Răspunsuri: „Contabilitatea și Auditul Intern”

1. Enumerați și caracterizați actele normative și legislative ce reglementează modul de ținere a contabilității

publice.
2. Definiți noțiunea și explicați care este scopul și obiectul contabilității publice.
3. Enumerați funcțiile, metodele și procedeele contabilității.
4. Enumerați și explicați principiile de bază ale contabilității sistemelor publice.
5. Enumerați componentele de bază ale clasificației bugetare și explicați rolul acesteia în managementul
financiar-contabil bugetar.
6. Planul de conturi contabile în sistemul bugetar și modul de aplicare a acestuia.
7. Caracterizați cerințele și modul de întocmire a documentelor primare, formularelor de registre/note
contabile.
8. Ce este politica de contabilitate a unei entități publice și care sunt componentele și cerințele față de
întocmirea ei.
9. Definiți și clasificați elementele contabile aferente activelor nefinanciare.
10. Care este modul de recunoaștere, de evaluare inițială și ulterioară a mijloacelor fixe, activelor
nemateriale, rezervelor materiale ale statului și a stocurilor de materiale circulante; produselor; mărfurilor
și valorilor, activelor neproductive.
11. Caracterizați documentele primare, registrele de evidență sintetică și analitică a activelor nefinanciare.
12. Enumerați grupele de conturi și explicați modul de contabilizare a mijloacelor fixe, activelor
nemateriale, rezervelor materiale ale statului și a stocurilor de materiale circulante. produselor; mărfurilor
și valorilor, activelor neproductive.
13. Descrieți modul de contabilizare a consumurilor (cheltuielilor) de reparație curentă, reparație capitală și
a uzurii mijloacelor fixe.
14. Descrieți modul de calcul și contabilizare a uzurii mijloacelor fixe în instituțiile publice.
15. Clasificați și definiși elementele contabile aferente activelor financiare. Descrieți modul de recunoaștere
și evaluare a acestora.
16. Definiți noțiunea de creanță și descrieți modul de înregistrare în contabilitate a creanțelor în instituțiile
publice.
17. Dezvăluiți modul de înregistrare și de documentare a operațiunilor de evidență a mijloacelor bănești în
casieria Instituției publice.
18. Dezvăluiți modul de înregistrare și de documentare a operațiunilor de evidență a mijloacelor bănești în
conturile curente.
19. Clasificați și definiți elementele contabile aferente datoriilor bugetare.
20. Dezvăluiți modul de recunoaștere, de evaluare inițială și ulterioară a datoriilor bugetare.
21. Caracterizați documentele primare, registrele de evidență sintetică și analitică a datoriilor.
22. Descrieți modul de determinare/calculare și achitare la BPN a impozitelor, taxelor și contribuțiilor.
23. Descrieți modul de determinare/calculare a salariului angajaților din sistemul public/bugetar, a
contribuțiilor de asigurări sociale și a primelor de asigurări medicale, precum și a reținerilor din
acestea.
24. Descrieți modul de contabilizare a datoriilor: față de furnizori și clienți privind avansurile primite;
personal privind remunerarea muncii; aferente altor decontări cu personalul; aferente prestațiilor
sociale și burselor.
25. Definiți și clasificați veniturile bugetare, descrieți modul de recunoaștere, de evaluare veniturilor
bugetare pentru diferite sisteme bugetare.
26. Descrieți grupele de conturi și modul de contabilizare a veniturilor bugetare din impozite, taxe,
contribuții și prime de asigurări obligatorii;
27. Descrieți grupele de conturi și modul de contabilizare a veniturilor bugetare din granturi primite și a
altor venituri bugetare;
28. Descrieți grupele de conturi și modul de contabilizare a altor venituri și finanțări ale instituțiilor
bugetare.
29. Definiți și clasificați cheltuielile bugetare, descrieți modul de recunoaștere, de evaluare a cheltuielilor
bugetare.
30. Descrieți modul de contabilizare a cheltuielilor de personal.
 31. Descrieți modul de contabilizare a cheltuielilor bugetare privind utilizarea bunurilor și serviciilor;
cheltuielilor privind deprecierea activelor.
32. Descrieți modul de contabilizare a altor cheltuieli ale instituțiilor bugetare.
33. Enumerați și descrieți cerințele calitative față de informațiile prezentate în rapoartele financiare.
34. Descrieți consecutivitatea efectuării lucrărilor premergătoare de întocmire a rapoartelor financiare.
35. Explicați care sunt particularitățile închiderii exercițiului financiar bugetar și de înregistrare a
rezultatelor executării bugetului.
36. Descrieți care sunt operațiunile contabile referitoare la corectarea erorilor contabile, precum și la
corectarea rezultatelor anilor precedenți ale instituțiilor bugetare.
37. Descrieți componența și modul de întocmire aprobare, semnare și prezentare a rapoartelor financiare
ale Instituțiilor publice.
38. Organizarea auditului intern în cadrul entităților publice.
39. Descrieți modul de documentare a rezultatelor inventarierii activelor nefinanciare și financiare.

1. Enumerați și caracterizați actele normative și legislative ce reglementează modul de ținere a

contabilității publice.
1. Legea Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007 (MO nr.90-93/399 din 29.06.2007), republicată la
07.02.2014 (Scopul prezentei legi este stabilirea cadrului juridic, a cerinţelor unice şi a mecanismului de
reglementare a contabilităţii şi raportării financiare în Republica Moldova.);
2. Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014 (MO Nr. 223-
230 din 08.08.2014) (Dispoziţiile prezentei legi se aplică la elaborarea, aprobarea, executarea, raportarea şi
controlul bugetelor şi fondurilor componente ale bugetului public naţional, precum şi la asigurarea
monitoringului financiar al activităţii  autorităţilor/instituţiilor publice la autogestiune, a întreprinderilor de
stat/municipale şi a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar public);
3. Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017 (în continuare – Legea nr. 287). –
www.parlament.md, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1-6/05.01.2018 (Prezenta lege
stabilește cadrul normativ de bază, principiile și cerinţele generale şi mecanismul de reglementare în
domeniul contabilităţii şi raportării financiare în Republica Moldova)
4. Planul de conturi contabile în sistemul bugetar și Normele metodologice privind evidența contabilă
și raportarea financiară în sistemul bugetar (Ordinul nr.216 din 28.12.2015) (sînt elaborate în scopul
organizării evidenţei contabile în sistemul bugetar, precum şi stabilirii unui mecanism unic de evidenţă
contabilă şi raportare financiară pentru autorităţile/instituţiile bugetare);
5. Codul fiscal al Republicii Moldova. Nr.1163 XIII din 24 aprilie 1997. Contabilitate și Audit Nr.1,
2020 (Prin prezentul cod se stabilesc principiile generale ale impozitării în R.Moldova, statutul juridic al
contribuabililor, al Serviciului Fiscal de Stat şi al altor participanţi la relaţiile reglementate de legislaţia
fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor
deduse, modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de
contestare a acţiunilor Serviciului Fiscal de Stat şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.);
6. Regulamentul privind inventarierea aprobat prin Ordinul Ministerului finanțelor nr. 60 din
28.05.2012 (MO nr.166-169 din 10.08.2012) (Stabilește regulile de efectuare a inventarierii
elementelor de activ şi datorii, constatarea şi înregistrarea rezultatelor inventarierii şi perfectarea
formularelor utilizate la efectuarea inventarierii);
7. Normele metodologice privind executarea de casă a bugetelor componente ale bugetului public
național prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor (Ordinul nr.215 din 28.12.2015) (sunt
elaborate în scopul de a reglementa modul de executare a bugetelor componente ale bugetului public
naţional şi a mijloacelor extrabugetare prin CUT şi prin sistemul trezorerial al MF);
8. Ordinul MF privind Clasificația bugetară nr.208 din 24.12.2015 (MO nr 370-379 din 31.12.2015);
9. Standardele Naționale de Contabilitate (SNC), aprobate prin OMF nr. 118/2013. –
www.mf.gov.md., modificate prin ordinul MF nr. 48/12.03.2019 – Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 101-107/22.03.2019, (in vigoare din 01.01.2020) (Prezentul standard reglementează modul de
întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare complete şi simplificate ale entităţilor care aplică Standardele
Naţionale de Contabilitate.)
10. Planul general de conturi contabile (PGCC), aprobat prin OMF nr. 119/2013. – www.mf.gov.md.
modificat prin OMF 100 din 28.06.19, în vigoare 01.01.2020 (reglementează modul de înregistrare a
faptelor economice în conturi care rezultă din prevederile SNC şi altor acte normative contabile)
11. TABAN Elena. „Raportarea financiară în entitățile bugetare”, Publicația periodică „Monitorul
fiscal -FISC.MD”, nr. 3 (51), aprilie 2019, pag.36-43, ISSN-1857-3991;
12. TABAN Elena „Contabilitatea operațiunilor de casare a mijloacelor fixe și activelor nemateriale în
entitățile bugetare”, Publicația periodică „Monitorul fiscal -FISC.MD”, nr. 3 (58), martie 2020,
13. www.minfin.md.
14. www.fisc.md.
2. Definiți noțiunea și explicați care este scopul și obiectul contabilității publice
Contabilitatea reprezintă un sistem de colectare, prelucrare și înregistrare a informațiilor care se conțin în
rapoartele financiare. Contabilitatea este un sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare,
înregistrare, generalizare a elementelor contabile și de raportare financiară. Altfel spus contabilitatea poate fi
înţeleasă ca o activitate, realizată în cadrul ciclului contabil, prin intermediul căreia se face legătura dintre
activitatea entităţii și factorii de decizie. Scopul contabilității este de a prezenta sisteme, principii, metode și
tehnici de organizare și conducere a contabilității publice în condițiile modificărilor legislative survenite în
ultimii ani. Obiectul contabilităţii îl reprezintă evidenţa, calculaţia şi controlul, în expresie valorică, a stării
şi mişcării patrimoniului, cu indicarea destinaţiei şi sursei lor de provenienţă, a mijloacelor economice, a
proceselor economice, precum şi a rezultatelor financiare.
Obiectul de studiu al contabilității îl reprezintă patrimoniul întreprinderii, care subînțelege totalitatea
bunurilor ce aparțin unei persoane fizice sau juridice.
-PATRIMONIUL ECONOMIC – totalitatea bunurilor deținute de agentul economic, utilizate în activitatea
companiei- ACTIVE;
-PATRIMONIUL JURIDIC – drepturile și obligațiile care se creează în unitatea patrimonială ca urmarea a
existenței și folosirii patrimoniului economic- PASIVE
Pentru existenţa patrimoniului su nt necesare două condiţii:
– existenţa unor persoane fizice sau juridice ca subiecte de drepturi şi obligaţii
– existenţa bunurilor economice ca obiecte de drepturi şi obligaţii.
3. Enumerați funcțiile, metodele și procedeele contabilității
Funcţiile contabilităţii
Funcţia de înregistrare și prelucrare a datelor constă în consemnarea, potrivit unor principii și reguli
proprii, a proceselor și fenomenelor economice ce apar în cadrul întreprinderilor și se pot exprima valoric.
Funcţia de informare a contabilităţii rezidă în furnizarea informaţiilor privind structura și dinamica
patrimoniului, a situaţiei financiare și a rezultatelor obţinute în scopul fundamentării deciziilor.
Funcţia de control constă în verificarea cu ajutorul informaţiilor contabile a modului de păstrare și utilizare
a valorilor materiale și bănești, administrarea resurselor, controlul respectării disciplinei financiare etc.
Funcţia juridică. Datele din contabilitate și documentele primare servesc ca mijloc de probă în justiţie,
pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice, pentru stabilirea răspunderii patrimoniale pentru
pagubele produse. Ele ajută la soluţionarea unor litigii.
Funcţia previzională. Informaţiile furnizare de contabilitate sunt utilizate la stabilirea tendinţelor viitoare
ale fenomenelor și proceselor economice.
Cuvântul metodă provine din limba greacă, fiind o juxtapunere a cuvintelor meta (succesiune) şi hodos
(drum), semnificând drumul ce trebuie parcurs pentru a se ajunge la un anumit rezultat. Metoda reprezintă
calea raţională de urmat în vederea atingerii unui scop, iar procedeul este mijlocul de realizare a acestuia.
Metoda contabilităţii se bazează pe dubla reprezentare a patrimoniului, dubla înregistrare a operaţiilor
economice şi financiare şi pe calculele periodice de sinteză (balanţe de verificare, bilanţ, cont de profit şi
pierdere etc.).
Metoda contabilitatii cuprinde un ansamblu de procedee ce formeaza un tot unitar cu ajutorul carora se
studiaza patrimoniul unitatii, starea si miscarea lui, pentru a sesiza legaturile dintre elementele patrimoniale
si pe aceasta baza sa se determine rezultatele finale.
Procedeele metodei contabilităţii se clasifica în:
– procedee comune tuturor ştiinţelor;
– procedee specifice metodei contabilităţii;
– procedee ale metodei contabilităţii, utilizate şi de alte discipline economice.
Procedeele comune tuturor ştiinţelor:
Observaţia este prima etapă în cercetare în orice ştiinţă. În contabilitate ea serveşte la extragerea din
documentele justificative a fenomenelor şi proceselor economice care au avut loc în timp. Raţionamentul
foloseşte judecăţile logice pentru a ajunge la anumite concluzii, pornind de la operaţiile economice reflectate
în contabilitate.
Comparaţia constă în alăturarea a două sau mai multe elemente înregistrate în contabilitate şi sesizarea
asemănărilor sau deosebirilor dintre ele, servind astfel la stabilirea unor concluzii şi decizii pentru viitor.
Clasificarea este operaţia de sortare şi repartizare pe clase sau într-o anumită ordine, a operaţiilor
economice şi financiare.
Analiza presupune cercetarea în adâncime a unui fenomen, cu studierea sistematică a fiecărui element
component în parte.
Sinteza este procedeul prin care se realizează trecerea de la particular la general, de la simplu la complex.
Sinteza foloseşte la centralizarea datelor contabile în vederea obţinerii unor concluzii corecte.
Procedee specifice metodei contabilităţii:
„Bilanţul- procedeu al metodei contabilităţii, servind la centralizarea datelor din contabilitatea curentă şi
reflectând în expresie valorică patrimoniul, sub dublu aspect (activ/pasiv) la un anumit moment dat, conform
principiului dublei reprezentări. În forma completă, bilanţul este documentul de sinteză care oferă o imagine
de ansamblu a activităţii întreprinderii, incluzând informaţii privitoare la rezultate (profit/pierdere), cifra de
afaceri, capitalul propriu, fluxurile de trezorerie, relaţiile cu alţi agenţi economici, cu Bugetul de Stat, cu
băncile etc.
Contul este acel procedeu care serveşte la reflectarea fiecărui element patrimonial în parte, în mod analitic,
şi mişcările pe care le înregistrează într-o perioadă determinată de timp. Datorită principiului dublei
înregistrări, sistemul de conturi realizează în permanenţă un perfect echilibru, prin care se poate verifica
exactitatea datelor înregistrate în conturi.
Balanţa de verificare este un alt procedeu specific metodei contabilităţii, care realizează legătura între
informaţiile înregistrate în conturi şi bilanţ. Informaţiile cuprinse în balanţa de verificare se referă la volumul
modificărilor care au avut loc în structura patrimoniului, atât în perioada curentă cât şi cumulat.
Procedee ale metodei contabilităţii, utilizate şi de alte discipline economice:
Documentaţia presupune folosirea pentru fiecare operaţie economică şi financiară, a unui document
justificativ, care face dovada înfăptuirii lor, şi prin care se poate verifica justeţea lor şi respectarea disciplinei
financiare şi contractuale.
În funcție de "tratarea" și complexitatea lor, reținând totuși existența în practica curentă a trei mari categorii
de documente și anume:
a) Documente justificative prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a operațiilor economice și
care formează de fapt masa covârșitoare a acestora;
b) Documente de evidență și prelucrare contabilă;
c) Documente de sinteză și raportare contabilă și financiar-fiscală
Evaluarea reflectă mărimea stării si mișcării elementelor patrimoniale (bunuri economice, drepturi si
obligații economice).
Evaluarea permite înregistrarea in contabilitate numai acelor bunuri, procese, operatii economice care pot fi
măsurate si evaluate cu ajutorul banilor.
Evaluarea permite ca înregistrările din contabilitate sa reflecte realitatea economica a agentului economic.
Evaluarea elementelor patrimoniale se poate realiza:
- la intrarea in patrimoniu;
- la ieșirea din patrimoniu;
- la inventariere;
- la bilanțul contabil.
Calculația este un procedeu al metodei contabilității utilizat pentru stabilirea valorică a elementelor
patrimoniale. Calculația reprezintă ansamblul operațiilor matematice efectuate pentru determinarea, pe baza
unor principii și metodologii stabilite, a indicatorilor economico-financiari, în vederea evaluării cheltuielilor,
veniturilor și rezultatelor financiare ale entității.
Inventarierea patrimoniului reprezintă un ansamblu de operaţii prin care se constată existenţa elementelor
de activ şi pasiv, cantitativ şi valoric, sau numai valoric, aflate în patrimoniul întreprinderii la un moment
dat.
Procedeele specific:
Bilanţul contabil este un document care reflectă sintetic, in expresie valorică, in activ, mijloacele economice
după componenţa lor materială, iar in pasiv, aceleaşi mijloace după sursele lor de provenienţă in cadrul unei
unităţi patrimoniale, la
un moment dat. Bilanțul contabil reprezintă o metodă de reflectare în expresie valorică a patrimoniului
Instituției publice privit prin prisma modului de repartizare și utilizare, și a surselor de formare la o anumită
peioadă de gestiune.
Contul – un procedeu specific metodei contabilității, care reflectă existența și miscarea fiecărui element
patrimonial ca efect a modificărilor produse de operațiile economice ce au loc într-o perioadă de gestiune.
Conturile reflectă componenţa patrimoniului şi starea acestuia de-a lungul fazelor circuitului economic.
Totalitatea conturilor utilizate de către o intreprindere formează sistemul de conturi.
Dubla inregistrare presupune inregistrarea oricărei operaţii economice, oricat de simplă este ea, in cel puţin
două conturi, unul care se debitează şi altul care se creditează.
4. Enumerați și explicați principiile de bază ale contabilității sistemelor publice
Principiile contabile sunt definite ca fiind „convenţiile, regulile și procedeele necesare pentru definirea unei
practici contabile acceptate la un moment dat”. Principiile contabile izvorăsc din practică și se modifică
odată cu ea, iar acceptarea lor are loc prin consensul producătorilor și utilizatorilor informaţiei contabile.
Conform articolului 6 al Legii contabilității nr. 113 XVI din 27.04.2007, republicata 07.02.2014 evidența
contabilă în sistemul bugetar se ține conform următoarelor principii de bază:
Principiul continuităţii activităţii, potrivit căruia se presupune că entitatea își continuă în mod normal
funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii.
Continuitatea activităţii se exprimă clar în actul de constituire.
Principiul necompensării prevede că elementele de activ și de pasiv trebuie să fie evaluate și înregistrate în
contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ și cele de pasiv ale bilanţului,
precum și între veniturile și cheltuielile din raportul de profit și pierdere.
Principiul permanenţei metodelor contabile (principiul coerenţei) presupune continuitatea aplicării
regulilor și normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale
și a rezultatelor asigurând comparabilitatea în timp și în spaţiu a informaţiilor contabile.
Principiul consecvenţei se referă la modul de prezentare și clasificare a diferitelor elemente din rapoartele
financiare, elemente care trebuie menţinute de la o perioadă la alta, fără a fi schimbate. Separarea
patrimoniului și a datoriilor, care prevede ca patrimoniul și datoriile unei entităţi să fie separate de
patrimoniul și datoriile proprietarului acestei și altor entităţi.
Contabilitatea de angajamente, ce reprezintă contabilizarea conform căreia elementele contabile sînt
recunoscute pe măsura apariției acestora, indiferent de momentul încasării/plății mijloacelor bănești.

