Consideraţii generale

GPL (LPG) înseamnă gaze petroliere lichefiate sau liquefied petroleum

gas. Conform legislaţiei din România, se definesc: (GNCV) - Gaz Natural
Comprimat pentru Vehicule; GPL- Gaz Petrolier Lichefiat. GNCV şi GPL
sunt amestecuri de hidrocarburi, îndeosebi propan şi butan.
Fluxul tehnologic de exploatare a LPG cuprinde următoarele etape:
Producerea LPG ( în combinate petrochimice sau în staţiile de tratare a
petrolului brut)
Depozitarea la producător Transport prin conductă / autocisterne /
vagoane-cisterne de cale ferată/vase maritime Depozitarea la staţiile de
livrare Linia de umplere a buteliilor sau a autocisternelor Transport
la utilizator Utilizator.
Etapele fluxurilor tehnologice de exploatare ale GPL implică o serie de
procese termodinamice (lichefiere/vaporizare,încălzire/răcire, destindere
izentalpică/izentropică, destindere izotermă).
GPL sunt hidrocarburi care conţin, în principal, carbon şi hidrogen; sunt
utilizate îndeosebi drept combustibili industriali sau casnici, pentru a se
obţine energie termică. În instalaţiile petrochimice reprezintă materia primă
pentru obţinerea altor produse chimice. Tendinţa actuală este de utilizare
extensivă a acestor hidrocarburi drept carburanţi auto.
Gazele petroliere lichefiate provin din gazele naturale sau din cele de
rafinărie şi conţin, în principal, butan, C4H10, (C4), propan C3H8, (C3) sau
amestecuri ale acestora. Mai conţin proporţii mici de hidrocarburi uşoare
şi/sau mai grele şi compuşi cu sulf.
Gazele petroliere lichefiate se obţin în principal:
- prin fracţionarea gazolinei brute care rezultă la degazolinarea gazelor
naturale;
- din petrol;
- din gazele de rafinărie rezultate din diferite procese de prelucrare şi separare

În figura de mai jos 1.1 se prezintă schema fluxului de prelucrare a gazelor

naturale sau a gazelor asociate (care reprezintă partea gazoasă din petrolul extras).
 Fig. 1.1 Schema fluxului de prelucrare a gazelor naturale

- să fie decelabile în concentraţii foarte mici;

- să aibă un miros caracteristic, pătrunzător, deosebit de alte mirosuri cu
care poate fi confundat.
În gazele petroliere lichefiate se introduce o cantitate suficientă de metil
sau etil mercaptan, pentru a conferi produsului un miros caracteristic care să
permită detectarea eventualelor pierderi de gaze.

Compoziţia gazului petrolier lichefiat de la o schelă petrolieră este

prezentată în tabelul 1.1
Compoziţie (% molar) (% masic)
propan 35 – 85 30 – 73
n-butan 65 – 15 70 - 27

Densitatea gazului petrolier lichefiat la 15ºC: ρ = 650 kg/m3 ;

Conţinutul de apă: a = 50 ppm;
Masa moleculară a amestecului: M = 51,24 kg/kmol.

Zone de pericol şi evaluarea riscului

Zonele cu pericol exploziv sunt:
Zona 0 care corespunde unei arii în care atmosfera explozivă gazoasă este
prezentă permanent sau pe perioade lungi de timp, în condiţii normale de
funcţionare a sistemului (peste 1000 ore/an);
Zona 1 care corespunde unei arii în care este probabilă apariţia atmosferei
explozive gazoase, în condiţii normale de funcţionare a sistemului (între
10…1000 ore/an);
Zona 2 care corespunde unei arii în care nu este posibilă apariţia unei
atmosfere explozive gazoase, în condiţii normale de funcţionare a
sistemului, iar dacă totuşi apare, este posibil ca aceasta să se întâmple doar
pentru o perioadă scurtă de timp (mai puţin de 10 ore/an) .

