Anemia cooley (beta – talasemia majora, anemia mediteraneana)/ Simptome si diagnostic/

Tratamentul/ Beta talasemia minora

Este o boala ereditara exprimata clinic si hematologic la homozigotii pentru gena
talasemica. Este vorba de o deficienta cantitativa a producerii de lanturi
hemoglobinice.Patogenic, aceasta deficienta se soldeaza cu o tulburare intracorpusculara,
soldata cu hipocromie marcata si scurtarea duratei vietii eritrocitului. La producerea
anemiei contribuie eritropoieza ineficace si hemoliza intramedulara crescuta. Distributia
geografica a diseminarii genei talasemice se datoreaza faptului ca heterozigotii au o
rezistenta crescuta a malarie. Studiile familiale au aratat ca ambii parinti ai bolnavilor au
prezentat gena in doza unica ( sunt heterozigoti) si prezinta semne de boala
beta-talasemie minora.
Talasemia majora este aproape constant de tip beta. Forma heterozigota a talasemiei alfa
este incompatibila cu viata. Rareori exista combinatii de alfa si beta talasemie, bolnavii
fiind heterozigoti pentru fiecare dintre cele doua.
Hematologic, frotiul de sange periferic confirma severitatea anemiei si caracterul sau
hipocrom si microcitar cu anizocitoza si poiklocitoza marcate. Exista numeroase eritrocite
“in semn de tras la tinta” ce atesta intesitatea hipocromiei; nu reprezinta un semn
patognomonic al bolii) si eritrocite nucleate ( depasesc adesea numarul de leucocite
circulante). Hemoglobina este scazuta la 6-5 g%, reticulocitoza este semnificativ crescuta.
Numarul de leucocite si trombocite este adesea crescut. Bilirubina serica neconjugata este
marita. Sideremia este semnificativ crescuta, electroforetic si prin metoda denaturarii prin
alcali este demonstrate cresterea marcata a cantitatii de HbF fara prezenta vreunei
hemoglobine normale. Fragilitatea osmotica eritrocitara este marcat scazuta. Maduva
osoasa arata hiperplazie eritrocitara marcata cu depunere de fier crescuta.
Radiologic, este caracteristic craniul “in perie” (calota craniana cu diploe ingrosata si
periostita spiculara). Corticala oaselor lungi este subtiata, iar canalul medular largit. Aceste
semne sunt caracteristice, de altfel tuturor anemiilor hemolitice congenitale grave.
Semne si simptome au cateva trasaturi particulare. Aparitia manifestarilor nete (anemie
severa) dupa varsta de 1 an tine de efectul protector al HbF (hemoglobina de tip F), care
persista pana la aceasta varsta. O anemie usoara si splenomegalia sunt notate insa de la
varsta de 6 luni. La 2 ani splenomegalia poate fi considerabila (pana in pelvis) si se
asociaza cu hepatomegalia. Cresterea fizica este intarziata, iar susceptibilitatea la infectii
este marita.
Faciesul (fizionomia) “mongolian” caracteristic este evident la varsta scolara:
# proeminenta oaselor malare,
# deprimarea radacinii nasului (latita),
# marirea maxilarului superior cu protruzia in sus a buzei superioare, pielea este palid
galbuie.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv: se sprijina pe:
# anemie severa cu icter moderat,
# eritroblastemie,
# splenomegalie foarte accentuate cu hepatomegalie,
# hemoglobina fetala (HbF) in cantitate mare (demonstrate electroforetic si prin metoda
denaturarii prin alcali),
# facies characteristic ( “orizontal”, “mongolian”), distributie rasial- geografica.
# electroforeza hemoglobinei este cea mai caracteristica (pretioasa).
Diagnosticul diferential: nu pune probleme particulare pentru forma homozigota, aspectul
sanguine si electroforeza hemoglobinei fiind caracteristice. Unele probleme pun formele
associate cu:
# prezenta unei Hb anormale (talasemie cu hemoglobinoza S; talasemie cu
hemoglobinoza E; etc.), care reproduce tablouri similiare, dar sunt mai putin severe si mai
rare la noi in tara.
Simptome si diagnostic Complicatii:
# Infectii favorizate de susceptibilitate crescuta ( mai ales dupa splenectomie)
# Pericardita acuta nespecifica
# Cardiomegalie benigna
# Fracturi multiple favorizate de subtierea corticalei
# Reactii posttransfuzionale si producerea de anticorpi leucocitari
# Afectarea cresterii
# Intarzierea aparitiei caracterelor sexuale secundare
# Coletitiaza si colecistita (la varstele mari)
# Hemocromatoza secudara depunerii excessive a fierului provenit din sangele transfuzat
(complicatie majora, ducand la ciroza si insuficienta cardiaca)
Tratamentul este nespecific, incluzand:
1. Tratamentul infectiilor cu antiobiotice si al insuficientei cardiace cu tonicardiace;
2. Transfuzii cu masa eritrocitara la fiecare 6-8 saptamani sau de cate ori hemoglobina
scade sub 5-6 g% si apar simptome clinice (este vizata cresterea Hb la 8g%; atingerea si
mentinerea unui nivel de 10-12g% amelioreaza starea generala si reduce incidenta
