Sănătate mintală, psihiatrie și nursing specific

Îngrijiri în depresii

Depresia este cea mai frecventă tulburare mentală ce afectează populația de pe întreg globul.
Majoritatea pacienților internați în unitățile de specialitate prezintă simptomele depresiei, iar, prin
impactul pe care îl are asupra funcționării socio-ocupaționale, aceasta este la fel de gravă ca și
bolile somatice majore.
“Depresia reprezintă o maladie mentală caracterizată printr-o modificare profundă a stării
timice, a dispoziției, în sensul tristeții, al suferinței morale și încetinirii psihomotorii.”
Prin tulburări depresive se înțelege toată patologia care are în prim-plan un sentiment de
tristețe.
Starea tipică de depresie apare în circumstanțe diverse, fie insidios, fără ca pacientul să
sesizeze modificările, fie brutal în câteva zile sau chiar de pe o zi pe alta. Depresia se instalează cel
mai frecvent la persoanele de vârstă mijlocie, între 30 și 50 de ani, în plină activitate, punând sub
semnul întrebării desfășurarea ulterioară normală a vieții pacientului. Se întâlnesc însă stări
depresive atât la adolescenți cât și la persoanele în vârstă.

Simptomatologie:
 Tristețea - Pacientul se simte cotropit de o tristețe care-l depășește și pe care nu o
înțelege. Este foarte emotiv, izbucnește în plâns fără motiv, consideră că ceea ce face nu are nici-o
valoare, că viitorul nu-i va aduce nimic bun, că viața pentru el nu mai prezintă nici un interes.
Consideră că viața lui e tristă că totul este inutil, că nu este decât o povară pentru alții.

Această stare de tristețe anormală este însoțită de câteva idei obsedante:

 Culpabilitatea - deprimatul se simte vinovat nutrind ideea că nu și-a făcut datoria în mod corect,
exagerând de manieră absurdă anumite greșeli sau defecte. Micile evenimente capătă
dimensiuni considerabile, se transformă în adevărate tragedii (întârzierea la o întâlnire, o dispută
sportivă, o impolitețe)
 Devalorizarea - însoțită de sentimentul de incapabilitate și lipsă a demnității, este cea de a doua
idee obsedantă întâlnită la un depresiv. Se disprețuiește pe sine, pe alții și pe toată lumea. Crede
că și-a pierdut toate capacitățile:profesionale, artistice, sportive, relaționale etc. Dimpotrivă, el
idealizează în mod fals situația sa din trecut, când i se pare că avea toate calitățile.
 Idei morbide- pacientul este obsedat de ideea morții, a bolii, a îmbătrânirii. În unele cazuri se
crede atins de boli grave, pe care le acceptă ca fiind o pedeapsă pentru greșelile comise.
 Idei de sinucidere - apariția gândurilor de sinucidere este foarte frecventă și denotă gravitatea și
profunzimea depresiei. Uneori acestea sunt clar exprimate de către pacient (scrisori, amenințări,
vorbe), alteori sunt ascunse și nu pot fi descoperite decât după o convorbire îndelungată cu un
specialist. Pacientul nu se plânge că a ajuns să-și dorească moartea, ceea ce i se pare normal, se
plânge în schimb de oboseală, de lipsa de concentrare, de pierderea dinamismului. În unele
cazuri tentativa de sinucidere este teatrală, de încercare, (tăierea venelor, înghițirea de
medicamente) și abia atunci anturajul descoperă că ceva este în neregulă cu pacientul. În alte

1
Sănătate mintală, psihiatrie și nursing specific

cazuri, actul este serios și se sfârșește cu moartea pacientului ( împușcare, aruncarea pe

fereastră, spânzurare, înghițire de sodă caustică, aruncarea in fața trenului).
În toate cazurile ea reprezintă un pericol care trebuie luat în serios și o un consult psihiatric.

