ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

Colegiul Național de Comerț al ASEM

CATEDRA “Contabilitate”

Studiul Individual

la unitatea de curs “Analiza gestionară”

la tema: ANALIZA VALORII ADĂUGATE

ELEVA: Druță Carolina, grupa CON 174

Chșinău 2020
CUPRINS

Valoarea adăugată. Conținutul economic. Elementele _________________ 3

Metode de calcul a valorii adăugate _______________________________ 4

Exemplu de problemă privind calculul valorii adăugate _______________ 5

6
Analiza diagnostică a valorii adăugate. Aspecte generale ______________

Concluzie ___________________________________________________ 8
Obiectivul principal al agenţilor economici îl constituie obţinerea rezultatelor scontate
cu cheltuieli minime. Forma concretă de manifestare a acestui principiu este eficienţa
economică, care exprimă efectul dobândit în raport cu cheltuielile totale necesare
pentru obţinerea acestuia.

Actualmente, eficienţa economică stă la baza dezvoltării progresului economic şi a

societăţii în ansamblu. Ea a devenit principala dimensiune calitativă a dezvoltării
economice şi factorul fundamental al accelerării creşterii economice. În acest context
este de menţionat că alegerea căilor optime de activitate a firmelor presupune
determinarea nivelului eficienţei economice şi pentru managementul operaţional.

După părerea mea, unul din indicatorii de performanţă a managementului operaţional,

care exprimă eficienţa acestuia, este valoarea adăugată.

Indicatorul valoare adăugată exprimă plusul de valoare care se obţine prin

desfăşurarea unei activităţi economice de către o întreprindere. La nivel
macroeconomic, valoarea adăugată redă aportul adus de o întreprindere în economia
naţională.

Valoarea adăugată, din punct de vedere al conţinutului economic, reprezintă

contribuţia productivă proprie a întreprinderii pe parcursul unei perioade de activitate
(de regulă, în curs de un an). Astfel, valoarea adăugată reprezintă surplusul de încasări
peste valoarea consumurilor provenite de la terţi, bogăţia creată prin valorificarea
resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii.

Pe baza valorii adaugate considerăm că poate fi apreciată adevarata dimensiune a

activității unei firme. Spre deosebire de cifra de afaceri, care include și valoarea
cumpărărilor de materii prime, materiale și servicii care se regăsesc în cifra de afaceri
a firmelor furnizoare, valoarea adaugată cuprinde numai echivalentul activității firmei
supuse analizei.

Prin însumarea valorilor adaugate de la toate întreprinderile din țară se obține Produsul
Intern Brut (PIB). Acesta reprezintă singura ofertă internă de bunuri și servicii pentru
satisfacerea cererii (interne și externe) de consumuri finale, în sectorul privat și în cel
public.

Valoarea adăugată constă din următoarele elemente componente, care, de fapt, şi o

formează: salariile şi contribuţiile sociale, impozitele şi taxele, uzura, dobânzile,
dividendele, profitul net etc.
În prezent, analiza-diagnostică recunoaşte valoarea adăugată aferentă atât producţiei
fabricate, cît şi celei vândute. În primul caz este vorba de valoarea adăugată produsă,
iar în al doilea caz – valoarea adăugată vândută.

Dat fiind faptul că conceptul managementului operaţional cuprinde atât fabricarea, cât
şi desfacerea producţiei/serviciilor, indicatorul „valoarea adăugată” este binevenit
pentru aprecierea eficienţei acestuia.

În practica analitică valoarea adăugată poate fi calculată prin două metode:

1. Metoda sintetică (substractiva), potrivit careia din valoarea producţiei fabricate

sau vândute se scad consumurile şi cheltuielile intermediare provenite de la terţi.

Formula de bază în acest caz va fi: VA=VPF-Ci sau VA=VPV-Ci

unde: VPF – valoarea producţiei fabricate

VPV – valoarea producţiei vândute

Ci – reprezintă consumurile şi cheltuielile intermediare provenite de la terţi,

care cuprind materiile prime şi materialele (la costul de achiziţie), energia,
combustibilul, apa, serviciile externe etc. (cu alte cuvinte, totalul consumurilor
de bunuri şi servicii furnizate de terţi).