complicatiilor;
3. Agenti chelatori, ca Deferoxoamina sau Desferal, in scopul eliminarii unei cantitati de
fier depozitat( 0,5-1g/zi la copilul mai mare; evaluarea efectului se face prin determinarea
excretiei urinare).
4. Acid folic 5-10 mg/zi (suplineste deficienta determinate de supraproductia maduvei
osoase);
5. Splenectomie, indicate in urmatoarele circumstante:
# Splenomegalie imensa cu “discomfort”
# Hepatomegalie
# Distensie abdominala de cauza mecanica
# Hipersplenism
# Nevoi transfuzionale progresiv mai mari (nu modifica “ritmul de baza” al hemolizei,
mareste riscul infectiilor si necesita profilaxia postoperatorie de lunga durata cu penicilina)
Prognosticul
Antibioticele si chelatoarele au permis in cele mai multe cazuri supravietuirea pana la
adolescenta.
Este o boala ereditara a formarii lantului beta al hemoglobinei. Poate afecta si lantul alfa,
dar aceasta eventualitate este mult mai rara. Bolnavii sunt heterozigoti pentru trasatura
talasemica. Transmiterea se face autozomal – dominant.
Semnele si simptomele clinice: sunt absente sau sunt minore (splenomegalie moderata)
Hematologic, anemie usoara (Hb normala sau scazuta, dar nu sub 9g%; numar de eritrocit
si hematocrit usor scazute), microcitoza si hipocromie, CHEM scazut, unerori eritrocite “in
semn de tras la tinta”, reticulocitoza normala sau usor crescuta, fragilitate osmotica
eritrocitara marcat scazuta. Electroforeza hemoglobinei deceleaza cresterea HbA2, de
obicei fara cresterea HbF. Sideremia si capacitatea de fixare a fierului sunt normale sau
crescute. In maduva osoasa se poate decela o depozitare excesiva de fier (mai ales la
copilul mai mare)
Diagnostic:
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe:
# Anemie hipocroma usoara dar rezistenta la terapia cu fier.
# HbA2 in cantitate crescuta
# Anamneza familiala
# Polimorfism
# Distributie rasil-geografica
Alfa-talasemia
Este o anomalie ereditara rara, in care producerea lantului alfa al hemoglobinei este
defectuoasa. Exista aparent doua gene alfa-talasemice. Boala poate avea gravitate
diferita. Heterozigotii pot fi complet asimptomatici, cu aspect hematologic normal sau
numai cu hipocromie usoare si careva eritrocite in “semn de tras la tinta”, pe frotiul
sangvin. Nu a fost demonstrate prezenta vreunei hemoglobine anormale si nici cresterea
compensatoare a cantitatii de HbF sau HbA2. Homozigotii fac o forma foarte severa de
boala, forma homozigota fiind de obicei – asa cum s-a mai spus-incompatibila cu viata
(nou-nascutii cu aceasta forma se nasc cu hidrops fetal, au o anemie severa si prezinta
numai hemoglobina Barts compusa din 4 lanturi de hemoglobina gamma, intrucat nu sunt
capabili sa produca lanturi alfa.
Se apreciaza ca ceea ce s-a descris mai demult ca boala talasemica – hemoglobina H,
este de fapt, o forma usoara de alfa-talasemie cu anemie cronica microcitara, refractara la
tratamentul cu fier, asemanatoare beta-talasemiei minore si in care electroforeza Hb la Ph
8,5 releva prezenta unor Hb rapide (care migreaza mai rapid decat HbA1). Prin colorarea
reticulocitelor incubate au fost evidentiate incluzii celulare caracteristice.
Tratament: nu exista.
Tratamentul cu fier este contraindicat in orice forma de alfa-talasemie.
Anemia hemolitica este o afectiune care presupune distrugerea celulor rosii ale sangelui
(eritrocitele), mai repede decat ar putea sa le produca maduva osoasa. Termenul medical
pentru distrugerea eritrocitelor este hemoliza. Exista doua tipuri de anemie hemolitica:
• intrinseca - distructia celulelor rosii din sange este cauzata de un defect din interiorul
celulelor. Printre bolile de acest gen se enumera siclemia si talasemia, afectiuni
caracterizate de faptul ca eritrocitele nu supravietuiesc la fel de mult timp ca si celulele
rosii normale. Aceste boli sunt adesea mostenite.
• extrinseca - celulele rosii din sange sunt sanatoase in momentul producerii dar mai tarziu
sunt distruse de infectii, medicamente, hipersplenism. Exista si alte cauze ale anemiei
hemolitice extrinseca (numita si anemie hemolitica imuna), printre care:
- infectii - hepatita, citomegalovirus, virusul Epstein-Barr (EBV), febra tifoida, E. coli
(Escherichia coli) sau streptococc;
- medicamente - penicilina, medicatia contra malariei, sulfamide sau acetaminofen;
- leucemie sau limfom;
- tulburari autoimune - lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida, sindromul
Wiskott-Aldrich sau colita ulcerativa;
- diverse tumori.
Unele tipuri de anemie hemolitica extrinseca pot fi ameliorate temporar sau doar pentru
cateva luni. Alte tipuri sunt cronice si includ perioade de remisie si recurenta.
• SfatulMedicului.ro›
• Anemia hemolitica