5. Enumerați componentele de bază ale clasificației bugetare și explicați rolul acesteia în

managementul financiar-contabil bugetar.
Evidenta şi raportarea executării BPN se efectuează în strictă corelație cu Clasificația bugetară, aprobată
prin OMF nr. 208/2015 şi definită de Legea nr. 181/2014 – „un sistem unificat de coduri ce grupează şi
sistematizează indicatorii bugetari conform anumitor criterii”. Acest sistem este necesar pentru:
 controlul asupra executării bugetului şi respectării disciplinei bugetare în concordanță cu cerințele
planificării financiare;
 urmărirea veniturilor şi cheltuielilor pe fiecare subdiviziune a bugetului în parte;
 raportarea indicatorilor necesari pentru analiza executării bugetului în comparație cu planul aprobat.
 Indicatorii reflectați de contabilitatea instituțiilor bugetare pe baza Clasificației bugetare exprimă într-o
formă simplă conținutul bugetului de orice nivel. Fiecare sumă încasată în buget sau plătită din contul
bugetului trebuie înregistrată în elementul respectiv al Clasificației bugetare, în funcție de esența venitului
realizat şi a cheltuielilor efectuate.
Clasificația bugetară, care conform Ordinului MF 208 din 24.12.2015 are următoare componente:
 CLASIFICAȚIA ORGANIZAȚIONALĂ,
 CLASIFICAȚIA PROGRAMELOR
  CLASIFICAȚIA FUNCȚIONALĂ,
 CLASIFICAȚIA ECONOMICĂ,
 CLASIFICAȚIA SURSELOR BUGETARE
6. Planul de conturi contabile în sistemul bugetar și modul de aplicare a acestuia.
Autoritățile/instituțiile bugetare utilizează planul de conturi în sistemul bugetar și normele metodologice
privind evidența contabilă și raportarea financiară în sistemul bugetar aprobate prin Ordinul MF nr. 216 din
28.12.2015.
Autoritățile/instituțiile publice la autogestiune utilizează Planul general de conturi contabile aprobat prin
Ordinul MF nr. 119 din 06.08.2013, modificat prin OMF 100 din 28.06.19, în vigoare 01.01.2020
Până la reformă informația din sistemul bugetar a fost înregistrată și furnizată prin aplicarea mai multor
planuri de conturi. Totodată această informație se mai furniza suplimentar conform clasificației bugetare.
Începând cu 01.01.2016 informația este asigurată de planul de conturi unic integrat cu clasificația bugetar.
Astfel Planul de conturi contabile în sistemul bugetar conține 6 niveluri, reprezentate prin cel puțin 6 semne
digitale similare cu clasificația economică.

Planul de Conturi al evidenței contabile în sistemul bugetar conține 8 clase:

- Clasa 1 „Venituri”
- Clasa 2 „Cheltuieli”
- Clasa 3 „Active nefinanciare”
- Clasa 4 „Active financiare”
- Clasa 5 „Datorii”
- Clasa 6 „Mijloace transmise și primite între conturi”
- Clasa 7 „Rezultate”
- Clasa 8 „Conturi extrabilanțiere”
Conturile contabile la 1-4 semne reprezintă conturi sintetice, iar la 5-6 semne reprezintă conturi analitice.
Pentru înregistrarea operațiunilor economico-financiare din cadrul instituțiilor bugetare, se utilizează
conturile contabile analitice formate la ultimul nivel de detaliere (în caz de necesitate se completează cu
zerouri pînă la 6 semne4).
Planul de conturi cuprinde conturi de activ și conturi de pasiv. Conturile din casele a 2, 3, 4 sunt conturi de
activ, iar conturile din clasele a 1, 5, 6, 7 sunt conturi de pasiv (cu exepția conturilor rectificative).
Reflectarea operațiunilor în conturile și se efectuează în baza principiului dublei înregistrări, iar conturile
clasei 8 se efectuează în baza înregistrării simple.
7. Caracterizați cerințele și modul de întocmire a documentelor primare, formularelor de
registre/note contabile.
În conformitate cu PC și NM aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor al RM nr. 216 din
28.12.2015 Pentru a ține evidența contabilă este necesar de a asigura:
 a) confirmarea documentară, argumentarea juridică, plenitudinea și continuitatea înregistrării în
evidență a tuturor operațiunilor în perioada gestionară;
b) corectitudinea reflectării operațiunilor la perioada gestionară, în care ele au fost efectuate
c) identitatea datelor evidenței analitice, totalurilor și soldurilor pe conturi și subconturi, precum și
identitatea totalurilor și soldurilor debitoare și creditoare la data de întîi a fiecărei luni.
Documentul este un certificat (act) scris privind efectuarea operaţiunii economice intocmit in modul stabilit
care ii atribuie putere juridică sau dreptul la efectuarea acesteia. De regulă, documentul contabil se
pregăteşte pe un formular de modelul stabilit, executat prin metoda tipografică. Drept bază pentru reflectarea
înscrierilor în registrele de evidență servesc documentele primare. Documentele primare pot fi unice,
destinate pentru perfectarea unor operațiuni economice separate, sau în grup, destinate pentru perfectarea
într-o anumită perioadă de timp a unui șir de operațiuni economice omogene. Documentele primare trebuie
să conțină date veridice și se întocmesc la timp, de regulă, în momentul cînd se efectuează operațiunea.
Numerotarea documentelor primare în registrele de evidență se efectuează pe tip de document (ordine de
plată, note de transfer etc.).
Faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare și centralizatoare. Documentele primare
se întocmesc în timpul efectuării operațiunii, iar dacă aceasta este imposibil - nemijlocit după efectuarea
operațiunii sau după producerea evenimentului. Entitatea utilizează formulare tipizate de documente
primare, aprobate de Ministerul Finanțelor. În lipsa formularelor tipizate sau dacă acestea nu satisfac
necesitățile entității, entitatea elaborează și utilizează formulare de documente, aprobate de conducerea ei.
Documentele primare întocmite pe suport de hîrtie sau în formă electronică au aceeași putere
juridică. În cazul întocmirii documentului primar în formă electronică, entitatea, la solicitarea utilizatorului,
este obligată să imprime copia documentului pe suport de hîrtie din cont propriu. Documentele primare
întocmite vor conține următoarele elemente obligatorii: a) denumirea și numărul documentului; b) data
întocmirii documentului; c) denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al entității în numele căreia este întocmit
documentul; d) denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al destinatarului documentului, iar pentru persoanele
fizice - codul personal; e) conținutul faptelor economice; f) etaloanele cantitative și valorice în care sînt
exprimate faptele economice; g) funcția, numele, prenumele și semnătura, inclusiv digitală, a persoanelor
responsabile de efectuarea și înregistrarea faptelor economice. Înscrierea datelor în documentele primare se
face,după caz, cu pix, computerizat sau se imprimă
pe hîrtie cu mijloace tehnice.
Greșelile comise în documentele primare se corectează prin anularea textului sau a sumelor incorecte,
înscriindu-se deasupra textul sau sumele corecte.
Anularea se efectuează printr-o linie subțire, astfel ca să se poată citi textul sau cifrele anterioare. Textul sau
suma corectă se scrie deasupra celui anulat. Corectarea greșelii în documentele primare trebuie să fie
certificată prin mențiunea: “Corectat” și confirmată prin semnăturile persoanelor care au semnat
documentele, cu indicarea datei corectării.
În documentele de plată trezoreriale, bancare și de casă corectări nu se admit.
Documentele primare, care servesc drept bază pentru înscrierile din registrele de evidență, se prezintă în
contabilitate în termenele stabilite în graficul circuitului documentar.
Documentele primare intrate în contabilitate, în mod obligatoriu, sînt supuse controlului, atît din punct de
vedere al formei (prezența tuturor elementelor și semnăturilor), cît și al conținutului (caracterul legitim al
operațiunilor, legătura logică dintre diferiți indicatori).
Persoanele care au întocmit și semnat aceste documente, sînt responsabile de veridicitatea datelor ce se
conțin în documente, precum și de perfectarea corectă și oportună a documentelor primare.
Toate documentele anexate la chitanța de recepție a plăților nefiscale și ordinile de plată, precum și
documentele care au servit drept bază pentru calcularea salariului, urmează a fi confirmate în mod
obligatoriu prin aplicarea ștampilei sau prin inscripția “Primit” sau “Plătit”, indicîndu-se data, luna, anul.
Documentele primare verificate și luate la evidență se sistematizează după data efectuării operațiunii (în
ordine cronologică) și se perfectează prin note de contabilitate – borderouri cumulative.
Pentru celelalte operațiuni și operațiunile “Storno” se întocmește nota de contabilitate separat f.nr. NC-17,
care se numerotează începînd cu numărul următor (17) pe fiecare lună aparte.
Corespondența subconturilor se înregistrează în nota de contabilitate în funcție de caracterul operațiunilor
privind debitul unui subcont și creditul altui subcont sau debitul unui subcont și creditul cîtorva subconturi.
Notele de contabilitate se semnează de contabilul-șef sau adjunctul lui.
În scopul exercitării controlului asupra corectitudinii înregistrărilor contabile în conturile evidenței analitice
și sintetice se întocmesc liste de verificare f.2, f.3 și f.1 pentru fiecare grup de conturi analitice, unite prin
contul sintetic corespunzător. Totalurile operațiunilor și soldurile fiecărui cont analitic din listele de
verificare se confruntă cu totalurile operațiunilor și soldurile din “Cartea mare” f.nr.CM-18.
Listele de verificare se întocmesc lunar, iar pentru mijloacele fixe, în cazul unui număr neînsemnat de
operațiuni privind circulația acestor valori – trimestrial.
Înregistrările în lista de verificare f.nr.1 se pot face, în caz de necesitate, pe parcursul cîtorva ani.
Evidența analitică se ține în registre de evidență contabilă (cărți, fișe, borderouri cumulative).
Registrul contabil va conține următoarele elemente obligatorii:
 denumirea registrului,
 denumirea instituției bugetare,
 data începerii și finisării ținerii registrului și/sau perioada pentru care se întocmește acesta,
 data efectuării faptelor economice, grupate în ordine cronologică și/sau sistematică,
 funcția, numele, prenumele și semnătura persoanelor responsabile de întocmirea registrului.
Înscrierea datelor în registrele contabile se face, după caz, cu pix, computerizat sau se imprimă pe hîrtie cu
mijloace tehnice.
La începutul unui nou an în registrele contabile pentru conturile sintetice și analitice se înregistrează sumele
soldurilor la începutul anului în deplină corespundere cu bilanțul de închidere și cu registrele de evidență din
anul trecut.
Registrele contabile obligatorii sînt Cartea Mare sau balanța de verificare și alte registre centralizatoare, care
servesc drept bază pentru întocmirea rapoartelor financiare.
În balanța de verificare se înregistrează rulajele și soldurile de la inceputul și la sfîrșitul anului.
În Cartea Mare f.nr.CM-18 se înregistrează toate notele de contabilitate. Cartea Mare se deschide cu
înregistrarea sumelor restante la începutul anului în corespundere cu bilanțul de închidere pentru anul trecut.
Înscrierile în Cartea Mare se efectuează lunar, cu excepția trezoreriilor teritoriale, la care înscrierile
în Cartea Mare se efectuează zilnic.
La sfîrșitul fiecărei luni, în Cartea Mare se calculează rulajele lunare și cumulative de la începutul anului pe
debitul și creditul fiecărui subcont și se deduce soldul final.
8. Ce este politica de contabilitate a unei entități publice și care sunt componentele și cerințele față de
întocmirea ei.
Totalitatea principiilor, convenţiilor, regulilor, metodelor şi procedeelor de ţinere a contabilităţii adoptate de
intreprindere la intocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare se numeşte politica de contabilitate.
Politica de contabilitate este elaborată de fiecare intreprindere care desfăşoară activitate de intreprinzător şi
este inregistrată in Republica Moldova, indiferent de tipul de proprietate, apartenenţa ramurală şi forma
juridică de organizare, in conformitate cu S.N.C.
Politica de contabilitate a intreprinderii urmează să fie perfectată printr-un document de dispoziţie (ordin,
dispoziţie etc). Aceasta se elaborează pe un an şi poate fi modificată in cazurile prevăzute de statutul
intreprinderii sau la solicitarea organului care stabileşte standardele, sau pentru reflectarea mai exactă a
situaţiei patrimoniale şi financiare, precum şi a rezultatelor activităţii intreprinderii in rapoartele financiare.
Politica de contabilitate se referă la stabilirea unor proceduri legate de toate operațiile efectuate de instituție,
care trebuie să pornească de la:
 întocmirea documentelor justificative,
 circuitul acestora, Contabilul-șef elaborează graficul circuitului documentar necesar pentru evidența
contabilă și control, care se aprobă de către conducătorul autorității/instituției bugetare. Extrasele din
graficul nominalizat se repartizează persoanelor responsabile, precum și în condițiile evidenței
centralizate - conducătorilor instituțiilor bugetare deservite, care urmează să respecte termenele
stabilite de prezentare a documentele necesare pentru evidența contabilă și control
 Întocmirea documentelor contabile,
 efectuarea contabilității curente,
 centralizarea datelor din contabilitatea curentă,
 finalizându-se cu întocmirea situațiilor financiare.
 principiile, descrierea metodelor și procedurilor de evidență și evaluare, bazele de calcul
 planul de conturi de lucru,
 formularele de documente primare și registrelor contabile,
  etapele închiderii exercițiului financiar
 practicile proprii și alte proceduri specifice fiecărei instituții publice.
9. Definiți și clasificați elementele contabile aferente activelor nefinanciare
Active nefinanciare sunt active nemonetare, materiale şi nemateriale.
Active nemateriale - active nepecuniare, care nu au formă materială, controlate de instituţie şi utilizate mai mult
de un an în activităţile de producere, comerciale şi de altă natură, precum şi în scopuri administrative, sau care
sunt destinate transmiterii în folosinţă (locaţiune) persoanelor fizice şi juridice.
În componența Activelor nefinanciare sunt incluse următoarele categorii de elemente contabile:
1. Mijloace fixe (31),
2. Rezerve materiale ale statului (32),
3. Stocuri de materiale circulante (33).
4. Producţie în curs de execuţie, produse şi producţie finită, animale tinere la îngrăşat (34),
5. mărfuri (35),
6. valori (36),
7. activele neproductive (37).
1. Conform pct. 1.2 și 3.3.3 OMF nr. 216/2015 mijloacele fixe sunt definite ca „active materiale cu durata utilă
de exploatare mai mare de 1 an, deținute în vederea utilizării pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau
servicii pentru a fi folosite în scopuri administrative sau pentru a fi închiriate terților”.
În componența mijloacelor fixe sînt incluse
311 Clădiri
312 Construcţii speciale
313 Instalaţii de transmisie
314 Maşini şi utilaje
315 Mijloace de transport
316 Unelte şi scule
317 Active nemateriale
318 Alte mijloace fixe - fondurile de carte
319 „Investiții capitale în active în curs de execuție”.
2. La subclasa „Rezerve materiale de stat” se reflectă procurarea şi realizarea rezervelor materiale de stat,
rezervelor de mobilizare şi a altor rezerve strategice. La aceste conturi se ţine evidenţa tuturor bunurilor
materiale care fac parte dintr-un fond special de bunuri materiale, constituit în scopul de a interveni operativ
pentru asigurarea funcţionării stabile a economiei naţionale, pentru protecţia populaţiei în situaţii
excepţionale determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale, fenomene sociale
sau economice, conjuncturi externe, în caz de asediu şi de război, conjuncturi externe, în caz de război,
precum şi în scopul acordării de ajutoare umanitare.
Subclasa 32 „Rezerve materiale ale statului” cuprinde următoarele grupe de conturi:
321 „Rezervele materiale de stat”
322 „Rezerve de mobilizare”
323 „Alte rezerve materiale”
3. Subclasa 33 "Stocuri de materiale circulante” cuprinde următoarele grupe de conturi:
331„Combustibil, carburanţi şi lubrifianţi”
332 „Piese de schimb”
333 „Produse alimentare”
334 „Medicamente şi materiale sanitare”
335 „Materiale pentru scopuri didactice, ştiinţifice şi alte scopuri”
336 „Materiale de uz gospodăresc şi rechizite de birou”
337 „Materiale de construcţie”
338 „Accesorii de pat, îmbrăcăminte, încălţăminte”
339 „Alte materiale”
4. Subclasa 34 „Producţia în curs de execuţie, produse şi producţie finită, animale tinere la îngrăşat ” este
destinată generalizării informaţiei privind cheltuielile legate de fabricarea producţiei în curs de execuţie în
gospodăriile agricole auxiliare şi atelierele de producţie. Tot la această subclasă se reflectă valoarea animalelor
procurate pentru creștere. Cuprinde următoarele grupe de conturi:
341 „Producţie în curs de execuţie”
342 „Animale tinere şi la îngrăşat”
343 „Produse finite ale unităților de producție”
344 „Producţie finită a gospodăriilor agricole auxiliare”
345 „Produse semifabricate”
5. Subclasa 35 „Mărfuri” este destinată generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea mărfurilor
destinare realizării ulterioare.
Subclasa 35 „Mărfuri” cuprinde grupa de conturi 351 Mărfuri cuprinde următoarele conturi:
3511 „Majorarea valorii mărfurilor”
3512 „Micşorarea valorii mărfurilor”
La subcontul de nivelul II 351110 „Procurarea mărfurilor” se ţine evidenţa mărfurilor procurate de la furnizori.
La subcontul de nivelul II 351210 „Realizarea mărfurilor” se reflectă casarea valorii de bilanţ a mărfurilor ieşite
în cazul vînzării.
6. Valori – active, care nu se utilizează în scopuri de producţie sau consum, dar se stochează în calitate de
mijloace de păstrare a costului în timp.
Subclasa 36 „Valori” cuprinde următoarele grupe de conturi:
361 „Metale şi pietre preţioase”
362 „Articole de juvaerie”
363 „Activele moştenirii culturale”
364 ,,alte valori”
7. Conturile din subclasa 37 „Active neproductive” sunt destinate generalizării informaţiei privind existenţa şi
mişcarea resurselor naturale şi terenurilor aflate în gestiunea instituţiei bugetare.
Subclasa 37 „Active neproductive” cuprinde următoarele grupe de conturi:
371 „Terenuri”
372 „Resurse naturale”.
10. Care este modul de recunoaștere, de evaluare inițială și ulterioară a mijloacelor fixe, activelor
nemateriale, rezervelor materiale ale statului și a stocurilor de materiale circulante; produselor;
mărfurilor și valorilor, activelor neproductive.
Recunoaşterea iniţială a imobilizărilor se efectuează pe obiecte de evidenţă (în continuare - obiecte), a
căror nomenclator se stabileşte de entitate de sine stătător (de exemplu, dacă o imobilizare complexă
cuprinde cîteva componente, entitatea poate contabiliza această imobilizare ca un obiect unic de evidenţă
sau fiecare componentă a imobilizării ca obiecte distincte).
Obiectul se recunoaşte ca imobilizare numai în cazul respectării simultane a următoarelor condiţii:
1) obiectul este identificabil şi controlabil de entitate;
2) proprietăţile şi particularităţile lui corespund definiţiei imobilizărilor necorporale sau corporale;
3) este probabil că entitatea va obţine beneficii economice viitoare din utilizarea obiectului; şi
4) costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil.
Evaluarea este expresia bănească a mijloacelor intreprinderii. in baza acesteia se efectuează contabilitatea
curentă şi generalizarea datelor in rapoartele financiare.
Pentru evaluarea iniţială a mijloacelor fixe, activelor nemateriale, terenurilor PL și NM stabilesc
următoarele reguli generale:
- în cazul procurării, valoarea de intrare constă din valoarea de cumpărare inclusiv taxele vamale şi taxele
pentru import, cheltuielile de transport şi achiziţionare, cheltuielile de montaj şi instalare şi alte cheltuieli
aferente pregătirii acestora pentru utilizare conform destinaţiei;
- în cazul creării de către instituţie, valoarea de intrare constă din costul efectiv al consumurilor de materiale,
pentru retribuirea muncii, contribuţiile pentru asigurările sociale, primele de asigurări medicale, etc.;
- în cazul primirii cu titlu gratuit, valoarea de intrare este determinată de către o comisie (expertiză
independentă) în conformitate cu valoarea de piaţă a acestora şi suplimentată în caz de necesitate cu
cheltuielile aferente pregătirii pentru utilizare conform destinaţiei;
Pentru resurse naturale valoarea de intrare este costul de procurare sau valoarea evaluată a resurselor.
Evaluarea ulterioară a mijloacelor fixe în instituțiile publice este posibilă în momentul apariției unor
cheltuieli pentru menţinerea sau majorarea duratei de exploatare a acestora.
• În cazul, cînd cheltuielile efective conduc la majorarea viitorului avantaj economic, astfel de cheltuieli se
includ în valoarea mijloacelor fixe.
• În cazul, în care cheltuielile sunt efectuate pentru menţinerea mijloacelor fixe şi nu contribuie la majorarea
viitorului avantaj economic, acestea se constată ca cheltuieli ale perioadei în care au fost efectuate.
Pentru evaluarea iniţială a stocurilor de materiale circulante PC și NM stabilesc următoarele reguli
generale:
a) pentru stocuri de produse valoarea de intrate constă din costul efectiv al consumurilor de
materiale, pentru retribuirea muncii, contribuţiile pentru asigurările sociale, primele de asigurări medicale,
etc.;
b) pentru stocuri de materiale, valori, alte active curente valoarea de intrare este costul de procurare
al acestora;
c) în cazul primirii stocurilor de materiale cu titlu gratuit, valoarea de intrare este ce indicată în
documentele de însoțire/proveniență, iar în lipsa acestora este determinată de către o comisie (expertiză
independentă) în conformitate cu valoarea de piaţă a acestora şi suplimentată în caz de necesitate cu
cheltuielile aferente pregătirii pentru utilizare conform destinaţiei;
Evaluarea la consum și alte ieșiri
d) Trecerea la pierderi a materialelor şi produselor alimentare se face conform preţurilor de achiziţie
sau medii, dacă acestea au fost procurate la preţuri diferite.
e) Ambalajul returnabil sau pentru schimb (butoaie, bidoane, lăzi, sticle etc.), atît cel eliberat (deşert),
cît şi cel cu valori materiale, se ţine la evidenţă după grupurile sau tipurile respective conform preţurilor
indicate în notele de plată ale furnizorilor.
f) La restituirea sau realizarea ambalajului, diferenţa dintre preţul de achiziţie şi preţul cu care a fost
comercializat ambalajul se raportează la alte cheltuieli sau ca finanţare bugetară.
11. Caracterizați documentele primare, registrele de evidență sintetică și analitică a activelor
nefinanciare
Evidenţa bazată pe contul sintetic se numeşte evidenţă sintetică.
Contabilitatea analitică a activelor nemateriale şi materiale în curs de execuţie se ţine pe obiecte de active
nemateriale şi materiale. Persoanele responsabile pentru păstrarea mijloacelor fixe ţin lista de inventar a
mijloacelor fixe f.MF-7.
Pentru organizarea evidenţei şi asigurarea controlului asupra integrităţii mijloacelor fixe, fiecărui obiect
(lucru), cu excepţia fondurilor de bibliotecă, i se atribuie un număr de inventar, care constă din opt
semne. Primele trei se referă la grupa de conturi, al patrulea indică grupul şi ultimele patru semne –
numărul de ordine al obiectului din grup. La subconturile care nu au grupuri, al patrulea semn este zero.
Evidenţa analitică a mijloacelor fixe se ţine pe fişe de inventar f.MF-2 şi f.MF-3. Fişele se completează
pentru fiecare obiect de inventar. Evidenţa obiectelor de acelaşi fel se ţine pe fişe f.MF-4.
Fişele de inventar f.MF-2, MF-3, MF-4 se înregistrează în lista fişelor de inventar pentru evidenţa
mijloacelor fixe f.MF-5. Lista se întocmeşte într-un exemplar. Înscrierile se fac pe grupuri de mijloace fixe,
indicîndu-se anul cînd a fost deschisă fişa. Pentru fiecare grup se rezervează un număr corespunzător de
pagini. În scopul exercitării controlului asupra corectitudinii înregistrărilor contabile în conturile evidenţei
analitice şi sintetice se întocmesc liste de verificare f.2, f.3 şi f.1 pentru fiecare grup de conturi analitice,
unite prin contul sintetic corespunzător.
Contabilitatea analitică a materialelor se ţine în expresie cantitativă şi valorică.
Sarcinile de bază ale evidenţei stocurilor de materiale sînt: asigurarea integrităţii şi controlului asupra
circulaţiei şi folosirii corecte a tuturor valorilor materiale; respectarea normelor stabilite de stocuri şi
cheltuieli; depistarea oportună a materialelor nefolosite, care urmează a fi realizate în modul stabilit;
primirea unor informaţii exacte despre soldurile care se află în depozitele instituţiilor.
Evidenţa valorilor materiale în contabilitate se ţine în expresie cantitativă şi sumară după denumirile
materialelor şi persoanele responsabile. Materialele şi produsele alimentare se ţin la evidenţă conform
valorii lor de achiziţie.
Evidenţa valorilor materiale la depozit este dusă de către responsabilii de valorile materiale în registrul de
evidenţă a operaţiilor de depozit f.nr.12 numai după denumiri, categorii şi calitate.
Materialele şi produsele alimentare se înscriu în registrele de evidenţă a intrării în baza documentelor
primare (facturi, acte, certificate etc.) cu data de primire a valorilor. În documentele primare trebuie să fie
indicate următoarele date: furnizorul materialelor şi produselor alimentare, denumirea, calitatea, cantitatea
(greutatea), preţul, suma, data de intrare în depozit şi recipisa responsabilului pentru valorile materiale
primite.
Evidenţa analitică a produselor în curs de execuţie se ţine pe tipuri de produse.
