RAPORTUL SEMNAL/ZGOMOT LA IEŞIREA UNUI FILTRU ADAPTAT

Ipoteza de calcul este prezentată în schema bloc din Figura 1:

s( t ) + n ( t ) FA s 0 (t) + n 0 (t)
h (t )

Figura 1

S s 2 (t 0 )
Criteriul de proiectare a unui Filtru Adaptat (FA) este:   = 0 = max . , unde t 0 este momentul
 N  IES, FA n 02 (t )
optim de eşantionare a ieşirii FA ( t 0 = T , unde T este perioada de bit a datelor de la emisie).
∞ ∞
jωt
Deoarece s 0 (t 0 ) = ∫ H(f )S(f )e 0 df şi n 0 (t ) = ∫ H(f ) Pn (f )df rezultă că
2 2

−∞ −∞
2
∞
jω t 0
∫ H(f )S(f )e df
S −∞
  = .
 N  IES, FA ∞
∫ H(f ) Pn (f )df
2

−∞
2
∞ ∞ ∞
∫ A(f )B(f )df A(f ) df ∫ B(f ) df , egalitatea se obŃine când A (f ) = KB* (f ) .
2 2
În inegalitatea Schwarz: ≤ ∫
−∞ −∞ −∞
jω t 0
S(f )e KS* (f )e − jωt 0
Putem considera A (f ) = H(f ) Pn (f ) şi B(f ) = , unde H (f ) = , ceea ce conduce, în
Pn (f ) Pn (f )

cazul unui zgomot alb pe canalul de comunicaŃii ( Pn (f ) =

N0
= const. ), la un răspuns la impuls al FA de forma
2
h (t ) = Cs (t 0 − t ) .
∞ ∞ S(f ) 2
H(f ) Pn (f )df
2
∫ ∫ Pn (f )
df
∞ S(f ) 2 ∞ ∞
S
≤ −∞ ∫ S(f ) ∫ s (t )dt
−∞ =
2
df = 2
Astfel,  
 N  IES, FA ∞ ∫ Pn (f )
df . Deoarece rezultă

∫ H(f ) Pn (f )df
2 −∞ −∞ −∞
−∞
S Es
că, în cazul unui zgomot alb,   = , unde E s este energia semnalului pentru care filtrul este
  IES, FA
N N 0 2
adaptat.

BANDA ECHIVALENTĂ DE ZGOMOT A UNUI FILTRU

∞
∫ H(f )
1 2
B ez = df , unde f 0 este frecvenŃa la care modulul funcŃiei de transfer a filtrului are valoarea
H (f 0 )
2
0
maximă. Această relaŃie se deduce din condiŃia ca puterea zgomotului de la ieşirea filtrului real, având modulul
funcŃiei de transfer H(f ) , să fie egală cu puterea zgomotului de la ieşirea filtrului ideal echivalent, cu funcŃie de
transfer de tip puls rectangular şi având modulul H (f 0 ) .
CALCULUL RATEI DE ERONARE A BIłILOR ÎN CAZUL DETECłIEI
COERENTE A UNOR SEMNALE TRANSMISE ÎN BANDA DE BAZĂ SAU ÎN
BANDA DE TRECERE
Schema bloc a sistemului de comunicaŃii este prezentată în Figura 2:
n(t)

+ Circuit
d s(t) + r(t) r0 ( t ) r0
EmiŃător Σ liniar de E/M
d̂
procesare Comp.
vp
ck
Figura 2

La emisie, o secvenŃă de date binare, de lungime foarte mare, cu biŃi echiprobabili, generaŃi aleator, este
semnalizată într-un anumit format, perioada de bit fiind T. În cazul transmisiilor în banda de trecere, urmează o
modulaŃie digitală a unei purtătoare armonice.