Anemia hemolitica
Publicat la data de: 16 August 2011 | Actualizat la data de: 02 Octombrie 2018

Autor: SfatulMedicului

Generalitati
Sus

Anemia hemolitica este o afectiune care presupune distrugerea

celulor rosii ale sangelui (eritrocitele), mai repede decat ar putea sa le produca maduva
osoasa. Termenul medical pentru distrugerea eritrocitelor este hemoliza. Exista doua tipuri
de anemie hemolitica:
• intrinseca - distructia celulelor rosii din sange este cauzata de un defect din interiorul
celulelor. Printre bolile de acest gen se enumera siclemia si talasemia, afectiuni
caracterizate de faptul ca eritrocitele nu supravietuiesc la fel de mult timp ca si celulele
rosii normale. Aceste boli sunt adesea mostenite.
• extrinseca - celulele rosii din sange sunt sanatoase in momentul producerii dar mai tarziu
sunt distruse de infectii, medicamente, hipersplenism. Exista si alte cauze ale anemiei
hemolitice extrinseca (numita si anemie hemolitica imuna), printre care:
- infectii - hepatita, citomegalovirus, virusul Epstein-Barr (EBV), febra tifoida, E. coli
(Escherichia coli) sau streptococc;
- medicamente - penicilina, medicatia contra malariei, sulfamide sau acetaminofen;
- leucemie sau limfom;
- tulburari autoimune - lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida, sindromul
Wiskott-Aldrich sau colita ulcerativa;
- diverse tumori.
Unele tipuri de anemie hemolitica extrinseca pot fi ameliorate temporar sau doar pentru
cateva luni. Alte tipuri sunt cronice si includ perioade de remisie si recurenta.

Cuprins articol
• Generalitati
• Care sunt simptomele anemiei hemolitice?
• Metode de diagnostic
• Tratamentul pentru anemia hemolitica
• Citeste pe aceeasi tema

Care sunt simptomele anemiei hemolitice?

