OLGA TOKARCZUK-Câștigatoarea Premiului Nobel pentru Literatură

din 2019(retroactiv pentru 2018)

“O carte de proză este un mediu lucid, în care cristalele poveștii cresc pâna la
dimensiunea ideală, structuri independente care nu distrug echilibrul întregului”

-Olga Tokarczuk-

Deși în mod normal ne-am fi așteptat la un singur câștigător al Premiului Nobel pentru
Literatură în 2019, alături de Peter Handke , Olga Tokarczuk reușește să ofere surprize de
proporții mari în cadrul nominalizărilor Premiilor Nobel, aceasta ieșind la lumină după ce a
așteptat timp de un an să-și poată revendica premiul. Născută la Sulechów în 1962, Olga
Tokarczuk este unul dintre cei mai iubiți scriitori polonezi contemporani. Ea se află pe lista
nominalizărilor Premiului Nobel din 2018, însă ajunge să fie anunțată drept câștigătoare
pentru cel de-al șaselea roman al ei, intitulat “Bieguni” (tradus “Zboruri” și publicat în 2007)
anul acesta în urma unei decizii luate de către jurații Academiei Suedeze. În 2017, s-a făcut
publică în revista locală suedeză infracțiunea comisă de soțul unuia dintre membrii Academiei
Suedeze, Katarina Frostenson. Fotograful Jean-Claude Arnault în vârstă de 72 de ani este cel
ce a dat drumul scandalului sexual ce a provocat anularea nominalizării Premiilor Nobel în
2018, însă acest eveniment nu a reușit să o descurajeze pe scriitoare. Spiritul ei liber și
gândirea ce nu ating nicio limită, îi asigură publicul cititor răspândit în întreaga lume.
Numeroase din titlurile creațiilor sale ajung să fie traduse în limbi ale țărilor de pe întreg
mapamondul: engleza, franceză, chineză, rusă, japoneză, italiană, germană, turcă și lista
continuă. De asemenea, câteva din creațiile sale ajung să fie traduse și în limba română:
“Rătăcitorii”(în editurile Polirom și EdituraArt) , “Ultimele povestiri”și “Poartă-ți plugul
peste oasele morților”(în editura Polirom) sub traducerea Cristinei Godun , “Străvechiul și alte
vremi” în traducerea Olgăi Zaicik și “Călătoria oamenilor cărții” sub traducerea lui Constantin
Geambasu (ambele apărute în editura Polirom) și nu în ultimul rând, “Casa de zi, casa de
noapte” sub traducerea Cristinei Godun în editura Casa Cărții de știință.

Reușește să se facă remarcată în literatură prin modul său unic de a explica noțiuni
abstracte într-un mod simplu, dar profund, câștigând astfel premiul Nobel pentru “imaginația
sa narativă care, cu o pasiune enciclopedică ,reprezintă încrucișarea unor limite ca o formă de
viață.” Caracterul său efervescent, capacitatea de a spune lucrurilor pe nume și personalitatea
ieșită din tipare au devenit subiecte de controversă în rândul criticilor literari, însă, firea ei
pasionată și orizontul său larg de cunoaștere duc la numeroasele aprecieri pe care scriitoarea
le-a resimțit pe parcursul carierei sale. Aceasta admite într-un interviu (în cadrul unui blog
despre literatură) din 2018 că personalitatea sa înfocată se datorează atât influențelor istorice
vaste, cât și patriotismului de care dă dovadă în lucrările sale: “Este greu să fii patriot într-o
lume modernă, mai ales în Polonia. Istoria Poloniei este una atât de complicată încât un
simplu eveniment te poate duce cu gândul departe și îți poate deschide apetitul de a cerceta și
de a dezbate. Pe cât de complexă, pe atât de fascinantă este.” Într-un alt interviu din 2018
(susținut de un canal englez de știri- TRTWorld 10 iunie 2018) , scriitoarea atestă cu mândrie
că este adepta oricărei forme de manifestare și că își dorește ca prin creațiile sale să încurajeze
oamenii să fie cât mai deschiși la minte și să aprecieze fiecare eveniment din viața lor
deoarece fericirea nu vine fără tristețe și invers.

„Mă simt atrasă de orice este deteriorat, imperfect, infirm, crăpat. Mă interesează
formele mediocre, erorile din opera creației, fundăturile. Tot ceea ce se abate de la normă”,
scrie Olga Tokarczuk in romanul sau, “Ratacitorii”.

