67. Definiți noțiunea de malocluzie.

Tipuri de malocluzie în funcție de

planurile de referință.
Malocluzia este o aliniere incorectă a dinţilor şi/sau o relaţie anormală între dinţii
celor două arcade dentare.
In plan transversal:laterognatie mandibulara,laterodeviatie mandibulara.
In plan vertical:ocluzie adinca,ocluzie deschisa.
In plan sagittal:Clasele I,II,III dupa Angle.

68. Malocluzii în plan sagital. Caracteristica generală. Manifestări clinice

Clasa 1Se caracterizează prin rapoarte normale la nivelul molarilor de 6 ani, astfel
cuspidul mezio-vestibular al molarului superior de 6 ani articulează cu primul șanț
mezial intercuspidian al molarului de 6 ani inferior (cheia de ocluzie a lui Angle). În
această clasă se încadrează toate anomaliile situate mezial de molarul de 6 ani.
Etiopatogenie, varietăți clinice
: Varietatile clinicede anomalii:
Subdiviziunea I: malocluzii ale unui numar redus de dinti, datorită unor cauze
locale; intârzieri in erupția dintilor permanenti prin persistenta dintilor temporari;
pierderea prematură a dintilor temporari sau permanenti, care va produce
migrarea mezială, distală, verticală; macrodentie, microdentie; dinti
supranumerari; anodonția partială; incluzia dentarä; diastema produsă de un fren
anormal; prodentia şi proalveolia determinată de obiceiuri vicioase; inocluzia
verticală determinată de deglutitia infantilă.
Subdiviziunea II: inghesuirea dintilor frontali, carei cauza este incongruența dintre
mărimea dintilor şi a maxilarelor.
Subdiviziunea III : protruzia (proalveolie prodentie) provocată de obiceiurile
vicioase (sugerea policelui, deglutitie infantilă, respirație orală) şi se referă la
grupe de dinti in anomaliile de pozitie; retruzia bimaxilară când există o
retroalveolie şi retrodentie provocate de o hipertonie a buzelor
Metode de diagnostic (ex clinic,functional,paraclinic)
In anomaliile de Clasa I nu apar modificări, dar dinamica mandibulară şi
poziţionarea
mandibulei in ocluzie trebuie verificate, deoarece anomaliile dentare de poziţie
pot modifica drumul de inchidere şi poziţionare a arcadei mandibulare.
Elemente clinice la care trebuie de atras atentia:
Incongruenţa dento-alveolară(inghesuire,mobilitate,malpozitii etc)
Prezenta Diastemei
Prezenta Ocluziei deschise funcţionale, Ocluzia deschisă scheletală:
Anomaliile sagitale( ca angrenajele inverse )
Anomaliile transversale (ocluzii lingualizate,inversate unilaterale,blocarea
miscarilor mandinulare cu abraziune dentara etc)
Anomaliile sistemului dentar( ca anodontia, dinti supranumerari)
Anomaliile dentare de formă
Anomaliile dentare de volum(macrodontii de ex)
Anomaliile dentare de poziţie.
Examenul funcţional. Medicul cercetează: Examenul dinamic al ocluziei:- poziţia
de postură a mandibulei;- examinarea mişcării de propulsie;- examinarea mişcării
de lateralitate.
Examenul grupelor musculare:- orbicularii buzelor;- limba;- obrajii;- muşchii
ridicători;- muşchii coboratori- muşchii propulsori;- muşchii retropulsori.
Se vor aprecia pozitia de repaus, tonusul, funcţia şi parafunctiile musculaturii
orofaciale.
Examene paraclinice:
I. Examenul fotostatic:
1. Fotografia de faţă; forma feţei; simetria;proporţionalitatea etajelor faciale;
- aspectul buzelor şi relaţia lor;
2. Fotografia de profil
Medicul cercetează şi identifică următoarele elemente:
- trasarea campului de profil şi aprecierea profilului; tangenta gurii;
II. Studiul de model
Medicul cercetează şi identifică:. Formula dentară. Tipul de dentiţie. Varsta
dentară Modificări unidentare: versiune, gresiune, rotaţie.Modificări de grup
dentar: sens sagital, transversal, vertical. Modificări de formă ale arcadelor
dentare.Analiza ocluziei: la cele trei repere: incisivi, canini, molari
Ortopantomografia
Teleradiografia.
 Malocluzia de clasa II/1 după Angle. Definiție. Etiologie. Tablou clinic.

Clasa a II-a cuprinde ocluziile in care mandibula are o pozitie distalizată, cu cel
puțin dimensiunea unui cuspid (3- 4 mm), cuspidul mezio-vestibular al primului
molar superior afländu-se inaintea şantului intercuspidian al primului molar
inferior.
Angle divide această clasa in doua subdiviziuni:
Subdiviziunea 1 ingustarea arcadelor dentare superioare cu asociată cu
proalveolodontia frontalilor, asociata cu inocluzie sagitală frontală, mentonul este
retras şi respiratie orală (anomalie cls. Il/1) ( sau malocluzie cu raporturi
distalizate bilateral și ocluzie adâncă ”în acoperiș”.)
Malocluzia de clasa II/1 (endognatia sau sindromul de compresie maxilara cu
protruzie si spatiere dentara)
= un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, proceselor
alveolare si dintilor fata de planul medio-sagital ,protruzia procesului dento-
alveolar reflectata in ocluzie prin decalaj sagital (inocluzie sagitala, ocluzia
distalizata) si o posibila ocluzie adanca, rar deschisa, cu sau fara laterodeviatie
mandibulara;

