Sunteți pe pagina 1din 8

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Definitie
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezinta introducerea medicamentelor gazoase si volatile
pruin mucoasa respiratorie cu absorbtia acestora la nivelul alveolelor pulmonare.
Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor avand in vedere suprafata de peste 100 metri
patrati a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata.
Scopul administrarii medicamentelor pe aceasta cale este:
 dezinfectia sau decongestionarea mucoasei cailor respiratorii,
 fluidificarea sputei, favorizarea expectoratiei.
 imbogatirea aerului inspirat in oxigen pentru combaterea hipoxiei;
Forme de medicamente administrate pe cale respiratorie
 gaze sau substante gazificate,
 lichide sub forma de vapori sau fin pulverizate,
 instilatii cu solutii endotraheale,
 prafuri nedizolvabile fin pulverizate
Metode de administrare
 inhalatie
 instilatie
 aerosoli

INHALATIA - reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii, antrenate de vapori


de apa (esente aromatice, antiseptice, saruri etc.)
 anumite substante medicamentoase pot fi inhalate cu ajutorul vaporilor de apa, in stare pulverizata
 inhalarea substantelor medicamentoase cu ajutorul vaporilor de apa au scopul de a dezinfecta si de a
decongestiona mucoasele inflamate ale cailor respiratorii
 nu se aplica pacientiilor inconstienti, astenici, adinamici sau la copii.
 pozitia pacientului este sezand avand vasaul in care s-a fiert apa asezat in fata
 pacientul se apleaca deasupra vasului, acoperindu-se cu un cearsaf, respira cu gura deschisa
 inhalatia vaporilor amestecati cu medicamentul volatilizat are o durata de maximum 5-10 minute, iar pentru a
evita inspirarea vaporilor in stare pura se pot utiliza esente aromate, antiseptice sau substante minerale,
alcaloide.
 dupa inhalatie, pacientul este sters si uscat, asigurandu-i-se repaus la pat 2-3 ore
 inhalarea de aerosoli asigura depunerea pe suprafata cailor respiratorii de antibiotice, bronhodilatatoare,
anesteziante, antialergice, fluidificante, expectorante etc, care actioneaza local sau dupa resorbtie, general
 Nu este necesara o pregatire a pacientului , explicandu-i-se doar modul in care va respira: inspiratie prin amboul
de utilizare , expirare pe nas.
 Amboul indiferent de forma sau mod de folosire este obligatoriu a fi sterilizat pentru ficare pacient
 partile componente ale unui aparat generator de aerosoli sunt:
 generatorul de particule dispersate,
 sistemul de incalzire,
 selectorul,
 sursa de presiune,
 amboul de utilizare
 pozitia pacientului este sezand sau semisezand
 sistemul de incalzire asigura prin reglare temperatura optima, iar generatorul de presiune este reglat in functie
de marimea particulelor si viteza de dispersare prescrisa
1
 in general cantitatea de aerosoli se distribuie astfel:
 40% ajunge in alveolele pulmonare
 35% se depune in caile respiratorii superioare si mijlocii
 25% se elimina prin expectoratie
- Pentru administrea corecta educam pacientul sa respecte urmatoarelor etape:
 sa tuseasca,
 sa expectoreze
 expiratie lenta pentru golirea plamanilor de aer cat mai mult posibil,
 asezarea buzelor strans in jurul piesei bucale a inhalatorului, cu inclinarea capului usor spre inapoi,
 inspiratie adanca prin inhalator cu oprirea respiratiei 10- 15 secunde,
 expiratie pe nas
 clatirea gurii cu apa calda.