De cele mai multe ori, Olga combină noțiuni din domenii diametral opuse, apelând în mod
frecvent la tema călătoriei și la explorarea făcută prin ochii unui călător. Totodată, aceasta își
recunoaște pasiunea pentru paranormal și anomalii în creațiile sale: “ În vitrina aceea se află
câteva zeci de oameni diferiți, separați unii de alții în timp și spatiu - zac acum într-un
mormânt atât de frumos, spațios și ferit de umezeală, bine iluminat, condamnați la eternitatea
muzeală;(..)”- “Rătăcitorii”, editura Polirom (pagina 22, primul paragraf). Această carte este
una din creațiile sale ce sintetizează ideile menționate anterior, concentrând la nivelul sau
călătoria contaminată cu anatomia corpului uman. Prin interacțiuni cu personajele sale şi
poveştile lor, Rătăcitorii arată ce înseamnă să călătoreşti, să fii hoinar, un trup în continuă
mişcare nu numai în spaţiu, dar şi în timp. De unde suntem? Pe unde am trecut? Unde ne
ducem?... “Prima întrebare trasează axa verticală, următoarele două-axele orizontale. Grație
acestei configurări ei (călătorii) reușesc să creeze ceva de genul unui sistem de coordonate”
(Editura Polirom, pagina 55 , paragraful al doilea). Pe parcursul evoluției firului narativ,
romanul Rătăcitorii dă sensuri acestor întrebări. Nu este de mirare faptul că această carte este
posesoarea unuia dintre cele mai importante premii literare poloneze, Premiul Nike 2008, dar
și câștigătoarea Premiului Man Booker International 2018.

La lansarea acestei cărți în Romania, în 2013 își face apariția chiar autoarea romanului la
București , la Cluj și mai apoi la Iași unde va urca pe scena Teatrului Național “Vasile
Alecsandri” alături de Mircea Cartarescu. Cu acest prilej, mințile curioase nu ratează ocazia
de a interacționa cu această fire degajată care reușește în doua interviuri diferite , unul realizat
într-un post de radio, iar celalalt în cadrul institutului Polonez din București, să răspundă din
doua perspective la aceeași întrebare: Care a fost ideea de la care a pornit romanul?

“m-am gândit că adevărata călătorie pe care o facem este cea care începe din interiorul
nostru, prin conștientizarea a cine suntem. Când conștientizez că sunt ceva diferit de lume,
separată de lume, când conștientizez că pot să devin observatorul acestei lumi. Așa cum îmi
aduc aminte din propria mea experiență, este un moment care trezește deopotrivă frica, dar
în același timp te ridică pe culmile sublimului. În acel moment e groază; de ce? fiindcă ai
senzația că ești aruncat în lume” , atesta scriitoarea in interviul luat in direct de catre Adela
Greuceanu la Radio Romania Cultural ;

“Este cea de la care începe cartea: tabloul "aruncării în lume", care este pustie, goală şi
ostilă; începutul călătoriei, care este îmblânzirea acestei lumi prin istorisire. De obicei, văd
imagini pe care mă străduiesc să le preschimb în cuvinte. Am încredere în aceste imagini, îmi
oferă un punct de plecare perfect pentru povestea pe care doresc să o spun. Sunt infinit de
polisemantice, profunde, iar acest lucru se observă abia când încep a fi povestite.
Concentrarea asupra unui detaliu, stabilirea perspectivei pot releva semnificaţii cu totul şi cu
totul noi. Este fascinant. Într-un anumit sens, scrisul în acest fel e o sarcină fără de sfârşit.” –
interviu luat de catre Simona SORA si publicat in articolul numarul 83 al Dilematecii ,
Dilema Veche.

Poate stilul său autentic, poate diversitatea și punctele extreme pe care le atinge în operele
sale sau poate profunzimea atribuită lucrurilor simple fac remarcabilă creația scriitoarei, însă
cert este că talentul său narativ i-au adus succesul și au dus-o până la apogeu.

Academia Suedeză reușește să surprindă din nou, accordand premiul unei firi vulcanice, dar
sensibile, unui observator al relațiilor dintre oameni, al destinelor și al unor realități la care nu
putem ajunge sau pe care le ignoram cu ușurință.