Etiopatogenie
I. Ereditatea → maxilar ȋngust ȋncă de la naştere
Hotz – apariţia anomaliei la vârste fragede, anterior acţiunii factorilor de mediu
sau funcţionali
II. Factorul constituţional – tipul dolicocefal : maxilar ȋngust
III. Factori generali de dezvoltare – carenţe ȋn metabolism : rahitism – producerea
unui os cu o structură slabă, fragil, care se deformează sub acţiunea forţelor
musculare funcţionale, mai vulnerabil la acţiunea unor practici, cum sunt
obiceiurile vicioase.
IV. Factori locali de dezvoltare
• ȋn viaţa intrauterină → presiuni ale membrelor fătului asupra masivului
facial
• fibroame uterine → asimetrii faciale ale nou-născutului
 • post-natal → cicatrici chirurgicale după intervenţii ȋn anomaliile
congenitale.
VI. Obiceiuri vicioase. şi modificări ȋn ocluzia dentară.
1) Respiraţia orală 2) Deglutiţia atipică 3) Sugerea degetului 4) Muşcarea buzei
inferioare.
Manifestări clinice
• morfologie facială diversă – expresie a variabilităţii răspunsurilor tiparelor
de creştere şi a reacţiilor compensatorii
• facies adenoidian (ȋngustarea nasului şi narinelor, procheilie,
proalveolodenţie, boltă palatină ȋnaltă)
• tip facial leptoprosop (faţă ȋngustă, alungită – dezvoltare transversală
redusă)
• profil convex prin menton retras (Gn – poziţie: posterior faţă de planul
orbito-frontal Simon)
• tegumente palide, pomeţi şterşi
• incompetenţă labială ( ! factor major de recidivă)
• ȋn vorbire, surâs se expune mucoasa gingivală - “gummi smile”
• incisivii superiori sunt proeminenţi, spaţiaţi, se sprijină pe buza inferioară;
au smalţul uscat care şi-a pierdut transluciditatea
Arcadele dentare
► arcada superioară - aspect normal sau poate fi modificat, dacă se asociază cu :
dizarmonie dento-alveolară,protruzia grupului incisiv superior, retruzia grupului
incisiv inferior sau prodenţia ambelor grupuri

► arcada inferioară - modificări verticale datorită suprapoziţiei grupului frontal

) bolta palatină
• adâncă → forme foarte adânci = “bolţi gotice” – frecvent asociate cu un
torus palatin proeminent
3) ocluzia – relaţii distalizate la nivel molar, canin,frontal ♦ ocluzie adâncă
♦ uneori ocluzie deschisă
4) poziţia joasă şi posterioară a limbii – menţine mandibula ȋn poziţie distală
raport bază alveolară – bază coronară
Baza apicală – mică
Baza coronară – largă
6) parodontal – la nivelul regiunii incisive : tartru; sângerare; recesiuni
parodontale.
7) tulburări A.T.M.
Funcţia masticatorie – dificultăţi ȋn actul inciziei ► Funcţia respiratorie
hipotonie uni- sau bilaterală a muşchilor narinari…uneori, obstacole ȋn testele
inspir – expir
► Funcţia musculară
hipotonia buzei superioare
hipertonia buzei inferioare, muşchiului mentonier.
► Deglutiţia – comportament lingual de tip protruziv, expresie a necesităţii de
adaptabilitate la decalajele sagitale şi verticale existente.

Subdiviziunea 2 cuprinde retrodentia frontalilor superiori şi inferiori cu

supraocluzie frontală, ocluzie adâncă acoperită (anomalie cls. 2/2) sau malocluzie
cu raporturi distalizate bilateral și ocuzie adâncă acoperită.
In ambele subdiviziuni, ocluzia distalã poate fi unilaterală sau bilaterală.
Malocluzia de clasa II/2 (endognatia sau sindromul de compresie maxilara cu
inghesuire dentara)
= sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor PM si M prin retrodentie cu
supraacoperire a grupului incisiv si inghesuiri;
Etiopatogenie – ereditara – datorita unei rate mari de crestere a suturii incisive;
- retrodentia cu supraacoperire = datorita raportului bazelor osoase maxilare,
datorita
decalajului bazelor scheletale maxilare mare; cu cat retruzia I superiori este mai
mare decat protruzia I inferiori devine mai mare supraacoperirea;
Tablou clinic:
 Aspect facial: etaj inferior normal sau frecvent mai mic, sant labio-
mentonier accentuat, menton proeminent, buze subtiri, ocluzie labiala ferma cu
planul plasat in pozitie inalta pe coroana I superiori, nas proeminent datorita
retroinclinarii;
 Examen endooral:Modificare a bazei apicale a arcadei dento-alveolare si a
celei coronare: baza apicala>baza coronara;Arcadele pot avea forma de
trapez;Inghesuirea dentara poate varia de la forme usoare-grave dar cu aspect
tipic;IC superiori pot fi verticali, uneori in palatopozitie marcata;IL vestibuloversati
cu rotatie M peste coroana centralilor;C in vestibulopozitie;I inferiori in retro sau
proinclinare;Grade de abraziune pe fata palatinala a superiorilor si pe fata
vestibulara a I inferiori;Tulburari parodontale ca si o consecinta a dezechilibrelor
morfofunctionale scheletale (ocludarea I superiori in parodontiul inferiorilor si a
celor inferiori in bolta palatina);
Ocluzia afectata in diverse grade de supraacoperirea grupului incisiv: angrenaje
inverse PM unilaterale sau bilaterale si distalizarea in zona laterala;Relatia de
postura a mandibulei– drum de inchidere normal; miscari de lateralitate imposibil
de efectuat in formele grave;tip masticator tocator cu o activitate puternica a
muschilor ridicatori ai mandibulei;- reducerea diametrelor PM sau M, accentuarea
curbei Spee;
Dezvoltarea bazelor scheletale crestere faciala de tip anterior; baza maxilarului
este mare, compensata prin inclinarea dentara, unghi marcat corono-radicular al
IC; inaltimea antero-inferioara a fetei (Nsa-Gn) este mai mica, unghiul planurilor
maxilare (M-Nsa-Nsp) mai redus decat normal, unghiul goniac este mai mic desi
poate fi si normal
*Tratament: -aparatele: trainer, activ Anderson, Frankel tip II.; -tehnica fixa:
edgewise, Begg, arcul drept, sistem lingual, ; -contentie: ap Howley, retainer
lingual, trainer.
a. Tratament etiologic: combaterea obiceiurilor vicioase, a respiratiei
orale,slefuirea cuspizilor neabrazati, adaptarea functionala
b. Tratament simptomatic:- obiectiv major – armonizarea celor 2 arcade
(superioara si inferioara) cu obtinerea unor rapoarte de ocluzie functionale si
stabile);- obiective specifice:- mezializarea mandibulei- corectarea rapoartelor de
ocluzie si nivelarea planului de ocluzie- rezolvarea altor anomalii asociate cu
retrognatia mandibulara (ex: maxilar ingust, retruzie, protruzie, inghesuiri
dentare)
Mijloace terapeutice in functie de varsta pacientului:
- in dentatia temporara:exercitii de miogimnastica pt muschii pterigoidieni
externi,mijloace de constrangere si convingere pentru combaterea obiceiurilor
vicioase,masticatie activa care sa solicite propulsia (muscarea alimentelor,
fructelor, zarzavaturilor),miogimnastica respiratorie si controlul inchiderii fantei
labiale,slefuirea selectiva a cuspizilor neabrazati a caninilor si molarilor temporari
care favorizeaza conducerea fortara spre distal
,trainere,placuta vestibulara totala cu scut labial realizata pe baza unei ocluzii de
constructie cu mandibula mezializata,placuta vestibulara partiala;
 - in dentatia mixta –se prefera monoblocul mai ales in faza I; placa
palatinala Schwartz prevazuta cu diferite elemente dar si cu un platou retroincisiv
inclinat; are si un efect secundar de protruzie a incisivilor inferiori;
- in dentatia permanenta - aparate ortodontice fixe poliagregate cu tractiuni
elastice intermaxilare de clasa a II-a care sa produca mezializarea mandibulei,
inelul elastic mergand de la caninul superior la M1 inferior;