Evidenţa analitică a animalelor tinere se ţine pe specii, vîrste.
Evidenţa analitică a producţiei gospodăriilor agricole şi didactico-experimentale auxiliare se ţine în
registrul f.nr.9 pe denumire, cantitate, valoarea şi locurile de depozitare.
Contabilitatea analitică a valorilor se ţine pe tipuri de valori în expresie cantitativă şi valorică.
12. Enumerați grupele de conturi și explicați modul de contabilizare a mijloacelor fixe, activelor
nemateriale, rezervelor materiale ale statului și a stocurilor de materiale circulante. produselor;
mărfurilor și valorilor, activelor neproductive
1. Subclasa 31 „Mijloace fixe” cuprinde grupele de conturi 311-319 denumirea cărora semnifică
clasificarea elementelor incluse în categoria mijloacelor fixe. În subclasa 31 „Mijloace fixe” sunt incluse și
activele nemateriale (grupa de conturi 317), precum și investițiile capitale în active în curs de execuție
(grupa de conturi 319). Grupa de conturi 319 „Investiţii capitale în active în curs de execuţie”.
În debitul – valoarea de intrare a mijloacelor fixe procurate, construite, intrate cu titlu gratuit, valoarea
corectată a mijloacelor fixe ca rezultat al reevaluării şi reparaţiilor capitale,
În credit – valoarea mijloacelor fixe ieşite prin realizare, transmiteri gratuite, casare şi reducerea valorii în
rezultatul reevaluării mijloacelor fixe.
Soldul acestor conturi este debitor şi reprezintă valoarea mijloacelor fixe existente la finele perioadei de
gestiune.
2. Subclasa 32 „Rezerve materiale ale statului” include majorarea şi micşorarea stocului rezervelor
materiale de stat. La majorarea stocurilor rezervelor materiale de stat (strategice) se reflectă procurarea
acestora, iar la micşorarea stocului – realizarea (vînzarea) lor.
3. Grupele de conturi din subclasa 33 "Stocuri de materiale circulante” sunt conturi de activ. În debitul
acestor conturi se reflectă valoarea de intrare a materialelor procurate, intrate cu titlu gratuit, iar în credit –
valoarea materialelor ieşite din gestiune în rezultatul consumului, vînzării sau transmiterii cu titlu gratuit.
Soldul acestor conturi este debitor şi reprezintă valoarea materialelor existente la finele perioadei de
gestiune.
4. Conturile din subclasa 34 „Producţia în curs de execuţie, produse şi producţie finită, animale tinere
la îngrăşat” sînt conturi de activ. În debitul acestor conturi se reflectă consumurile aferente producţiei,
precum şi valoarea animalelor procurate pentru creştere, a prăsilei propriei gospodării, iar în credit –
valoarea produselor finite şi a animalelor trecute în turma de bază şi a celor ieşite din gospodărie. Soldul
acestor conturi este debitor şi reprezintă valoarea producţiei în curs de execuţie existentă la finele perioadei
de gestiune.
5. Conturile din subclasa 35 "Mărfuri” sînt conturi de activ. În debitul acestor conturi se reflectă valoarea
mărfurilor procurate, iar în credit – ieşirea lor din gestiune prin realizare şi transmitere la terţi. Soldul acestor
conturi este debitor şi reprezintă valoarea mărfurilor existente la finele perioadei de gestiune.
6. Conturile din subclasa 36 „Valori”. Conturile respective sunt conturi de activ. În debitul acestor conturi
se reflectă costul valorilor intrate în posesia instituţiei, iar în credit – costul valorilor ieşite din posesie.
Soldul acestei subclase este debitor şi reprezintă suma valorilor existente la finele perioadei de gestiune.
7. Conturile din subclasa 37 „Active neproductive” sunt conturi de activ. În debitul acestor conturi se
reflectă valoarea de intrare a Activelor neproductive procurate sau intrate cu titlu gratuit, precum şi valoarea
lor reevaluată, iar în credit – valoarea Activelor neproductive ieşite. Soldul acestor conturi este debitor şi
reprezintă valoarea Activelor neproductive existente la finele perioadei de gestiune.
13. Descrieți modul de contabilizare a consumurilor (cheltuielilor) de reparație curentă, reparație
capitală și a uzurii mijloacelor fixe
Reparație capitală a activelor nefinanciare nu duce la formarea activelor nefinanciare noi, ci reprezintă
investiții în active deja existente. Costul reparației capitale se include în costul obiectului existent majorînd
valoarea de bilanț a acestuia, deoarece duce la majorarea capacității de producție sau la prelungirea
termenului de utilizare a activelor nefinanciare. Reparație capitală reprezintă înlocuirea sau refacerea
completă a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor.
Calcularea uzurii mijloacelor fixe se efectuează conform metodei casării liniare (uniforme) a valorii
uzurabile. Uzura mijloacelor fixe şi amortizarea activelor nemateriale se determină în ultima zi lucrătoare a
anului pentru lunile anului de gestiune următoare lunii darii in folosinta/exploatare a acestora, în
corespundere cu normele stabilite.
Metoda casării liniare (uniforme) a valorii uzurabile stabileşte casarea (repartizarea) ultimei în cursul duratei
de serviciu a mijloacelor fixe, care depinde de durata termenului de funcţionare utilă.
Metoda de determinare a duratei de funcţionare utilă a mijloacelor fixe este stabilită în Catalogul mijloacelor
fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.338 din 21 martie
2003, cu modificările şi completările ulterioare. Nu se calculează uzura mijloacelor fixe a căror uzură a fost
complet calculată, dar care prelungesc să funcţioneze, şi a activelor materiale în curs de execuţie. Uzura
mijloacelor fixe, date în arendă, se calculează de către proprietarii mijloacelor fixe la balanţa cărora se află
mijloacele fixe.
14. Descrieți modul de calcul și contabilizare a uzurii mijloacelor fixe în instituțiile publice
Uzura mijloacelor fixe la instituţiile publice finanţate din bugetul public naţional se calculează conform
prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 216 din 28.12.2015 Cu privire la aprobarea Planului de
conturi în sistemul bugetar și a normelor metodologice privind evidența contabilă și raportarea financiară în
sistemul bugetar.
Uzura mijloacelor fixe se calculează pentru mijloacele fixe cu durata de funcționare utilă mai mare de un an,
se determină în ultima zi lucrătoare a anului şi se calculează pentru lunile următoare ale anului de gestiune
din luna procurării, constituirii sau a punerii în funcţiune ale acestora.
Calculul uzurii mijloacelor fixe nu poate depăşi 100 % din valoarea lor.
Pentru autorităţi/ instituţii bugetare calcularea uzurii mijloacelor fixe se efectuează conform metodei casării
liniare (uniforme) a valorii uzurii.
Metoda casării liniare (uniforme) a valorii uzurabile stabileşte casarea (repartizarea) ultimei în cursul duratei
de serviciu a mijloacelor fixe, care depinde de durata termenului de funcţionare utilă.
Modul de determinare a duratei de funcţionare utilă a mijloacelor fixe şi a activelor nemateriale este expus
în Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin HG nr. 338 din 21 martie 2003, cu
modificările şi completările ulterioare.
Formulele contabile aferente calculării uzurii mijloacelor fixe sunt:
Debit 231 „Cheltuile privind uzura mijloacelor fixe“, respectiv subcontul 231100 la clădiri, 231400 la
tractoare și 231500 la mijloace de transport
Credit 391 „Uzura mijloacelor fixe“, la fel pe subconturile respective, 391100 la clădiri, 391400 la tractoare
și 391500 la mijloace de transport.
15. Clasificați și definiți elementele contabile aferente activelor financiare. Descrieți modul de
recunoaștere și evaluare a acestora
Recunoaşterea şi evaluarea elementelor contabile se efectuează în conformitate cu prevederile standardelor
de contabilitate și ale altor acte normative elaborate conform art. 11.
Conturile din clasa 4 „Active financiare” sunt utilizate pentru evidența mijloacelor bănești și a creanțelor
interne și externe.
Active financiare reprezintă creanțe financiare care dă dreptul unei instituții bugetare – proprietar al
activului (creditor), să primească una sau mai multe plăți de la altă instituție bugetară sau agent economic
(debitor) conform condițiilor și prevederilor stipulate în contractul încheiat între ambele părți. Creanța
financiară reprezintă un activ, care asigură creditorului primirea beneficiului economic, în calitate de mijloc
de acumulare. Creditorul poate să primească beneficii adiționale sub formă de dobîndă sau alte plăți de
venituri din proprietate.
Conturile din clasa 4 „Active financiare” sunt grupate în următoarele subclase:
• 41 „Creanțe interne”
• 42 „Diferența de curs valutar”
• 43 „Mijloace bănești”
• 44 „Credite interne între bugete”
• 45 „Credite interne instituțiilor nefinanciare și financiare”
• 46 „Împrumuturi recreditate interne între bugete”
• 47 „Împrumuturi recreditate instituțiilor nefinanciare și financiare”
• 48 „Creanțe externe”
• 49 „Credite externe”.
Creanţele sunt drepturi ale entităţii ce decurg din tranzacţii sau evenimente trecute şi din stingerea cărora se
aşteaptă intrări (majorări) de resurse care încorporează beneficii economice.
Creanţele se recunosc ca active în baza contabilităţii de angajamente în cazul în care:
1) există o certitudine întemeiată că în urma stingerii creanţelor entitatea va obţine beneficii economice
viitoare;
2) valoarea creanţelor poate fi evaluată în mod credibil.
La recunoaşterea iniţială, creanţele se evaluează la valoarea nominală, inclusiv impozitele şi taxele
calculate în conformitate cu legislaţia în vigoare (de exemplu, taxa pe valoarea adăugată, accize, alte
impozite şi taxe).
Stingerea creanţelor poate fi efectuată prin încasarea numerarului, trecerea în cont (decontarea) avansurilor
primite, compensarea datoriilor.
În situaţiile financiare creanţele se reflectă la valoarea contabilă. Dacă la data raportării, suma mijloacelor
încasate în urma stingerii unor creanţe depăşeşte valoarea recunoscută a acestora, diferenţa respectivă se
înregistrează ca datorii.
16. Definiți noțiunea de creanță și descrieți modul de înregistrare în contabilitate a creanțelor în
instituțiile publice
Creanțele - constituie o parte a activelor financiare care trebuie achitate entităților de către alte persoane
fizice și juridice la termen stabilit prin condițiile contractului, cambiei, sau ale actelor normative.
Creanţele în valută străină se înregistrează şi se reflectă în rapoartele financiare în valută naţională, la
cursul de schimb valutar la data apariţiei acestora.
Contabilitatea creanțelor instituțiilor publice se organizează cu ajutorul conturilor din clasa 4 a Planului
de conturi. In categoria creanțelor instituțiilor se cuprind următoarele: creanțe comerciale, creanțe bugetare,
creanțe în legătură cu personalul, creanțe în legătură cu fondurile nerambursabile, creanțe diverse.
Principalele conturi care înregistrează creanțe la instituțiile publice  sunt: 411 “Clienti”, 413 “Efecte de
primit de la clienti”, 418 “Clienti - facturi de intocmit” si 419 “Clienti creditori”,428” Creanțe în legătură cu
personalul instituției”,423 ”Creanțe sociale”,448” Creanțe bugetare”, 456 “Sume de primit de la bugetul de
stat pentru cheltuieli neeligibile”, 457 “Sume de recuperat de la Agentiile de implementare”, 458 “Sume de
primit de la Agentii / Autoritati de implementare”, 461”Debitori diverși”.
Creanţele şi datoriile pe termen scurt se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală, iar creanţele şi
datoriile pe termen lung - la valoarea scontată, în conformitate cu cerinţele standardelor de contabilitate.
Contabilitatea creanţelor şi datoriilor se ţine pe categorii, clienţi, furnizori, alţi debitori şi creditori.
Creanţele pe termen lung reprezintă valori economice avansate temporar de intreprindere altor persoane
fizice şi juridice pe o perioadă mai mare de un an şi pentru care urmează să primească un echivalent valoric.
Toate persoanele fizice şi juridice care au beneficiat de o valoare avansată, urmand să dea echivalentul
corespunzător, sunt denumite generic prin noţiunea de debitori.
17. Dezvăluiți modul de înregistrare și de documentare a operațiunilor de evidență a mijloacelor
bănești în casieria Instituției publice
Mijloace bănești în casiere Grupa de conturi 434 „Casa” este destinată generalizării informației privind
existența și mișcarea mijloacelor bănești în valută națională și valută străină în casieriile instituțiilor
bugetare.
La perfectarea și evidența operațiilor de casă instituțiile și contabilitățile centralizate se conduc de
prevederile Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.764 din 25 noiembrie 1992 ”Privind aprobarea
Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova” și Hotărîrii
Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 ”Cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control cu memorie
fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”.
În instituțiile cu multe subdiviziuni sau care sînt deservite de o contabilitate centralizată, plata salariilor și
indemnizațiilor pentru pierderea temporară a capacității de muncă, burselor, pensiilor etc., achitarea unor
cheltuieli neînsemnate pentru necesitățile gospodărești se poate efectua, conform ordinului în scris al
primarului sau conducătorului instituției, de către alte persoane, cu excepția casierilor, cu care se încheie
contracte în scris privind răspunderea materială deplină. La eliberarea din casă a banilor în numerar
persoanelor de încredere, evidența acestor eliberări se ține de către casier în registrul evidenței banilor
eliberați persoanelor autorizate pentru plata salariilor și burselor f.nr.11.
Dacă instituția deservită se află la mare distanță și listele de calcul și plată nu pot fi restituite de către
persoana de încredere în casa contabilității centralizate pe parcursul a trei zile, plata salariilor trebuie să fie
efectuată prin intermediul titularilor de avans. În aceste cazuri suma necesară pentru plata salariilor se
eliberează titularului de avans din casă conform ordinului de plată și este reflectat la subcontul de nivelul II
419510.
La eliberarea banilor din casă în gestiunea mai multor persoane în schimbul ordinelor de plată individuale se
întocmește borderoul numerarului eliberat din casierie titularilor de avans f.nr.14.
Contabilul-șef este obligat, pînă la finalizarea operațunilor de casă, să verifice legalitatea și corectitudinea
perfectării documentelor, precum și faptul dacă cheltuielile corespund destinațiilor potrivit bugetului
consolidat. Documentele pentru eliberarea banilor, după verificare, trebuie să fie semnate de către
primar/conducătorul instituției și contabilul-șef.
Contabilitățile centralizate utilizează chitanța de recepție a plăților nefiscale f.1-SF și dispoziția de plată
f.OC-2 cu ținerea obligatorie a registrului de evidență a dispozițiilor de încasare și de plată f.nr.OC-3 sau
f.nr.OC4.
Evidența operațiunilor de casă se ține în registrul de casă f.nr.OC-5 sau f.nr.OC-6.
Înscrierile în registrul de casă se execută de către casier în două exemplare cu stiloul, prin indigou, de îndată
ce banii au fost primiți sau eliberați pe fiecare dispoziție de casă sau alt document care o înlocuiește.
Zilnic, la sfîrșitul zilei de lucru, casierul face totalurile operațiilor pe parcursul zilei, deduce soldul banilor în
casă pentru data următoare și transmite în contabilitate, în calitate de dare de seamă a casierului, a doua foaie
detașabilă (copia înscrierilor din registrul de casă de pe parcursul zilei) împreună cu dispozițiile de încasare
și de cheltuieli contra chitanță în registrul de casă. Primele exemplare ale fișei rămîn în registrul de casă.
Eliberarea banilor din casă, neconfirmată de semnătura beneficiarului în actul de cheltuieli, se consideră
deficit și se încasează de la persoana care a executat operațiunile de casă. Banii în numerar, nejustificați prin
acte de încasare, se consideră excedent de casă și se trec în contul veniturilor bugetului respectiv.
Conducătorul instituției este obligat să asigure integritatea banilor în casă, precum și transportarea și
predarea lor în instituția financiară.
Darea de seamă a casei prezentată este verificată de către contabilitate și în baza ei se face zilnic o
înregistrare în borderoul cumulativ privind operațiile de casă f.nr.NC-1 (notă de contabilitate nr.1) și în alte
registre de evidență analitică. Pe baza notei de contabilitate 1 din suma totală a operațiilor pe parcursul lunii
se exclud totalurile conturilor curente bugetare. La sfîrșit de lună primarul/conducătorul instituției este
obligat să verifice soldul mijloacelor bănești în casă și să semneze darea de seamă.
Conturile din grupa de conturi 434 „Casa” sunt conturi de activ. În debitul acestor conturi se reflectă
încasarea mijloacelor bănești în monedă națională și valută străină în casierie, iar în credit – cheltuielile
mijloacelor bănești din casierie în baza documentelor justificative.
Soldul acestor conturi este debitor și reprezintă soldul mijloacelor bănești în casieria instituției la finele
perioadei de gestiune.
Pentru reflectarea distinctă a mișcării numerarului în valută străină la instituție, registrul de casă și
documentele primare se țin separat pe fiecare tip de valută.
18. Dezvăluiți modul de înregistrare și de documentare a operațiunilor de evidență a mijloacelor
bănești în conturile curente
Entitățile bugetare execută operațiunile de mișcare a mijloacelor bănești prin Trezoreria de Stat şi
trezoreriile regionale ale Ministerului Finanțelor, care asigură evidența contabilă a executării de casă a
mijloacelor bugetului public național. Veniturile bugetare sînt reflectate în evidența contabilă în momentul
încasării acestora în conturi curente. Cheltuielile bugetare sînt reflectate în evidența contabilă a Trezoreriei
la momentul efectuării plăților din conturi curente. Operațiunile cu activele nefinanciare, activele financiare
şi datoriile sînt reflectate în evidența contabilă la momentul încasării mijloacelor băneşti în conturi sau
efectuării plăților respective. Zilnic, după prelucrarea extraselor bancare (Forma FD-031 şi Forma FD-032)
şi înregistrarea operațiunilor interne, se perfectează Extrasul Trezoreriei (Forma FD-033 şi Forma FD-034).
Înscrierile din Extrasul Trezoreriei se verifică de către executorii responsabili din trezorerie cu înscrierile din
extrasul bancar şi documentele de plată primare, primite de la bancă pe suport de hîrtie şi electronic.
Entitățile bugetare țin contabilitatea Mijloacelor bănești în Subclasa 43 „Mijloace bănești” , care conține
grupe de conturi, conturi și subconturi destinate generalizării informației privind existența și mișcarea
mijloacelor bănești în valută națională și valută străină. Subclasa 43 „Mijloace bănești” este o subclasă de
conturi de activ. În debitul acestor conturi se reflectă încasarea mijloacelor bănești , iar în credit – utilizarea
acestora. Soldul acestor conturi este debitor și reprezintă soldul mijloacelor bănești existente la finele
perioadei de gestiune.
Subclasa 43 „Mijloace bănești” cuprinde următoarele grupe de conturi:
• 431 „Conturi curente în sistemul trezorerial”
• 432 „Conturi curente în afara sistemului trezorerial”
• 433 „Depozite”
• 434 „Casa”
• 435 „Sume în drum”
• 436 „Acreditive”
• 439 „Alte valori și mijloace bănești”. (Documente bănești)
Grupa de conturi 431 „Conturi curente în sistemul trezorerial”
La grupa de conturi 431 „Conturi curente în sistemul trezorerial” instituțiile bugetare țin evidența
mijloacelor bănești în valută națională și străină, gestionate prin conturile trezoreriale. Evidența analitică a
mijloacelor bănești pe conturi curente în sistemul trezorerial în valută străină se ține pe tipuri de valută,
recalculată în valută națională. Evidența operațiilor de circulație a mijloacelor în conturile curente în
sistemul trezorerial în monedă națională și în valută străină în instituțiile bugetare se ține în borderoul
cumulativ al circulației mijloacelor în conturile curente bugetare f.nr.NC-2 (notă de contabilitate nr.2).
Grupa de conturi 431 „Conturi curente în sistemul trezorerial” cuprinde următoarele conturi:
• 4311 „Conturi curente în sistemul trezorerial în monedă națională”
• 4312 „Conturi curente în sistemul trezorerial în valută străină”.
19. Clasificați și definiți elementele contabile aferente datoriilor bugetare
Datorie sunt totalitatea obligațiilor interne și externe ale autorităților/instituțiilor publice (APC sau APL)
față de alte persoanele fizice și juridice la un moment dat/actuale, provenind din relațiile contractuale sau
garanții acordate prin stingerea (decontarea) cărora se așteaptă să rezulte o ieșire (diminuare) de resurse.
Datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.
În scopul evaluării datoriei, orice obligație, exprimată în valută, este calculată în monedă națională,
utilizându-se cursul valutar comunicat de BNM, valabil în ultima zi din perioada pentru care se face
raportarea.
Clasa 5 „Datorii” este destinată generalizării informaţiei privind situaţia datoriilor şi decontărilor cu
creditorii.
Conturile din clasa respectivă sînt utilizate de către autorităţi/instituţii bugetare pentru evidenţa datoriilor şi
de către Trezoreriei de Stat pentru operaţiunile de casă aferente obligaţiunilor financiare.
Datoriile sînt grupate în datorii și împrumuturi interne si externe.
Datorii interne cuprind conturi şi subconturi destinate generalizării informaţiei privind existenţa şi
modificarea obligaţiilor financiare interne.
Datorii externe cuprinde conturi şi subconturi destinate generalizării informaţiei privind operaţiunile cu
obligaţiile financiare externe.
Clasa 5 „Datorii” se împarte în următoarele subclase:
51 „Datorii interne”
54 „Împrumuturi interne între bugete”
55 „Împrumuturi interne de la instituţiile nefinanciare şi financiare”
56 „Împrumuturi recreditate interne între bugete”
57 „Împrumuturi interne recreditate instituţiilor nefinanciare şi financiare”
58 „Datorii externe”
59 „Împrumuturi externe”.
20. Dezvăluiți modul de recunoaștere, de evaluare inițială și ulterioară a datoriilor bugetare
Un număr considerabil de entităţi autohtone importă bunuri de peste hotarele ţării, ceea ce implică
necesitatea clasificării datoriilor în datorii exprimate în monedă naţională şi datorii exprimate în valută
străină. Astfel, datoriile exprimate în valută străină sunt reflectate în documentele primare de achiziţionare a
bunurilor, iar la înregistrarea lor în conturile contabile şi situaţiile financiare, acestea sunt recalculate în
monedă naţională. Datoriile cu termenul de prescripţie expirat se decontează atât în contabilitatea financiară,
cât şi în scopuri fiscale. În contabilitatea financiară, datoriile expirate decontate se constată drept venituri
curente, luându-se în calcul la determinarea indicatorilor din Situaţia de profit şi pierdere. În scopuri fiscale,
aceste datorii se recunosc drept venituri, în afară de situaţiile în care ele s-au format ca urmare a
insolvabilităţii contribuabilului. Unul dintre aspectele sensibile, în plan metodologic şi practic al
contabilităţii, datoriilor se referă la recunoaşterea şi evaluarea lor. Recunoaşterea datoriilor în contabilitate