Dacă pe lângă activitatea productivă, întreprinderea desfăşoară şi o activitate de

comerţ, valoarea adăugată a întregii activităţi se determină prin însumarea diferenţei
dintre valoarea producţiei exerciţiului (Qe) şi consumurile intermediare (M), cu
valoarea marjei comerciale (Mc): VA = Qe −M+Mc

Marja comercială reprezintă diferenţa dintre valoarea mărfurilor vândute (Qv) şi costul
acestora (Cv), respectiv: Mc = Qv – Cv

Valoarea adaugată calculată după această relație este cunoscută în teoria economică
sub denumirea de valoare adaugată produsă

2. Metoda analitică (aditivă) presupune însumarea tuturor elementelor constitutive

ale valorii adăugate, şi anume: VA=Crm+Umf+Ac+Rnet

unde: Crm – consumurile privind retribuirea muncii (inclusiv CAS și PAM)

Umf - suma uzurii mijloacelor fixe cu destinaţie de producţie aferentă anului de

gestiune

Ac – suma altor consumuri şi cheltuieli

Rnet – suma rezultatului net: profit (pierdere).

Această metodă de calculare a valorii adăugate dă posibilitate să se efectueze un studiu
mai aprofundat al acestui indicator din punct de vedere al elementelor consecutive ce
formează baza valorii adăugate şi al ponderii lor în suma totală a indicatorului
rezultativ. Ţinând cont de aceste considerente şi necesităţile concrete, analiza valorii
adăugate se poate efectua atât prin aprecierea modificării factorilor generali (metoda
substractivă), cât şi prin cea a factorilor detaliaţi (metoda aditivă).

Pentru exemplificarea în cifre a valorii adăugate şi distribuţiei ei între diferiţi

participanţi în Tabelul 1 este prezentată structura preţului pentru o bluză pentru dame,
produsă din stofe uşoare. După cum se observă din datele prezentate în Tabelul 1
ponderea serviciilor “Mango” constituie doar cca 8% în valoarea totală a produsului.

Ponderile esenţiale revin materiei prime şi accesoriilor - 16% , angrosistului – 17,5% şi

detailistului – 42,1%. Valoarea adăugată a acestei bluze constituie 127,5 Euro
(15+33+79,5). Ponderea serviciilor “Mango” constituie 11,8% (15/127,5).

Deţinătorului de marcă proprie (angrosistului) îi revine 25,9% (33/127,5), iar

deţinătorului de marcă privată – 62,3% (79,5/127,5). Aceste date ne demonstrează că
valoarea adăugată a prestatorului de servicii “Mango” este de 2,2 ori mai redusă decât
în cazul când se elaborează produsul şi de 5,3 ori mai redusă decât în cazul când
produsul are un brand şi acesta aparţine întreprinderii de confecţii şi se promovează de
către aceasta.
Analiza diagnostică a valorii adăugate acoperă următoarele aspecte:

− analiza dinamicii şi structurii acesteia

− analiza corelaţiei statice şi dinamice dintre valoarea adăugată şi producţia

exerciţiului

− analiza sub aspect factorial.

Pe baza rezultatelor analizei diagnostica a valorii adăugate se iau toate deciziile

necesare în vederea creşterii productivităţii muncii şi reducerea consumurilor de la
terţi, respectându-se în acelaşi timp calitatea producţiei, element esenţial în competiţia
concurenţială. Prin prisma ultimului indicator, analiza valorii adăugate ne poate
conduce la concluzii privind necesitatea retehnologizării şi modernizării procesului de
producţie.

Analiza structurii şi dinamicii valorii adăugate

Analiza valorii adăugate se poate face, fie sub aspectul modului de realizare a
prevederilor, fie în dinamică (faţă de o perioadă precedentă).

Studiul valorii adăugate prin urmărirea dinamicii sale şi prin gradul de realizare a
valorii previzionate, creează premisele explicării modificărilor intervenite în structura
sa şi posibilitatea direcţionării evoluţiei viitoare.

Analiza valorii adăugate sub aspect structural urmăreşte determinarea ponderii pe

care o au în componenţa acesteia elementele structurale utilizate în calculul
indicatorului prin metoda aditivă, respectiv fondul de salarii şi fiecare categorie de
cheltuieli cu asigurările sociale aferente fondului de salarii, amortizarea mijloacelor
fixe, taxele şi impozitele, precum şi profitul. În ceea ce priveşte cheltuielile cu
personalul şi amortizarea se urmăreşte menţinerea acestora sub limitele previzionate.

Analiza structurală este combinată cu analiza dinamică, în scopul urmării evoluţiei în

timp a fiecărui element component. Este o condiţie esenţială ca ponderea structurală a
unor cheltuieli, ce pot fi riguros controlate să scadă, acest lucru reflectându-se
favorabil în creşterea profitului ca element component al valorii adăugate.