Canalul de comunicaŃii are câştigul de putere unitar, modulul şi argumentul funcŃiei de transfer de tip FTJ ideal
(în cazul transmisiilor în banda de bază), respectiv de tip FTB ideal (în cazul transmisiilor în banda de trecere),
ca în Figura 3. Pe canalul de comunicaŃii există zgomot aditiv, alb, Gaussian, cu medie statistică nulă şi varianŃă
σ2 .
H c (f ) H c (f )

1
1 1
f f
−Bc 0 Bc B B 0 B B
− fc − c − fc + c fc − c fc + c
2 2 2 2
Figura 3

Receptorul constă într-un circuit liniar de procesare (FTJ sau FA în cazul transmisiilor în banda de bază,
respectiv demodulator coerent cu FTJ sau FA în cazul transmisiilor în banda de trecere) şi un bloc de estimare a
secvenŃei binare transmise, constituit dintr-un circuit de eşantionare-memorare şi un comparator cu una sau mai
multe valori de prag, în funcŃie de formatul de semnalizare utilizat la emisie.

s (t ), t ∈ (0, T ], bit _ 1
La ieşirea emiŃătorului s(t ) =  1 .
s 2 (t ), t ∈ (0, T ], bit _ 0
r (t ), t ∈ (0, T ], bit _ 1
La ieşirea canalului de comunicaŃii r (t ) = s(t ) + n (t ) , adică r (t ) =  1 .
r2 (t ), t ∈ (0, T ], bit _ 0
r (t ), bit _ 1
La ieşirea circuitului liniar de procesare r0 (t ) =  01 este un semnal în banda de bază.
r02 (t ), bit _ 0
r (t ), bit _ 1
La ieşirea blocului de eşantionare-memorare r0 (t 0 ) =  01 0 , sau simplificat
r02 (t 0 ), bit _ 0
r , bit _ 1 s 01, bit _ 1
r0 = r0 (t 0 ) =  01 = + n0 .
r02 , bit _ 0 s 02 , bit _ 0

Dacă zgomotul de pe canalul de comunicaŃii este un proces aleator Gaussian, staŃionar în sens larg şi cu medie
nulă, atunci n 0 = n 0 (t 0 ) este o variabilă aleatoare Gaussiană, cu medie nulă.
Puterea medie normalizată a zgomotului de la ieşirea circuitului liniar de procesare este
σ02 = n 02 = n 02 (t 0 ) = n 02 (t ) şi astfel, r0 este o variabilă aleatoare cu varianŃă σ02 şi medie statistică s 01 sau
s 02 , în funcŃie de bitul transmis.
În cazul unei semnalizări de tip polar a biŃilor la emisie, funcŃia densitate de probabilitate a variabilei aleatoare
r0 este reprezentată în Figura 4.

f (r02 ) f (r01 )

r02 vp r r01 , r02

01

Figura 4

Probabilitatea de eroare (BER) a transmisiei este: Pe = P(bit _ 1)P(eroare / bit _ 1) + P(bit _ 0 )P(eroare / bit _ 0) .
Probabilitatea ca variabila aleatoare r0 să aparŃină intervalului (a , b] se calculează cu relaŃia
b+ε
P(a < r0 ≤ b ) = lim ∫ f (r0 )dr0 .
ε →0,ε >0 a + ε
vp ∞
În aceste condiŃii P(eroare / bit _ 1) = ∫ f (r01 )dr01 , iar P(eroare / bit _ 0) = ∫ f (r02 )dr02 .
−∞ vp

(
− r01 − r01 )2 (
− r02 − r02 )2
1∞
vp
1 1 2σ 0 2 1 2σ 0 2
Astfel, Pe = ∫ e dr01 + ∫ e dr02 , unde r01 = s 01 şi r02 = s02 .
2 2πσ02 2 2πσ02
−∞ vp

