cu toate acestea el se distanțează de tipar
prin faptul că ține la onoarea familiei, reproșându-i fratelui : "ne-ai făcut neamul de râs".

O primă secvență care evidențiază trăsăturile personajului principal este cea cu fetița
sosită în miez de noapte să cumpere "de un ban gaz și de doi bani țuică". Acesta este neglijent în
tratarea clienților "pârliți" ( pune țuică în sticla de gaz și gaz în cea de țuică), necinstit ( nu
măsoară bine ), are o patimă anormală pentru bani( este capabil să înșele un copil), este zgârcit
( ține seama de cele mai lipsite de valoare lucruri din prăvălie și reacționează violent pentru a-și
recupera paguba, covrigul uscat pe care fetița îl văzuse uitat pe tejghea).

O altă secvență care reliefează trăsăturile lui Stavrache este cea în care acesta primește
o scrisoare de la fratele său. Hangiul este cuprins de o stare de nervozitate, apoi de duioșie, însă
aceasta este rapid înlocuită de spaima că averea i-ar putea fi luată și de dorința nespusă, poate
neconștientizată, de a-l ști pe Iancu mort. Stilul indirect liber notează gândurile lui Stavrache,
respectiv starea de incertitudine, frământarea interioară :"Dar acum…Plevna era luată - asta se
zvonise oficial în toate unghiurile țării."

În concluzie, având în vedere elementele de construcție ale nuvelei, statutul social,


psihologic și moral al personajului principal, cât și trăsăturile acestuia, putem afirma că
Stavrache este conturat pe parcursul operei în evoluția sa de la lăcomie la iluzie,apoi la
halucinații, de la frică la spaimă și până la nebunie, toate acestea contrându-i natura psihică
labilă.