se efectuează prin respectarea a două criterii ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ, şi anume:
 există certitudinea că, în urma stingerii (decontării) unei datorii, va avea loc o ieşire de resurse, purtătoare
de beneficii economice;  valoarea datoriei poate fi evaluată în mod credibil.
Noţiunea de recunoaştere face referinţă la procesul de includere, în situţiile financiare, a elementelor
contabile, inclusiv datoriilor, mai exact, de stabilire a perioadei în care datoriile pot fi înregistrate în
contabilitate şi în situaţiile financiare, iar cea de evaluare face referinţă la procesul prin care se determină
valorile monetare, la care structurile situaţiilor financiare vor fi recunoscute în bilanţ şi în situaţia de profit şi
pierdere. Astfel, o datorie se recunoaşte în bilanţ, atunci, când există probabilitatea că va avea loc o ieşire de
resurse financiare purtătoare de beneficii economice, în urma lichidării unei datorii prezente şi când
valoarea, la care se va realiza această lichidare, poate fi stabilită în mod credibil.
datoriile se recunosc în contabilitate, dacă sunt respectate următoarele condiţii:
 valoarea poate fi măsurată cu un grad înalt de exactitate;
 există probabilitatea diminuării beneficiilor economice, ce ţin de elementul patrimonial în cauză.
O entitate va recunoaşte o datorie numai atunci când ea devine parte la prevederile contractuale.
Evaluarea este expresia bănească a mijloacelor entităţii şi, în baza acesteia, se realizează contabilitatea
curentă şi generalizarea datelor în situaţiile financiare. Este de menţionat faptul că, potrivit prevederilor legii
contabilităţii, evaluarea tuturor mijloacelor economice şi datoriilor reflectate în contabilitate se efectuează în
monedă naţională. Totodată, dacă mijloacele procurate sunt exprimate în valută străină, acestea se
recalculează la cursul Băncii Naţionale a Moldovei la data efectuării operaţiunii economice.
ne curentă. În literatura de specialitate, în funcţie de momentul efectuării, pot fi evidenţiate două forme de
evaluare a datoriilor: evaluarea iniţială şi evaluarea ulterioară. Evaluarea iniţială se efectuează la costul
istoric, în momentul creării datoriei faţă de terţi. De aceea, evaluarea iniţială se bazează pe costul istoric al
datoriilor, care include valoarea nominală de rambursare consemnată în documente primare şi contracte de
vânzare-cumpărare, de credit, de locaţiune, şi contracte individuale de muncă.
Evaluarea ulterioară a elementelor contabile, inclusiv a datoriilor, se efectuează la data întocmirii
situaţiilor financiare sau la momentul inventarierii elementelor patrimoniale. Potrivit normelor contabile
naţionale, datoriile se evaluează la data raportării la valoarea contabilă.
21. Caracterizați documentele primare, registrele de evidență sintetică și analitică a datoriilor
Evidenţa analitică a datoriilor comerciale se ţine pe fiecare furnizor, antreprenor, creditor, termen de apariţie
şi stingere a datoriilor.Pentru evidenţa sintetică sînt destinate conturile 521 “Datorii pe termen scurt
privind facturile comerciale”, 522 “Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”, 523 “Avansuri pe
termen scurt primite”. Aceste conturi sînt conturi de pasiv. În creditul lor se înregistrează creşterea
datoriilor comerciale, în debit - achitarea datoriilor faţă de furnizori. Soldul acestor conturi este creditor şi
reprezintă datoriile comerciale ale întreprinderii la o anumită dată şi se reflectă în capitolul V al Bilanţului
contabil, posturile căruia corespund denumirilor conturilor specificate.
Datoriile se înregistrează în baza documentelor de livrare, care însoţesc bunurile intrate de la furnizori sau
serviciile prestate de către aceştia. Pentru livrările impozabile cu TVA se întocmesc facturile fiscale care au
fost introduse de la 1 martie 2002, iar pentru livrările neimpozabile – facturile de expediţie.
Principalele documente ce servesc ca bază înformativă de decontare a datoriilor cu termenul de prescripţie
expirat pot servi următoarele documente primare şi registre contabile:
- procese-verbale a comisiei de inventariere;
- listele de inventariere a creanţelor şi datoriilor;
- note informative şi de contabilitate;
- ordinul conducătorului întreprinderii;
- hotărîrea instanţei despre imposibilitatea restituirii datoriei;
- extras din Registrul de Stat privind lichidarea creanţierului.
Aceste documente primare de evidenţă a datoriilor compromise servesc drept bază pentru întocmirea
formulelor contabile. Decontarea datoriilor cu termenul de prescripţie expirat trebuie să fie înregistrată ca o
diminuare a datoriilor şi majorare a veniturilor
22. Descrieți modul de determinare/calculare și achitare la BPN a impozitelor, taxelor și
contribuțiilor
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate
şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia
pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Contul 5191 „Datorii faţă de bugetul public naţional” este destinat generalizării informaţiei privind situaţia
datoriilor şi decontărilor cu bugetul public naţionale pe impozite, taxe, contribuţii de asigurări sociale de
stat, prime de asigurări medicale obligatorii şi altele.
Contul 5191 „Datorii faţă de bugetul public naţional” este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se
reflectă plăţile calculate către bugetul public naţional, cu excepţia reţinerilor din salarii aferente decontărilor
cu bugetul, iar în debit – plăţile virate efectiv la buget. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma
datoriilor instituţiei privind plăţile la bugetul public naţional la finele perioadei de gestiune.
Contabilitatea analitică se ţine pe feluri de impozite, taxe, contribuţii, prime.
Contul 5191 „Datorii faţă de bugetul public naţional” cuprinde următoarele subconturi nivelul I:
51911 „Datorii pe impozite şi taxe”
51912 „Datorii pe contribuţii de asigurări sociale de stat”
51913 „Datorii pe prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală”
51919 „Alte datorii faţă de bugetul public naţional”.
Încasările la bugetele componente ale bugetului public național constituie totalitatea impozitelor, taxelor,
contribuțiilor și primelor de asigurare obligatorie, precum și alte încasări stabilite prin legile/deciziile
bugetare anuale.
Achitarea și evidența plăților la bugetul public național se efectuează conform Clasificaţiei bugetare,
aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 208 din 24 decembrie 2015, cu modificările ulterioare.
Transferurile naţionale în folosul bugetului public național se efectuează cu utilizarea codurilor IBAN.
Pentru asigurarea controlului corectitudinii încasărilor la bugetul public naţional se utilizează Registrul
codurilor IBAN. Ministerul Finanţelor generează și actualizează codurile IBAN aferente încasărilor la
bugetul public național.
Registrul codurilor IBAN se transmite de către Ministerul Finanţelor: Băncii Naţionale a Moldovei şi
prestatorilor de servicii de plată, Serviciului Fiscal de Stat, Serviciului Vamal, Casei Naţionale de Asigurări
Sociale şi Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, care ulterior urmează a fi transmis
subdiviziunilor/organelor subordonate pentru călăuză în activitate.
Plătitorii/contribuabilii au posibilitatea de a afla codurile IBAN pe pagina web al Ministerului Finanțelor
www.mf.gov.md, prin selectarea codului Clasificației economice, raionului în care se află contribuabilul și
codului statistic al localității contribuabilului conform clasificatorului unităților administrativ-teritoriale
(CUATM).
Obligațiile fiscale aferente subdiviziunilor se achită corespunzător sediului acestora, fară indicarea prin bară
a codului subdiviziunii.
Conform prevederilor art.7 alin. (6) din Codul fiscal contribuabilii, care dispun de subdiviziuni amplasate în
unitățile administrative-teritoriale, al căror buget nu constituie parte componentă a bugetului public național,
plătesc impozitele și taxele la bugetul unității administrativ-teritoriale unde se află reședința de bază a
întreprinderii, instituției, organizației.
Începând cu 1 ianuarie 2018, contribuabilii au posibilitatea să achite obligațiile aferente bugetului public
național prin intermediul Contului unic, în baza Notei de plată, generate de SIA „Contul curent al
contribuabilului”.
Încasarea impozitelor și taxelor de stat se efectuează la bugetul de stat, cu defalcarea ulterioară a cotei părți a
bugetelor locale, conform Legii nr. 397-XV din 16 octombrie 2003 privind finanțele publice locale.
Responsabili de corectitudinea întocmirii documentelor de plată sînt plătitorii/contribuabilii.
Responsabili de corectitudinea transmiterii documentelor de plată în formă electronică sînt băncile
deservente ale plătitorilor și prestatorii de servicii de plată.
Pentru a asigura corectitudinea încasării plăţilor la bugetul public naţional, prestatorii de servicii de plată
asigură controlul corectitudinii întocmirii documentelor de plată în conformitate cu actele normative ale
Băncii Naţionale a Moldovei şi legislaţia în vigoare.
Prestatorii de servicii de plată asigură controlul corespunderii codurilor IBAN, indicate în documentele de
plată, cu Registrul codurilor IBAN.
Sumele achitate incorect sînt înregistrate la „Venituri neidentificate” ale bugetelor respective, care ulterior se
restituie plătitorilor.
În conformitate cu art.70 alin. (1) al Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din
25 iulie 2014, în ultima zi lucrătoare a anului bugetar nu se efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi
bugetare, ci doar operaţiuni interne în sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor. 
23. Descrieți modul de determinare/calculare a salariului angajaților din sistemul public/bugetar, a
contribuțiilor de asigurări sociale și a primelor de asigurări medicale, precum și a reținerilor din
acestea
Calculul salariilor şi indemnizaţiilor se face o dată pe lună şi este reflectat în evidenţă în ultima zi a lunii.
Documentele ce servesc ca bază pentru calcularea salariului sînt: ordinele pe instituţie de angajare,
concediere şi transferare a colaboratorilor, în conformitate cu statele de personal şi salariile aprobate,
tabelele de evidenţă a timpului de lucru şi de calculare a salariului, f. nr. 8 şi alte documente.
Tabelele se ţin pe fiecare lună în modul stabilit de către persoanele numite prin ordin pe instituţie. Tabelele
se ţin pe instituţie sau pe subdiviziuni structurale (secţii, secţiuni, facultăţi, laboratoare etc.).
La sfîrşitul lunii, în baza tabelului, se determină numărul total de zile lucrate, precum şi orele suplimentare
de lucru. Tabelul completat şi alte documente omologate prin semnăturile corespunzătoare, în termenele
stabilite, se predau în contabilitate pentru calcularea salariului.
Calculul salariului lunar se face, de regulă, în statele de retribuţii f.nr.22. În statul de retribuţii se înscriu
numerele de pontaj, numele şi iniţialele lucrătorilor, sumele salariilor şi indemnizaţiilor calculate, avansului
plătit, impozitelor reţinute şi alte sume. Decontările cu personalul care pleacă în concediu sau din serviciu se
înscriu în Foaie de decontare pentru acordarea concediului, f. nr. 26.
Sumele calculate privind aceste decontări se înregistrează în statul de retribuţii pentru luna curentă.
Statele de retribuţii şi listele de plată sînt semnate de lucrătorii care au întocmit şi au controlat aceste liste.
Autorizaţia pentru plata salariilor este semnată de conducătorul instituţiei şi contabilul-şef.
În contabilităţile centralizate ştatele de retribuţii şi listele de plată se întocmesc separat pentru fiecare
instituţie deservită şi sînt semnate de către conducătorul instituţiei deservite respective, de conducătorul
grupului de evidenţă şi de persoana care a întocmit aceste documente. Autorizaţia pentru plata salariilor este
semnată de conducătorul instituţiei şi de contabilul-şef în lista de plată f.nr.25.
La expirarea termenului de plată în lista de plată, în dreptul numelui persoanelor care nu au primit salariul,
casierul trebuie să pună ştampila sau să noteze în scris “Deponat” şi să întocmească borderoul sumelor
deponate.
La sfîrşitul listei de plată trebuie să facă o menţiune despre suma de salariu real plătită şi suma care nu a fost
achitată, să confrunte aceste sume cu totalul pe lista de plată şi statul de retribuţii şi să semneze menţiunea.
Dacă banii au fost eliberaţi nu de casier, ci de o altă persoană, pe listă de plată se face o menţiune
suplimentară “Banii pe listă au fost eliberaţi de – funcţia, semnătura, descifrarea semnăturii”. După o
verificare minuţioasă a menţiunilor, făcute de casier în statul de retribuţii şi în lista de plată se întocmeşte o
dispoziţie de plată pe sumele neplătite, care se înregistrează în registrul de evidenţă a dispoziţiilor de
încasare şi de plată. Pe statul de retribuţii şi pe lista de plată se indică data şi numărul dispoziţiei de plată
prin care banii din casă au fost trecuţi la cheltuieli.
În următoarea zi după expirarea termenului de plată a salariului sumele depuse se predau în bancă în contul
curent bugetar şi referitor la ele se întocmeşte un ordin de plată.
Pentru a avea informaţii despre salariul angajatului pentru perioadele trecute, se ţine fişa informativă f.nr.24
în care, pe lîngă informaţiile generale despre angajat, în fiecare lună se înscriu sumele salariilor calculate pe
tipuri.
În baza statelor de retribuţii se întocmeşte notă de contabilitate nr.5 - centralizarea statelor de retribuţii a
muncii şi burse f.nr.NC-5.
La notă de contabilitate trebuie să fie anexate toate documentele în baza cărora a fost efectuată calcularea
salariului (tabelele de evidenţă a timpului de lucru şi de calculare a salariului, extrasele din ordinele de
angajare, concediere etc.).
Reţinerile din salariu se efectuează în statul de retribuţii f.nr. 23 şi se înregistrează în notă de contabilitate
nr.5a - borderou centralizator privind reţinerile din salariu f.nr.NC-5a.
Calculul indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă se înscrie în Foaie de decontare privind
calculul indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă f.nr. 27, în baza certificatelor de concediu
medical prezentate.
Certificatele de concediu medical se cos într-o mapă aparte şi se numerotează în ordine cronologică de la
începutul anului. Pe fiecare certificat se notează numărul statului de retribuţii şi lista de plata în care a fost
inclus pentru calcul.
Evidenţa analitică se ţine pe fiecare tip de decontări în registrul f.nr.10.
În contul 5194 „Datorii aferente decontărilor cu personalul privind remunerarea muncii” se ţine evidenţa
decontărilor cu lucrătorii instituţiilor, incluşi sau neincluşi în personalul scriptic, privind toate formele de
salariu, pensii, indemnizaţii pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă.
Contul 5194 „Datorii aferente decontărilor cu personalul privind remunerarea muncii” cuprinde
următoarele subconturi de nivelul I:
51941 „Datorii faţă de personal pentru remunerarea muncii”
51942 „Datorii aferente decontărilor personalului privind impozitele”
51943 „Datorii aferente decontărilor personalului privind contribuţiile individuale de asigurări sociale de
stat”
51944 „Datorii aferente decontarilor personalului privind contributiile individuale de asigurari sociale de
stat”
51945 „Datorii aferente decontărilor cu membrii sindicatelor privind cotizaţiile de membru al sindicatului”
51946 „Datorii aferente decontărilor privind virările fără numerar în baza contractelor de asigurare
benevolă”
51947 „Datorii aferente decontărilor privind titlurile executorii”
51948 „Datorii aferente decontărilor cu personalul privind deponenţii”
51949 „Alte datorii aferente decontărilor personalului privind retribuirea muncii”.
24. Descrieți modul de contabilizare a datoriilor: față de furnizori și clienți privind avansurile
primite; personal privind remunerarea muncii; aferente altor decontări cu personalul; aferente
prestațiilor sociale și burselor
Contul 5192 „Datorii faţă de furnizori” este destinat generalizării informaţiei privind situaţia datoriilor şi
decontărilor cu furnizorii şi antreprenorii pentru bunurile livrate, lucrările efectuate şi serviciile prestate.
Contul 5192 „Datorii faţă de furnizori” este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se reflectă datoriile
aferente facturilor primite de la furnizori şi antreprenori, iar în debit – achitarea lor. Soldul acestui cont este
creditor şi reprezintă suma datoriilor instituţiei faţă de furnizori la finele perioadei de gestiune.
Contabilitatea analitică se ţine pe furnizori, precum şi separat pe datorii, termenul de achitare al cărora n-a
expirat şi datorii cu termen expirat.
Contul 5192 „Datorii faţă de furnizori” cuprinde următoarele subconturi nivelul I:
51921 „Datorii faţă de furnizori din sistemul bugetar”
51922 „Datorii faţă de furnizori din afara sistemului bugetar”
Contul 5193 „Avansuri primite” este destinat generalizării informaţiei privind avansurile primite de la
clienţi în contul bunurilor livrate, lucrărilor executare şi serviciilor prestate de către instituţiile bugetare.
Contul 5193 „Avansuri primite” este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se reflectă sumele avansurilor
primite, iar în debit – sumele compensării avansurilor în cazul decontărilor cu clienţii pentru bunuri, lucrări
şi servicii.
Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma datoriilor instituţiei aferente avansurilor la finele
perioadei de gestiune.
Contabilitatea analitică se ţine pe clienţi, precum şi separat pe datorii, termenul de achitare al cărora n-a
expirat şi datorii cu termen expirat.
Contul 5193 „Avansuri primite” cuprinde următoarele subconturi nivelul I:
51931 „Avansuri primite de la entități din sistemul bugetar”.
51932 „Avansuri primite de la entităţi din afara sistemului bugetar”.
Contul 5194 „Datorii aferente decontărilor cu personalul privind remunerarea muncii” este destinat
generalizării informaţiei privind decontările cu personalul instituţiei bugetare privind retribuirea muncii şi
reţinerile din salarii.
Contul 5194 „Datorii aferente decontărilor cu personalul privind remunerarea muncii” este un cont de
pasiv. În creditul acestui cont se reflectă datoriile pentru remunerarea muncii calculată angajaţilor, iar în
debit – achitarea lor. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma datoriilor instituţiei faţă de personal
la finele perioadei de gestiune.
25. Definiți și clasificați veniturile bugetare, descrieți modul de recunoaștere, de evaluare veniturilor
bugetare pentru diferite sisteme bugetare
Conform Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr. 181 din 25,072014
veniturile bugetare sunt mijloace financiare aprobate în buget/încasate la buget, cu excepţia celor aferente
operaţiunilor cu activele financiare şi сu datoriile bugetului.
Veniturile reprezintă veniturile generale, venituri colectate de autorităţile/instituţiile bugetare,
transferuri de la alte bugete.
Nota: Trezoreria de Stat şi trezoreriile teritoriale ale Ministerului Finanţelor asigură evidenţa contabilă
a executării de casă a mijloacelor bugetului public naţional. Veniturile bugetare sînt reflectate în
evidenţa contabilă în momentul încasării acestora în conturi curente. Cheltuielile bugetare sunt reflectate
în evidenţa contabilă la momentul efectuării plăţilor din conturi curente. Operaţiunile cu activele
nefinanciare, activele financiare şi datoriile sunt reflectate în evidenţa contabilă la momentul încasării
mijloacelor băneşti în conturi sau efectuării plăţilor respective.
 Contabilitatea Direcţiei finanţe ţine evidenţa contabilă a operaţiunilor privind executarea
bugetului aprobat pentru întreţinerea aparatului direcţiei conform metodei de angajamente,
precum şi evidenţa contabilă a executării bugetului local de nivelul II conform metodei de casă.
Contabilitatea Instituțiilor publice ţin evidenţa contabilă a operaţiunilor privind executarea
bugetului aprobat pentru executarea funcțiilor stabilite conform metodei de angajamente.
Veniturile Bugetului public național se clasifică în:
 Venituri din Impozite şi taxe;
 Venituri din Contribuţii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurări obligatorii de asistenţă
medical,
 Venituri din Granturi primate pentru susţinerea bugetului şi pentru proiectele finanţate din surse
externe
 Alte venitur prevăzute de legislaţie,
Contabilitatea sintetică și analitică a veniturilor este înregistrată în conturile din Clasa 1 “Venituri”.
Conturile de venituri sînt conturi de pasiv şi înregistrează veniturile generale, venituri colectate de
autorităţile/instituţiile bugetare, transferuri de la alte bugete.
În creditul acestor conturi pe parcursul perioadei de gestiune cu total cumulativ de la începutul
anului, se înregistrează veniturile calculate/încasate după tipuri economice, transferuri de la alte bugete, iar
în debit – suma restituirilor de venituri şi a altor încasări, defalcările din veniturile generale de stat
transferate şi trecerea la finele anului de gestiune a veniturilor acumulate la contul de rezultate. Pe
parcursul anului financiar soldurile conturilor de venit sunt creditoare, cu excepţia conturilor rectificative,
care înregistrează Restituirea impozitelor, care au sold debitor Exemplu 114130 „Restituirea TVA”,
114290„Restituirea accizelor”.
Restituirea către plătitor a veniturilor înregistrate incorect sau în excedent se efectuează de către trezoreria
teritorială în ordinea stabilită.
Evidenţa analitică a veniturilor în instituţiile bugetare se ţine în registrul veniturilor f.nr.4.
Clasa 1 „Venituri” cuprinde următoarele subclase și grupe de conturi:
CLASIFICAREA VENITURILOR
11 Impozite şi taxe
111 Impozite pe venit
113 Impozite pe bunuri mobiliare
114 Impozite şi taxe pe mărfuri şi servicii
115 Taxa asupra comerţului exterior şi operaţiunilor externe
12 Contribuţii şi prime de asigurări obligatorii
11 Impozite şi taxe
111 Impozite pe venit
113 Impozite pe bunuri mobiliare
114 Impozite şi taxe pe mărfuri şi servicii
115 Taxa asupra comerţului exterior şi operaţiunilor externe
12 Contribuţii şi prime de asigurări obligatorii
121 Contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii
122 Prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală
13 Granturi primite
131 Granturi primite da la guvernele altor state
132 Granturi primite de la organizaţiile internaţionale
14 Alte venituri
141 Venituri din proprietate
142 Venituri din vinzarea marfurilor şi serviciilor
143 Amenzi şi sancţiuni
144 Donaţii voluntare
145 Alte venituri şi venituri neidentificate
149 Alte venituri și finanțări
19 Transferuri primite în cadrul bugetului public naţional
191 Transferuri primite între bugetul de stat și bugetele locale
192 Transferuri primite în cadrul bugetului consolidat central
193 Transferuri primite între bugetele locale în cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale
194 Transferuri primite între bugetele locale a diferitor unităţi administrativ-teritoriale