 Inhibiția psihomotorie - al doilea simptom major în depresie. Deprimatul este o

persoană care și-a pierdut elanul și entuziasmul. Multe din activitățile ușoare, automatismele sau
sarcinile cotidiene, îi cer acum un efort deosebit pentru a le duce la îndeplinire. Își neglijează
locuința, ținuta, igiena, nu mai face vizite, nu se mai plimbă, nu mai face sport. Se concentrează cu
greutate, este ezitant , se focalizează pe detalii. Îi lipsește entuziasmul de a mai merge în concediu,
de a se întâlni cu prietenii, de a face sex, iar la femei se asociază frigiditatea iar la bărbați
impotența.Pacientul își pierde pofta de mâncare, devine anorexic, scade în greutate, sau dimpotrivă,
devine bulimic.

 Simptomele și semnele somatice - completează tabloul depresiei.

 Insomnia postdormițională, cu treziri in jurul orei 3 sau 4 dimineața, fără ca pacientul să mai
poată adormi, duce la o oboseală cronică și agravarea celorlalte simptome.
 Tulburări digestive (constipație, grețuri, diarei)
 Tulburări cardiace (hipotensiune cu bradicardie).
 Durerile sunt frecvente, cu cefalee puternică, nevralgii, precordialgii, rahialgii, lombalgii,
dureri dentare.
 Simptomele neurologice sunt prezente prin: parestezii, contracturi musculare, crampe,
imposibilitatea de a menține ortostatismul (ataksie).
 Secreția de cortizon scade, la fel și cea de melatonină inducând o perturbare a ciclului
circadian, din această cauză depresivii se simt mai rău dimineața decât seara, sau primăvara și
toamna decât vara și iarna.

Forme clinice de depresie:

Depresia endogenă- are origine genetică, nu are factori psihici declanșatori ci mai degrabă
biologici (schimbarea anotimpurilor, schimbarea obiceiurilor de muncă de viață. Este o afecțiune
severă cu mai multe forme de manifestare, integrându-se în tulburările afective bipolare sau în
psihozele maniaco-depresive.

Depresia psihogenă/reactivă - mai puțin gravă, instalându-se ca o reacție la un eveniment

psihologic traumatizant (doliu, separare), sau în cadrul unei boli (boala Parkinson, hipotiroidii,
tumori cerebrale) sau ca urmare a administrării unei medicații cu efect depresogen ( terapie
hormonală, corticoterapie, interferon, antihipertensive..)

Depresia secundară- care apare in cadrul contextual al unei afecțiuni psihiatrice deja
existentă (personalitate patologică obsesională, histrionică, schizofrenie, nevroze) sau acumulării
unei tensiuni psihice la persoanele fragile psihic.

Depresiile se mai pot clasifica după simptomatologie și teren, in:

Depresie cu anxietate și agitație- în unele cazuri anxietatea și neliniștea sunt simptomele

cel mai frecvent întalnite.Anxietatea poate fi percepută ca o tensiune generalizată sau poate apare ca
atac de panică, ceea ce crește riscul de sinucidere la acești pacienți sau se poate manifesta sub formă
2
Sănătate mintală, psihiatrie și nursing specific

de fobii diverse. În alte cazuri, stările anxioase pot alterna cu stările depresive, sau confuzionale în
care pacientul se confruntă cu acțiuni neproductive, nu poate lua hotărâri, nu poate duce la capăt
proiecte. Emotivitate este exacerbată, pacientul plânge și se întristează foarte ușor. Prezintă abulie
( indecis, incapabil de a se proteja, de a-și planifica viitorul) instabilitate afectivă, însoțită de
neliniște, iritabilitate și intoleranță, pacientul este ostil, ( nu suportă nimic și pe nimeni) egoist și
impulsiv

Depresie calmă și imobilă, - în cazul depresiei calme, pacientul este tăcut și aproape
imobil, dar, concentrat asupra propriei suferințe, prezintă o tristețe surâzătoare, amabilă, cooperantă,
în spatele căreia pacientul decide de cele mai multe ori să se sinucidă.