Contentia este lunga, reprezinta jumatate din durata tratamentului activ si se face
cu ultimul aparat utilizat sau activatorul, placuta palatina si placuta linguala sau
arcul lingual;

.Malocluzia de clasa III Angle, forma falsă. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.
Clasa a III- se caracteriz prin mezializarea primilor molari permanenti inf,
in raport cu cei superiori: cuspidul vestibulo-mezial al molarului inferior
va fi situat in dreptul cuspizilor celui de al 2-lea premolar superior sau şi
mai mezial. In majoritatea cazurilor, frontalii inferiori se află inaintea
celor superiori.
(Se caracterizează prin rapoarte meziale la nivelul molarilor de 6 ani
respectiv poziționarea reperului inferior mezial față de cel superior.)
Și aici se pot descrie două subdiviziuni:
-subdiviziunea 1 – în care există o prognatie inferioară, asociată uneori
cu proalveolie și prodenție, consecință unei creșteri mandibulare în
raport cu maxilarul sub influența factorilor ereditari și neuro-
endocrini. /Sau malocluzie de clasa a III-a prin exces de dezvoltare
mandibulara ( prognatism mandibular adevarat )
-subdiviziunea 2 –în care există un fals prognatism mandibular,
rapoartele meziale ale ocluziei datorându-se nedezvoltării maxilarului
superior, ca o consecință a factorilor generali sau a celor locali. /Sau
malocluzie clasa a III-a prin deficit de crestere maxilara ( prognatism
mandibular fals)
Etiologie
In aparitia malocluziilor de clasa a III-a este incriminat factorul genetic , ereditarea
jucand un rol foarte mare in stabilirea dimensiunilor mandibulare. Factorul
functional poate determina la randul lui un decalaj intermaxilar invers pe structuri
apparent de dimensiuni normale care in timp se pot anatomiza. Astfel o ocluzie
inversa frontala , un tic de propulsie mandibulara, sugerea degetului II si III , o
relatie ocluzala , pot sa determine in momentul inchiderii gurii o propulsie
mandibulara cu realizarea decalajului intermaxilar invers. Or ‘ in timp structurile
de baza ( baza maxilarelor ) care initial au fost de dimensiuni normale, se modifica
sub actiunea factorului functional , anomalia anatomizandu-se.

Tablou clinic
Maxilarul inferior poate fi dezvoltat in exces sau poate fi ghidat in cadrul
raporturilor de ocluzie intr-o pozitie anteriora. Fata aplatizata , cu obrajii infundati
, cu profil concav, prin deplasarea punctului Nsa inapoia planului Dreyfuss sau
prin deplasarea punctului Gn inaintea planului Simon. Buza superiora este
infundata si , de obicei , in raport invers cu cea inferioara; unghiul format prin
tangenta dusa la nivelul gurii este sub 10 0 din cauza retragerii buzei superioare
sau a avansarii buzei inferioare.
Prin avansarea mandibulei , la examenul endobucal se pune in evidenta o arcada
alveolara coronara. Ocluzia este mezializata si inversa frontal sau totala , cu sau
fara inocluzie sagitala inversa.
Pacientul poate prezenta incongruenta dento-alveolara si inocluzie
vertical.Pacientul prezinta tulburari fizionomice.
Tulburarile functiei masticatorii sunt in acest caz pe prim plan.Pacientii nu
exercita decat miscari de ridicare si coborare ale mandibulei in timpul masticatiei
cu eficienta scazuta a actului masticator , datorita reducerii unitatilor masticatorii.
Interesarea parodontala la acest subiect prezinta modificari determinate de
parasolicitarea zonei laterale si lipsa de solicitare a zonei frontale.
In functie de gravitatea acestei anomalii , interesarea functionala a structurilor
A.T.M. este diferita.

*Tratament: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale,

corectarea ocluzie in plan transversal si echilibrarea contactelor ocluzale: bionator
Balters tip III, regulator Frenkel tip III.
Obiectivele de tratament se caracterizeaza prin inversarea modelului de
dezvoltare si anume stimularea dezvoltarii sagitala a maxilarului superior si
franarea dezvoltarii sagitale a maxilarului inferior.
Odata obtinut saltul articular trebuie obtinuta si de o supraocluzie frontal care sa
garanteze stabilitatea rezultatului. In final acest rezultat trebuie mentinut pana la
varsta la care dezvoltarea mandibulei a fost incheiata.

Malocluzia de clasa III Angle, forma adevărată. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.

Clasa a III- se caracteriz prin mezializarea primilor molari permanenti inf,

in raport cu cei superiori: cuspidul vestibulo-mezial al molarului inferior
va fi situat in dreptul cuspizilor celui de al 2-lea premolar superior sau şi
 mai mezial. In majoritatea cazurilor, frontalii inferiori se află inaintea
celor superiori.
(Se caracterizează prin rapoarte meziale la nivelul molarilor de 6 ani
respectiv poziționarea reperului inferior mezial față de cel superior.)
Și aici se pot descrie două subdiviziuni:
-subdiviziunea 1 – în care există o prognatie inferioară, asociată uneori
cu proalveolie și prodenție, consecință unei creșteri mandibulare în
raport cu maxilarul sub influența factorilor ereditari și neuro-
endocrini. /Sau malocluzie de clasa a III-a prin exces de dezvoltare
mandibulara ( prognatism mandibular adevarat )
-subdiviziunea 2 –în care există un fals prognatism mandibular,
rapoartele meziale ale ocluziei datorându-se nedezvoltării maxilarului
superior, ca o consecință a factorilor generali sau a celor locali. /Sau
malocluzie clasa a III-a prin deficit de crestere maxilara ( prognatism
mandibular fals)

Etiologie
In aparitia malocluziilor de clasa a III-a este incriminat factorul genetic , ereditarea
jucand un rol foarte mare in stabilirea dimensiunilor mandibulare. Factorul
functional poate determina la randul lui un decalaj intermaxilar invers pe structuri
apparent de dimensiuni normale care in timp se pot anatomiza. Astfel o ocluzie
inversa frontala , un tic de propulsie mandibulara, sugerea degetului II si III , o
relatie ocluzala , pot sa determine in momentul inchiderii gurii o propulsie
mandibulara cu realizarea decalajului intermaxilar invers. Or ‘ in timp structurile
de baza ( baza maxilarelor ) care initial au fost de dimensiuni normale, se modifica
sub actiunea factorului functional , anomalia anatomizandu-se.