∞ −λ2
Calculul acestor integrale poate fi efectuat apelând la funcŃia Q(z ) =
1
∫ e 2 dλ , a cărei valori sunt tabelate.
z 2π
− (r01 − s01 ) − dr01
În prima integrală facem schimbarea de variabilă λ = ⇔ dλ = ⇔ dr01 = −σ0dλ , iar în a
σ0 σ0
r −s dr
doua integrală facem schimbarea de variabilă λ = 02 02 ⇔ dλ = 02 ⇔ dr02 = σ0dλ .
σ0 σ0
(
− v p −s 01 )
σ0 −λ2 ∞ −λ2
1 −1 1 1 1  s01 − v p  1  v p − s02 
Pe = ∫ e 2 dλ + ∫ e 2 dλ = Q  + Q .
2 2π 2 v −s 2π 2  σ0  2  σ0 
∞ p 02
σ0
Pentru o obŃine valoarea minimă a BER, trebuie utilizată o valoare de prag optimă. Această valoare optimă se
dPe
calculează din condiŃia =0.
dv p
 b (v p ) 
(
d ∫ f λ, v p dλ 
 ) b (v p )
[( ) ] ( ) [( ) ] ( ) ( )
 
a (v p )
  = f b v , v db v p − f a v , v da v p + ∂f λ, v p
Utilizând regula Leibniz: p p p p ∫ dλ , se
a (v p )
dvp dvp dv p ∂vp

s +s
obŃine v p,optim = 01 02 .
2

s −s  
În aceste condiŃii, Pe,min = Q 01 02  = Q
(s01 − s02 )2  .

 2σ 0  

4σ02 


În cazul zgomotului alb pe canalul de comunicaŃii şi a recepŃiei cu FA, raportul de puteri

(s01 − s02 )2 de la
σ02
T T
de la intrarea în FA, unde E d = ∫ s d2 (t )dt = ∫ [s1(t ) − s 2 (t )]2 dt este
Ed
ieşirea FA este egal cu raportul
N0 2
0 0
energia medie normalizată a semnalului diferenŃă de la intrarea în FA care are răspunsul la impuls
h (t ) = Cs d (t 0 − t ) = C[s1(t 0 − t ) − s 2 (t 0 − t )] , iar N 0 2 este densitatea spectrală de putere a zgomotului la
 Ed 
intrarea în FA. Astfel, Pe,min = Q .
 2N 
 0 

TRANSMISII ÎN BANDA DE BAZĂ

Semnalizare unipolară

s (t ) = A, t ∈ (0, T ], bit _ 1
s(t ) =  1 .
s 2 (t ) = 0, t ∈ (0, T ], bit _ 0

Receptor cu FTJ având câştigul maxim în curent continuu, unitar

2 s (t ) ≈ A
Pentru Bez,FTJ ≥ rezultă  01 0 .
T  s02 (t 0 ) ≈ 0
N
Puterea medie normalizată a zgomotului de la ieşirea FTJ este σ02 = 0 2Bez,FTJ .
2
 
A  A2 
Pentru v p,optim = rezultă Pe,min = Q .
2  4 N 0 Bez,FTJ 
 
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc

Receptor cu FA

s (t ) = AT
Pentru h (t ) = Cs d (t 0 − t ) , cu C = 1 , t 0 = T şi s d (t ) = s1(t ) − s 2 (t ) , rezultă  01 0 .
 s 02 (t 0 ) = 0
 Ed   2   
Pentru v p,optim =
AT
rezultă Pe,min = Q  = Q A T  = Q E b  , unde E d = A 2T şi
 2N     N 
2  0   2N0   0
 
A 2T
Eb = (energia medie pe bit).
2
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc

Semnalizare polară

s (t ) = A, t ∈ (0, T ], bit _ 1
s(t ) =  1 .
s 2 (t ) = −A, t ∈ (0, T ], bit _ 0

Receptor cu FTJ având câştigul maxim în curent continuu, unitar

2 s (t ) ≈ A
Pentru Bez,FTJ ≥ rezultă  01 0 .
T s02 (t 0 ) ≈ −A
N
Puterea medie normalizată a zgomotului de la ieşirea FTJ este σ02 = 0 2Bez,FTJ .
2
 