Exista mai multe tipuri de dispositive pentru administrarea medicamentelor prin inhalare precum
 SPRAY-UL (AEROSOLII PRESURIZAŢI)
 nebulizatoarele.
 inhalerele cu pulberi uscate,

SPRAY-UL (AEROSOLII PRESURIZAŢI)


Se prezintă sub forma unei mici butelii metalice, care conţine o anumită cantitate de medicament, dizolvată într-
un lichid. Pentru ca medicamentul să fie eliberat din butelie, producătorul a introdus, sub presiune, un gaz
propulsor. Butelia este introdusă într-un cilindru de plastic prevăzut cu manşon pentru introdus între buze (piesa
bucală).
Atunci cînd apăsaţi pe flacon, o anumită cantitate de medicament, bine dozată, este eliberată împreună cu o
anumită cantitate de gaz (aerosoli). Gazul se evaporă instantaneu, lăsînd libere particule foarte fine de
medicament, care trebuie corect inhalate pentru a ajunge pe bronhii. Pentru a realiza un contact cantitativ optim
cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir profund in timpul declansarii dispozitivului, apoi oprirea
respiratiei pentru 10-15 secunde, permitand astfel fixarea particulelor aerosolului.
Cum se utilizează corect dispozitivul tip ,,spray”?
 staţi într-o poziţie relaxată, pe un scaun (sau în picioare);
 Scoateti capacul de protectie al spray-ului;
 ţineţi spray-ul cu piesa bucală în jos, în ,,pensa’’ formată între degetul mare şi arătător;
  agitaţi flaconul de 3 – 4 ori;
  daţi aerul afară din plămîni;
  puneţi spray-ul între buze, cu buzele bine lipite de flacon;
  începeţi un inspir profund; imediat ce aţi început inspirul, apăsaţi o singură dată pe flacon;
  continuaţi inspirul pînă la capăt şi blocaţi respiraţia 10 secunde (număraţi pînă la 10);
Care sunt greşelile de utilizare ?
În practică se întîlnesc două mari greşeli care scad mult eficienţa medicamentului:
 dacă nu se sincronizeaza momentul începerii inspirului cu apăsarea pe flacon, aerosolii se descarcă în gît
şi deci nu ajung în bronhii;
 dacă la sfîrşitul inspirului nu se blocheaza respiraţia 10 secunde (minim 5), o mare parte din aerosoli
(medicament) vor fi eliminaţi prin expir (se pierd)..
Pentru cei care, după încercări repetate, sub supraveghere medicală, nu reuşesc să utilizeze  corect dispozitivul
tip spray, au fost concepute şi realizate:
 camere de inhalaţie sau
  dispozitive cu pulbere uscată .

2
Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in timpul
administrarii.
Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa poata fi aspirata lent, in timp, pe gura
sau pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a
unor efecte secundare locale, precum candidozele orale in cazul administrarii corticosteroizilor.
Dupa administrare, gura se clateste bine cu apa.

Prin utilizarea SPACER-ului creşte şi cantitatea de substanţă activă care ajunge la nivelul căilor respiratorii
mici, adică acolo unde este necesară. Există mai multe modele şi dimensiuni de SPACER, aici fiind ilustrat
modelul Volumatic.