Tablou Clinic:
Tulburarile scheletate prezente in anomalie pot sa fie spectaculoase. Astfel
mandibula este in general de dimensiuni mult marite cu un ram vertical scurt si
ram orizontal marit de volum . Condilul are o crestere in sus si inapoi, mentonul
este “ puternic “ , marit de volum , fara sant labio-mantonier , cu un maxilar
superior scurtat , plasat distal pe baza craniului, eventual cu etaj inferior marit,
toate acestea cel mai adesea in cadrul unei rotatii de tip posterior. La modificarile
de mai sus , procesele alveolare si dintii pot sa participle compensator si anume
printr-o proalveolodentie superioara sau retroalveolodentie inferioara.
Relatiile de ocluzie se caracterizeaza prin rapoarte mezializate la nivelul zonelor
laterale si inverse frontale mergand pana la realizarea in plan transversal a unei
ocluzii inverse totale.
Profilul este concav, treapta buzelor este inversata , fata lata cu aspectul
pometilor infundat si sant labio mentonier sters. Daca adaugam la aceastea
aspectul zambetului pacientului cand se evidentiaza ocluzia inversa frontala ,se
pot evalua prejudiciile estetice. Absenta ghidajului anterior si a contactelor
interdentare corecte duc foarte devreme la afectarea ATM.

*Tratament: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale,

corectarea ocluzie in plan transversal si echilibrarea contactelor ocluzale: bionator
Balters tip III, regulator Frenkel tip III.
Obiectivele de tratament se caracterizeaza prin inversarea modelului de
dezvoltare si anume stimularea dezvoltarii sagitala a maxilarului superior si
franarea dezvoltarii sagitale a maxilarului inferior.
Odata obtinut saltul articular trebuie obtinuta si de o supraocluzie frontal care sa
garanteze stabilitatea rezultatului. In final acest rezultat trebuie mentinut pana la
varsta la care dezvoltarea mandibulei a fost incheiata.
Un prognatism mandibular de tip genetic va fi mult mai rezistent la tratament
decat unul de etiologie functioanala.
69. Malocluzii în plan vertical. Caracteristica generală. Manifestări clinice.
 Ocluzia deschisă
     Este anomalia dento-maxilară caracterizată – ca semn distinctiv - prin existența
unui spațiu de inocluzie verticală (cel mai frecvent situat anterior), după ce
subiectul și-a terminat mișcarea de închidere a gurii.
      Prima descriere a fost făcută de Carabelli care a denumit-o “Mordex apertus”.
Clasificare:
     ocluzia deschisă dismetabolică – determinată de rahitism, interesează bazele
osoase
     ocluzia deschisă dento-alveolară, produsă de interpoziții
Etiopatogenie:
     tulburări metabolice
     interpozițiile
     alți factori
Tulburări metabolice – rahitismul interesează în principal sutura nazo-fronto-
maxilară. Oasele maxilare rămân plastice și sunt deformate sub acțiunea
presiunilor contracțiilor musculare și a interpozițiilor. Mandibula nu mai
rezistă forțelor antagoniste dezvoltate pe de o parte de mușchii coborâtori care
trag mentonul în jos și posterior și pe de altă parte de mușchii pterigoidian
intern și maseter care trag mandibula în sus, la nivelul unghiului mandibular. Se
produce o deschidere a unghiului și o curbare a ramului orizontal.
Interpozițiile  dinspre exterior (degete, buze, obiecte)
     Acestea acționează prin presiune directă, cu deformarea sectorului respectiv de
arcadă, cu inhibarea erupției dentare.
     Când se asociază și succiunea, apare și inocluzia sagitală.
Interpozițiile dinspre interior - limba
     Au loc în timpul exercitării funcțiilor principale (deglutiție, fonație) sau în repaus.
     Se pot instala devreme, prin permanentizarea deglutiției infantile, sau mai
târziu, în timpul permutării dentare, prin pierderea precoce a dinților temporari în
grup.
     Alți factori:
      - formațiuni limfo-epiteliale ale orofaringelui care obligă copilul să stea cu gura
deschisă și favorizează interpozițiile linguale
      - molarul de minte inferior printr-o erupție exagerată, ar putea produce o
ocluzie deschisă tardivă
      - accidentală, în timpul unui tratament ortodontic

Manifestări clinice
Semne extraorale (faciale)
     fanta labială larg deschisă, dar incisivii superiori nu sunt vizibili
     buza superioară apare ca fiind scurtată
     etajul inferior mărit
     șanțurile nazo-genian și labio-mentonier sunt șterse
     nasul are aspect “în șa”
     profilul este accentuat convex prin prokeilie superioară și poziționarea
posterioară a mandibulei
     ramul orizontal mandibular prezintă o oblicitate accentuată, cu prezența ancoșei
mandibulare
     ramul ascendent scurtat
     unghiul mandibular mărit
     hipotonia orbicularilor buzelor

Semne orale:
1.Modificări dentare:
        - displazii de smalț
            - incisivi în formă de șurubelniță (Hutchinson)
       - molarii de 6 ani în formă de turn (Moser)
        - coroane scurte, uneori și rădăcinile     scurte
2.Modificări la nivelul arcadelor
    - procesele alveolare sunt mari, în special în zona laterală
    - arcada superioară este îngustată iar cea inferioară în formă de trapez
    - denivelări ale planului de ocluzie: infraspoziție anterioară
3.Bolta palatină este îngustă și adâncă.
4.Modificări de ocluzie:
             - inocluzie verticală frontală sau laterală
             - proalveolodenție superioară și retrodenție inferioară
             - ocluzie distalizată
             - ocluzie cap la cap laterală
     Tulburări funcționale:
   1. tulburări fizionomice: fanta labială deschisă, disproporția etajelor feței
   2. respirație orală
   3. tulburări masticatorii: lipsește incizia alimentelor
   4. deglutiție infantilă
   5. tulburări fonatorii

