Singur int-o lume aspra,

In depresie eu ma aflam,

Chiar sa ma comport eu astfel,

Tot eu singur ramaneam

Orice semn,ca o minune

Nici decum nu ma salva

Sufletul,aflanduse in succesiune,

Stema vietii imi purta.

Totusi viata mea se stinge

Si eu iar pierd dar,de a scri

Iar tristetea mea ma infringe,

Chiar daca eu nici nu voi sti.

In pururea,in veci eu voi iubi

Tristetea de acum ce o vorbi,

In suflet e gol si pustiu,

Ca trupul ceresc fiind in sacriu.

As fi eu azi,asi fi eu mine

Tu nu stii de ieri,si ce va ramine

In vremea cea veche,nestiitoare

Locul cel sfint il iau in vegoare.