CARACTERIZARE MARA

Mara este personajul principal și eponim al

operei. Ea reprezintă, după cum afirma Nicolae
Manolescu “ prima femeie capitalista din literatura
romană”. Aceasta se afirma prin munca și
perseverenta, luptându-se pentru un trai mai bun al
copiilor ei, Persida și Trica.
Fiind personajul principal al romanului realist
ce îi poarta numele, autorul își propune sa surprindă
greutățile vremurilor, din perspectiva unei văduve.
Așadar Mara este pusă in diferite ipostaze, fiind
caracterizata prin mijloace directe și indirecte.
Un prim obstacol întâmpinat de Mara este statutul
social, fiind o Vaduva săracă cu doi copii (“A rămas
Mara, săracă, vaduva cu doi copii”). Acesta este
elementul din urma căruia apar problemele financiare
chiar și sociale. Mara muncește cu ziua, strângând
fiecare bănuț, punându-l de o parte(“Niciodată însă
ea n-o face numai pentru ziua trecută, ci pentru
toată viața.”, “Nu e chip să treacă zi fără ca ea să
pună fie și măcar numai câte un creițar în fiecare
din cei trei ciorapi; mai bucuros se împrumută pentru
ziua de mâine.”). Astfel, reiese o trăsătura
definitorie a acesteia, chibzuința, punând mereu bani
de o parte, uneori chiar împrumutându-se pentru a
avea ce pune in cei trei ciorapi. Aceasta obsesie
este provenita din dorința unui trai mai bun pentru
copiii săi, iubirea fata de aceștia fiind cauza
strădaniei sale. Cele doua trăsături sunt și cauzele
conflictului interior al acesteia, ce se desfășoară
intre nevoia de a strânge bani și iubirea fata de
copiii ei.(“Când poate să pună florinul, ea-l sărută,
apoi rămâne așa, singură, cu banii întinși pe masă,

stă pe gânduri și începe .în cele din urmă să

plângă.”)
O prima secvența ce ilustrează dragostea
necondiționată pentru copiii ei, este in capitolul 18
“Blestemul Casei”. Mara este chemată la hanul de la
Sararie, deoarece Persida a fost bătută de către
Națl, ulterior pierzând copilul cu care era
însărcinată. Mara totuși apare, după tot ce făcuse
Persida (s-a căsătorit fără consimțământul acesteia,
a fugit de acasă la Viena) și sta la capul patului
pentru fiica ei, rugând-o sa îl părăsească pe Natl.
Chiar dacă Persida o refuza, ea continua sa ii fie
alături, intr-un final oferindu-i zestre mare.
După cum am menționat anterior, statutul de
văduva o trăgea in jos și din punct de vedere
financiar, Mara muncind cu zilele (“Marți dimineața
Mara-și scoate șatra și coșurile pline în piața de pe
țărmurele drept al Murășului”, “Joi dimineața ea
trece Murășul și întinde șatra pe țărmurele stâng” ,
“Vineri noaptea, după cântatul cocoșilor, ea pleacă
la Arad, ca ziua s-o prindă cu șatra întinsă în piața
cea mare.”) toată aceasta strădanie, pentru copiii
săi. In ciuda muncilor pe care le făcea, Mara avea o
relație buna cu copiii ei. O secvența ce ilustrează
aceast fapt are loc in capitolul 8 “Datoria”. Persida
i se destainuie Marei in legătura cu sentimentele
sale de nedumerire fata de Natl, aceasta incercand sa
o liniștească. Mara recunoaște ca nu are cunoștințele
necesare pentru a o ajuta așa ca o trimite la maica
economa (“— Eu, zise Mara umilită în ea, sunt femeie
proastă și nu știu ce să-ți fac, nici cum să te
povățuiesc. Am făcut ce am putut și după cum mi-a
fost priceperea, acum însă mi-a venit rândul să mă
uit în gura ta. Am și eu gândurile mele; dar tu n-ai

să cauți mulțumirea mea, ci fericirea ta, care mie-mi

este mai dorită.”). Astfel reiese o alta trăsătura
definitorie a acesteia, modestia. Mara își cunoaște
puterile, alegând sa o trimită in mâinile cuiva de
încredere (“— Mâine dimineață, zise ea, ai să te duci
la maica econoama. Se cuvine. Ea e cea dintâi: te
iubește și ți-a făcut mult bine”).
Ulterior, Mara încearcă sa o liniștească,
incercand sa îi dea sfaturi din propria experiența
dar și dintr-o perspectiva religioasă (“— Nu, fata
mea, zise Mara liniștită. Așa vin lucrurile inlumea
aceasta: pleci în neștiute și te miri unde ajungi;
te-apucă - așa din senin - câteodată ceva, și te miri
la ce te duce. ”, “— Nu! nu! răspunse Mara cu
hotărâre îndârjită. Asta nu se poate! Dumnezeu știe,
urmă ea mișcată, cât m-am gândit eu la voi, cât am
ostenit pentru voi, cu câtă inimă am purtat de grijă,
și nu poate să mă pedepsească atât de aspru.”).
Nu in ultimul rând, portretul fizic al acesteia
reiese chiar din începutul operei, fiind
caracterizata direct de către autor (“A rămas Mara,
săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era
tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat
să aibă și noroc”, “Muiere mare, spătoasă, greoaie și
cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt”)
Așadar, sintetizând cele prezentate, se poate
afirma ca Mara reprezintă tipul femeii independente
in societate, ce a reușit sa se afirme prin
perseverenta și munca, in ciuda statutului social
defavorabil. Totodata, este o mama devotată, ce se
lupta pentru un trai mai pun al copiilor ei, ținând
loc la nevoie figurii paterne.