 A2 
Pentru vp,optim = 0 rezultă Pe,min = Q .
 N 0 ez, FTJ 
B
 
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc

Receptor cu FA

s (t ) = AT
Pentru h (t ) = Cs d (t 0 − t ) , cu C = 1 , t 0 = T şi s d (t ) = s1(t ) − s 2 (t ) , rezultă  01 0 .
s02 (t 0 ) = −AT
 Ed   2   
Pentru v p,optim = 0 rezultă Pe,min = Q  = Q 2A T  = Q 2E b  , unde E d = 4A 2T şi
 2N   N   N 
 0   0   0 
 
E b = A 2T (energia medie pe bit).
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc

Semnalizare bipolară

s (t ) = ± A, t ∈ (0, T ], bit _ 1
s(t ) =  1 .
s 2 (t ) = 0, t ∈ (0, T ], bit _ 0
FuncŃia densitate de probabilitate a variabilei aleatoare r0 este reprezentată în Figura 5:

f (r02 )
f (r01− ) f (r01+ )

−vp vp r01− , r02 , r01+

r01− r02 r01+

Figura 5
Probabilitatea de eroare (BER) a transmisiei este:
Pe = P(bit _ 1 + )P(eroare / bit _ 1 + ) + P(bit _ 1 − )P(eroare / bit _ 1 − ) + P(bit _ 0)P(eroare / bit _ 0) .

s +s
Pentru P(bit _ 1 + ) = P(bit _ 1 − ) = P(bit _ 0) =
1 s
rezultă vp,optim = 01 02 = 01 , unde r01+ = s 01 ,
3 2 2
r01− = −s 01 şi r02 = s 02 .

Astfel, Pe,min =
1  v p  1  v p  1  vp  4  v p  4 
Q  + Q  + 2Q  = Q = Q
(s01 − s02 )2  = 4 Q Ed 
.
3  σ0  3  σ0  3  σ0  3  σ0  3  4σ02

 3  2 N 0 

 

Receptor cu FTJ având câştigul maxim în curent continuu, unitar

2 s (t ) ≈ A;−s 01(t 0 ) ≈ −A
Pentru Bez,FTJ ≥ rezultă  01 0 .
T s02 (t 0 ) ≈ 0
N
Puterea medie normalizată a zgomotului de la ieşirea FTJ este σ02 = 0 2Bez,FTJ .
2
 
A A 4  A2 
Pentru v p,optim = ;− v p,optim = − rezultă Pe,min = Q .
2 2 3  4 N 0 Bez,FTJ 
 
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc

Receptor cu FA

s (t ) = AT;−s01(t 0 ) = −AT
Pentru h (t ) = Cs d (t 0 − t ) , cu C = 1 , t 0 = T şi s d (t ) = s1(t ) − s 2 (t ) , rezultă  01 0 .
s02 (t 0 ) = 0

AT AT 4  Ed  4  A 2T  4  3E b 
Pentru v p,optim = ;− v p,optim = − rezultă Pe,min = Q = Q = Q  , unde
2 2 3  2 N 0  3  2 N  3  4 N 
 
0
  0 

2 A 2T
E d = A 2T şi E b = (energia medie pe bit).
3
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc

Pentru P(bit _ 1 + ) = P(bit _ 1 − ) = şi P(bit _ 0) = , v p,optim se calculează impunând condiŃia

1 1 dPe
= 0 şi
4 2 dv p
utilizând regula de derivare Leibniz, de unde rezultă că valoarea v p,optim este mai apropiată de valoarea s 01 şi
mai depărtată de valoarea s 02 .

TRANSMISII ÎN BANDA DE TRECERE

ModulaŃie ASK

s (t ) = A cos(2πfc t + θc ), t ∈ (0, T ], bit _ 1

s(t ) =  1 .
s 2 (t ) = 0, t ∈ (0, T ], bit _ 0

Schema bloc a receptorului este prezentată în Figura 6:

 r(t)=s(t)+n(t) FTJ r0 ( t ) r0
sau E/M
d̂
Pn (f ) =
N0 FA
vp Comp.
2
2 cos(2πf c t + θ c ) t 0 , t 0 + T, t 0 + 2T,...