Analiza corelaţiilor statice şi dinamice dintre valoarea adăugată şi producţia

exerciţiului

Corelaţia statica este considerată optimă dintre valorile pe care le iau cei doi
indicatori în acelaşi interval de timp este dată de o valoare cât mai apropiată de 1(unu)
a inegalităţii: Qa Qe∈(0,1)
Corelaţia dinamică este considerată optimă dintre indicii de creştere a celor doi
indicatori este dată de inegalitatea: IQa >IQe

Analiza factorială a valorii adăugate

Pentru adâncirea analizei valorii adăugate, prin evidenţierea factorilor care pot
conduce la modificarea acesteia, se utilizează analiza factorială.

Modelul propus spre studiu este specific întreprinderilor care desfăşoară activitate de
producţie sau prestări servicii. Indicatorii în funcţie de care se determină factorii de
influenţă sunt: producţia exerciţiului, consumuri de la terţi, numărul de salariaţi şi
timpul lucrat de fiecare salariat.

Sistemul de factori se compune din factori cu influenţă directă, care sunt producţia
exerciţiului şi valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului şi factori cu influenţă
indirectă de rang I, care sunt fondul total de timp lucrat şi productivitatea muncii. La
rândul său, productivitatea muncii este influenţată de evoluţia factorilor indirecţi de
rang II, numărul de salariaţi şi timpul lucrat de fiecare salariat.

Indiferent de metoda de calcul, valoarea adaugată apare ca un element cu semnificații

complexe ăn analiza diverselor aspecte ale vieții unei firme: exploatare, politică,
strategie, structuri, performanțe.Valoarea adaugată permite aprecierea dimensiunii
întreprinderii, a taliei sale economice. Dacă cifra de afaceri exprimă capacitatea
întreprinderii de a vinde, valoarea adaugată exprimă aportul economic, surplusul
de producție creat prin efortul propriu al acesteia.

În analiza valorii adaugate, din punct de vedere metodologic se folosesc pe langă

mărimea absoluta ți mărimea relativă.

Așadar: Rata Valorii Adaugate = (VA/Cifra de afaceri)*100

Acest indicator este o expresie a productivității globale, a bogăției create la un anumit

nivel de activitate.

Rata valorii adăugate este dependența direct de natura activității și de durata ciclului de
exploatare. În industrie ea se ridiă în medie la 50-60% din cifra de afaceri, pe cand în
sfera distribuției este mult mai redusa 15-20%.

Interpretarea evoluției ratei valorii adaugate trebuie facuta cu prudență, luând în

considerare structura cifrei de afaceri pe tipuri de activități. Pentru o întreprindere
mixtă (de producție și comercializare) degradarea ratei valorii adăugate semnifică
crețterea ponderii activității comerciale, cu o raăa specifică mai redusă.
Dupa unii autori, rata valorii adăugate constituie un indicator al gradului de integrare
economica a întreprinderii, a capacității acesteia de a-și asigura ea însăși un anumit
număr de faze ale ciclului de exploatare.

În concluzie se pot menţiona următoarele:

1. Valoarea adăugată care se formează în întreprinderile de confecţii din republică este

foarte redusă drept urmare a acoperirii doar la 1/4 din verigile lanţului valoric. Iar
aceste verigi sunt acele care necesită manoperă multă dar puţin calificată

2. Pentru a spori valoarea adăugată pentru sistemul “Mango” este necesar de a spori
productivitatea personalului direct implicat în producere, ceea ce, la rândul său,
depinde mult de perfecţionarea managementului operaţional al întreprinderii

3. Producerea în “Mango” pentru industria confecţiilor din este utilă pe termen scurt şi
mediu (acesta asigură introducerea unor tehnologii noi, aplicarea unui management
performant, dotarea cu maşini speciale de ultimă generaţie alocate de către client), dar
pe termen lung nu este benefică (limitează accesul pe noi segmente de piaţă, menţine
un nivel scăzut al profitului şi împiedică dezvoltarea normală a industriei)

4. Pentru sporirea valorii adăugate pe termen lung se impune trecerea la alte scheme de
cooperare cu clienţii străini, care vor necesita remodelarea managementului atât la
general, cît şi a managementului operaţional, la particular, deoarece vor fi necesare noi
operaţii de a fi efectuate de către întreprindefrile de confecţii, cum ar fi:

a. Operaţii de cercetare-dezvoltare – crearea conceptului de produs, elaborarea carcasei

produsului, elaborarea documentaţiei tehnice.

b. Operaţii de aprovizionare cu materia primă şi accesoriile necesare.

c. Operaţii de desfacere şi promovare a produsului finit.