Sus
Printre cele mai frecvente simptome ale anemiei hemolitice se enumera:
- paloare anormala a pielii;
- icter sau ingalbenirea pielii, sclerei ochilor si a gurii;
- culoarea inchisa a urinei;
- febra;
- slabiciune;
- ameteli;
- confuzie;
- intoleranta la activitati fizice;
- marirea splinei si a ficatului;
- cresterea frecventei cardiace (tahicardie);
- murmur cardiac.

Metode de diagnostic
Sus
Alaturi de un examen fizic complet, medicul poate recomanda urmatoarele teste de
diagnostic:
- analize de sange (pentru masurarea valorilor hemoglobinei si a reticulocitelor, test ce
releva cat de multe celule rosii din sange, noi, sunt produse);
- teste suplimentare de sange (pentru verificarea functiei hepatice si a prezentei anumitor
anticorpi);
- analize de urina;
- aspiratia de maduva osoara si/sau biopsie - procedura care presupune recoltarea unei
mostre de lichid din maduva osoasa (prin aspirati) si/sau substanta solida de maduva din
tesutul osos (biopsie de baza), de obicei din oasele soldului. Se va evalua numarul,
dimensiunea si maturitatea celulelor sanguine si/sau a celulelor anormale.

Tratamentul pentru anemia hemolitica

Sus
Tratamentul specific pentru anemia hemolitica va fi stabilit de catre medic pe baza:
- varstei, starii generale de sanatate si a istoricului medical;
- gradului de evolutie al bolii;
- cauza bolii;
- toleranta fata de anumite medicamente, proceduri sau modalitati de tratament;
- asteptari privind cursul bolii;
- optiuni si preferinte ale bolnavului.
Tratamentul anemiei hemolitice va varia in functie de cauza bolii si poate include:
- transfuzii de sange;
- corticosteroizi;
- imunoglobulina administrata intravenos (pentru intarirea sistemului imunitar).
In cazurile mai severe poate fi necesara spitalizarea, care va include urmatoarele
masuri:
- transfuzia de schimb (similara cu o transfuzie normala de sange dar care prespune
injectarea unei cantitati mai mari de sange bolnavului, de la o alta persoana - urmata de
eliminarea unei cantitati egale de sange hemolizat);
- indepartarea chirurgicala a splinei;
- terapie cu imunosupresoare.
iopsia cutanata este o procedura medicala semiinvaziva in cadrul careia este recoltat un
fragment tisular tegumentar ce ulterior este analizat microscopic, in vederea observarii
anumitor modificari patologice, sugestive pentru diverse procese locale sau sistemice.
Fragmentul de tesut recoltat va ajuta astfel medicul in stabilirea unui diagnostic de
certitudine, analizarea lui putand fi utila si pentru excluderea altor boli de piele sau unor
afectiuni ce se rasfrang negativ asupra tegumentelor.
O astfel de procedura este realizata de obicei de medicul dermatolog, sub anestezie
locala. Este foarte important ca recoltarea sa fie efectuata corespunzator si in mod corect,
altfel piesa nu va putea fi interpretata de catre medicul anatomopatolog. Rezultatele
biopsiei sunt disponibile in aproximativ 7-10 zile, in functie de complexitatea afectiunii ce
trebuie investigata. Dupa recoltare, fragmentul de tesut este pus itnr-o solutie speciala,
cum ar fi formaldehida, sau intr-un recipient steril, care sa impiedice contaminarea sa.
Transportarea la laboratorul de anatomopatologie se realizeaza imediat, astfel incat sa nu
se altereze proba si rezultatele sa apara modificate din cauze externe.
Exista mai multe tipuri de biopsie cutanata: biopsia de suprafata (shave biopsy), biopsia
prin punctie (punch biopsy), biopsia excizionala si biopsia incizionala. Alegerea uneia sau
alteia depinde in functie de tipul de leziune exsitenta si de boala pectata, de intinderea si
localizarea procesului patogen.
Biopsiile cutanate reprezinta cea mai sigura metoda de diagnostic in dermatologie, si se
folosesc in special in diagnosticarea cancerului de piele si in stabilirea tipului histologic.
piciunea de cancer de piele apare in momentul in care pacientul se prezinta cu o leziune
ulcerata, hemoragica, necrotica, ce apare fie pe o alunita preexistenta, fie in absenta unui
traumatism evident. Orice modificare de pigmentatie ce apare brusc si are evolutie rapida
se recomanda a fi atent investigata. Unele forme de cancer de piele sunt
paucisimptomatice si sunt insotite de manifestari tegumentare reduse, iar daca sunt
descoperite la timp se pot trata curativ foarte eficient.
Cancerul de piele este unul din cele mai frecvente tipuri de cancer diagnosticat in prezent,
iar frecventa lui este corelata cu anumiti factori de risc, in principal expunerea excesiva a
pacientului la soare. Biopsia cutanata poate fi o metoda diagnostica la indemana
clinicianului si poate ajuta foarte mult la depistarea unor leziuni premaligne. Cu cat
acestea sunt diagnosticate corect mai devreme, cu atat sansele de vindecare a pacientului
sunt mai crescute, iar complicatiile si sechelele sunt mai reduse.
Biopsia cutanata este una din cele mai sigure metode de diagnostic cunoscute si folosite
in prezent in dermatologie. In anumite cazuri ea are chiar indicatii terapeutice, nu doar
diagnostice, mai ales daca este vorba de biopsia excizionala.
Motivele pentru care medicul poate recomanda realizarea unei biopsii tegumentare sunt
variate si includ:
- Diagnosticarea unor afectiuni dermatologice de tipul psoriazisului, dermatitei;
- Diagnosticarea unor leziuni cu pericol de malignizare, cum ar fi keratoza actinica;
- Stabilirea naturii maligne sau benigne a unor leziuni cutanate pecte;
- Diagnosticarea unor infectii cutanate micotice sau bacteriene;
- Stabilirea diagnosticului de certitudine in pemfigus bulos.