INHALAŢIE (SPACER-ul)
A fost special creată pentru pacienţii care nu pot utiliza corect dispozitivele tip spray.
Este singura modalitate de a administra medicaţia sub forma de spray la copiii sub 5 ani.
Camera de inhalaţie este un recipient de plastic care are la un capăt un orificiu la care se adaptează spray-ul,
iar la celălalt capăt un cilindru de care lipiţi buzele. Piesa bucală este prevăzută cu o valvă, care permite
inhalarea aerului din cameră dar împiedică expiraţai prin ea.
Cum se utilizeaza corect o cameră de inhalaţie ?
 Se agita de 2 –3 ori spray-ul si se ataşeaza la cameră;
 se descărca 1 puf în cameră:
 se ia piesa bucală si se fixeaza cu buzele etans apoi se inspira profund, după care se blocheaza respiraţia
timp de 10 secunde;
 se expira
 se repetaţi inspirul prin cameră încă de două - trei ori, fără a mai apăsa pe spray;
 daca doza recomandata este de 2 pufuri – se repeta pasii de mai sus.
Este important volumul camerei ?
Sunt eficiente camerele mai mari, cu volum de 750 – 1500 ml. Dezavantajul camerelor de inhalaţii mari este
dificultatea transportului, ele rămînînd, în principal, accesorii foarte utile, dar care se utilizează la domiciliu.
3
Care sunt tipurile existente in farmacii ?
Firma de medicamente Glaxo pune la dispoziţie camera “Volumatic”, cu care se pot administra medicamentele
sale tip spray: Ventolin, Becotide, Serevent, etc.
Firma Boehringer pune la dispoziţie o cameră mai mică, portabilă, sub forma de para, cu care se pot administra
produsele sale: Bronilide, Atrovent, Berodual, etc
Fiecare firmă a creat un tip de cameră de inhalaţie la care se adaptează numai medicamentele proprii!
O cameră care învinge dezavantajele volumului şi al adaptării spray-urilor, este camera “Aeroscopic” care este
telescopică (principiul ,,paharului de excursie’’) şi care are un racord elastic care permite conectarea oricărui tip
de spray.
Cum se intretine camera de inhalatie?
Camera de inhalaţie ar trebui curăţată lunar prin spălare cu detergent şi uscare la aer.
Înlocuirea lor se va face după 6 luni – 1 an de folosire.

NEBULIZATOARELE - APARATELE DE AEROSOLI 


Nebulizatoarele sunt aparate electrice (cu compresor sau cu ultrasunete) care permit administrarea
medicamentelor lichide pe cale respiratorie cu ajutorul unei masti sau piese bucale.
Substanta lichida exact masurata si introdusa in recipientul corespunzator este dispersata in particule
foarte fine (aerosoli) care pot fi usor aspirate in caile respiratorii.
Curatarea si dezinfectarea pieselor nebulizatorului sunt obligatorii dupa fiecare folosire pentru a se
indeparta pericolul unor contaminari microbiene a acestora.
Administrarea medicaţiei sub formă de aerosoli este foarte eficientă, indiferent de gradul obstrucţiei
bronşice, pentru că nu este necesar ca pacientul sa faca eforturi de sincronizare a respiraţiei şi pentru că nu
trebuie să aibe o anumită forţă inspiratorie.
Aparatele de aerosoli transformă soluţiile medicamentoase în vapori fini care sunt inhalaţi cu ajutorul
unei măşti speciale sau printr-o piesă bucală.
Pentru ca vaporii care conţin medicamentele antiastmatice să fie eficiente, particulele care alcătuiesc
aceşti vapori trebuie să fie cât mai mici!

Există două tipuri de aparate de aerosoli:


Primul tip este pneumatic, adică un mic compresor care suflă aerul într-un recipient special, transformând
soluţia în vapori. Acest tip produce particule mai mari, dintre care o parte nu ajung în alveole.

Al doilea tip, mai modern, pulverizează soluţia în particule foarte fine, cu ajutorul ultrasunetelor. Este
aparatul ideal, dar  costă mai mult.

4
Medicamentele disponibile pentru administrarea sub formă de aerosoli sunt:
 bronhodilatatoare cu acţiune scurtă pentru tratarea crizelor: Brycanil, Berotec, Salbutamol, Atrovent;
 cortizon inhalator pentru combaterea inflamaţiei bronşice: Pulmicort ( Budesonid), Flunisolid,
Beclometazona, etc;
 medicamente pentru prevenirea crizelor : Intal.
Durata de inhalare pentru o doză trebuie să fie de 10 – 15 minute (în acest scop se adaugă deseori 1 – 2 mililitri
de ser fiziologic).
Dezavantajele acestor aparate sunt reprezentate de costul lor (100 – 150 euro) şi dificultatea procurării soluţiilor
medicamentoase.