26. Descrieți grupele de conturi și modul de contabilizare a veniturilor bugetare din impozite, taxe,
contribuții și prime de asigurări obligatorii
Tipurile şi cotele impozitelor, taxelor şi altor venituri bugetare, modul de administrare a acestora, precum şi
delimitarea lor între componentele bugetului public naţional se stabilesc şi se reglementează de Codul fiscal
şi de alte acte legislative.
Unele institulii sunt întreținute din contul Transferurilor primite în cadrul bugetului public naţional de la
alte instituții de diferite nivele, pentru care aceste transferuri sunt înregistrate ca Cheltuieli privind
„Transferuri acordate în cadrul bugetului public naţional” și sunt destinate generalizării informaţiei privind
decontările între bugete.
Înregistarea veniturilor bugetare în contabilitatea Instituțiilor Publice
Debitul Creditul
   Conținutul operațiunii economice subcontului subcontului
  1 2 3
1  Încasarea în buget a impozitului pe venit reținut din salariu 431100 111110
Încasarea în buget a impozitului pe venitul obţinut din activitatea de 431100
111210
2 întreprinzător
3 Încasarea în buget a impozitului reţinut la sursa de plată” 431100 111220
Încasarea în buget a impozitului reţinut din suma dividendelor achitate şi 431100
111230
4 veniturilor îndreptate fondatorilor - întreprinzătorilor individuali”
5 Încasarea în buget a impozitului pe venitul din activitatea operațională” 431100 111240
6 Încasarea impozitului funciar în monedă naţională 431100 1131XX
7 Încasarea impozitului pe bunurile imobiliare în monedă naţională 431100 1132XX
Încasarea în buget a Taxei pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi 431100
114110
8 serviciile prestate pe teritoriul Republicii Moldova”
Încasarea în buget a taxei pe valoarea adaugată la marfurile importate 431100 114120
9 Etc. 431100 1xxxxx
Încasarea în bugetul local de nivelul I a taxei pentru amenajarea teritoriului 431100 114412
La contabilizarea veniturilor apar două probleme principale:
-măsurarea venitului, adică determinarea mărimii (sumei) acestuia, care trebuie să fie reflectată în
contabilitate şi rapoartele financiare;
-constatarea venitului, adică stabilirea perioadei de gestiune în care venitul trebuie să fie reflectat
în contabilitate şi rapoartele financiare
Conturile din subclasa 11 „Impozite şi taxe” sînt destinate generalizării informaţiei privind veniturile
calculate/încasate la bugetul public naţional din impozite şi taxe şi cuprind următoarele grupuri de conturi:
111 „Impozite pe venit”
113 „Impozite pe bunurile imobiliare”
114 „Impozite şi taxe pe mărfuri şi servicii”
115 „Taxa asupra comerţului exterior şi operaţiunilor externe”.
Grupa de conturi 111„Impozite pe venit” reprezintă suma tuturor veniturilor încasate pe parcursul perioadei
de gestiune din impozitul pe venit. În creditul acestor conturi se reflectă veniturile calculate/încasate din
impozite pe venit, iar în debit – restituirea impozitului pe venit şi trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor
acumulate la rezultatul executării bugetului.
Grupa de conturi 113 „Impozite pe proprietate” reprezintă suma tuturor veniturilor încasate pe parcursul
perioadei de gestiune din impozite pe proprietate.
În creditul acestor conturi se reflectă veniturile calculate/încasate din impozite pe proprietate, iar în debit –
restituirea impozitului pe proprietate şi trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la urma executării
bugetului.
Grupa de conturi 114 „Impozite şi taxe pe mărfuri şi servicii” reprezintă suma tuturor veniturilor
calculate/încasate pe parcursul perioadei de gestiune din impozite şi taxe pe mărfuri şi servicii.
În creditul acestor conturi se reflectă veniturile calculate/încasate din impozite şi taxe pe mărfuri şi servicii,
iar în debit – restituirea impozitului şi taxelor pe mărfuri şi servicii şi trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor
acumulate la rezultatul executării bugetului.
Grupa de conturi 115 „Taxe asupra comerţului exterior şi operaţiunilor externe” reprezintă suma tuturor
veniturilor calculate/încasate pe parcursul perioadei de gestiune din taxe asupra comerţului exterior şi
operaţiunilor externe.
În creditul acestor conturi se reflectă veniturile calculate/încasate din taxe asupra comerţului exterior şi
operaţiunilor externe, iar în debit – restituirea taxei asupra comerţului exterior şi operaţiunilor externe şi
trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultatul executării bugetului.
Conturile din subclasa 12 „Contribuţii şi prime de asigurări obligatorii” sînt destinate generalizării
informaţiei privind veniturile acumulate la bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării
obligatorii de asistenţă medicală şi cuprind următoarele grupuri de conturi:
121 „Contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii”
122 „Prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală”.
Grupa de conturi 121 „Contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii” reprezintă suma tuturor
veniturilor încasate pe parcursul perioadei de gestiune din contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii.
În creditul acestor conturi se reflectă veniturile calculate/încasate din contribuţii de asigurări sociale de stat
obligatorii, iar în debit – restituirea contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii şi trecerea la sfîrşitul
anului a veniturilor acumulate la rezultatul executării de casă.
Grupa de conturi 122 „Prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală” cuprinde următoarele conturi:
1221 „Prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de contribuţie procentuală la salariu şi
la alte recompense, achitate de angajatori şi angajaţi”
1222 „Prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, achitate de persoane fizice cu
reşedinţa sau domiciliul în Republica Moldova”.
27. Descrieți grupele de conturi și modul de contabilizare a veniturilor bugetare din granturi primite
și a altor venituri bugetare
Conturile din subclasa 13 „Granturi primite” sînt destinate generalizării informaţiei privind granturile
primite de la guvernele altor state şi organizaţiile internaţionale şi cuprind următoarele grupuri de conturi:
131 „Granturi primite de la guvernele altor state”
132 „Granturi primite de la organizaţiile internaţionale”.
Grupa de conturi 131 „Granturi primite de la guvernele altor state” reprezintă granturile primite de la
guvernele altor state.
În creditul acestor conturi se reflectă granturi primite da la guvernele altor state, iar în debit – trecerea la
sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultatul executării bugetului.
Grupa de conturi 132 „Granturi primite de la organizaţiile internaţionale” reprezintă granturile primite de
la organizaţiile internaţionale.
În creditul acestor conturi se reflectă granturi primite de la organizaţiile internaţionale, iar în debit – trecerea
la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultatul executării bugetului.
Conturile din subclasa 14 „Alte venituri” sînt destinate generalizării informaţiei privind alte încasări şi
venituri, nereflectate în subclasele precedente şi cuprind următoarele grupuri de conturi:
141 „Venituri din proprietate”
142 „Venituri din vînzarea mărfurilor şi serviciilor”
143 „Amenzi şi sancţiuni”
144 „Donaţii voluntare”
145 „Alte venituri şi venituri neidentificate”
149 „Alte venituri şi finanţări”.
Grupa de conturi 141 „Venituri din proprietate” reprezintă suma tuturor veniturilor încasate pe parcursul
perioadei de gestiune din venituri din proprietate.
În creditul acestor conturi se reflectă veniturile încasate din proprietate, iar în debit – restituirea veniturilor din
proprietate şi trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultatul executării bugetului.
Grupa de conturi 142 „Venituri din vînzarea mărfurilor şi serviciilor” reprezintă suma tuturor veniturilor
încasate pe parcursul perioadei de gestiune din venituri din vînzarea mărfurilor şi serviciilor.
În creditul acestor conturi se reflectă veniturile din venituri din vînzarea mărfurilor şi serviciilor, iar în debit –
trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultate.
Evidenţa operaţiilor de calculare a veniturilor se ţine în borderoul cumulativ privind calcularea veniturilor
aferente mijloacelor colectate f. nr.NC-3 (nota de contabilitate nr.3).
Grupa de conturi 143 „Amenzi şi sancţiuni” reprezintă suma tuturor veniturilor încasate pe parcursul perioadei
de gestiune din amenzi şi sancţiuni.
În creditul acestor conturi se reflectă veniturile din amenzi şi sancţiuni, iar în debit – restituirea amenzilor şi
sancţiuni şi trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultate.
Grupa de conturi 144 „Donaţii voluntare” reprezintă suma tuturor veniturilor încasate/obţinute din donaţii
voluntare şi ajutoare umanitare din afara sistemului bugetar.
În creditul acestor conturi se reflectă veniturile din donaţii voluntare şi ajutoare umanitare, iar în debit – trecerea
la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate din donaţii voluntare şi ajutoare umanitare la rezultatul financiar.
Grupa de conturi 145 „Alte venituri şi venituri neidentificate” reprezintă suma tuturor veniturilor încasate pe
parcursul perioadei de gestiune din alte venituri şi venituri neidentificate.
În creditul acestor conturi se reflectă veniturile din alte venituri şi venituri neidentificate, iar în debit – restituirea
altor venituri şi a veniturilor neidentificate, precum şi trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la
rezultate.
Veniturile cu destinaţie specială, instituite prin acte legislative cu caracter special (fondurile speciale), se
direcţionează integral către programele corespunzătoare de cheltuieli.   
Veniturile aferente proiectelor finanţate din surse externe se administrează în conformitate cu prevederile
acordurilor respective, în limitele alocaţiilor bugetare aprobate.
Mijloacele băneşti provenite din proiecte neutilizate pînă la data încheierii anului bugetar sînt accesibile
pentru utilizare în aceleaşi scopuri în anul bugetar următor doar dacă acestea sînt prevăzute în bugetele
corespunzătoare. La sfîrşitul anului aceste conturi se închid prin trecerea soldurilor finale la contul 711000
„Rezultatul executării de casă a bugetelor din anul curent” sau 721000 „Rezultatul financiar al instituţiei
bugetare din anul curent”, întocmind formule contabile respective.
Astfel conturile de venituri nu au solduri la începutul și la finele anului de gestiune. Rulajele conturilor de
venituri se înregistrează în Raportul privind veniturile si cheltuielile, formularul FD – 42.
La întocmirea rapoartelor trimestriale rezultatele se determină prin calcul matematic, fără întocmirea
formulelor contabile de închidere a conturilor de venituri.
28. Descrieți grupele de conturi și modul de contabilizare a altor venituri și finanțări ale instituțiilor
bugetare
Veniturile colectate de autorităţile/instituţiile bugetare se constituie din:
a) venituri de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată;
b) chiria sau darea în arendă a patrimoniului public;
c) donaţii, sponsorizări şi alte mijloace băneşti intrate legal în posesia autorităţilor/instituţiilor bugetare.
Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor contra plată efectuate şi/sau prestate de către autorităţile/instituţiile
bugetare şi mărimea tarifelor la servicii se stabilesc de către Guvern sau, după caz,
de către autorităţile administraţiei publice locale, în funcţie de bugetul de la care se finanţează
autoritatea/instituţia bugetară.
Veniturile colectate de către autorităţile/instituţiile bugetare se utilizează, alături de veniturile generale şi
sursele de finanţare, pe măsura încasării lor pentru finanţarea cheltuielilor aprobate în bugetele acestora, fără
a fi condiţionate pentru anumite cheltuieli.
Dacă pe parcursul anului bugetar autorităţile/instituţiile bugetare colectează venituri peste
volumul aprobat, veniturile ce depăşesc volumul aprobat se utilizează pentru finanţarea
cheltuielilor în volumul aprobat.
Dacă pe parcursul anului bugetar autorităţile/instituţiile bugetare colectează venituri în volum
mai mic decît cel aprobat, acestea vor efectua cheltuieli în volum diminuat cu suma respectivă a
veniturilor neîncasate.
Sumele provenite din vînzarea activelor fixe sau a materialelor rezultate în urma demontării şi dezmembrării
acestora, precum şi din vînzarea activelor circulante, care aparţin autorităţilor/instituţiilor bugetare, se
încasează la bugetul de la care acestea se finanţează. Modul de comercializare a activelor fixe şi a altor
bunuri materiale ale autorităţilor/instituţiilor bugetare este stabilitde Guvern.
29. Definiți și clasificați cheltuielile bugetare, descrieți modul de recunoaștere, de evaluare a
cheltuielilor bugetare
Conform Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr. 181 din 25,072014
cheltuielile bugetare reprezintă totalitatea plăţilor aprobate în buget/efectuate de la buget, cu excepţia celor
aferente operaţiunilor cu activele financiare şi cu datoriile bugetului.
CheltuielileBugetului public național se clasifică în:
 21 „Cheltuieli de personal”
 22 „Bunuri şi servicii”
  23 „Cheltuieli privind deprecierea activelor”
 24 „Dobînzi”
 25 „Subsidii
 26 „Granturi acordate”
 27 „Prestaţii sociale”
 28 „Alte cheltuieli”
 29 “Transferuri acordate în cadrul bugetului public naţional”
Recunoașterea și evaluarea cheltuielilor bugetare se efectuiază în baza documentelor ce
justifică/confirma efectuarea acestora (facturi, facturi de expediție, foi de parcurs, tabele de pontaj, ordine,
dispoziții, calcule și liste de plată a salariilor, burselor, prestațiilor sociale, contracte de achiziție și procese
verbale de confirmare a executării lucrărilor și serviciilor primite, borderouri de consum, procese verbale de
casare și sau consum a bunurilor materiale, etc.) după cum urmează:
Nota: Trezoreria de Stat şi trezoreriile teritoriale ale Ministerului Finanţelor asigură evidenţa
contabilă a executării de casă a mijloacelor bugetului public naţional. Cheltuielile bugetare sunt
reflectate în evidenţa contabilă la momentul efectuării plăţilor din conturi curente.
Contabilitatea Direcţiei finanţe ţine evidenţa contabilă a operaţiunilor privind executarea
bugetului aprobat pentru întreţinerea aparatului direcţiei conform metodei de angajamente,
precum şi evidenţa contabilă a executării bugetului local de nivelul II conform metodei de
casă.
Contabilitatea Institțiilor publice ţin evidenţa contabilă a operaţiunilor privind executarea
bugetului aprobat pentru executarea funcțiilor stabilite conform metodei de angajamente.
Contabilitatea sintetică și analitică a cheltuielilor este înregistrată în conturile din Clasa 2 „Cheltuieli” cu
subclasele 21-29, sus menționate. Conturile de cheltuieli sunt conturi de activ și sunt destinate generalizării
informaţiei privind cheltuielile executării bugetelor de toate nivelurile. În debitul acestor conturi se ţine
evidenţa calculului cheltuielilor cu total cumulativ pentru perioada de gestiune (anul financiar), iar în credit
– trecerea la sfîrşitul anului a cheltuielilor la rezultatul financiar.
30. Descrieți modul de contabilizare a cheltuielilor de personal
Conturile din subclasa 21 „Cheltuieli de personal” sunt destinate generalizării informaţiei privind
cheltuielile aferente decontărilor cu personalul, şi anume remunerarea muncii angajaţilor (salariul de bază,
sporuri la salariu, premii, ajutor material) şi alte drepturi salariale ale angajaţilor (compensaţii pentru
alimentaţie, compensaţii pentru transport, ş.a.), precum şi contribuţiile şi primele de asigurări obligatorii.
Calculul salariilor şi indemnizaţiilor se face o dată pe lună şi este reflectat în evidenţă în ultima zi a lunii.
Documentarea și modul de calcul a salariilor vezi tema 4 ”Datorii”
Subclasa 21 „Cheltuieli de personal” cuprinde următoarele grupe de conturi:
211 „Remunerarea muncii”
212 „Contribuţii şi prime de asigurări obligatorii”
Sumele salariilor calculate se înregistrează în debitul conturilor din gr. de conturi 211 şi în creditul
subconturilor contului 5194 după cu urmează:
Calculat salariul de bază 211110 519410
Calculat sporuri şi suplimente la salariul de bază 211120 519410
Calculat ajutor material 211130 519410
Calculat premieri 211140 519410
Calculat alte plăţi salariale 211190 519410
Calculat alte plăţi salariale incluse în alte cheltuieli/
519410
reparatii curente/ 222500
   Sau în costul produselor fabricate 341100 19410  
Contribuţii şi prime de asigurări obligatorii, total,
inclusiv:    
Calculat contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii 212100 519120