Pregatirea pentru biopsie

Pacientii sunt sfatuiti de catre specialisti ca anterior realizarii biopsiei cutanate sa isi
anunte medicul daca:
- Se afla in tratament cronic cu anticoagulante orale, fibrinolitice sau orice alte
medicamente ce pot interfera cu capacitatea organismului de a face fata hemoragiilor.
Aspirina, warfarina si heparina sunt in mod particular periculoase deoarece nu permit
formarea si mentinerea trombilor hemostatici. Medicatia antitrombotica nu va trebui
intrerupta, cel mai probabil, insa medicul trebuie sa cunoasca administrarea ei;
- Se afla in tratament cronic cu antiinflamatoare steroidiene de tipul prednisonului. Acesti
compusi pot influenta semnificativ rezultatele biopsiei;
- Au tendinta spre hemoragii insemnate chiar si dupa un traumatism minor. In acesta
situatie se vor efectua teste hematologice speciale care sa determine daca pacientul are
tulburari de coagulare care pot face riscanta o astfel de interventie;
- Sunt alergici la medicamente (indiferent de tipul lor: antibiotice, antiinflamatoare
nesteroidene) sau la orice alta substanta;
- Sunt insarcinate sau exista posibilitatea de a fi insarcinate.
Anterior efectuarii biopsiei cutanate pacientul nu trebuie sa se pregateasca in mod
particular. Nu sunt necesare diete sau regimuri speciale. Ca in cazul altor investigatii la
care este supus, pacientului i se va cere sa completeze un formular prin care isi exprima
acceptul in legatura cu efectuarea procedurii.
Semnarea acestuia este obligatorie, insa se face doar dupa ce medicul curant ii explica ce
presupune, precum si care sunt riscurile si beneficiile. Interpretarea rezultatelor va sosi in
aproximativ o saptamana, insa medicul ii poate comunica pacientului care ar putea fi
rezultatele posibile. Anterior biopsiei pacientul poate discuta cu medicul si ii poate spune
eventualele temeri pe care le are in legatura cu procedura, sau cu rezultatele acesteia.