Tratament
                Tratament profilactic – combaterea
rahitismului, alimentație naturală, îndepărtarea obiceiurilor vicioase, educarea și
reeducarea vorbirii, reeducarea funcției respiratorii, reeducarea funcției de
deglutiție, reeducarea funcțională a musculaturii labio-jugale.
     Tratament curativ
                            - tratamentul ortodontic:   aparatură mobilă sau fixă
                            - tratament chirurgical asociat

70. Malocluzii în plan transversal. Caracteristica generală. Manifestări clinice.

Laterodeviaţia mandibulară este provocată de: dezvoltarea neconcordantă

a celor două maxilare (compresiunea de maxilar); meziopoziţii ale arcadelor în
zonele laterale asimetrice; malpoziţii dentare izolate; mişcări de lateropoziţie
pentru evitarea zonelor algice; pante de conducţie; ticuri.
Laterognaţia poate fi produsă de cauze ce determină supradezvoltarea sau
subdezvoltarea mandibulei.
Supradezvoltarea poate fi cauzată de tumori ale ramului ascendent al
mandibulei (Kole). Chateau citează hipertrofia monoepifizară, caracterizată prin
creşterea excesivă a unei hemiarcade la mandibulă la un adolescent, mai frecvent
întâlnită la sexul feminin. Aspectul clinic este cel al unei prognaţii unilaterale.
Subdezvoltarea unei jumătăţi a mandibulei este produsă de factori ce
inhibă creşterea, cum sunt: anchiloze produse prin traumatisme în perioada
copilăriei, iradieri, osteomielită, plăgi cicatrizate vicios, rezecţii tumorale, fracturi
mandibulare consolidate vicios.
În categoria subdezvoltării mandibulei se includ şi laterognaţiile din cadrul
unor sindroame (maladia Romberg), şi tulburările în dezvoltarea primului arc
brahial (maladia Franceschetti) .

Manifestări clinice. Explorări

Laterodeviaţia mandibulară se caracterizează prin asimetrie facială generată de
deviaţia mentonului cu mandibula aflată în ocluzie. Intraoral se pune în evidenţă
deviaţia liniei trenurilor şi a liniei interincisive
Laterognaţia se particularizează prin asimetrie facială dată de deplasarea
mentonului de partea deficitului de creştere, retruzia labio-mentonieră, aspectul
de cădere unilaterală a buzei superioare, absenţa paralelismului liniilor orizontale
faciale (bicornisurale, bipupiiare). Asimetria se agravează în poziţia în care
cavitatea orală este larg deschisă. Examenul intraoral pune în evidenţă distocluzia
încrucişată de partea afectată.
Diagnostic
Diagnosticul se bazează pe controlul poziţiei de repaus a mandibulei, în
care laterodeviaţia se corectează, în timp ce în laterognaţie relaţia maxilo-
mandibulară nu se modifică; în poziţia cavitate orală larg deschisă, asimetria se
accentuează.
Controlul drumului de închidere mandibulară arată devierea acestuia, în
contactul ocluzal, în laterodeviaţie; în laterognatie rămâne nemodificat.
Controlul corespondenţei frenurilor şi a liniei interincisive arată că: în
laterodeviaţie vor recula atât condilul, cât şi incisivii inferiori, în raport cu cei
superiori; în laterognaţie avansează atât condilul mai scurt, cât şi incisivii inferiori,
în raport cu cei superiori.
Teleradiografia dezvăluie deficitul de creştere. E.M.G. poate să pună în
evidenţă diferenţieri în activitatea muşchilor propulsori (după Chateau, sunt
forme clinice cu un prognostic grav).
Tratament
În cadrul tratamentului interceptiv se pot utiliza cu succes: remodelarea artificială
(şlefuirea), metodă mult utilizată şi recomandată de Hanna Taatz în perioada
dentiţiei temporare şi a dentiţiei mixte; interceptorii ocluzali (gutiere, plăci), care
au rolul de a ghida mandibula în relaţie corectă cu maxilarul.
În perioada tratamentului ortodontic se urmăresc: expansiunea de maxilar,
distalizarea zonei laterale, corecţia malpoziţiilor dentare izolate, utilizându-se
terapia fixă sau cea mobilă, forţe funcţionale sau mecanice.În tratamentul tardiv,
se recurge la mijloace chirurgical-ortodontice.
Mai mult ca în oricare altă anomalie, în laterognaţie terapia maxilo-
ortopedică este limitată, iar mijloacele prin care se intervine, de regulă
chirurgical-ortodontice, oferă rezultate departe de cele dorite. Când se urmăreşte
corecţia bazală în infraalveolia molară şi este posibilă reducţia lateralităţii,
Chateau recomandă înălţarea modificatoare a articulării -- act realizat cu ajutorul
unei plăci palatine cu suprafaţă masti-catorie sau cu ajutorul unei gutiere
unilaterale cimentate. Se poate utiliza, cu rezultate satisfăcătoare, placa de
expansiune cu aripă de ghidare. De asemenea, se poate recurge la aparatura
mobilă sau la cea fixă în asociere cu tracţiuni elastice intermaxilare.
Şcoala germană recomandă în terapia maxilo-ortopedică a laterognaţiei
activatorul. Opţiunea, evident, este pe deplin justificată, întrucât aparatul oferă
posibilitatea controlului permanent şi simultan al tuturor elementelor im-
plicate.Tratamentul chirurgical este indicat de severitatea tulburărilor morfologice
şi de vârsta pacientului. Intervenţiile sunt elective, în funcţie de locul tulburării de
creştere, pe ramura montantă sau pe ramul orizontal, în scopul vădit al rezolvării
anomaliei de bază şi a celor asociate. Este firesc ca în fiecare caz tratamentul
chirurgical să fie completat şi continuat prin terapie ortodontică.

71. Pierderea precoce a dinților. Definiție. Aparate indicate pentru

restabilirea integrității arcadelor dentare.

Pierdere precoce- pierderea dintilor timporari mai mult de 1 an-2 inaintea

schimbului fiziolgogic.