INHALATOARELE CU PULBERE USCATA

Pentru cei care nu pot utiliza corect dispozitivele tip spray sau pentru cei care nu tolerează gazul din aceste
dispozitive, au fost concepute şi realizate inhalatoare cu pulbere uscată.

DISPOZITIVUL TIP TURBOHALER


Este un dispozitiv cilindric în care au fost încărcate doze de medicament (50-200), sub formă de pulbere foarte
fină.

DISPOZITIVELE TIP ,,DISKHALER”


Tot mai multe medicamente utilizate în astm sunt livrate în dispozitive cu pulbere uscată tip ,,Diskhaler”,
datorită uşurinţei de utilizare. Acest tip de dispozitiv poate fi încărcat cu 30 sau 60 doze şi este  prevăzut cu un
contoar care semnalează numărul de doze rămase

5
Important
 Sistemele cu pulbere sunt preferate faţă de cele tip spray deoarece:
o elimină necesitatea coordonării inspirului cu acţionarea dispozitivului;
o nu conţin gazul vehicul care uneori poate chiar declanşa spasmul bronhiilor;

Asta nu este obligatoriu – este doar pentru cei inteesati!


Utilizarea caii respiratorii permite administrarea unor substante active cu actiune preponderent locala precum
- bronhodilatatoare (betamimetice, anticolinergice şi teofiline)
- simpatomimetice sau anticolinergice,

Bronhodilatatoarele sunt medicamente care au ca efect lărgirea calibrului căilor respiratorii (bronhiilor),
crescând astfel fluxul de aer circulant şi ajutând bolnavul să respire mai uşor. Sunt medicamente esenţiale
folosite în tratarea astmului bronşic şi BPCO (bronhopneumopatia cronică obstructivă). Ele combat astfel
dispneea (respiraţia dificilă) care apare la eforturi fizice din ce în ce mai mici în BPCO sau brusc, în crize
caracteristice astmului bronşic.

Bronhodilatatoarele nu vindecă propriu-zis afecţiunea, dar au un efect esenţial în tratarea, ameliorarea


simptomelor şi ţinerea sub control a maladiei. Există numeroase medicamente de acest tip. Unele au durata
scurta de acţiune, adică efectul lor se instalează rapid, în câteva minute (2-5 minute) de la administrare şi
durează cateva ore (circa 2-4-6 ore), ele putând fi administrate de mai multe ori pe zi. Acestea sunt indicate atât
în scop curativ, pentru combaterea rapidă a tulburărilor respiratorii, dar se pot administra şi preventiv, cu câteva
minute înainte de un eveniment susceptibil de a produce disfuncţii respiratorii (înainte de un efort fizic, înainte
de contactul cu aerul rece). Bronhodilatatoarele cu acţiune prelungită au o durată mare de acţiune, de circa 12
ore, controlănd astfel evoluţia bolii şi instalarea simptomelor, fiind administrate la ore fixe, de 2-3 ori pe zi .
Din cauza acestor efecte diferite şi complementare, bronhodilatatoarele de scurtă şi lungă acţiune se
administrează de obicei în paralel.

● Betamimeticele stimulează receptorii beta2 de la nivelul bronhiilor, determinând relaxarea şi dilatarea


acestora. În plus unele dintre ele cresc activitatea cililor (mici ,,perişori”aflaţi pe peretele interior al bronhiilor,
care se mişcă, împingând mucusul spre exterior), permiţând eliminarea mai uşoară a mucusului.
Betamimeticele cu durată scurtă de acţiune sunt reprezentate de salbutamol, fenoterol sau terbutalină. Cele de
lungă acţiune sunt reprezentate de salmeterol şi formoterol. Mai ales atunci când sunt administrate sub formă de
tablete pot determina reacţii adverse ca tremurături, dureri de cap, creşterea frecvenţei cardiace, iritabiliatate,
tulburări de somn, ele trebuind a fi administrate cu atenţie bolnavilor cu hipertiroidism, boli cardiovasculare şi
diabet zaharat.