Proceduri de realizare
In prezent exista mai multe metode de a realiza biopsia cutanata, in functie de
particularitatile fiecarui caz. Factorii principali de care se tine cont cand se decide
recoltarea fragmentului tisular sunt dimensiunile, localizarea si aspectul leziunii ce va fi
investigata. Imediat dupa ce medicul a recoltata fragmentul, acesta este plasat intr-un
recipient steril, astfel incat sa nu se contamineze pana cand va ajunge la laboratorul de
anatomie patologica. Acolo va fi preparat corespunzator si apoi investigat microscopic.
Cele mai practicate metode de biopsiere cutanata sunt prezentate in continuare.
Biopsia de suprafata (shave biopsy) se realizeaza cu un bisturiu foarte fin, dupa ce s-a
efectuat anestezia locala a regiunii. Este o procedura care depinde foarte mult de
priceperea si indemanarea medicului in recoltarea fragmentului dorit. In mod ideal, cu
lama bisturiului se va exciza o mica parte din tegumentul zonei cu leziunea de interes (se
extrage tesut epidermic). Hemostaza se obtine prin electrocauterizarea plagii si dupa o
astfel de biopsie nu sunt necesare suturi chirugicale.
In cazul in care hemostaza se va realiza exclusiv pe baza electrocauterului, exista riscul
de aparitie a unei cicatrici inestetice, de aceea se recomanda folosirea unor hemostatice
locale care sa stimuleze oprirea sangerarii. Zona biopsiata este ulterior acoperita cu un
pansament steril. O astfel de biopsie se practica in special cand se pecteaza un bazaliom
(carcinom cu celule bazale), insa poate fi folosita si pentru diagnosticarea unui carcinom
cu celule scuamoase sau melanom in situ.
Biopsia prin punctie (punch biopsy) implica si ea efectuarea anesteziei locale. Ulterior se
va folosi un instrument special, foarte ascutit ce va fi introdus in leziune si va extrage un
fragment bioptic circular. O astfel de biopsie va recolta fragment tisular din straturile mai
profunde ale pielii (derm si hipodermul superficial). Instrumentul utilizat poate fi asemanat
unui cutit, insa dimensiunile lui sunt foarte reduse: intre 1 si 8 mm. Incizia este cu atat mai
mica cu cat zona punctionata este mai vizibila (situata pe gat, fata).
Daca este vorba de fata, gat sau zona decolteului, se vor prefera punctii de 1 mm sau de
1.5 mm, astfel ca cicatricea ce se va forrma sa fie cat mai putin vizibila. In acestea cazuri
si hemoragia va fi minima, iar rana se va vindeca fara sa fie nevoie de sutura chirugicala.
Totusi, o incizie de 1 mm nu poate fi realizata in cele mai multe cazuri, deoarece
fragmentul extras este atat de mic incat nici nu poate fi analizat.
De aceea se va recomanda o incizie de 1.5 mm.Tesutul este extras apoi cu un forceps de
mici dimensiuni sau cu un ac. Majoritatea biopsiilor utilizate in scopul diagnosticarii unor
leziuni inflamatorii au dimensiuni intre 3 si 4 mm. In acest caz este necesara uneori o
hemostaza mai riguroasa. Plaga este ulterior acoperita cu un pansament steril.
Biopsia incizionala (incision biopsy) se efectueaza in prezenta anesteziei locale si consta
in indepartarea unui fragmnet tisular mai mare. De cele mai multe ori plaga este suturata
chirugical, iar pacientul va trebuie sa aplice presiune locala pana cand hemoragia va fi
oprita. Straturile interesate sunt dermul si hipodermul in intregime. Biopsiile incizionale pot
include intreaga leziune (si capata caracter excizional) sau doar o parte a acesteia. Uneori
se poate recolta si un fragment de tesut sanatos din jur, pentru a se stabili care este limita
de demarcatie intre procesul patologic si tegumentul sanatos, aparent indemn din jur.
Biopsia excizionala (excision biopsy) se realizeaza cu anestezie locala si consta de fapt in
inlaturarea chirugicala (utilizand un bisturiu) a intregii leziuni cutanate. Acest tip de biopsie
este foarte similar biopsiei incizionale, cu exceptia faptului ca este indepartata intreaga
leziune. Plaga este ulterior inchisa chirugical, prin cateva fire, iar pacientul va trebui sa
aplice presiune locala pana cand rana nu mai sangereaza.
Plaga este apoi acoperita cu un bandaj sau pansament steril. In cazul in care dimensiunile
acesteia au fost importante se poate recomanda plasarea unei grefe de piele care sa
acopere defectul tegumentar local restant. Biopsia excizionala este de preferat in cazul
melanoamelor de mici dimensiuni. In mod ideal, daca este vorba de un melanom, se
recomada excizia sa in intregime, daca aceasta se poate realiza fara aparitia unei cicatrici
inestetice sau daca este intr-o zona accesibila.
Important!
In cazul efectuarii anesteziei locale, medicul va preciza ce tip de anestezie este folosit,
deoarece unele substante pot influenta rezultatele anatomopatologice.
Alte tipuri de biopsii cutanate sunt:
- Biopsia prin chiuretaj se practica la suprafata tumorilor sau leziunilor epidermice de mici
dimensiuni. In unele cazuri nu este necesara nici efectuarea anesteziei locale. In unele
cazuri se poate indica o astfel de biopsie in vederea diagnosticarii unui eventual bazaliom,
insa o astfel de procedura poate sa altereze ea insasi arhitectura tegumentara locala, de
aceea este mai putin folosita intr-un astfel de caz. Daca insa o alta procedura nu este
disponibila, clincianul poate in ultima instanta sa recurga la aceasta;
- Biopsia aspirativa cu ac fin este o procedura foarte rapida, care presupune doi timpi
operatori: primul in care se introduce rapid cu o miscare unica si sigura acul in leziune si al
doilea in care se va aspira fragmentul tisular dorit. Se practica mai frecvent pentru
diagnosticarea tumorilor profunde sau a ganglionilor situati profund in tegument. O astfel
de biopsie poate sa diferentieze intre o leziune chistica si un lipom.