Consecintele pierderii precoce a dintilor temporari:

1) tulburari functionale la nivelul ADM (functia masticatorie, fonetica,
fizionomica)
2) tulburari de eruptie a dintilor permanenti de inlocuire (succesionali):
17
- eruptii precoce in caz de extractie mai repede cu 1-2ani inainte de
exfolierea fiziologica
- eruptii tardive in caz de extractie mai repede cu 2-3 ani inainte de
exfolierea fiziologica care duce
la formarea unei fibromucoase dense
3) tulburari de ocluzie prin malpozitii date de migrari dentare in plan sagital
sau vertical
4) anomalii dento-maxilare (ocluzii adanci in caz de extractie a incisivilor
inferiori temporari cu
eruptia inferiorilor permanenti pana la creasta alveolara superioara)
5) tulburari in cinematica mandibulara
6) tulburari asupra psihicului pacientului
7) tulburari de crestere si dezvoltare a ADM prin pierderea unor centri de
crestere osoasa (ligamente
dento-alveolare)
 Aparate profilactice cu rol de mentinator de spatiu interdentar pot fi
cnstructii protetice fixe sau mbile. Mentinatori de spatiu fix sunt
confectionati in metal, iar dintii limetrofi bresei servesc sprinjin. Ancorare
se face cu ajutorul coroanelor si inelelor.Mentinatoare mobile permit
mentinerea spatiului cu restabilirea functiei sistemului stomatogneat,
grabesc rezorbtia osului si stimuleaza eruperea dintelui. Ele nu se extind pe
suprafata vestibulara a rebordului oso, pentru a nu impiedica crestere in
sens vertical si sagital, si nu dispun de croste pentru a evita influenta
nociva. Sunt readoptate periodic (6 luni) in dependenta de situatie clinica.

72.Menținătoarele de spațiu mobile și fixe. Indicații de utilizare în funcție

de vârstă.
Menţinătoarele se spaţiu sunt dispozitive ortodontice pasive, destinate prevenirii
unor deplasări dentare anormale, care pot apare după pierderea precoce a
dinţilor temporari. Ideal, dimensiunea spaţiului ar trebui să fie menţinută atât în
sens vertical cât şi în sens mezio-distal. Menţinătoarele pot fi aparate ortodontice
de sine stătătoare sau pot fi componente ale plăcilor ortodontice.
Clasificarea menţinătoarelor de spaţiu independente:
1. Menţinătoare fixate pe dinţi la ambele extremităţi /fixate pe dinţi la o
extremitate
3. Menţinătoare mobile.
Fixe: nu se îndepărtează de pe dinţi şi pot avea forme variate de coroană dentară
cu arc ce se aplică unilateral sau menţinătorul lingual.
Menținătorul de spațiu fix aplicat unilateral este alcătuit dintr-un inel metalic
fixat pe dintele alăturat spațiului de pe arcadă și o ansă plasată în dreptul
spațiului creat.Unilaterale(inel cu ansa; distal shoe) Bilaterale (arc
lingual;transpalatal;Nance)
Prin prelungirea de arc sau de buclă spre locul edentat care ia contact cu dintele
alăturat, spaţiul necesar erupţiei dintelui permanent este asigurat iar ocluzia nu
va avea de suferit.
Menţinătorul lingual este utilizat de obicei bilateral, este conectat la nivelul
suprafeţei interne a dinţilor frontali mandibulari şi este o soluţie bună de
tratament atunci când avem mai multe spaţii rămase edentate în urma pierderii
premature a dinţilor temporari.
În general, necesitatea menținătorului de spațiu intervine în jurul vârstei de 8-9.
Menţinătoarele de spaţiu mobile seamănă cu aparatele funcţionale ortodontice,
sunt confecţionate de regulă din acrilat şi se sprijină pe ţesuturile moi, iar în
dreptul spaţiilor edentate sunt prevăzute cu sârme sau chiar dinţi artificiali meniţi
 să păstreze spaţiul optim de erupţie pentru dinţii permanenţi.(placa
palatinala,crosete,val din acrilat in spatiul edentate cu sau fara dinti acrilici)
La arcada superioară, baza va fi răscroită cât mai mult distal pentru a oferi
comoditate la purtare. Este suficientă ancorarea prin croşete simple pentru a nu
frâna dezvoltarea arcadelor.

Indicatia aplicarii mentinatorului de spatiu se face in functie de varsta

pacientului ,sex, zona topografica a edentatiei, tipul de ocluzie, tipul individual
de dezvoltare, comportamentul muscular, traumatisme ,anodontie.
Menţinătorul de spaţiu independent este indicat la pacienţii care nu prezintă
anomalii dento-maxilare.

In general mentinatoarele mobile sunt pe larg folosite asa cum

amortizeaza,mentin cresterea si permit si permit cresterea tridimensionala a
arcadei alveolare.

Mentinatoarele fixe nu se aplica in perioada de crestere,si se vor folosi pina la

atingerea virstei de protezare

73. Amprenta în ortodonţie. Mase de amprentare. Instrumente.

= copia fidela negativa a unor formatiuni anatomice care apartin campului
ortodontic; - amprenta trebuie sa redea cu exactitate formatiunile
anatomice respective, iar apoi prin turnarea amprentei se obtine modelul in
ortodontie (=copia fidela pozitiva a campului ortodontic);

- pentru ca amprenta sa fie corecta, trebuie sa cuprinda urmatoarele

formatiuni anatomice:
 arcade dentare
 arcade alveolare pana in fundul de sant vestibular
 formatiuni moi care interfereaza cu arcadele dento-alveolare: frenuri,
bride
 amprenta superioara trebuie sa mai cuprinda bolta palatina cu rugile
palatine, torus palatin daca exista, linia Ah, portiunea anterioara a palatului
moale, tuberozitatile maxilare
 amprenta inferioara trebuie sa mai cuprinda rebordul alveolar lingual
pana spre planseul bucal, trigon retromolar

amprenta in ortodontie este expansiva trebuie luate masuri speciale pt a

cuprinde toate aceste formatiuni;

Materialele amprentare: in ortodontie cel mai des sunt folosite alginatele –

Stomalgin, Altex. Mai rar se folosesc materialele siliconice-Sielast,
Dentaflex, Optosil, Silaplast.
*Instrumente: lingura amprentara, cele mai bune retentii ofera lingurile cu
gauri care asigura zone de retentie intinse si repartizarea pe toata lungimea
portamprentei.
-inf: se aseaza pe port post peste zonele retromolare dupa care se culca
incet peste arc. -sup: urmarim sa nu basculeze pe bolta palatina iar zona
tuberozitara sa fie bine cuprinsa.

