Pentru cei mai mulţi, termenul “comerţ electronic” reprezintă efectuarea

cumpărăturilor online, în World Wide Web. Totuşi, comerţul electronic (Electronic

Commerce sau E-Commerce) este mai mult decât procesul de cumpărare/vânzare de
produse şi servicii. Acesta poate să cuprindă multe alte activităţi, cum ar fi: schimburi
şi negocieri efectuate între companii, procese interne ale companiilor pe care acestea le
desfăşoară ca suport pentru activităţile de cumpărare/aprovizionare, vânzare, angajări,
planificare. De asemenea comerţului electronic implică transferul de documente - de la
contracte sau comenzi, până la imagini sau înregistrări vocale. Comerţul electronic
poate fi definit și ca un demers de cumpărare sau vânzare prin intermediul transmiterii
de date la distanţă. Acest demers este specific politicii expansive a marketingului
companiilor comerciale. Prin intermediul Internetului se dezvoltă o relaţie de servicii
şi schimb de mărfuri între ofertant şi viitorul cumparător.

Este foarte important să se inteleagă că afacerile online nu se limiteaza doar la

vânzarea produselor prin intermediul Internetului. Afacerile electronice presupun
menținerea contactelor cu furnizorii, cu posibilii parteneri de afaceri, dar și cu clienții,
promovarea produselor si/sau serviciilor oferite folosind mijloace electronice.

Comerţul electronic oferă oportunitatea de a comercializa produse în întreaga

lume, sporind numărul de potenţiali clienţi în primul rând prin eliminarea barierelor
geografice dintre clienţi şi comercianţi.

În prezent, UE și RM dezvoltă o relație din ce în ce mai strânsă, aceasta mergând

dincolo de cooperare, până la integrarea economică treptată și o aprofundare a
cooperării politice. Integrarea Europeană rămîne obiectivul principal și ireversibil al
agendei interne și externe a Republicii Moldova. În acest context, sunt stabilite multe
strategii de integrare a RM în UE. Una din aceste strategii privind integrarea
economică este Strategia UE privind piața unică digitală. Ea stabilește 3 acțiuni
specifice: un acces mai bun al consumatorilor la bunuri și servicii digitale în întreaga
Europă; crearea condițiilor adecvate și a unor condiții de concurență echitabile pentru
dezvoltarea rețelelor și a serviciilor digitale inovatoare; valorificarea la maximum a
potențialului de creștere al economiei digitale.