Delimitarea zonelor de pericol pentru activităţile desfăşurate în domeniul GPL

este în strânsă legătură cu gradul de degajare şi debitul de degajare, generat de
sursa de degajare , în condiţii de funcţionare normală.
Gradele de degajare pot fi:
a) continuu, care se produce permanent sau care este de aşteptat să se
producă pentru perioade lungi de timp; o degajare de grad continuu -
caracterizează zona 0;
b) primar, care este de aşteptat să se producă periodic sau ocazional; o
degajare de grad primar - caracterizează zona 1;
c) secundar, care nu este de aşteptat să se producă şi care, dacă totuşi se
produce, este de aşteptat să se producă rareori şi pentru perioade scurte de
timp; degajarea de grad secundar - caracterizează zona 2
Condiţia esenţială în controlul dispersiei degajărilor de GPL o constituie
ventilaţia naturală a tipului de zonă cu pericol exploziv. Ventilaţia naturală
depinde de amplasamentul sursei de degajare, este caracterizată de
condiţiile geografice şi meteorologice specifice locaţiei şi este suficientă
pentru a asigura dispersia întregii atmosfere explozive care ar apărea în
zonă.
În cazul ventilaţiei naturale este important să se cunoască direcţia
predominantă a vântului care trebuie marcată vizibil. Eficienţa ventilaţiei în
controlul dispersiei şi persistenţei atmosferei explozive, caracterizată de gradul
de ventilare ( puternică, medie sau slabă), poate, în condiţii specifice, să
modifice nivelul de încadrare a zonelor periculoase
Vaporizarea
În cazul utilizării unor cantităţi mari de GPL se impune existenţa unor
instalaţii de vaporizare. În cazul consumatorilor industriali, pentru
vaporizarea gazului lichefiat se folosesc schimbătoare de căldură la care, în
mod frecvent, agentul cald este aburul ( Fig. 1.2)

Fig. 1.2 Instalaţie pentru vaporizarea gazului petrolier lichefiat

Vaporizarea GPL poate să apară şi din cauza aportului de căldură de la

mediul exterior către fluidul stocat în diverşi recipienţi. Insolaţia este cea mai
frecventă formă care determină acest transfer de căldură.

Scurgeri de GPL la rezervoarele de depozitare

Scurgerile de GPL în zona rezervoarelor de depozitare este periculoasă datorită
posibilităţii de a provoca incendii şi intoxicarea personalului.
Probabilitatea de producere a scurgerilor de GPL este medie, scurgerile putând fi
prezente în cantităţi mici în special la ştuţurile de cuplare la cisterne şi la presetupele
pompelor.
Scurgerile de GPL pot fi prezente prin:
- neetanşeităţi: îmbinări de flanşe sau alte tipuri de racord, presetupe la pompe şi
robinete, fisuri sau pori pe utilaje sau conducte (inclusiv furtunurile flexibile de
descărcare), robinete sau alte armături defecte;
- acţiunea unor persoane neautorizate;
- manevre greşite de robinete;
- supra-presurizarea cu declanşarea supapele de siguranţă de pe rezervoare;
Fisuri la conducte pot avea loc datorită coroziunii, solicitări mecanice ridicate
prin loviri, smulgeri în cazul racordurilor de descărcare - încărcare (prin neasigurarea
cisternei), vibraţii prin funcţionarea pompei gazate.
Acţiunea unor persoane neautorizate soldate cu scurgeri de GPL poate avea
loc prin: manevrarea greşită de robinete, desfaceri de flanşe sau alte tipuri de
racorduri. Posibilităţile de acţiune a unor persoane neautorizate sunt reduse datorită
sistemului de pază şi supravegherii continue a cisternelor în timpul descărcării

Supra-presurizarea rezervoarelor poate avea loc prin:

- încălzire în cazul implicării într-un incendiu, sau pe timpul verii la temperaturi şi
insolaţie mare. Supra-presurizarea prin încălzire în mediu ambiant este mult
diminuată prin vopsire şi prin utilizarea instalaţiei fixe de răcire cu apă;
- umplerea (peste 85%) fără a lăsa un spaţiu de detentă suficient a vaporilor;
- necuplarea sau închiderea circuitului de egalizare la transvazare din cisterne.
Intoxicarea personalului surprins de scurgerea de gaz este posibilă în special
în cazul unor intervenţii făcute fără a se lua măsurile de protecţie necesare. Â
Datorită plasării rezervoarelor în aer liber se consideră că un accident soldat
cu intoxicarea personalului nu poate duce în condiţii normale la decesul acestuia şi
deci la provocarea unui accident major.