31. Descrieți modul de contabilizare a cheltuielilor bugetare privind utilizarea bunurilor și

serviciilor; cheltuielilor privind deprecierea activelor
Conturile din subclasa 22 „Bunuri şi servicii” sunt destinate generalizării informaţiei privind cheltuielile
pentru bunurile și serviciile necesare desfășurării activității instituțiilor bugetare.
Subclasa respectivă cuprinde următoarele grupe de conturi:
221 „Bunuri-cheltuieli privind utilizarea stocurilor”
222 „Servicii”.
Grupa de conturi 221 „Bunuri-cheltuieli privind utilizarea stocurilor”
Grupa de conturi 221 „Bunuri-cheltuieli privind utilizarea stocurilor” cuprinde contul 2211
„Cheltuieli privind consumul materialelor” care este destinat generalizării informaţiei privind cheltuielile
aferente consumului de materiale.
În debitul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor aferente consumului de materiale pentru necesităţi
proprii, iar în credit – trecerea la sfîrşitul anului a cheltuielilor la rezultatul financiar.
Grupa de conturi 222 „Servicii” reprezintă prestarea anumitor lucrări sau producerea anumitor
rezultate tangibile (bunuri) sau intangibile (lucrări) în baza unui contract sau acord de prestare a serviciilor
Conturile din subclasa 23 „Cheltuieli privind deprecierea activelor” sunt destinate generalizării
informaţiei privind cheltuielile aferente uzurii mijloacelor fixe şi amortizării activelor nemateriale pe
parcursul duratei de funcţionare utile a acestora, în corespondențăcu Creditul conturilor 391000 „Uzura
Mijloacelor fixe” și 392000„Amortizarea activelor nemateriale”
Subclasa respectivă cuprinde următoarele grupe de conturi :
231 „Cheltuieli privind uzura mijloacelor fixe”
232 „Amortizarea activelor nemateriale”
Instituțiile bugetare la calcularea amortizării activele nemateriale vor aplica metoda liniară. Amortizarea se
înregistrează anual, pentru lunile anului de gestiune următoare lunii procurării sau construirii acestora, în
corespundere cu normele stabilite
Clasificarea activelor nemateriale, precum şi duratele lor de funcţionare utilă, determinate în baza datelor
Catalogului mijloacelor fixe şi activelor nemateriale şi corectate în dependenţă de regimurile şi condiţiile de
exploatare, sînt destinate utilizării de către instituțiile bugetare în calitate de date iniţiale pentru calculul
amortizării activelor nemateriale.
Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similar, achiziționate sau dobîndite
pe alte căi se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către instituțiile bugetare care le dețin.
Înregistrările de reprezentanții teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive,
lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi nu se amortizează.
În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile a activelor nemateriale scoase din
funcțiune, valoarea rămasă neamortizată se include în cheltuielile instituției bugetare, integral, la momentul
scoaterii din funcțiune.
La sfîrşitul anului aceste conturi se închid prin trecerea soldurilor finale la contul 711000 „Rezultatul
executării de casă a bugetelor din anul curent” sau 721000 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare din
anul curent”, întocmind formule contabile respective.
Astfel conturile de cheltuieli nu au solduri la începutul și la finele anului de gestiune. Rulajele conturilor de
cheltuieli i se înregistrează în Raportul privind veniturile si cheltuielile, formularul FD – 42. La întocmirea
rapoartelor trimestriale rezultatele se determină prin calcul matematic, fără întocmirea formulelor contabile
de închidere a conturilor de cheltuieli.

32. Descrieți modul de contabilizare a altor cheltuieli ale instituțiilor bugetare

Conturile din subclasa 24 „Dobînzi” sînt destinate generalizării informaţiei privind cheltuielile pentru
achitarea dobînzilor la împrumuturi şi valorile mobiliare de stat.
Subclasa respectivă cuprinde următoarele grupe de conturi:
241 „Dobînzi achitate la datoria externă”
242 „Dobînzi achitate la datoria internă „
243 „Dobînzi la împrumuturile altor nivele ale sistemului bugetar”.
Conturile din subclasa 25 „Subsidii” sînt destinate generalizării informaţiei privind cheltuielile pentru plata
subsidiilor întreprinderilor de stat, municipale, private şi organizaţiilor obşteşti.
Subclasa respectivă cuprinde următoarele grupe de conturi:
251 „Subsidii acordate întreprinderilor de stat şi municipale”
252 „Subsidii acordate întreprinderilor private”
253 „Subsidii acordate organizaţiilor obşteşti”
254 „Subsidii acordate autorităţilor/instituţiilor publice la autogestiune”
Conturile din subclasa 26 „Granturi acordate” sînt destinate generalizării informaţiei privind transferurile
nerambursabile de la un nivel al administraţiei publice la altul, către organizaţii internaţionale sau către
guvernele altor state, precum şi din contul proiectelor finanţate din surse externe.
Subclasa respectivă cuprinde următoarele grupe de conturi:
261 „Granturi acordate Guvernelor altor state”
262 „Granturi acordate organizaţiilor internaţionale”
263 „Granturi acordate din contul proiectelor finanţate din surse externe”
Conturile din subclasa 27 „Prestaţii sociale” sînt destinate generalizării informaţiei privind cheltuielile
pentru prestaţii sociale efectuate, cu scopul de a proteja populaţia în întregime şi unele categorii ale
populaţiei de anumite riscuri sociale.
Subclasa respectivă cuprinde următoarele grupe de conturi:
271 „Prestaţii de asigurări sociale”
272 „Prestaţii de asistenţă socială”
273 „Prestaţii sociale ale angajatorilor”.
Conturile din subclasa 28 „Alte cheltuieli” sînt destinate generalizării informaţiei privind cheltuielile care
nu au fost reflectate în subclasele 21-27.
Subclasa respectivă cuprinde următoarele grupe de conturi:
281 „Alte cheltuieli curente”
282 „Alte cheltuieli capitale”
289 „Alte cheltuieli ale autorităţilor/instituţiilor bugetare”.
Conturile din subclasa 29 „Transferuri acordate în cadrul bugetului public naţional” sînt destinate
generalizării informaţiei privind decontările între bugete.
Subclasa respectivă cuprinde următoarele grupe de conturi :
291 „Transferuri acordate între bugetul de stat şi bugetele locale”
292 „Transferuri acordate în cadrul Bugetului Consolidat Central”
293 „Transferuri acordate între bugetele locale in cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale”
294 „Transferuri acordate între bugetele locale a diferitor unităţi administrativ-teritoriale”.

33. Enumerați și descrieți cerințele calitative față de informațiile prezentate în rapoartele financiare
Conform art.72 din legea 181 Rapoartele periodice privind executarea  bugetelor
    (1)  Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în
Medicină întocmesc şi publică lunar rapoarte privind executarea bugetelor pe care le administrează.
    (2)  Autorităţile executive locale întocmesc şi publică rapoarte privind executarea bugetelor locale, în
conformitate cu periodicitatea şi cerinţele stabilite de Legea privind finanţele publice locale.
    (3)  Raportul privind executarea bugetului public naţional se întocmeşte şi se publică lunar de către
Ministerul Finanţelor. 
    (4)  Guvernul prezintă Parlamentului raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a
componentelor acestuia în termenul prevăzut de calendarul bugetar.
    (5)  Modul de întocmire şi de prezentare a rapoartelor privind executarea bugetelor componente ale
bugetului public naţional se stabileşte de Ministerul Finanţelor. 
Conform art.74 din legea 181. Rapoartele financiare
    Autorităţile/instituţiile bugetare, inclusiv Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de
Asigurări în Medicină, întocmesc şi prezintă rapoarte financiare în baza Legii contabilităţii şi în
conformitate cu termenele şi cerinţele stabilite de Ministerul Finanţelor.
Raport financiar este o reprezentare structurată a situaţiilor financiare, create în rezultatul gestionării
resurselor încredinţate conducerii unei autorităţi/ instituţii bugetare. Ele au drept scop prezentarea
informaţiilor utile în luarea deciziilor economice pentru o gamă largă de utilizatori cum ar fi: autoritățile
statului, creditorii, clienţii, salariaţii, autorităţile publice şi publicul. Pentru realizarea acestui scop situaţiile
financiare oferă informaţii despre: active; datorii; rezultate; venituri şi cheltuieli şi fluxuri de numerar.
Informaţia din rapoartele financiare trebuie să corespundă următoarelor caracteristici calitative:
a) inteligibilitatea, ce presupune că informaţiile trebuie să fie prezentate pe înţelesul utilizatorilor;
b) relevanţa, ce prevede că informaţiile pot fi utilizate pentru evaluarea evenimentelor trecute,
prezente şi viitoare;
 c) credibilitatea, ce ar însemna că informaţiile sînt credibile, adică reprezintă situaţia fidelă a
tranzacţiilor şi evenimentelor, prudenţa la evaluarea activelor, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor, şi
completitudinea informaţiilor din situaţiile financiare;
d) comparabilitatea, ce presupune că informaţiile diferitor autorităţi/ instituţii bugetare sau
informaţiile pentru perioade diferite din cadrul aceleaşi autorităţi/ instituţii bugetare pot fi comparate.
34. Descrieți consecutivitatea efectuării lucrărilor premergătoare de întocmire a rapoartelor
financiare
Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare cuprind următoarele etape:
1) efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situaţiilor financiare cum ar fi: inventarierea generală
a elementelor contabile și înregistrarea rezultatelor inventarierii în contabilitate, decontarea cheltuielilor şi
veniturilor anticipate aferente perioadei de gestiune, întocmirea formulelor contabile de corectare,
determinarea şi reflectarea diferenţelor de curs valutar, etc.;
2) completarea formularelor situaţiilor financiare;
3) întocmirea notelor explicative la situaţiile financiare;
4) aprobarea, semnarea şi prezentarea situaţiilor financiare;
5) reformarea bilanţului.
Inventarierea generală a activelor şi pasivelor
În complexul general al lucrărilor de pregătire aferente întocmirii rapoartelor financiare o mare
importanţă are inventarierea activelor şi pasivelor instituţiei. Inventarierea integrală se efectuează o dată pe an
şi în alte cazuri necesare. Inventarierea activelor nefinanciare, activelor financiare se efectuează pe locuri de
aflare şi pe gestionari, la care se păstrează bunurile. Inventarierea decontărilor cu debitorii şi creditorii
constă în verificarea situaţiei decontărilor conform documentelor. Rezultatele verificării se înregistrează în
acte.
Modul de efectuare a inventarierii este stabilit în Regulamentul cu privire la inventariere aprobat prin
Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 60 din 20.05.2012.
În cazul inventarierii activelor şi datoriilor trebuie luate în considerare următoarele aspecte principale:
 plusurile constatate cu ocazia inventarierii se evaluează:
- mijloacele fixe, stocurile şi alte active curente – la valoarea justă la data constatării,
- creanţele, datoriile, mijloacele şi documentele băneşti – la valoarea nominală;
 lipsurile şi pierderile din deteriorarea bunurilor se evaluează:
- mijloacele fixe – la valoarea rămasă (contabilă) la momentul constatării acestora;
- stocurile şi alte active curente – la valoarea de bilanț (cost efectiv, valoare de intrare,
valoarea realizabilă netă);
- bunurile deteriorate parţial – la suma pierderilor efective stabilite de comisia de
inventariere sau experţi independenţi;
 se permite compensarea reciprocă a plusurilor cu lipsuri pentru aceeaşi perioadă de gestiune, acelaşi
gestionar, aceeaşi subdiviziune şi la aceeaşi denumire, şi în cazul cînd se transmit bunuri de la un
gestionar la altul fără întocmirea documentelor primare. Pentru efectuarea compensărilor reciproce
pentru cantităţi egale între plusuri şi lipsuri, persoanele responsabile prezintă comisiei de inventariere
explicaţii detaliate privind cauzele resortului bunurilor. Comisia de inventariere prezintă propuneri
privind posibilitatea efectuării compensării reciproce. Decizia definitivă o ia conducătorul entităţii în
baza propunerilor prezentate de către comisie;
 rezultatele inventarierii se contabilizează în următorul mod:
- pierderile aferente lipsurilor de mijloace fixe şi circulante se înregistrează în contul 289900. prin
formula contabilă: Dt 289900; Ct 331290,332290,333290, etc.,
- plusurile de active şi suma prejudiciului material cauzat entităţii – în contul 149900 și 419520.

