Medicina legală este o știință care soluționează

probleme de natură medicală și biologică ce apar în

procesul investigării infracțiunilor comise contra

sănătății, demnității și vieții persoanelor.

A apărut din necesitatea de a explica diferite fenomene

medicale și biologice ce apar în practica organelor de drept.

Sarcinile medicinii legale:

 Suport organelor de urmărire penală în investigarea

infracțiunilor contra sănătății, integrității corporale și

vieții persoanelor

 Dezvoltarea măsurilor de prevenire a morbidității și

mortalității prin cauze violente

 Susținerea și îmbunătățirea calității serviciilor medicale.

Conexiuni. Specialități medicale:

 anatomia normală  anatomia patologică  traumatologia

 neurologia  obstetrica  ginecologia  radiologia  toxicologia.

Conexiuni. Specialități nemedicale:

 științe judiciare  criminalistica  chimia

 fizica  biologia  jurisprudență (drept penal, procedură penală, drept civil).

Obiectele de cercetare:

• persoanele vii

• cadavrele umane

• documentele medicale (fișă medicală a bolnavului de staționar, ambulatoriu, consultații etc.) și

nemedicale (proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de audiere a martorului etc.)

• corpurile delicte de natură biologică (sânge, salivă,transpirație, spermă, lapte, alte fluide biologice,
fire de păr,fragmente și urme de țesuturi).
Organizarea serviciului de medicină legală:

• Centrul de Medicină Legală (activează în baza Regulamentului Centrului de Medicină Legală,

aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.58 din 04.02.2010).

• Centrul de Medicină Legală este o instituţie publică, pe lângă Ministerul Sănătăţii, de expertiză
judiciară specializată în domeniul medicinii legale.

• Centrul are misiunea de a contribui la înfăptuirea justiţiei prin efectuarea expertizelor şi

constatărilor medico-legale.

Structura Centrului de Medicină Legală:

• subdiviziuni medico-legale cu statut republican:

– secţia expertize în comisie

– secţia toxicologie medico-legală

– secţia biologie medico-legală

– secţia histologie medico-legală

– secţia medico-criminalistică

• subdiviziuni medico-legale teritoriale (municipale Chișinău, Bălți, raionale) amplasate în centrele

unităţilor teritorial-administrative (Spital raional, Centru de sănătate).

• subdiviziuni psihiatrico-legale cu statut republican

– secţia expertize psihiatrico-legale de staționar arestați

– secţia expertize psihiatrico-legale

de staționar nearestați

• subdiviziuni psihiatrico-legaleteritoriale

– secţia expertize psihiatrico-legale de ambulatoriu Chișinău

– secţia expertize psihiatrico-legale de ambulatoriu Bălți

Bazele procesuale ale expertizei medico-legale:

• Codul de procedură penală

• Codul penal

• Codul de procedură civilă

• Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar
• Legea ocrotirii sănătăţii

• Alte acte normative naționale

• Normele dreptului internaţional

Expertul este persoana numită pentru a efectua investigaţii, care nu este interesată în rezultatele
cauzei penale şi care, aplicând cunoştinţele speciale din domeniul ştiinţei, tehnicii, artei şi din alte
domenii, prezintă rapoarte în baza acestora (art.88 CPP).

• Expert medico-legal:

– titular

– delegat (ad-hoc)

• Poate fi expert judiciar persoana care:

a) este cetăţean al Republicii Moldova

b) cunoaşte limba română

c) are capacitatea de exerciţiu deplină

d) diplomă de studii superioare de specialitate şi de studii postuniversitare de rezidenţiat/de master

e) a efectuat un stagiu profesional în specialitatea de expertiză pentru care solicită calificarea de

expert

f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea

atribuţiilor de expert judiciar

g) nu are antecedente penale

h) are reputaţie ireproşabilă

i) a susţinut examenul de calificare

Expertul este obligat (art.88 CPP):

– să facă în raportul său concluzii obiective şi întemeiate asupra întrebărilor ce i se pun;

– să refuze de a face concluzii dacă întrebarea pusă depăşeşte cadrul cunoştinţelor lui de specialitate
sau dacă materialele ce i s-au pus la dispoziţie nu sînt suficiente pentru prezentarea concluziilor;

– să se prezinte la chemarea organului de urmărire penală sau a instanţei;

– să-şi aprecieze obiectiv capacitatea şi competenţa sa pentru darea concluziilor respective.