Incendiu în parcul rezervoarelor de depozitare

Un incendiu în zona rezervoarelor de depozitare este posibil prin incendierea unor
materiale combustibile sau inflamabile existente în zonă.
Materialele combustibile prezente în mod normal sunt reprezentate de
instalaţia electrică de alimentare a pompelor şi a aparaturii de automatizare.
Posibilitatea de producere a unui incendiu la instalaţia electrică este foarte
redusă aceasta fiind în construcţie antiex pentru medii explozive, cu respectarea
normativelor în vigoare. Un incendiu la instalaţia electrică se poate produce în cazul
utilizării unor improvizaţii sau a nefuncţionării instalaţiei de protecţie: siguranţe, relee
de protecţie etc.
Incendiile cele mai puternice de GPL sunt cele care urmează unei explozii a
rezervoarelor când mari cantităţi de GPL incendiat sunt eliberate din rezervor

Descrierea zonelor unde poate avea loc un accident major

1. Depozitul de rezervoare GPL
Rezervoarele GPL sunt vase cilindirice sudate, confectionate din material
compatibil (otel) cu gazele petroliere lichefiate si rezistente la coroziune. Cele 6
rezervoare sunt amplasate suprateran si sprijinite pe cate 2 picioare tip sa.
Fiecare rezervoare are pfatforma betonata, iar distanta dintre doua rezervoare
este de 1.5 m.
Masurile de siguranta consta in:
Montarea supapei de siguranta pentru fiecare rezervoare, care se deschide
atunci cand presiunea interioara atinge valoarea de 18 bari.
Pornirea automata a sistemului de racire (amplasat subteran) prin
stropierea cu apa a rezervoarelor. Rezervoarele sunt prevazute cu ziduri de
protectie anti foc.
Cisternele si rezervoarele de GPL se leaga la centurile de impamantare
pentru scurgerea electricitatii statice.
Rezervoarele sunt prevazute cu indicatori de nivel (maxim 80% si minim
10%) si supape pentru prelevarea probelor.
Fiecare rezervor este prevazut cu 2 valve legate in serie, deschiderea
valvelor atunci cand are loc transvazarea gazelor petroliere lichefiate se face
astfel: prima data se deschide valva I pentru faza gazoasa de la cisterna si
robinetul de la rezervor, iar apoi valva II.

Schema rezervorului este prezentata in fig 1.3

Fig.1.3 Schema rezervorului

Efectele asupra mediului inconjurator

GPL-ul polueaza aerul, deoarece este alcatuit din compusi organici volatili
(COV). Acesti compusi reactioneaza cu oxizii de azot din atmosfera, iar in
prezenta razelor solare formeaza ozonul troposferic (ozonul daunator, ozonul
care ne protejeaza de razele UV se gaseste in stratosfera). Asupra apei si solului
GPL-ul nu are efecte directe fiind un gaz.

Instalatia de depozitare a GPL-ului prezinta un risc ridicat, datorita substantei periculoase

depozitate si a cantitatii depozitate.

Tab. 1.2 Nivelele de risc si actiunile necesare in caz de urgenta

In cazul unei explozii a rezervorului cu o capacitate de depozitare 200 m3, diametrul

mingii de foc va fi de 250 m, iar durata arderii va fi de 15 secunde. Suprafata afectata se
intinde pana la 608 m, fiind impartita astfel:
Zona 1 cu mortalitate ridicata se intinde pana 350 m (raza mingii de foc)
Zona 2 cu inceput de letalitate pana la 479 m
Zona 3 leziuni ireversibile pana la 608 m

