Dezvoltarea personală și orientarea în carieră

Unii specialiști identifica alegerea studiilor și profesiunii cu aspirația școlară și

profesională (Wempley, Swell, Haller, Strauss).

"Prin aspirația școlară și profesională se înțelege ceea ce elevul consideră a fi studiile și

profesiunea ideală pentru el.”

Aspirația este exprimată numai în funcție de dorințele elevului, fără a ține seama de
limitele impuse de realitatea externă.

Alegerea făcută de elev se bazează însă și pe luarea în considerare a mai multor factori
ce pot afecta viitorul școlar și profesional.

Aspirația este legată de țeluri, ea putând să exprime atât o dorința a individului, cât și a
colectivității sociale de realizare a unor scopuri. Ca atare, alegerea școlară și
profesională diferă de aspirație, deoarece ea implică o specificare a domeniului și
nivelului activității anticipate de elevi și, în același timp, este mult mai cuprinzătoare
decât aspirația.

Unele cercetări contemporane din domeniul OSP (Trow, J. Crites) au ajuns la concluzia
că legătură dintre alegere și aspirație este mai slabă decât cea existenta între alegere și
preferință.

Majoritatea cercetărilor axate pe relația alegere-preferință-aspirație conduc la două

concluzii principale:

. cele trei concepte sunt relativ distincte

. cele trei concepte sunt totuși legate între ele

Alegerea, preferința și aspirația sunt distincte pentru că diferă în ceea ce privește

măsura în care reprezintă alegeri realiste ale studiilor și profesiunilor, dar sunt, în
același timp, strâns legate între ele, pentru că ultimele două implică alegerea școlară și
profesională, neținând seama însă de baza acestei alegeri.

Alegerea este mai realistă decât preferința, iar preferința este mai realistă decât
aspirația.

Alegerea exprimă o probabilitate.

Preferința exprimă o posibilitate.

1
Aspirația exprimă o dorința (care adeseori poate fi fantezistă).

În efectuarea unei alegeri școlare și profesionale, elevul ia în considerație toți factorii

posibili care îi pot afecta reușita. El alege acele studii și profesiuni despre care crede că
îi vor asigura în cel mai înalt grad succesul și îi vor produce cele mai mari satisfacții. În
exprimarea unei satisfacții însă, elevul doar indică studiile și profesiunile care ii plac cel
mai mult, în timp ce în afirmarea unei aspirații el se gândește la ceea ce ar dori să facă
în plan școlar și profesional dacă ar reuși să urmeze studiile și profesiunile considerate
ideale.

"Definirea operațională a conceptelor presupune referirea la proprietățile observabile și

măsurabile ale obiectelor, fenomenelor și proceselor pe care le reflectă”.Aceste
proprietăți sunt observabile dacă ele pot îi percepute și diferențiate și sunt măsurabile
dacă pot fi cuantificate.

Ca proprietăți observabile și măsurabile ale conceptului de alegere școlară și

profesională pot fi considerate următoarele:

a) alegerea pe care o face elevul este un răspuns verbal (el desemnează alegerea într-
un mod simbolic)

b) ca răspuns verbal, alegerea școlară și profesională este o schimbare observabilă și

măsurabilă în planul comportamentului.

Întrucât atât preferințele, cât și aspirațiile sunt, la rândul lor, tot răspunsuri verbale,
pentru a delimita mai riguros conceptul de orientare școlară și profesională sunt
necesare specificații suplimentare. Astfel, spre deosebire de preferințe și aspirații,
alegerea exprimă evaluarea de către elev a șanselor de a urma diferite studii și de a
exercita o profesiune dată, precum și de a se adapta la exigențele lor. Sub acest aspect
alegerea școlară și profesională este mai realistă decât preferințele și aspirațiile elevilor,
fiindcă ea se întemeiază pe perceperea realității de către elev și pe estimarea sa că
poate înfăptui cu succes alegerea făcută

Putem consideră că elevul face o alegere în plan școlar și profesional numai dacă își
exprimă intenția de a urmă anumite studii și de a practică o anumită profesiune.

Această definiție se întemeiază pe câteva considerente fundamentale:

a) verbul "a exprimă' se referă la un comportament observabil (declararea verbală sau

scrisă a alegerii)

b) termenul de intenție desemnează cea mai bună estimare de către elev a viitoarei
sale forme de activitate școlară și profesională, estimare bazată pe luarea în
considerare a factorilor ce țîn de realitate și a preferințelor și aspirațiilor sale

2
c) elevul poate alege mai multe tipuri de studii sau mai multe profesiuni, dar el nu le
poate alege pe toate cele posibile, întrucât trebuie să facă distincție între ele.