Expertul este obligat (art.88 CPP):

– să comunice, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei despre experienţa sa
profesională şi despre relaţiile sale cu persoanele participante în cauza dată;

– să se supună dispoziţiilor legale ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;

– să nu divulge circumstanţele şi datele ce i-au devenit cunoscute în urma efectuării expertizei sau în
urma participării la şedinţa de judecată închisă

– are și alte obligații.

Expertul are dreptul (art.88 CPP):

– să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale

– să ceară să i se pună la dispoziţie materiale suplimentare necesare pentru prezentarea concluziilor

– să participe, cu aprobarea organului de urmărire penală sau a instanţei, la audieri şi la alte acţiuni
procesuale ce ţin de obiectul expertizei

– să prezinte concluzii nu numai referitor la întrebările puse, ci şi la alte circumstanţe ce ţin de

competenţa sa şi care au fost constatate în urma investigaţiilor efectuate

– are și alte drepturi.

• Expertul/specialistul este responsabil:

– pentru prezentarea, cu bună-ştiinţă, a concluziei false în conformitate cu art.312 CP

– pentru divulgarea datelor urmăririi penale contrar interdicţiei persoanelor care efectuează
urmărirea penală în conformitate cu art.315 CP.

Expertiză judiciară – activitate de cercetare ştiinţifico-practică, efectuată în cadrul procesului civil,

penal sau contravențional în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor cercetări metodice cu
aplicarea de cunoștințe speciale și procedee tehnico-ştiinţifice pentru formularea unor concluzii
argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese,
corpul și psihicul uman, ce pot servi drept probe într-un proces judiciar (art.2 Legea cu privire la
expertiza judiciară și statutul expertului judiciar).

Expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanţelor
ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoştinţe specializate în
domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii (art.142 CPP).

• Dispunerea expertizei se face de către organul de urmărire penală, prin ordonanță, sau de către
instanţa de judecată, prin încheiere (art.142, 144 CPP).

• Părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sunt în drept să înainteze cerere despre efectuarea
expertizei (art.142 CPP).

Expertiza extrajudiciară se realizează în afara unui proces judiciar şi presupune efectuarea unor
cercetări metodice, cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice, pentru
formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale,
fenomene şi procese, corpul şi psihicul uman (art.19 Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul
expertului judiciar).

• Expertiza extrajudiciară se efectuează în temeiul unei cereri scrise a persoanei fizice sau juridice.

Expertiza se efectuează, obligatoriu, pentru constatarea:

– cauzei morţii

– gradului de gravitate a vătămării corporale

– stării psihice şi fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului părţii vătămate, martorului, a persoanei
în privinţa căreia se reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente inumane sau degradante.

– vârstei bănuitului, învinuitului, inculpatului sau părţii vătămate

– altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în

cauză (art.143 CPP).

Clasificarea expertizelor judiciare:

– După consecutivitatea efectuării cercetărilor:

primare

repetate

– După volumul de cercetări:

de bază

suplimentare

– După numărul experţilor care au participat la cercetări:

individuale

în comisie

– După numărul domeniilor de ştiinţă aplicate la efectuarea expertizelor judiciare:

monospecializate

complexe

Expertiza primară – expertiză efectuată de către un expert judiciar sau de către o comisie de experţi
judiciari pentru prima dată, în cazul în care obiectul de cercetare nu a mai fost supus anterior
vreunei expertize.

Expertiza repetată – expertiza care se efectuează cu privire la aceleaşi obiecte, fapte, circumstanţe şi
care soluţionează aceleaşi întrebări formulate la efectuarea expertizei primare şi/sau suplimentare.
• Expertiza de bază – expertiza în care se efectuează volumul principal de Examinări.

• Expertiza suplimentară – expertiza se dispune în cazul în care concluziile expertului sînt incomplete
şi necesită explicaţii sau completări ori atunci cînd apar întrebări noi referitoare la circumstanţele
examinate.

Expertiza individuală – este efectuată de un singur expert judiciar

• Expertiza în comisie – este efectuată de către experţi judiciari din acelaşi domeniu sau din domenii
diferite ale expertizei judiciare.

• Expertiza monospecializată – cercetările se efectuează cu aplicarea cunoştinţelor dintr-un singur

domeniu al ştiinţei, tehnicii sau alt domeniu al activităţii umane.

• Expertiza complexă – se efectuează când sînt necesare concomitent cunoştinţe din mai multe
domenii ale ştiinţei, tehnicii sau din alte domenii ale activităţii umane.