Fig. 1.4 Localizarea pe harta a zonelor afectate

Evaluarea calitativa a riscurilor de accidente majore

Analiza calitativa are ca obiectiv principal stabilirea listei de hazarduri posibile, face
posibila ierarhizarea evenimentelor în ordinea riscului si prezinta primul pas în
metodologia
de realizare a analizei riscurilor. Evaluarea calitativa a riscului se realizeaza prin
calculul
nivelului de risc ca produs între nivelul de gravitate si cel de probabilitate ale
evenimentului
analizat.
Masurarea calitativa a consecintelor este realizata prin încadrarea în cinci nivele de
gravitate, care au urmatoarea semnificatie:
1. Nesemnificativ
Oameni (populatie): vatamari nesemnificative;
Emisii: fara emisii;
Ecosisteme: Unele efecte nefavorabile minore la putine specii sau parti ale
ecosistemului, pe termen scurt si reversibile;
Socio-politic: Efecte sociale nesemnificative fara motive de îngrijorare.
2. Minor
Oameni (populatie): este necesar primul ajutor;
Emisii: emisii în incinta obiectivului retinute imediat;
Ecosisteme: daune neînsemnate, rapide si reversibile pentru putine specii sau parti
ale ecosistemului, animale obligate sa-si paraseasca habitatul obisnuit, plantele sunt
inapte sa se dezvolte dupa toate regulile naturale, calitatea aerului creeaza un
disconfort local, poluarea apei depaseste limita fondului pentru o scurta perioada;
Socio-politic: efecte sociale cu putine motive de îngrijorare pentru comunitate.
3. Moderat
Oameni (populatie): sunt necesare tratamente medicale;
Economice: reducerea capacitatii de productie;
Emisii: emisii în incinta obiectivului retinute cu ajutor extern;
Ecosisteme: daune temporare si reversibile, daune asupra habitatelor si migratia
populatiilor de animale, plante incapabile sa supravietuiasca, calitatea aerului
afectata
de compusi cu potential risc pentru sanatate pe termen lung, posibile daune pentru
viata acvatica, contaminari limitate ale solului si care pot fi remediate rapid;
Socio-politic: efecte sociale cu motive moderate de îngrijorare pentru comunitate.
4. Major
Oameni (populatie): vatamari deosebite;
Economice: întreruperea activitatii de productie;
Emisii: emisii în afara amplasamentului fara efecte daunatoare;
Ecosisteme: moartea unor animale, vatamari la scara larga, daune asupra speciilor
locale si distrugerea de habitate extinse, calitatea aerului impune “refugiere în
siguranta” sau decizia de evacuare, remedierea solului este posibila doar prin
programe pe termen lung;
Socio-politic: efecte sociale cu motive serioase de îngrijorare pentru comunitate.
5. Catastrofic
Oameni (populatie): moarte;
Economice : oprirea activitatii de productie;
Emisii: emisii toxice în afara amplasamentului cu efecte daunatoare;
Ecosisteme: moartea animalelor în numar mare, distrugerea speciilor de flora,
calitatea aerului impune evacuarea, contaminare permanenta si pe arii extinse a
solului;
Socio-politic: Efecte sociale cu motive deosebit de mari de îngrijorare.
Masura probabilitatii de producere este realizata tot prin încadrarea în cinci nivele,
care au urmatoarea semnificatie:
1. Rar (improbabil) - se poate produce doar în conditii exceptionale;
2. Putin probabil - s-ar putea întâmpla cândva;
3. Posibil - se poate întâmpla cândva;
4. Probabil - se poate întâmpla în multe situatii;

Pentru evaluarea riscurilor asociate activităţii desfăşurate în cadrul

amplasamentului, s-a procedat la atribuirea unor valori numerice pentru fiecare nivel
de gravitate a consecinţelor şi de probabilitate a producerii eventualului accident
imaginat, riscul asociat fiecărui scenariu fiind reprezentat de produsul dintre cele
două valori atribuite. La stabilirea valorilor asociate nivelelor de probabilitate şi de
gravitate se ţine cont de impactul potenţial şi de măsurile de prevenire prevăzute

Înmagazinarea GPL

Înmagazinarea gazelor petroliere lichefiate în cantităţi mari se realizează

prin stocarea în rezervoare izotermice supraterane, în sol îngheţat, încavităţi
saline sau în mine abandonate.
Depozitarea unor cantităţi medii se efectuează în instalaţii de depozitare
şi alimentare auto sau la staţii specifice acestor combustibili.
Depozitarea în cantităţi mici se face în butelii. Când sunt utilizate cantităţi
mici de GPL, nu este necesară instalaţie de vaporizare a gazelor lichefiate.
 Depozitarea GPL impune, ca în cazul oricărui combustibil, respectarea
unor proceduri operaţionale speciale, privind fiabilitatea, protecţia muncii,
prevenirea şi stingerea incendilor. Accidentele în instalaţiile care folosesc
sau manevrează acest combustibil se pot produce din cauza unor defecte
mecanice, a unor greşeli de exploatare, erori de proiectare, modificări de
proces, catastrofe naturale, sabotaje etc.