Figura 6

Zgomotul din banda de trecere este n (t ) = n x (t )cos(2πf c t + θn ) − n y (t )sin (2πf c t + θn ) , unde θn este o
variabilă aleatoare cu funcŃie densitate de probabilitate uniformă şi independentă de variabila aleatoare θc .
DensităŃile spectrale de putere ale semnalului util şi zgomotului, la ieşirea canalului de comunicaŃii sunt
1
reprezentate în Figura 7, unde R = :
T

Ps (f ) Ps (f )
N0
Pn (f ) Pn (f )
2
f
−f c − 2R −f c + 2R 0 f c − 2R f c + 2R

2B ez,FTJ 2B ez,FTJ

Figura 7

Receptor cu FTJ având câştigul maxim în curent continuu, unitar

rezultă că semnalul recepŃionat, adus în banda de bază este r0 (t ) = s0 (t ) + n x (t ) , unde

2
Pentru Bez,FTJ ≥
T
s (t ) ≈ A
s0 (t ) =  01 .
 s02 (t ) ≈ 0

Puterea medie normalizată a zgomotului din banda de bază este n 2x (t ) = σ02 = n 2 (t ) =

N0
4Bez, FTJ .
2
 
A  A2 
Pentru v p,optim = rezultă Pe,min = Q .
2  8N 0 Bez,FTJ 
 
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc

Receptor cu FA

s (t ) = AT
Pentru h (t ) = Cs d (t 0 − t ) , cu C = 1 , t 0 = T şi s d (t ) = s1(t ) − s 2 (t ) , rezultă  01 0 .
s02 (t 0 ) = 0
 Ed   2    2
Pentru v p,optim =
AT
rezultă Pe,min = Q  = Q A T  = Q E b  , unde E d = A T şi
 2N   4N   N 
2  0   0   0 2
 
A 2T
Eb = (energia medie pe bit).
4
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc
ModulaŃie BPSK

s (t ) = A cos(2πfc t + θc ), t ∈ (0, T ], bit _ 1

s(t ) =  1 .
s 2 (t ) = −A cos(2πf c t + θc ), t ∈ (0, T ], bit _ 0

Schema bloc a receptorului este similară cu cea din Figura 6 iar densităŃile spectrale de putere ale semnalului
util şi zgomotului, la ieşirea canalului de comunicaŃii sunt similare cu cele din Figura 7, cu excepŃia
componentei discrete de pe frecvenŃa f c , în cazul componentei de semnal util.
Zgomotul din banda de trecere este n (t ) = n x (t )cos(2πf c t + θn ) − n y (t )sin (2πf c t + θn ) , unde θn este o
variabilă aleatoare cu funcŃie densitate de probabilitate uniformă şi independentă de variabila aleatoare θc .

Receptor cu FTJ având câştigul maxim în curent continuu, unitar

rezultă că semnalul recepŃionat, adus în banda de bază este r0 (t ) = s0 (t ) + n x (t ) , unde

2
Pentru Bez,FTJ ≥
T
s (t ) ≈ A
s 0 (t ) =  01 .
s 02 (t ) ≈ −A

Puterea medie normalizată a zgomotului din banda de bază este n 2x (t ) = σ02 = n 2 (t ) =

N0
4Bez, FTJ .
2
 
 A2 
Pentru vp,optim = 0 rezultă Pe,min = Q .
 2 N 0 Bez,FTJ 
 
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc

Receptor cu FA

s (t ) = AT
Pentru h (t ) = Cs d (t 0 − t ) , cu C = 1 , t 0 = T şi s d (t ) = s1(t ) − s 2 (t ) , rezultă  01 0 .
s02 (t 0 ) = −AT
 Ed   2   
Pentru v p,optim = 0 rezultă Pe,min = Q  = Q A T  = Q 2E b  , unde E d = 2A 2T şi
 2N   N   N 
 0   0   0 
 
A 2T
Eb = (energia medie pe bit).
2
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc

ModulaŃie FSK (cu fază discontinuă)

s (t ) = A cos(2πf1t + θc ), t ∈ (0, T ], bit _ 1

s(t ) =  1 .
s 2 (t ) = A cos(2πf 2 t + θc ), t ∈ (0, T ], bit _ 0

Schema bloc a receptorului este prezentată în Figura 8.