35. Explicați care sunt particularitățile închiderii exercițiului financiar bugetar și de înregistrare a
rezultatelor executării bugetului
În conturile din Clasa 7 „Rezultate” se reflectă rezultatele executării de casă a bugetelor şi rezultatele
activităţii instituţiilor bugetare.
Clasa 7 „Rezultate” cuprinde următoarele subclase:
71 „Rezultatul executării de casă a bugetelor ”
72 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare”
Subclasa 71 „Rezultatul executării de casă a bugetelor” cuprinde următoarele grupe de conturi:
711 „Rezultatul executării de casă a bugetelor din anul curent”
712 „Rezultatul executării de casă a bugetelor din anii precedenţi”
713 „Corectarea rezultatelor anilor precedenţi ale executării de casă a bugetelor”
714 „Rezultatul executării de casă a mijloacelor temporar intrate în posesia instituțiilor din anul curent”
715 „Rezultatul executării de casă a mijloacelor temporar intrate în posesia instituțiilor din anii precedenți”
Subclasa 72 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare” cuprinde următoarele grupe de conturi:
721 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare din anul curent”
722 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare din anii precedenţi”
723 „Corectarea rezultatelor anilor precedenţi ale instituţiilor bugetare”
Încheierea exerciţiului financiar, după încheierea anului calendaristic, declanşează procedura de raportare cu
privire la modul de executare a bugetului. Documentul de raportare este contul general anual de execuţie
bugetară (CGAEB). CGAEB este un document de sinteză, elaborat simetric în raport cu bugetul. Bugetul
prezintă venituri şi cheltuieli preconizate, contul prezintă venituri şi cheltuieli efectiv realizate.
Bugetul se prezintă ca un act de previziune administrativă şi, în acelaş timp, este un tablou comparativ al
veniturilor şi cheltuielilor publice aferente perioadei la care se referă. Astfel, bugetul trebuie să reflecte cît
mai real posibil resursele ce pot fi mobilizate şi destinaţia acestora, să permită compararea la finele
exerciţiului bugetar a veniturilor încasate şi a cheltuielilor efectuate şi să ofere posibilitatea analizării
veniturilor pe surse de provenienţă şi a cheltuielilor pe destinaţii. Aceste cerinţe sunt specifice principiilor
bugetare – anualitatea bugetului, unitatea bugetară, neafectarea veniturilor bugetare, universalitatea şi
specializarea bugetului, echilibrul bugetar, publicitatea bugetului.
Execuţia bugetului de stat presupune înregistrarea contabilă a veniturilor şi cheltuielilor, precum şi a
încasărilor şi plăţilor aferente acestora.
Aceste înregistrări sunt concretizate în dările de seamă contabile trimestriale şi pentru întregul exerciţiu
bugetar anual, pe care ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să le întocmească şi să le
depună la Ministerul Finanţelor.
Contul general anual de execuţie bugetară reflectă totalitatea operaţiunilor privind încasarea veniturilor şi
efectuarea cheltuielilor bugetului de stat.
36. Descrieți care sunt operațiunile contabile referitoare la corectarea erorilor contabile, precum și
la corectarea rezultatelor anilor precedenți ale instituțiilor bugetare
Corectarea înregistrărilor contabile eronate şi depistate în perioada de gestiune poate fi efectuată prin unul
din următoarele procedee:
- prin stornare;
- prin întocmirea înregistrărilor contabile suplimentare.
Înregistrarea contabilă de stornare se utilizează pentru perioada de raportare curentă în cazul cînd formula
contabilă a fost întocmită greşit sau suma înregistrată în conturi este mai mare decît suma înscrisă în
documentul primar.
Înregistrarea contabilă suplimentară se utilizează pentru perioada de raportare curentă în cazul cînd
operaţiunile nu au fost contabilizate sau suma înregistrată în conturi este mai mică decît cea înscrisă în
documentul primar.
Erorile constatate după prezentarea rapoartelor financiare se corectează în perioada în care acestea sunt
constatate.
Corectarea înregistrărilor contabile întocmite eronat aferente anilor precedenţi şi depistate în perioada de
gestiune curentă se efectuează prin intermediul conturilor 713 „Corectarea rezultatelor anilor precedenţi ale
executării de casă a bugetelor” și 723 "Corectarea rezultatelor anilor precedenţi ale instituțiilor bugetare".
Dacă la primirea raportului financiar a autorității/instituției bugetare, Ministerul Finanțelor/direcția finanțe a
depistat greșeli, atunci aceste corectări se introduc în raportul financiar, prin efectuarea unei înregistrări
contabile de rectificare. După aprobarea raportului financiar, corectarea greșelilor depistate urmează să se
efectueze în anul curent prin întocmirea notelor de contabilitate suplimentare.
37. Descrieți componența și modul de întocmire, aprobare, semnare și prezentare a rapoartelor
financiare ale Instituțiilor publice
Conform pct.4.2 din PC și NM atorităţile/ instituţiile bugetare întocmesc şi prezintă rapoarte financiare în
baza Legii contabilităţii şi în conformitate cu termenele şi cerinţele stabilite de către Ministerul Finanţelor.
 Instituţiile bugetare întocmesc şi prezintă următoarele rapoarte financiare:
Componența și conținutul de bază ale rapoartelor financiare și informațiilor
prezentate de către autoritățile/instituțiile bugetare
Rapoarte financiare Descierea generală periodicita
tea
1. Bilanțul contabil Bilanțul contabil este un document contabil de sinteză în Trimestrial,
(Forma FD-041) care se prezintă poziția financiară a autorității/instituției Anual La
bugetare, elementele de activ, pasiv, creanțe, datorii şi momentul
valoarea activelor acesteia la sfârșitul perioadei de lichidării
raportare, precum şi în alte situații prevăzute de legislație sau
comasării
2. Raportul privind Raportul privind veniturile şi cheltuielile prezintă trimestrial,
veniturile şi situația veniturilor şi cheltuielilor respectiv după sursa anual
cheltuielile (Forma sau destinația lor, indiferent de faptul, dacă veniturile au
FD-042) fost încasate sau cheltuielile au fost efectuate şi
rezultatul perioadei de raportare
3. Raport privind Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti conține trimestrial,
fluxul mijloacelor informaţia privind mijloacele bănești şi circulația acestora anual
băneşti (Forma FD- pe genuri de activitate, şi anume: operațională,
043) investițională, financiară
4. Raport privind Raportul financiar privind executarea bugetului include trimestrial,
executarea informaţia privind bugetul aprobat/precizat, executarea anual
bugetului (Forma veniturilor şi cheltuielilor de casă şi efective, activele
FD-044)* nefinanciare şi financiare, datoriile bugetare și soldurile
mijloacelor bănești, total creanţe şi datorii, inclusiv
creanţe cu termen expirat şi datorii cu termen de achitare
expirat.
*Conform OMF 199/2018 formularul raportului FD-44, este nou și este unul generalizator la
nivel de 3 și 6 cifre.
5. Raportul narativ Raportul narativ reprezintă o descriere narativă, ce trimestrial,
privind executarea reflectă informația privind executarea bugetelor anual
bugetelor autorităţilor/instituţiilor bugetare, factorii ce au
autorităţilor/instituţ influenţat la executarea bugetelor, precum şi dezvăluie
iilor bugetare  detaliat informația din rapoartele financiare.*
* Se întocmește conform structurii următoare:
    • Descrierea generală a executării bugetelor autorităților/instituțiilor bugetare
    • Descrierea informației cu privire la executarea subvențiilor acordate din buget nemijlocit de către
beneficiarii acestora
    • Descrierea informației din bilanţul contabil
    • Descrierea creanțelor şi datoriilor, formate în autoritățile/instituțiile bugetare
    • Descrierea informației supuse consolidării
    • Descrierea performanței pe programe/subprograme şi pe contingente
    • Informaţie adițională
6. Informație Informația cuprinde indicatori cu privire la valoarea de trimestrial,
privind circulaţia procurare și/sau corectată (inițială), uzura și amortizarea anual
mijloacelor fixe, acumulată și valoarea rămasă (de bilanț) a mijloacelor
uzura mijloacelor fixe, activelor nemateriale și a investițiilor capitale în
fixe şi amortizarea curs de execuție la începutul și finele perioadei de
activelor gestiune, precum și majorarea, micșorarea valorii
nemateriale (Forma acestora, clasificată pe criteriul motivelor de majorare
FD-045)* și/sau micșorare, uzura și amortizarea calculată și sau
corectată pe parcursul perioadei de gestiune
Ministerul Finanțelor poate elabora şi solicita în caz de necesitate rapoarte suplimentare şi note explicative
cu informații ce nu sunt incluse în rapoartele de bază.
Trezoreria de Stat şi trezoreriile teritoriale ale Ministerului Finanţelor întocmesc şi prezintă următoarele
rapoarte financiare:
Bilanţul contabil,
Raportul privind veniturile şi cheltuielile,
Raport privind fluxul mijloacelor băneşti,
Raport financiar privind executarea bugetului.
Rapoartele financiare trebuie să reflecte obiectiv situaţia patrimonială şi financiară, fluxul mijloacelor băneşti şi al
capitalului propriu al entităţii.
1. Aspecte practice cu privire la modul de întocmire Rapoartelor financiare:
1. Bilanţului contabil forma FD-041 și interconexiunea cu conturile contabile;
Bilanțul contabil reprezintă o metodă de reflectare în expresie valorică a patrimoniului Instituției publice
privit prin prisma modului de repartizare și utilizare, și a surselor de formare la o anumită peioadă de gestiune.
STRUCTURA NOULUI BILANȚ CONTABIL VA FI URMĂTORUL:

ACTIV PASIV
3. ACTIVE NEFINANCIARE
5. DATORII
6. MIJLOACE TRANSMISE ŞI PRIMITE ÎNTRE
4. ACTIVE FINANCIARE CONTURI
7. REZULTATE
BILANȚ/Activ BILANȚ/Pasiv
Bilanţul prezintă poziţia financiară a entităţii şi include informaţii aferente soldurilor privind activele,
datoriile instituției, și rezultatele executării bugetului. Acesta se întocmeşte conform formularului tipizat nr.
FD-041.
La întocmirea bilanţului trebuie respectate următoarele reguli de bază:
 nu se admite compensarea reciprocă între elementele de activ şi pasiv. Pentru respectarea acestei reg
uli este necesar să se deconteze soldurile creditoare ale conturilor de activ şi soldurile debitoare ale c
onturilor de pasiv care au fost aplicate în cursul perioadei de gestiune pentru evidenţa decontărilor cu
cu bugetul public naţional, cu clienții și furnizrii, cu personalul privind remunerarea muncii, cu titula
rii de avans, cu bursierii, etc.
 creanţele, mijloacele bănești şi datoriile în valută străină se recalculează şi se reflectă în bilanţ
conform cursului oficial al leului moldovenesc la data raportării. Diferenţele de curs valutar
favorabile şi nefavorabile se înregistrează ca active financiare la conturile 421000„Diferența de curs
pozitivă” și 422000„Diferența de curs negativă”
În conturile din Clasa 7 „Rezultate” se reflectă rezultatele executării de casă a bugetelor şi rezultatele
activităţii instituţiilor bugetare.
Clasa 7 „Rezultate” cuprinde următoarele subclase:
71 „Rezultatul executării de casă a bugetelor ”
72 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare”
Subclasa 71 „Rezultatul executării de casă a bugetelor” se referă la Trezorerii și alte instituții, care
țin contabilitatea conform principiului contabilității de casă.
Subclasa 72 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare” cuprinde următoarele grupe de conturi:
721 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare din anul curent”
722 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare din anii precedenţi”
723 „Corectarea rezultatelor anilor precedenţi ale instituţiilor bugetare”
38. Organizarea auditului intern în cadrul entităților publice
Sfera de cuprindere a auditului intern se refera la: activitatile financiare sau cu implicatii financiare
desfasurate de entitatea publica din momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de
catre beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa; constituirea veniturilor publice,
respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea
acestora;administrarea patrimoniului public, precum si vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de
bunuri din domeniul public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;sistemele de
management financiar si control, inclusiv contabilitatea si sistemele informatice aferente.
 Auditul intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o entitate publica, inclusiv asupra
activitatilor entitatilor subordonate cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice, precum si
administrarea patrimoniului public.
Astfel, se auditeaza cel putin o data la trei ani, fara a se limita la acestea, urmatoarele:angajamentele
legale si bugetare din care deriva direct sau indirect obligatii de plata, inclusiv din fondurile
comunitare;platile asumate prin angajamente bugetare si legale, inclusiv din fondurile comunitare;vanzarea,
gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unitatilor
administrativ-teritoriale;concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al
unitatilor administrativ-teritoriale;alocarea creditelor bugetare;sistemul contabil si fiabilitatea
acestuia;sistemul de luare a deciziilor si sistemele informatice;sistemele de conducere si control, precum si
riscurile;constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare si stabilire a titlurilor de creanta,
precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora.
 „audit intern – activitate independentă și obiectivă de asigurare și consiliere, destinată să adauge valoare şi
să îmbunătăţească activitatea unei entități publice. Auditul intern ajută entitatea publică în îndeplinirea
obiectivelor sale printr-o abordare sistematică şi metodică, evaluînd şi îmbunătăţind eficacitatea proceselor
de management al riscului, control și guvernanță;”
L E G E privind controlul financiar public intern nr. 229 din 23.09.2010
Articolul 17. Scopul şi obiectul auditului intern
(1) Scopul auditului intern este acordarea consultanţei şi asigurarea obiectivă privind eficacitatea sistemului
de management financiar şi control, oferind recomandări pentru perfecţionarea acestuia şi contribuind la
îmbunătăţirea activităţii entităţii publice.
(2) Obiectul auditului intern cuprinde toate activităţile şi procesele operaţionale ale entităţii publice.
Articolul
Articolul 19. Organizarea auditului intern
(1) Managerul entităţii publice organizează funcţia de audit intern instituind o unitate de audit intern în
structura organizaţională a entităţii publice, dacă aceasta este organ central de specialitate al administraţiei
publice sau autoritate a administraţiei publice locale de nivelul doi sau a municipiului Bălţi.
(2) Entităţile publice care nu cad sub incidenţa alin.(1) au dreptul să-şi creeze unitate de audit intern conform
prevederilor alin.(4), (5) şi (6).
(3) Entităţile publice subordonate autorităţii administraţiei publice centrale sau locale au dreptul să-şi creeze
unitate de audit intern cu acordul organului ierarhic superior, conform prevederilor alin.(4), (5) şi (6).
(4) Unitatea de audit intern se instituie în subordinea directă a managerului entităţii publice şi îi raportează
în mod direct acestuia.
(5) Unitatea de audit intern se creează în limita statelor de personal al entităţii publice.
(6) Managerul entităţii publice informează în scris Ministerul Finanţelor despre crearea în cadrul entităţii
publice a unităţii de audit intern.
(7) Unităţile de audit intern ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale au dreptul să efectueze
auditul intern şi în entităţile publice subordonate.
Articolul 21. Etapele activităţii de audit intern
Organizarea activităţii de audit intern include următoarele etape:
a) planificarea strategică şi anuală;
b) realizarea misiunii de audit intern;
c) raportarea;
d) supravegherea implementării recomandărilor.
39. Descrieți modul de documentare a rezultatelor inventarierii activelor nefinanciare și financiare
În complexul general al lucrărilor de pregătire aferente întocmirii rapoartelor financiare o mare
importanţă are inventarierea activelor şi pasivelor instituţiei. Inventarierea integrală se efectuează o dată pe an
şi în alte cazuri necesare. Inventarierea activelor nefinanciare, activelor financiare se efectuează pe locuri de
aflare şi pe gestionari, la care se păstrează bunurile. Inventarierea decontărilor cu debitorii şi creditorii
constă în verificarea situaţiei decontărilor conform documentelor. Rezultatele verificării se înregistrează în
acte.
Modul de efectuare a inventarierii este stabilit în Regulamentul cu privire la inventariere aprobat prin
Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 60 din 20.05.2012.
În cazul inventarierii activelor şi datoriilor trebuie luate în considerare următoarele aspecte principale:
 Art. 80. Plusurile constatate cu ocazia inventarierii se evaluează:
    1) imobilizările necorporale şi corporale, stocurile şi alte active curente – la valoarea justă la data
constatării;
    2) creanţele, datoriile, mijloacele şi documentele băneşti – la valoarea nominală.
    81. Lipsurile şi pierderile din deteriorarea bunurilor se evaluează:
    1) imobilizările necorporale şi corporale – la valoarea de bilanţ la momentul constatării acestora;
    2) stocurile şi alte active curente – la valoarea de bilanţ (cost efectiv, valoare de intrare, valoarea
realizabilă netă);
    3) bunurile deteriorate parţial – la suma pierderilor efective stabilite de comisia de inventariere sau
experţi independenţi;
    4) creanţele, datoriile, mijloacele şi documentele băneşti – la valoarea nominală.
    82. Se permite compensarea reciprocă a plusurilor cu lipsuri pentru aceeaşi perioadă de gestiune,
acelaşi gestionar, aceeaşi subdiviziune şi la aceeaşi denumire, şi în cazul cînd se transmit bunuri de la un
gestionar la altul fără  întocmirea documentelor primare.
    83. Pentru efectuarea compensărilor reciproce pentru cantităţi egale între plusuri şi lipsuri, persoanele
responsabile prezintă comisiei de inventariere explicaţii detaliate privind cauzele resortului bunurilor.
    84. Comisia de inventariere prezintă propuneri privind posibilitatea efectuării compensării reciproce.
Decizia definitivă o ia conducătorul entităţii în baza propunerilor prezentate.
Sumele lipsurilor şi pierderilor peste limitele normelor perisabilităţii naturale şi pierderile din deteriorarea
bunurilor constatate cu ocazia inventarierii se recuperează de către persoane vinovate în conformitate cu
prevederile Codului muncii.
    În cazul cînd nu sînt stabilite persoanele vinovate, lipsurile care depăşesc normele perisabilităţii
naturale şi/sau pierderile cauzate din deteriorarea bunurilor se trec la cheltuielile perioadei.
87. În contabilitate lipsurile şi pierderile se înregistrează:
    1) imobilizările necorporale şi corporale, activele curente – ca majorare concomitentă a cheltuielilor
curente şi diminuare a imobilizărilor necorporale şi corporale, activelor curente. Recuperarea de către
persoanele vinovate se înregistrează concomitent ca majorare a creanţelor şi veniturilor curente;
    2) bunurile deteriorate parţial - ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi diminuare a valorii
bunurilor, iar valoarea recuperabilă - ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente;
    3) creanţele, mijloacele şi documentele băneşti - ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi
diminuare a creanţelor, mijloacelor şi documentelor băneşti, iar valoarea recuperabilă - ca majorare
concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente;
    4) datoriile – ca majorare concomitentă a activelor şi/sau cheltuielilor curente şi majorare a datoriilor.
 rezultatele inventarierii se contabilizează în următorul mod:
- pierderile aferente lipsurilor de mijloace fixe şi circulante se înregistrează în contul 289900. prin
formula contabilă: Dt 289900; Ct 331290,332290,333290, etc.,
- plusurile de active şi suma prejudiciului material cauzat entităţii – în contul 149900 și 419520.