Tab. 1.4 Condiţii de depozitare pentru hidrocarburile gazoase lichefiate

Temperatura şi presiunea de depozitare Principalele hidrocarburi

care se depozitează
La temperatura mediului ambiant şi la presiunea de Aragazul, butanul, propanul,
vapori propilena
corespunzătoare hidrocarburilor care se depozitează Butanul, G.P.L., propanul, propilena
De la 0ºC la -50ºC şi la presiunea de 1 bar abs. Etilena, etanul, acetilene
De la -50ºC la -150ºC la presiunea de 1bar abs

Înmagazinarea gazelor petroliere lichefiate în cantităţi mari

Depozitarea gazelor petroliere lichefiate se realizează prin diferite metode,
dintre care, cele mai des utilizate sunt:
- Metoda de depozitare la presiune egală sau apropiată de cea atmosferică,
caracterizată prin aceea că temperatura de depozitare este egală cu
temperatura de vaporizare a gazului lichefiat. Depozitarea la presiune
apropiată de cea atmosferică se caracterizează printr-o sistematică pierdere
de produs depozitat, proporţională cu aportul de căldură dinspre exterior.
- Metoda de depozitare în regim izotermic - caracterizată prin aceea că, în
timpul depozitării, temperatura gazului lichefiat rămâne practic constantă,
aceasta asigurându-se prin relichefierea unei anumite cantităţi de vapori
într-un circuit închis de răcire.
- Depozitarea gazelor petroliere lichefiate sub presiune se realizează în
rezervoare sferice sau cilindrice orizontale = depozitarea în rezervoare sferice
este mai economică, din punct de vedere al consumului specific de metal pe
unitatea de volum, decât în cazul rezervoarelor cilindrice, datorită repartiţiei
uniforme a presiunii pe pereţii sferei, ceea ce conduce la o grosime mai
mică a peretelui.

În figura 1.5 este prezentat un rezervor izotermic. Semnificaţia reperelor

este următoarea:
1 – rezervor interior din oţel; 2 – cupola din oţel; 3 –capac suspendat; 4
-rezervor exterior din oţel; 5 – izolaţie frigorifică.
 Fig. 1.5 Rezervor izotermic pentru depozitarea GPL
Rezervoarele cu pereţi dubli metalici sunt construite din două rezervoare
metalice concentrice, între cele două rezervoare aflându-se intercalată
izolaţia frigorifică.
Rezervorul interior este complet închis, cu capac metalic de tip cupolă, şi
acesta asigură etanşeitatea sistemului, rezervorul exterior are un capac uşor din
tablă de oţel cu grosime mică şi cu izolaţie frigorifică, care este suspendat prin
bare de oţel de cupola rezervorului exterior. Capacul suspendat este prevăzut cu
coşuri de evacuare a vaporilor, care sunt evacuaţi prin racordurile rezervorului
exterior. În spaţiul inelar creat între cei doi pereţi se montează izolaţia
frigorifică, care umple complet acest spaţiu sau parţial, rămânând un spaţiu de
inspecţie a izolaţiei şi peretelui interior, când se utilizează blocuri de sticlă
poroasă.

Depozitarea GPL în cantităţi medii

Rezervoarele cilindrice orizontale de diferite tipuri şi capacităţi de
depozitare au o foarte largă răspândire, servind în mod obişnuit pentru
depozitarea gazelor lichefiate.
În figura 1.6 este prezentat un rezervor cilindric orizontal, metalic,
suprateran, cu depozitare sub presiune, la temperatura mediului ambiant, utilizat
pentru depozitarea GPL.
S-au notat: LI – indicator de nivel; PI – indicator de presiune; TI –
indicator de temperatură.
Reperele au semnificaţiile: 1 – supapă; 2 – rezervor; 3 –suporţi.
Capacitatea acestor rezervoare este de obicei redusă (sub 100 m3).
Rezervoarele pentru depozitarea gazelor lichefiate au o suprapresiune
interioară ce poate ajunge până la zeci sau chiar sute de bar.
Rezervoarele cilindrice orizontale prezintă următoarele avantaje
principale:
- Au o formă constructivă simplă;
- Se pot fabrica în serie în uzine specializate;
- Se pot transporta gata montate la locul de amplasare;
- Permit o creştere considerabilă a suprapresiunii interioare şi a vacuumului faţă
de rezervoarele cilindrice verticale, ceea ce conduce la lichidarea completă a
pierderilor prin vaporizare de lichide volatile.
Ca dezavantaje ale rezervoarelor cilindrice orizontale, se menţionează
următoarele:
- Necesitatea instalării unor reazeme (suporturi) speciale;
- Capacitatea de depozitare este relativ mică faţă de suprafaţa mare a
platformei de montaj şi deservire;
- Se calibrează cu dificultate, deoarece secţiunea rezervorului este variabilă
cu înălţimea.