DensităŃile spectrale de putere ale semnalului util şi zgomotului, la ieşirea canalului de comunicaŃii sunt
1 nR
reprezentate în Figura 9, unde R = , f1 > f 2 , f1 = f 2 + 2∆F = f 2 + , cu n ∈ N* (condiŃia de
T 2
ortogonalitate a semnalelor s1(t ) şi s 2 (t ) este îndeplinită pentru 2∆F >> R ).
 FTJ
sau
FA

r(t)=s(t)+n(t) 2 cos(2πf1t + θc ) +
r0 ( t ) r0
Σ E/M
Pn (f ) =
N0 2 cos(2πf 2 t + θc ) Comp.
d̂
- vp
2
FTJ t 0 , t 0 + T, t 0 + 2T,...
sau
FA

Figura 8

2∆F 2∆F
Ps1 (f ) Ps 2 (f ) Ps 2 (f ) Ps1 (f )
N0
Pn1 (f ) Pn 2 (f ) Pn 2 (f ) Pn1 (f )
2
f
−f1 − 2R −f1 + 2R −f 2 − 2R −f 2 + 2R 0 f 2 − 2R f 2 + 2R f1 − 2R f1 + 2R

2B ez,FTJ 2B ez,FTJ 2B ez,FTJ 2B ez,FTJ

Figura 9

Receptor cu FTJ având câştigul maxim în curent continuu, unitar

Zgomotul din banda de trecere este n (t ) = n1(t ) + n 2 (t ) , cu

n1(t ) = n x1 (t )cos(2πf1t + θn ) − n y1 (t )sin (2πf1t + θn )
n (t ) = n (t )cos(2πf t + θ ) − n (t )sin (2πf t + θ ) , unde θn este o variabilă aleatoare cu funcŃie densitate
 2 x2 2 n y2 2 n
de probabilitate uniformă şi independentă de variabila aleatoare θc .
s (t ) 0 
r (t ) = r1(t ) + r2 (t ) , cu r1(t ) =  1  + n1(t ) , r2 (t ) =   + n 2 (t )
0  s 2 (t )

rezultă că semnalul recepŃionat, adus în banda de bază este r0 (t ) = s 0 (t ) + n 0 (t ) ,

2
Pentru ∆F > Bez,FTJ ≥
T
 s (t ) ≈ A
unde s 0 (t ) =  01 şi n 0 (t ) = n x1 (t ) − n x 2 (t ) .
s 02 (t ) ≈ −A
Puterea medie normalizată a zgomotului din banda de bază este
n 02 (t ) = σ02 = n 2x (t ) + n 2x (t ) = n12 (t ) + n 22 (t ) = 0 8Bez,FTJ .
N
1 2 2
 
 A2 
Pentru vp,optim = 0 rezultă Pe,min = Q .
 4 N 0 Bez,FTJ 
 
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc

Receptor cu FA

s (t ) = AT
Pentru h (t ) = Cs d (t 0 − t ) , cu C = 1 , t 0 = T şi s d (t ) = s1(t ) − s 2 (t ) , rezultă  01 0 .
s02 (t 0 ) = −AT
  Ed   2    2
Pentru v p,optim = 0 rezultă Pe,min = Q  = Q A T  = Q E b  , unde E d = A 2T şi E b = A T
 2N     N 
 0   2N0   0 2
 
(energia medie pe bit).
N0 σ2
= este densitatea spectrală de putere a zgomotului de la ieşirea canalului de comunicaŃii.
2 2Bc