Cum resimt pacientii procedura

De cele mai multe ori pacientii nu vor simti decat o intepatura cand este introdus acul
pentru realizarea anesteziei locale. Biopsia in sine este nedureroasa, iar disconfortul
pacientului in timpul realizarii procedurii este minim. Biopsia cutanata se realizeaza relativ
rapid. Dupa ce se incheie recoltarea, poate sa ramana pentru cateva ore o senzatie de
amorteala locala.

Riscuri
Riscurile asociate biopsiei cutanate sunt foarte reduse si apar destul de rar. Ele sunt
reprezentate in principal de evenimente infectioase. Exista un risc putin mai crescut de
aparitie a unor hemoragii, insa acestea sunt minore. In cazul in care pacientul are tendinta
de a cicatriza cu cheloid, exisa riscul ca si dupa biopsie sa apara o cicatrice mai mare
comparativ cu a altor pacienti.

Dupa biopsia cutanata

Dupa realizarea biopsiei cutanate medicul va sfatui pacientul cum sa ingrijeasca plaga
astfel incat sa nu apara complicatii locale si sa se vindece estetic. Este foarte important ca
aceste recomandari sa fie respectate, iar plaga sa fie curatata periodic pana la vindecarea
completa. In cazu in care procedura a fost mai complicata si a necesitat sutura chirugicala,
firele se vor scoate la cateva zile (pana la maxim 2 saptamani) de la efectuarea procedurii.
Intervalul depinde de locul punctiei. Bandajele autoadezive hemostatice trebuie lasate pe
plaga pana cand cad singure. Aceasta se intampla in 7- 14 zile.
Uneori pacientii pot resimti o durere surda la locul de efectuare al punctiei. Durerea se
poate mentine chiar si cateva zile, in functie de pragul dureros al fiecarui pacient. In cazul
in care durerea este persistenta si hemoragia nu se opreste, pacientul se poate adresa
medicului, pentru ca exista posibilitatea de aparitie a unor complicatii postbiopsie.
Cele mai frecvente complicatii includ:
- Hemoragii locale;
- Hematoame, uneori compresive, daca au dimensiuni mari;
- Infectie locala si celulita.
Pacientii sunt sfatuiti sa isi anunte medicul cat mai repede in cazul in care dezvolta:
- Durere excesiva, roseata cutanata locala sau tumefactia zonei biopsiate;
- Febra sau frisoane;
- Hemoragie excesiva, sau aparitia puroiului.