74. Amprenta digitală. Modelul de studiu digital. Avantaje și

dezavantaje.
Amprenta dentară digitală este o manoperă neinvazivă, ce presupune
utilizarea unui scanner scaner digitalintraoral, un dispozitiv de mici
dimensiuni, comparabile, de exemplu, cu ale lămpii de fotopolimerizare,
care nu creează disconfort pacientului. Scannerul înregistrează o serie de
instantanee din cavitatea orală a pacientului, ce vor fi transmise unui
computer și ”contopite” sub forma unei amprente digitale. Mai departe, pe
baza amprentei digitale se poate concepe un model ipotetic al viitoarei
restaurări, oferind pacientului ocazia de a previzualiza rezultatul final și de a
transmite medicului  modificările estetice pe care și le dorește. Ulterior,
modelul digital al viitoarei restaurări este transmis sistemului CAD-CAM
pentru a șlefui cu mare precizie piesa protetică dorită.
 Amprenta digitală oferă un confort sporit pacientului, din mai multe
motive. Dimensiunea mică a scannerului intraoral elimină neplăcerea de a
ține în gură portamprenta voluminoasă, încărcată cu material, care
generează multor pacienți senzația de vomă. Totodată, un număr de
pacienți pot prezenta manifestări alergice la materialele de amprentă,
situație ce nu apare folosind tehnologia digitală. Dispare și riscul înghițirii
materialului de amprentă în cazul manipulării incorecte.
Amprenta digitală este mult mai confortabilă și sigură și pentru medic,
deorece nu trebuie igienizată ca o amprentă clasică, deci se reduce
contactul cu fluidele și resturile tisulare ale pacientului, iar riscul
contaminării cu diverși agenți patogeni este minimizat.
Există beneficii atât pentru medic cât şi pentru pacient. Pentru medic asta
înseamnă:o amprentare rapidă;înregistrarea automată a culorii;timp redus
de lucru;costuri reduse pentru pacient;calitate superioară a dispozitivelor
protetice;număr redus de şedinţe la dentist;reducerea la minim a
îndepărtării ţesuturilor dentare în timpul unei şlefuiri.
  Pe modelul digital putem sa mutam dintii si chiar sa simulam efectul
extractiilor dentare. Acest lucru nu numai ca ne ofera informatii valoroase
inainte de a efectua orice procedura stomatologica ireversibila, dar ofera,
de asemenea, pacientilor nostri o reprezentare vizuala a zambetului la
sfarsitul tratamentului ortodontic. 

75. Masele de amprentare utilizate în ortodonție. Clasificare, caracteristici

medico-tehnice. Avantaje, dezavantaje.
Criterii medico – tehnice generale
 Trebuie sa redea fidel, pronuntat si detaliat conturile partilor dure si moi
ale cimpului protetic.
 Sa nu-si modifice volumul pina la realizarea modelului
 Sa nu se deformeze la indepartarea lui de pe cimpul protetic
 Procesul de priza sa parcurga rapid in conditiile umiditatii si temperaturii
cavitatii bucale
 Usor sa se preseze pe cimpul protetic
 Biocompatibili
 Sa nu produca senzatii gustative si olfactive neplacute sau sa nule perturbe
pe cele fiziologice
 Sa nu includa agenti alergici etc

Cele mai uzuale in Ortodontie sunt:

 Hidrocoloizii: reversibili(agar-agar) si ireversibili(alginat);
 Elastomerii.

Hidrocoloizi ireversibili
 Hidrocoloizii ireversibili sunt materiale de amprentă la baza cărora stau
sărurile de sodiu sau potasiu ale acidului alginic.
 Indicaţii:
 amprenta preliminară şi finală în edentaţia parţială întinsă
 amprenta preliminară în edentaţia totală.
  amprentă pentru confecţionarea modelelor de lucru în ortodonţie
 amprentă document .
 Acidul alginic - este extras din algele brune (din genul Phaeophyta) prin
macerare într-o soluţie alcalină. Poate fi obţinut precipitând extractul în
prezenţa unui acid.
 Alginatele se prezintă sub formă de pulberi puternic hidrofile,care prin
amestecare cu apă reprezinta stari coloidale viscoase.
 Acesta se introduce în lingura amprentara, apoi în cavitatea bucală, unde
are loc reactie de priza.

Elastomerii de sinteza
 Clasa elastomerilor de sinteza cuprinde trei tipuri de
materiale :polisulfidele,siliconii si polieterii.

Siliconii
Polimerii siliconici,denumiti ,in general,polimeri elementorganici,datorita
caracterului lor organic-anorganic,se caracterizeaza printr-o serie de proprietati
fizice,chimice si mecanice ,care-i recomanda pentru folosirea cu succes in
stomatologie.
In functie de tipul polimerizarii,elastomerii siliconici folositi in amprentare ,se
impart in doua categorii:de condensare si de aditie
Avantaje
nu au gust si miros neplacut
-rezistenta mecanica satisfacatoare
-priza rapida
-nu prezinta modificari dimensionale datorate sinerezei sau imbibitiei
-prin marirea frecventei spatularii se reduce viscozitatea
-insolubili in apa si solventi organici.
Dezavantaje:
-imbatranirea si devalorizarea catalizatorului
-schimbare volumetrica importanta dupa priza materialului
-pret de cost ridicat in special siliconii de aditie.
Indicatii de utilizare
-amprentarea final a campurilor protetice
-siliconii de aditie se folosesc la amprentarea pentru inlay si punti adezive
-orice tip de amprentare pentru obtinerea de microproteze conjuncte.

76. Modelul de studiu în ortodonție. Scop și cerințe de realizare

Modelul
= copia fidela pozitiva a campului ortodontic sau a formatiunilor cuprinse in
amprenta;
- modele se obtine prin turnarea amprentei, soclarea modelelor si eventual
reparate micile imperfectiuni
daca exista;
- in ortodontie se toarna 2 tipuri de modele:
 model de lucru – pt a realiza aparatul; se toarna din gips dur (gips Moldano);
 model de studiu – se toarna din gips de duritate normala (gips alb);
Avantaje model de studiu:
1. permite explorarea mai riguroasa a unor formatiuni anatomice situatie in
regiunile posterioare
(tuberozitati maxilare, trigon retromolar) greu accesibile inspectiei
2. aplicarea de metode metrice (index pont, simetroscopie, perimetrie)
3. se pot repeta prin amprentari la diferite perioade de timp apreciind evolutia
cazului
4. modelele se pot pastra cel putin 3-5ani si pot sa reprezinte document in
instanta (proba juridica) in
caz de acuzatii de malpraxis
Orientarea modelelor se face conform celor 3 planuri spatiale:
Sagital – reper anterior: intersectia celei de a doua perechi de rugi palatina cu
rafeul median; reper
posterior: intersectia liniei Ah cu rafeul median;
Transversal – cuspizii V ai Pm2 si M1; M2 temporar si M1 permanent;
Vertical (tuberal) – trece prin fata distala a tuberozitatilor maxilare;