Metodologia cercetării: În Republica Moldova sistemul bancar a fost

„pionerul” folosirii reţelelor informatice pentru medierea afacerilor, deoarece
efectuarea activităţilor de comerţ electronic, de regulă, presupune şi achitarea de plăţi
online. Plăţile respective se efectuează graţie sistemelor de plăţi electronice, gestionat
de structurile respective din sistemul bancar. Mai mult decât atât, nivelul de dezvoltare
economică a sistemului bancar din ţară este mai avansat, decât a multor altor domenii.
Anume sistemul bancar este cel, care deţine o pondere mai mare în comerţul electronic
din ţară. În plus, integrarea în sistemul bancar internaţional impune şi utilizarea
instrumentelor moderne de plată, în special a sistemelor de plăţi electronice. Cea mai
mare parte din activităţile de comerţ electronic se efectuează în lume cu ajutorul
cardurilor bancare. În activitatea sa, BNM se conduce de Regulamentul nr. 58/11-02
din 25.05.1997 privind organizarea de către bănci a plăţilor cu cartele bancare pe
teritoriul Republicii Moldova şi Regulamentul nr. 404 din 25 decembrie 1998, privind
numerotarea cartelelor emise de băncile autorizate de BNM, în scopul asigurării
condiţiilor normative pentru utilizarea sistemelor de plăţi electronice. Actualitatea şi
necesitatea actelor normative menţionate a fost demonstrată de dezvoltarea ulterioară a
serviciilor de plată cu carduri bancare. Banca Naţională a Moldovei este gestionarul şi
proprietarul sistemului interbancar de plăţi, ce printre altele, realizează şi transferul de
credit electronic de fonduri atât în numele băncilor participante, cât şi în numele
clienţilor lor.
Problemele cauzate de pandemie în legătura comerțului online:
Din cauza pandemiei de COVID-19, tot mai mulți agenți economici s-au văzut
nevoiți să-și treacă afacerile pe on-line. La distanță de câteva luni, au tras și primele
concluzii: piața electronică permite să fii mai aproape de consumator, inclusiv în alt
capăt al lumii, însă are și suficiente necunoscute. În Republica Moldova aceste
necunoscute se referă mai ales la legislația imperfectă, care lasă loc de interpretări, dar
și pregătirea modestă a antreprenorilor să facă față concurenței de pe on-line.
Piața cumpărăturilor online din Republica Moldova funcționează în baza unei
legi din 2004. Documentul a fost îmbunătățit în urmă cu doi ani în baza directivei
europene privind comerțul electronic, numai că încercarea de a moderniza legea,
constată experții economici, s-a soldat cu amestecarea laolaltă a normelor depășite cu
unele perfect adaptate la cerințele vremii.
“Au existat întreprinderi care au renunțat la inițierea unei afaceri online din
cauza neclarităților, din frica de a nu fi ulterior sancționați. Momentele care sunt
critice, în opinia mea, și care ar trebuie fie excluse, fie modificate țin de obligația
prevăzută în lege de înregistrare la Camera înregistrării de stat. În primul rând, Camera
înregistrării de stat nu mai există, în al doilea rând, nu toți agenții necesită a fi
înregistrați în registrul persoanelor juridice la Agenția servicii publice, cum ar fi, de
exemplu, gospodăriile țărănești” – declarație Avocat ACI Partners
O altă prevedere care a împiedicat antreprenorii să-și treacă pe online afacerile
în timpul pandemiei a fost prevederea din lege care îi obligă să anunțe autoritatea
publică locală despre crearea magazinului virtual. Pe timpuri non-pandemice restricția
nu ar fi creat mari probleme, însă pe timp de pandemie a fost mai mult o piedică în
calea antreprenorilor. Parte din instituțiile publice, inclusiv primăriile, activau în baza
unui regim special, deseori fiind imposibilă prezentarea notificării despre inițierea unei
activități virtuale. Nici fizic și nici la un ghișeu virtual pe internet.
 Datele prezentate de Banca Națională arată că tranzacțiile cu cardul cresc „ca pe
drojdii” în ultimii ani. Dacă în 2018 peste 12 miliarde de lei a constituit totalul plăților
cu cardurile bancare, anul trecut suma a fost de 17 miliarde de lei.

În pofida acestor cifre, autoritățile ar trebui să urmărească cu prudență felul în

care se dezvoltă comerțul electronic, cred experții specializați pe teme economice. Și
asta pentru că atât online-ul, cât și offline-ul ar trebui să se supună acelorași rigori. Un
exemplu este reglementarea concurențială aproape inexistentă în online și, care, spun
experții, în scurt timp ar putea da mari bătăi de cap atât antreprenorilor, cât și
autorităților.
Prevederile comisiei Europene a curții de conturi cu privire la problemele
comerțului electronic:

I. Atunci când bunurile și serviciile comercializate prin intermediul

comerțului electronic traversează frontiere, statele membre colectează
TVA și taxe vamale. Orice deficit care apare în urma acestei colectări
afectează bugetele statelor membre și bugetul UE. Comisia efectuează
inspecții cu privire la TVA-ul și la taxele vamale colectate. Comisiei îi
revine, de asemenea, responsabilitatea pentru stabilirea politicii vamale
și a celei fiscale, precum și pentru elaborarea strategiilor și a legislației în
aceste domenii. Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) este
responsabil de investigarea cazurilor de fraudă și de corupție și a altor
infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale UE.
II. Nu există estimări disponibile privind pierderile de TVA la nivelul UE
pentru prestările transfrontaliere de servicii. În schimb, în ceea ce
privește pierderile care rezultă din livrările de bunuri de mică valoare
dinspre țări din afara UE, Comisia estimează că aceste pierderi se ridică
la 5 miliarde de euro pe an.
III. Piața unică a eliminat controalele la frontieră pentru comerțul intra-UE,
însă toate bunurile provenite din afara UE care sunt introduse în statele
membre fac obiectul unor controale vamale. Serviciile furnizate pe cale
electronică din afara UE reprezintă un risc deosebit: astfel de servicii nu
trec fizic nicio frontieră și nu fac obiectul acelorași controale ca bunurile
care intră în UE. Comerțul cu servicii intra-UE este supus TVA-ului și
statele membre trebuie să aibă cunoștință de existența unor astfel de
tranzacții pentru a fi în măsură să le taxeze în mod corespunzător.
IV. Unul dintre riscurile generale în ceea ce privește bunurile și serviciile
furnizate de comercianți atât din interiorul UE, cât și din afara UE constă
în faptul că sistemul existent depinde de bunăvoința comercianților de
a se înregistra în scopuri de TVA și de a plăti TVA-ul datorat. Statele
membre nu au nicio competență coercitivă în afara jurisdicției lor, în
special în ceea ce privește comercianții din afara UE. Din acest motiv,
 ele au dificultăți în a asigura o colectare integrală a TVA-ului în statul
membru în care bunurile și serviciile sunt în final consumate.

Riscurile legate de cadrul juridic și de mecanismele de cooperare

V. Există riscul ca autoritățile fiscale și cele vamale din statul membru de
consum să nu utilizeze mecanismele de cooperare administrativă pentru
a solicita informații din țara sau din țările în care este înregistrat sau este
identificat furnizorul. Fără astfel de schimburi de informații, este dificil
pentru autoritățile vamale/fiscale din statul membru de consum să
detecteze tranzacțiile netaxate. În plus, tranzacțiile de tipul B2C nu sunt
acoperite de sistemul de schimb de informații privind TVA, o rețea
electronică pentru transmiterea informațiilor privind TVA legate atât de
valabilitatea codurilor de TVA ale societăților înregistrate în statele
membre, cât și de livrările intra-UE scutite de la plata TVA-ului.
VI. Un alt risc constă în faptul că autoritățile fiscale din țara de înregistrare
(sau din statul membru de identificare) sunt foarte puțin motivate să
desfășoare controale corespunzătoare cu privire la furnizori, deoarece
orice TVA descoperit revine statului membru de consum.
În concluzie, putem menţiona, că comerţul electronic reprezintă unul din cei
mai importanţi factori de dezvoltare a comerţului exterior şi promovare a formelor
moderne de comerţ în ţară, diminuând iniţial declinul, iar apoi susţinând esenţial
creşterea economiei naţionale . Utilizarea posibilităţilor oferite de e-afaceri prin
valorificarea avantajelor comparative, ce nu erau folosite în „vechea economie» a ţării
ar conduce la un profit considerabil. Comerţul electronic oferă întreprinderilor mici şi
mijlocii posibilitatea de a ieşi masiv pe pieţele internaţionale, ceea ce încă în trecutul
apropiat era destul de dificil din cauza costurilor ridicate ale tranzacţiilor, a distanţelor
mari şi nenumăratelor obstacole tarifare şi netarifare. Datorită Internetului, serviciile
laborioase se prestează online, astfel apar noi posibilităţi pentru creştere economică, în
special a statelor cu forţă ieftină de muncă (cum este de exemplu Republica Moldova).
Apariţia unui nou tip de servicii în spaţiul web, şi anume, efectuarea de
tranzacţii online, a fost determinată de evoluţia tehnologiilor informaţionale ca proces
strâns legat de necesităţile economico-sociale ale întregii societăţi. Astăzi, tranzacţiile
online sunt întâlnite în majoritatea domeniilor de activitate, ceea ce contribuie esenţial
la transpunerea acestora pe Internet. Procurarea de bunuri şi servicii în regim online a
obţinut rapid o răspândire largă, graţie principiilor orientate spre maximizarea gradului
de satisfacere a cumpărătorilor de servicii şi minimizarea costurilor implicate în
prestarea acestor servicii, dar şi a unui cadru legal benefic. Menţionam, că anume
insuficienţa utilizării cardurilor ca instrument de plată explică existenţa tranzacţiilor
parţiale în Republica Moldova.