● Anticolinergicele acţionează mai lent decât betamimeticele, dar prezintă o mare eficacitate. Sunt reprezentate
de ipatropium şi tiotropium şi au puţine efecte adverse, fiind mai uşor tolerate decât betamimeticele, trebuind
evitate doar în cazul bolnavilor cu glaucom şi afecţiuni ale prostatei.

● Teofilina este un bronhodilatator cu acţiune prelungită, administrat sub forma de tablete, fiind indicat
pacienţilor cu forme severe de BPCO. Prezintă numeroase efecte adverse ca aritmii, tremor, insomnii, dureri de
cap, tulburări digestive, convulsii, trebuind administrat cu prudenţă cardiacilor. antiinflamatoare sau combinatii
fixe ale celor amintite.

6
FIŞA Nr. 8.9.
ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN SONDĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII
1. Aprovizionarea ţesuturilor cu oxigen în caz de hipoxie
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Sondă de cauciuc sau material plastic, sterilă
- Leucoplast
- Mănuşi de cauciuc
PREGĂTIREA PACIENTULUI
7
a) PSIHICĂ: - dacă este conştient:
- Informaţi pacientul asupra necesităţii administrării oxigenului
- Explicaţi procedura pentru a obţine colaborarea
- Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii;
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi pacientului o poziţie comodă
- Verificaţi libertatea căilor respiratorii
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi prescripţia medicală şi debitul de O2 recomandat pe minut
- Identificaţi pacientul şi stabiliţi o relaţie deo colaborare
- Măsuraţi distanţa de la narină până la lobul urechii (aproximativ 6-8 cm)
- Introduceţi sonda în narină perpendicular pe planul feţei pentru a nu lovi cornetele nazale (când se înclină în sus) sau
planşeul fosei nazale (când se înclină în jos)
- Umeziţi sonda pentru a favoriza înaintarea
- Asiguraţi-vă că sonda a ajuns la profunzimea dorită
- Fixaţi sonda cu leucoplast
- Fixaţi debitul (6 l/min) conform prescripţiei
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Supravegheaţi bolnavul şi controlaţi frecvent permeabilitatea sondei, observaţi faciesul
- Asiguraţi îngrijirea nasului şi cavităţii bucale deoarece O2 usucă mucoasa
- Schimbaţi zilnic sonda şi narina folosind mănuşi
- Controlaţi frecvenţa respiraţiei
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Îndepărtaţi sondele de unică folosinţă
- Curăţaţi sondele de cauciuc şi pregătiţi pentru sterilizare
- Când indicaţia de administrare a oxigenului încetează, îndepărtaţi cu grijă sursa de oxigen
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi data şi ora începutului şi sfârşitului oxigenoterapiei
- Notaţi debitul /min
- Notaţi reacţia pacientului, semnele vitale (în special respiraţia), culoarea tegumentelor, schimbări ale stării de conştienţă
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul are respiraţie normală sau prezintă ameliorare a stării iniţiale
- Pacientul exprimă stare de confort, prezintă tegumente normal colorate, mucoasele sunt intacte.
Rezolute nedorite /Ce faceţi?
- Sonda iese în afară deoarece nu a fost introdusă corect
- repetaţi cu atenţie manevra de introducere şi asiguraţi-vă că s-a atins profunzimea necesară - Pacientul se
balonează
- sonda a fost introdusă prea profund şi O2 ajunge în stomac; retragepţi sonda până aproape de vălul palatin
- Mucoasele pacientului sunt uscate, iritate
- reduceţi presiunea oxigenului dacă observaţi deprimarea funcţiei respiratorii şi anunţaţi medicul
- verificaţi funcţionarea umidificatorului
- schimbaţi narina la introducerea sondei
- mobilizaţi din când în când sonda

S-ar putea să vă placă și