77. Etape de realizare a modelelor de studiu. Turnarea și soclarea modelelor

de studiu în ghips.

modelul de studiu – cel de al doilea model care se toarna in aceeasi amprenta din
gips de duritate normala (alb) care trebuie sa redea cu exactitate toate
formatiunile anatomice (arcade dento-alveolare, tuberozitati, bolta palatina);
este foarte important ca soclul modelului de studiu sa se obtine in conditii
standardizate (suprafata lui superioara si baza modelului sa fie paralela cu planul
de ocluzie, trebuie sa se respecte simetria (fete laterale simetrice) ca sa nu
simuleze prin inclinarea lui anomalii pe care pacientul nu le prezinta;
in ortodontie se utilizeaza forma soclului poligonala: pt soclul superior se admite
varianta pentagonala (2 suprafete mici molare), pt soclul inferior se admit 3
variante: pentagon, portiunea anterioara sa fie curba respectand curbura arcadei
dentare din zona frontala, trapez; aceste tipuri de socluri se pot obtine cu ajutorul
suporturilor pt soclat sau conformatoare; se pot obtine prin taiere manuala cu
ajutorul motorului de fasonat;

Etapele realizării modelului de studiu:

- selectarea şi pregătirea portamprentei;
- tehnica amprentării;
- examinarea amprentei;
- înregistrarea ocluziei dentare;
- turnarea amprentei;
- fasonarea soclului modelului;
- finisarea modelelor;
- conservarea modelelor.

Soclarea, finisarea, etichetarea modelelor

- pt a putea fi utilizate este necesar ca modelele sa fie soclate; soclul
trebuie sa permita manipularea acestora si sa nu simuleze anomalii pe care
pacientul nu le prezinta;
- soclarea se poate face prin:
1. Taiere manuala – cea mai simpla metoda; exista in oricare laborator;
2. Taiere cu ajutorul motorului de fasonat
3. In suport standard de soclare
4. Prin turnarea in soclator de plastic
5. Prin turnarea in conformator – este necesara obtinerea in cabinet a
ocluziei habituale in ceara a pacientului;

78. Studiul biometric de model în ortodonție. Considerații generale,

etape de analiză.
Studiul de model reprezintă un examen specific specialităţii ortodontice,
acesta fiind indispensabil la stabilizarea unui diagnostic ortodontic corect şi
a unui plan de tratament. Modelul trebuie să permită studiu arcadelor
dentare, al arcadelor
alveolare şi al relaţiilor de ocluzie. Aprecierea dezvoltării alveolo-dentare în
planurile sagital, transversal, se face folosind indicii arcadei , dinţilor
,raportaţi la lungimea şi lăţimea acestuia.
Se analizeaza:
-forma boltii palatine:poate fi joasa, inalta sau ogivala
-dimensiunea si forma torusului palatin
-insertia frenului si a bridelor-frenul buzei superioare daca are insertie
normal, joasa sau inalta.
-dintii existenti pe arcade: se vor specifica modificarile lor de volum, forma,
directie de implantare precum si spatierea dintre ei , starea lor de
integritate
-forma arcadelor-temporare au forma de semicerc, permanenta
superioara-parabola, iar inferioara-semielipsa.
Forma arcadelor dentare:
Aspecte normale ale arcadelor:
-arcada dentara ovoida
-arca.dent parabolic-inscrierea dintilor anteriori intr-un semicerc iar cei
posteriori diverg inspre distal
-arc.dent hiperbolica-curbura dintilor frontali este aplatizata spre distal cu 2
linii divergente la nivelul premolarilor si molarilor
-arcada dent in elipsa-dintii frontali se inscriu intr-un semicerc, iar
segmentele laterale se indeparteaza spre linia mediana, devenind astfel
convergente la nivelul ultimilor molari.
-arcada dentara in U-zona frontal se inscribe intr-un semicerc, iar regiunile
laterale sunt paralele.
Aspecte patologice ale arcadelor dentare :
 -arcada.dentar in lire-compresiune neuniforma in “sa” a arcadei maxilare la
nivelul premol si molari 1, fontalii se inscriu intr-un semicerc.
-arcada dentara in pentagon-arcada pentagonala se caracterizeaza prin
prezenta a trei unghiuri dintre care unul este situate in regiunea frontal, iar
celelalte doua in dreptul caninilor
-arcada dentara in V-ingustarea printr-o puternica compresiune a
segmentului dentar frontal, pina la formarea unui unghi ascutit.
-arcada dentara in patrulater sau trapez-apare mai frecvent la mandibula,
dintii frontali sunt aranjati in linie dreapta, partile laterale fiind
reprezentate de grupul dentar premolar-molar, este caracteristica pentru
rahitism.
-arcada dentara in M-apare in retrodotia incisivilor centrali maxilari care
sunt rotati, uneori antrenind sip e cei laterali
-arcada dentara larga sau evazata-aplatizarea dintilor frontali, dintii laterali
fiind aproape paraleli.
-arcada dentara ingusta cu incongruenta dintilor frontali-se caracterizeaza
prin diminuarea dimensiunilor ei transversal in toate portiunile si prin
deformarea arcului frontal, dintii anteriori sunt inghesuiti sau
vestibularizati.
-arcada dentara asimetrica-dezvoltarea inegala a celor 2 hemiarcade.
-arcada dentara intrerupta prin ectopia caninilor- anomalia se observa
frecvent in dizarmonii cu incongruenta dento-alveolara.

Examenul modelelor permite analiza , in cele 3 sensuri ale spatiului , a

relatiilor arcadelor in intercuspiare maxima, in absenta pacientului si ne
ajuta sa efectuam masuratori pe arcadele dentare in vederea stabilirii unui
diagnostic si a unui plan de tratament ortodontic .
Modelelele sunt orientate pentru analiza in cele 3 planuri ale spatiului :
planul rafeului median ; planul tuberozitar; planul ocluzal
Studiul modelelor de ghips cuprinde analiza : statusul dentar ; arcadelor
alveolo-dentare; raportul static al ocluziei

79. Analiza statutului dentar pe modelele de studiu.

Analiza statusului dentar se referă la aprecierea individuala a dinţilor temporari şi

permanenţi prezenţi pe arcadă la data examinării. Se vor face aprecieri privind
stabilirea vârstei dentare în legătură cu cronologia de erupţie. În funcţie de vârsta
civilă a subiectului, erupţia poate fi apreciată ca; normală, precoce, întârziată.