Depresia adolescentului -(care poate surveni la finalul crizei de adolescență)

simptomatologia prezentand plictiseală și iritabilitate față de toată lumea, inhibiții, imposibilitatea
de a se relaxa, impulsivitate, agresivitate, tulburări somatice ( cefalee, tulburări ale somnului,
anorexie sau bulimie) .
Depresia vârstnicului (care trebuie diagnosticată în urma unei evaluări psihice)
simptomatologia prezentand: iritabilitate și ostilitate față de anturaj, încetinire psihomotorie,
anxietate care se poate manifesta sub forma unei agitații neproductive, lecții isterice, ideație
delirantă frecventă. Se simt vinovați și regretă acțiuni din trecut, sau prezintă idei ipohondrice
obsedante. Mulți dintre ei regresează in infantilism (”au dat în mintea copiilor”) sunt plângăcioși și
dependenți. Numeroși pacienți vârstnici au dificultăți în a recunoaște că sunt depresivi, cei mai
mulți punând simptomatologia somatică pe seama bolilor fizice asociate vârstei.

Evoluție- În formele de depresie ușoară, evoluția bolii merge spre vindecare spontană chiar
și în absența medicației.În formele severe, fără tratament, boala poate evolua spre un status
maniacal depresiv, care dacă se prelungește poate avea urmări asupra vieții sociale, familiale, și
profesionale. În caz de tentativă de suicid apărută fără ca pacientul să fie cunoscut ca depresiv, se
impune consult psihiatric de urgență.

Investigații paraclinice- pentru eliminarea unei cauze organice:

• examene de laborator din sânge (glicemie, ionogramă, bilanț tiroidian,
toxicologice ) și urină,
• electrocardiogramă,
• Computer tomograf.

Tratament:
 anxiolitice,
 antidepresive,
 Administrarea tratamentului se poate face pe cale orală, tratament ce poate fi urmat în
ambulatoriu, în formele ușoare. În formele severe, inițierea tratamentului poate fi făcută in
spital, pe cale parenterală, și se pot adăuga neuroleptice, ciclotimice ( litiu). Rezultate bune se
obțin folosind medicația anxiolitică, combinată cu terapia cu electroșoc.
 psihoterapie

PROBLEME DE DEPENDENȚĂ ÎN DEPRESII

 Anxietate ( moderaat sau majoră)
3
Sănătate mintală, psihiatrie și nursing specific

 Risc crescut de violență asupra propriei persoane

 Perturbarea stimei de sine
 Incapacitate de a-si acorda îngrijiri de igienă
 Perturbarea somnului
 Oboseală
 Risc de accidente
 Alterarea gândirii
 Perturbarea interacțiunii sociale
 Perturbarea dinamicii familiale/sexuale
 Izolare sociala
 Adaptare individuală ineficace
 Incapacitate de a se autogospodării
 Lipsă de cunoștințe (privind boala, tratamentul, evoluția)

INTERVENȚII DE ÎNGRIJIRE:

 După internare stabiliți o relație de încredere cu pacientul

 Evaluați riscul de sinucidere și luați măsuri înainte ca pacientul să-și pună în practică intenția
 Evaluați gradul de afectare al nevoilor fundamentale și ajutați pacientul să și le satisfacă
 Favorizați interacțiunile sociale
 Colaborați cu aparținătorii și prietenii pacientului
 Administrați medicația prescrisă și supravegheați apariția efectele favorabile (asupra stării de
agitație a stării afective, a somnului,..) și pe cele adverse ale tratamentului (somnolența).
 Pregătiți pacientul pentru terapia cu electroșoc
 Pregătiți pacientul pentru externare și asigurați continuarea îngrijirilor la domiciliu, luând
legătura cu medicul de familie, și asigurându-vă că pacientul va reveni la control.
 respectați regulile de îngrijire în cazul izolării pacientului.