Într-o asemenea perspectiva am putea spune că alegerea școlară și profesională

constituie "un ansamblu de răspunsuri sau afirmații verbale prin care elevii își exprimă,
în diferite etape ale orientării, intenția de a urmă anumite studii și de a exercită o
profesiune dată.”

Efectuarea de către un elev a unei alegeri școlare și profesionale adecvate și realiste

presupune câteva condiții fundamentale:

Existența mai multor alternative posibile. Dacă nu are posibilitatea să opteze între mai
multe alternative (mai multe tipuri și profile de școli în mai multe profesiuni/ramuri de
activitate) între care să opteze, înseamnă că alegerea școlară și profesională nu mai
este posibilă.

Dezvoltarea unei motivații corespunzătoare. Elevul trebuie să aibă o serie de motive

care să-i declanșeze și să-i susțină energetic actul alegerii. Așa sunt: dorința de a fi
folositor colectivității sociale, dorința de autoperfecționare continuă etc.

3. Asigurarea libertății de a alege, în toate etapele procesului de orientare, elevul

trebuie să-și poată exprimă opțiuni școlare și profesionale în mod liber și conștient.

4. Informarea completă despre studiile și profesiunile dintre care poate alege.

5. Sensibilitatea elevului la diferențele dintre alternativele posibile.

6. Raționalitate în hotărârile sale. 

Alegerea carierei este un proces de lungă durata, decizia reprezentând doar un

moment în structura și cronologia lui.

I. Drăgan definește decizia că fiind momentul care încheie procesul (de multe ori
neliniar) de alegere a școlii/profesiunii. 

Pentru mulți, opțiunea este echivalentă cu decizia. Cu toate acestea, decizia este mai
bine motivată, are un caracter ferm, delimitează mai clar obiectul și exprimă o
concluzie, un punct final. Decizia profesională (hotărârea pentru o anumită profesiune)
apare mai târziu decât opțiunea, presupune un proces mai laborios și angajează mai
categoric individul în aplicarea ei.

O decizie școlară și profesională cuprinde de fapt două elemente îmbinate organic, mai
pronunțate decât în cazul opțiunii:

. școală/profesiunea aleasă

3
. hotărârea, voință de a o urmă (adică de a obține o calificare în domeniul ales) Astfel,
decizia exprimă și implică într-o măsură mai mare angajamentul, cât
și responsabilitatea subiectului.

Geneza deciziei este prea puțin cunoscută. "Decizia se sprijină pe elemente raționale și
afective, pregătește acțiunea și modifică atitudinea conform unei evaluări anticipative.”

Ca element specific uman, conștient și premeditat, decizia vine să reducă la minimum

situațiile de surpriză și să dea caracter prospectiv conduitei, pregătind astfel viitorul.

Mecanismul deciziei angajează concomitent cunoașterea universului profesiunilor și

autocunoașterea propriei personalități.

Din punct de vedere psihologic, decizia constituie actul final al luptei motivelor. Un
complex motivațional legat de o profesiune este cel care se impune și învinge, înclinând
balanța în favoarea profesiunii respective. Acest complex motivațional include o gama
variată de motive legate de recunoașterea materială și morală a profesiunii, dar și de
anumite dorințe, interese, aspirații ale individului.

Faptul că un grup de motive a învins, impunând alegerea, nu înseamnă că motivele

dominate (învinse), legate de o altă profesiune, au dispărut. Ele continuă să
funcționeze, cu o intensitate mai mică.

Cu toate acestea, nu sunt excluse situațiile în care individul (sub influență altor factori)
revine asupra deciziei inițiale și face o altă opțiune. În acest caz, el se află în ipostază
de a se reorienta.

Cunoașterea profesiunii și autocunoașterea personalității declanșează o serie de factori

care își pun amprenta asupra deciziei, în consecință, eficienta orientării se
concretizează în calitatea autoorientarii.

În cadrul procesului de alegere a carierei, elevul are un rol activ. Agenții educaționali au
menirea de a pregăti momentul opțiunii, decizia este, însă, un act personal al celui în
cauza. Autodeterminarea este considerată că un principiu de baza al orientării. Elevul
este făuritorul propriei sale perspective profesionale, iar școală și ceilalți factori
coparticipanti în această operație atât de dificilă și complexă.

4
5