Rezultatele biopsiei
Biopsia cutanata presupune recoltarea unui fragment tisular de mai mici sau mai mari
dimensiuni ce va fi apoi trimis catre un laborator de anatomopatologie pentru a fi
investigat. Rezultatele furnizate de anatomopatolog sunt cele care ajuta cel mai mult
clinicianul in formularea unui diagnostic corect de certitudine. In majoritatea cazurilor
rezultatele sunt disponibile in 3 - 10 zile, in functie de complexitatea bolii de baza.
Rezultatele pot fi :
- Normale: mostra tisulara analizata are arhitectura integra, celule cu aspect si
functionalitate in parametri normali;
- Patologice: acestea pot fi degenerescente maligne, procese benigne, infectii cutanate
(fungice, bacteriene), sau boli autoimune cu componenta cutanata.
Leziunile benigne se caracterizeaza prin proliferarea celulara anormala, insa prin absenta
celulelor neoplazice. Cele mai frecvente tumori benigne sunt: alunitele, efelidele (pistrui),
keloidul, angioamele, negii si tumoretele care apar in dermatofibroza si in
neurofibromatoza. Leziunile maligne ce pot fi diagnosticate prin biopsie sunt carcinomul cu
celule scuamoase, bazaliomul si melanomul.
Biopsia este utila si in stabilirea dianosticului de lupus eritematos sitemic, de psoriazis si
de vasculite. Orice rezultat anormal, patologic va fi analizat de catre medicul specialist si
va fi discutat cu pacientul. Terapia si atitudinea ulterioara sunt influentate de aceste
rezultate, insa trebuie integrate in contextul clinic al pacientului. Simptomele si modul in
care afectiunea interfera cu calitatea vietii sunt alti factori importanti de care trebuie sa se
tina cont cand se realizeaza schemele terapeutice ulterioare.
Factori ce interfera cu rezultatele biopsiei
Exista o serie de factori a caror prezenta poate modifica rezultatele biopsiei cutanate. De
cele mai multe ori acestia pot fi evitati daca pacientul comunica medicului tratamentul de
fond pe care il ia, precum si bolile de care sufera. Anamneza este cea mai importanta in
stabilirea acestor factori, discutia atenta cu pacientul putand furniza foarte multe informatii
utile.
Cei mai frecventi fatori incriminati in aparitia unor modificari ale rezultatelor biopsiei sunt:
- Administrarea de tratament antiinflamator steroidian (prednisol) si nesteroidian (cum ar fi
aspirina, ibuprofen, naproxen);
- Administrarea de antifungice topice;
- Aplicarea de creme pe baza de corticosteroizi.
Atentionari suplimentare
In cazul in care la biopsie se diagnosticheaza un proces malign, medicul poate stabili
necesitatea unor noi interventii in scop curativ. Se vor practica excizii ale leziunii cu
margini de siguranta oncologice adecvate. Uneori, chiar daca intreaga leziune este
indepartata in cadrul bipsiilor excizionale, marginile oncologice nu sunt respectate. Daca
diagnosticul de cancer este stabilit, este esential ca procedurile sa includa si acest aspect.
In cazul in care biopsia este realizata pentru o leziune cu localizare faciala, la nivelul
gatului sau intr-o alta zona vizibila, pacientul poate opta pentru o interventie reparatorie de
chirurgie plastica si cosmetica. Uneori, chiar un chirurg plastician poate sa efectueze
recoltarea, experienta acestuia in domeniu precum si dexteritatea fiind uneori mai vasta
comparativ cu a unui medic dermatolog.
Exista posibilitatea ca biopsia sa fie urmata si de alte teste, in cazul in care fragmentul
tisular recoltat nu este suficient pentru a fi analizat corespunzator la microscop, sau daca
in fragmentul trimis spre analiza nu au fost incluse celule din zona lezata sau picionata de
un proces patologic.