Fig.1.6 Rezervor cilindric orizontal, metalic, suprateran, cu depozitare sub presiune,

la temperatura mediului ambiant, utilizat pentru depozitarea GPL.

Rezervoarele cilindrice orizontale se pot rezema fie pe două sau mai

multe reazeme de construcţie specială, fie pe un pat elastic profilat special,
aşezat direct pe teren; cele folosite pentru depozitarea GPL au capace (funduri)
plate sau bombate (sferoidale semiatmosferice).

Depozitarea GPL în cantităţi mici-butelii

Distribuţia gazelor petroliere lichefiate către consumatori se face cel mai adesea
în butelii de oţel proiectate şi construite în funcţie de caracteristicile gazului
lichefiat ce urmează a fi îmbuteliat în ele. Îmbutelierea gazelor lichefiate se
realizează în staţii de îmbuteliere, special amenajate – dotate de regulă cu linii
automate de umplere. Staţiile de îmbuteliere primesc hidrocarburile gazoase
lichefiate din rafinării, combinate petrochimice sau de la alţi producători.
În tabelul 1.7 este prezentată o definire a gazelor petroliere lichefiate
 Fig. 1.7 Schema unei staţii de alimentare cu GPL a autovehiculelor

Transportul GPL

Pentru transportul pe distanţe mari, din motive economice, s-a impus

transportul
hidrocarburilor lichefiate, deoarece volumul de transportat, în aceste condiţii,
este de sute de ori mai mic decât al gazelor.
Gazele petroliere lichefiate pot fi transportate la temperatura ambiantă, în
recipiente de presiune corespunzătoare sau în regim izoterm, la temperaturi
scăzute,corespunzătoare unor presiuni uşor mai mari decât cea atmosferică.
Transportul gazelor petroliere lichefiate se efectuează pe căi ferate cu
vagoane – cisternă, pe căi rutiere cu autocisterna sau în butelii (pe platforme),
pe cale maritimă şi prin conducte.
Transportul cu autocisterna
Cu echipamentul de pe autocisternă se pot efectua următoarele operaţii:
- umplerea cisternei proprii din rezervoarele depozitului fie cu pompa
autocisternei, fie cu pompele rampei de incărcare prin gurile de umplere
ale compartimentelor;
- golirea cisternei cu pompa proprie sau gravitaţional;
- transvazarea produselor între două recipiente oarecare cu pompa
autocisternei.
În figura 1.8 este prezentată o autocisternă destinată transportului gazelor
petroliere lichefiate.
Rezervoarele de GNL sunt poziţionate suprateran şi sunt construite pe
principiul dublei integrităţi.
În funcţie de forma şi construcţia lor, rezervoarele se pot clasifica astfel:
- rezervor de formă cilindrică cu un singur container metalic (cuva
interioară de aluminiu sau oţel cu 9% Ni, izolaţie de perlită) şi cu
diafragmă;
- rezervor de formă cilindrică cu două containere, cuva interioară de metal
(prima învelitoare) şi cuva exterioară din metal sau diafragma din beton
(învelitoare secundară);
- rezervor de formă cilindrică cu cuvă interioară de metal (prima
învelitoare) şi cuva exterioară din metal sau diafragmă de beton pretensionat
(învelitoare secundară);
- rezervor de formă cilindrică din beton pretensionat cu membrană interioară de
metal;
- rezervor de formă cilindrică cu cuvă interioară de beton (prima învelitoare) şi
perete exterior de beton pretensionat (învelitoare secundară);
- rezervoare sferice.