Avataje şi dezavantaje în comerțul electronic

 Dezavantaje comerțului:
 imposibilitatea de a realiza cu succes transferuri online a unor produse şi
servicii (exemplu: produse alimentare perisabile, bijuterii unicat, alte produse
imposibil de inspectat la distanţă, indiferent de tehnologiile curente);
 posibiliatea de non-profit în cazul anumitor produse;
 credibilitate scăzută;
 integrarea greoaie a bazelor de date şi a software-ului de procesare a
tranzacţiilor tradiţionale cu software pentru comerţ electronic (aceste servicii de
integrare pot fi costisitoare)
Pe lângă problemele tehnologice şi legate de software, există şi alte obstacole:
 de natură culturală şi legală;
 legate de securitatea comerţului electronic;
 legate de confidenţialitatea datelor (ce tranzacţii efectuează, ce site-uri
vizitează, ce preocupări are fiecare persoană etc.).

Tendințele actuale sunt de a reglementa relațiile contractuale în mediul online,

de a uniformiza reglementările și practica existentă de încheiere a relațiilor
contractuale în spațiul virtual, în format electronic. Problemele principale identificate
în contractele încheiate în mediul online: forma electronică, practica este în impas de a
percepe această formă; jurisdicția, acordul încheiat pe internet, în majoritatea cazurilor,
se află în afara domeniului jurisdicțional al statului; aplicarea principiului prezumției
în acele cazuri în care în viața obișnuită el nu este deloc aplicabil; caracterul
convențional al multor relații contractuale din spațiul virtual, întrucât aceste relații nu
sunt fixate normativ. În acest sens, venim cu propunerea de a aplica prevederile
legislației statelor SUA prin care sunt recunoscute contractele inteligente (smart)
bazate pe tehnologia blockchain și, respectiv, reglementarea acestora în cadrul
legislației la nivel național, dar mai ales internațional.
 În concluzie, economia mondială depinde astăzi, mai mult ca oricând, de
comunicaţiile electronice şi tehnologia informaţiei. În noua economie, tehnologia
informaţiei şi comunicaţiilor va deveni generatorul transformarilor economice şi
sociale, informaţia resursa principala, iar tehnologiile Internet cea mai eficienta reţea
de comunicare şi de afaceri . Internetul va avea un rol din ce în ce mai important,
punîndu-şi amprenta asupra întregii vieţi economice, sociale si culturale a omenirii şi
va guverna practic toată lumea modernă, iar comerţul electronic va fi cheia
competitivităţii firmelor în contextul dezvoltării noii economii datorită capacităţii sale
de a depăşi graniţele de timp şi de spaţiu. Impactul comerţului electronic asupra
firmelor şi asupra societăţii va fi deosebit, atât ca întindere cât şi ca intensitate .
În viitor, comerţul electronic va fi direct responsabil de competitivitatea şi
dezvoltarea economiilor naţionale. Cele mai importante avantaje ale dezvoltării
comerţului online fiind: oportunitatea de a vinde şi de a face cunoscute propriile
produse la nivel global; comunicarea cu furnizorii şi clienţii firmei implică un nivel
redus de costuri şi este mult mai eficientă; pentru a începe o afacere online de succes,
comparativ cu o afacere tradiţională, ai nevoie de o investiţie minimă.