Geopolitica Statelor Unite ale Americii in perioada Razboiului Rece.

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial ramasesera cinci mari puteri: Statele Unite, Marea
Britanie, Uniunea Sovietica, China si Franta. In realitate, lumea postbelica avea sa fie impartita si
organizata in jurul a doua mari puteri: Uniunea Sovietica si Statele Unite.

Infrangerea Germaniei naziste si a Japoniei insemna disparitia motivului pentru care Marile
Puteri se aliasera. Neincrederea se instala intre invingatori, iar cele doua grupari de state se aflau
fata in fata, avind in frunte Statele Unite ale Americii impreuna cu tarile occidentale si Uniunea
Sovietica care conducea Blocul de Est.

Statele Unite se aflau la apogeul puterii: iesisera dintr-un razboi pe care nu-l purtasera pe
teritoriul lor, cu economia in plin avint. Conduceau afacerile mondiale si controlau Fondul
Monetar International. Isi asigurasera suprematia prin acordurile de la Bretton Woods (1944),
cand toate monedele occidentale se raportau la dolarul american. Aveau in grija Europa de Vest,
unde aveau milioane de soldati, iar detinerea unui arsenal atomic le asigura suprematia militara.
Langa Statele Unite, Canada, cu o mare putere economica dispunea de o industrie aeronautica,
chimica si de importante santiere navale.

Lumea occidentala era sub mare tensiune deoarece sovieticii continuau sa schimbe guvernele,
eliminand partidele democratice si aducind la putere pe cele comuniste.Lumea libera va primi o
alta lovitura in 1949, o data cu instaurarea regimului comunist in China.Tensiunea dintre cele
doua mari puteri s-a transformat intr-un adevarat razboi diplomatic si ideologic, motiv pentru
care a fost numit Razboiul Rece.
Statele Unite au intervenit cu un plan de ajutor economic pentru Europa, numit Planul Marshall.
Acest “Plan Marshall” cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP), a fost primul
program de reconstructie conceput de Statele Unite ale Americii. Rolul acestuia a fost acela de a
ajuta Europa dupa razboi si de a preveni extinderea comunismului. Tarile proaspat comuniste din
estul Europei au refuzat ajutorul oferit de SUA dupa ce Uniunea Sovietica a refuzat obligandu-le
sa-i urmeze exemplul.Prin urmare, singurele ţări care au participat la conferinta si au fost cele
vest europene, printre care s-a aflat si Germania de Vest. Decizia celor 16 tari participante la
programul de ajutor s-a vazut in deceniile care au urmat, aceste tari dezvoltandu-se semnificativ
in sistemul democratic capitalist sustinut de SUA. Statele Unite au oferit 20 miliarde de dolari,
cu conditia ca natiunile europene sa realizeze impreuna un plan rational de folosire a fondurilor.
Pentru prima data, acestea au trebuit sa actioneze impreuna ca o unitate economica unita si au
fost nevoite sa coopereze unele cu altele. Planul Marshall a adus beneficii si economiei
americane. Banii au fost folositi pentru a cumpara bunuri din Statele Unite, care au fost
transportate pe Oceanul Atlantic pe nave comerciale americane.
In ciuda numelui acestui conflict au existat si altercatii militare intre cele 2 mari puteri precum
Criza rachetelor din Cuba, un eveniment care este considerat momentul in care Razboiul Rece ar
fi putut devenii un razboi nuclear, marcand inceputul celui de-al treilea Razboi Mondial.
Cand Statele Unite au aflat de existenta bazelor sovietice din Cuba cu ajutorul avioanelor de
spionaj U2, John F. Kennedy a anuntat ca va ordona o blocada navala a Cubei, pentru a
impiedica navele sovietice sa mai transporte pe insula armament, si a explicat faptul că SUA nu
va mai tolera existenta amplasamentelor de lansare a rachetelor. In timpul blocadei navale doua
avioane de recunoastere ale Statelor Unite au fost doborate de catre sovietici deasupra Cubei.
Cand criza parea ca a ajuns in varf, a sosit o noua scrisoare a lui Hrusciov, document ce
propunea un schimb. Hrusciov se arata dispus sa renunte treptat la rachetele din Cuba, daca
Statele Unite erau dispuse sa renunte la rachetele Jupiter plasate in Turcia. Cererea reprezenta o
noutate, pentru ca niciodată rusii nu facusera referiri la rachetele Jupiter amplasate de cativa ani
în Turcia. Compromisul era americanii trebuiau sa se angajeze sa nu atace Cuba dupa retragerea
armamentului sovietic si sa nu mai forteze URSS sa-i acorde din nou protectie nucleara lui
Castro. Ridicarea rachetelor din Turcia nu a avut un efect daunator asupra strategiei nucleare a
SUA, dar Criza Rachetelor Cubaneze a convins URSS sa inceapa o dezvoltare nucleara masiva.
La sfarsitul anilor 1960, URSS a atins paritatea nucleara cu SUA.