TEMA 3.

ANALIZA PERFORMANȚEI PE BAZA RENTABILITĂȚII

3.1. Analiza rentabilității veniturilor din vânzări (ROS)
3.2. Analiza rentabilității costurilor și a produselor
3.3. Analiza rentabilității activelor (ROA)
3.4. Analiza rentabilității capitalului propriu (ROE)

Obiectivul de bază al oricărei entități constă în maximiza averea acţionarilor. Realizarea

acestui obiectiv este posibilă numai prin desfăşurarea unei activităţi rentabile, profitul net obţinut
putând servi pentru remunerarea imediată a acţionarilor, prin dividende, sau pentru remunerarea la
termen lung prin creşterea valorii firmei ca urmare a alocării acestuia pentru autofinanţare.
Rentabilitatea poate fi definită drept capacitatea unei entități de a obţine profit prin
utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor (uman, financiar, material), indiferent de
provenienţa acestora.
Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii
activităţi economico-financiare a entității, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate din
toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.
Eficienţa economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât rentabilitatea.
În acest sens menţionăm şi următoarea afirmaţie “eficienţa economică reprezintă cea mai generală
categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea
(consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale
sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic”.
Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele
de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care
capitalul sau utilizarea resurselor entității aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii
(indicator al mărimii relative a rentabilităţii).
Performanța unei entități este analizată prin raportarea rezultatelor obținute de aceasta la
capitalurile investite de investitori în afacere (acționari sau creditori). Se mai numește
și randament și măsoară practic efectul financiar raportat la efortul investițional.

Se apreciază că ratele de rentabilitate a capitalurilor exprimă adevărata măsură a

performanței.
Pentru a asigura comparabilitatea lor cu alte rate din economie (care compară efectele
de la sfârșitul anului cu starea de la începutul anului), ratele de rentabilitate a capitalurilor se
calculează ca raport între rezultatele de la sfârșitul exercițiului și capitalurile investite la începutul
exercițiului. Având în vedere că analiza rentabilității vizează de multe ori companii mari care au un
nivel stabil al capitalurilor investite, în practică se consideră că nivelul capitalurilor la sfârșitul
anului este sensibil egal cu cel de la începutul anului, astfel încât rentabilitatea poate viza și raportul
dintre rezultatele de la sfârșitul exercițiului și capitalurile investite la același moment în timp.
În literatura de specialitate, indicatorii rentabilităţii sunt grupaţi în trei categorii:
• indicatorii rentabilităţii producţiei;
• indicatorii rentabilităţii activelor;
• indicatorii rentabilităţii capitalului.
Sistemul de indicatori principali ai rentabilităţii se exprimă întotdeauna în procente și
reflectă eficienţa diferitelor laturi ale activităţii economice ale entității. In calculul şi analiza

1
acestora sunt cointeresaţi diverşi utilizatori ai situațiilor financiare. Astfel, indicatorii rentabilităţii
producţiei sunt examinaţi de managerii entității în cadrul elaborării Planului de afaceri şi stabilirii
programului de producţie.
Astfel, rezultatul brut al exerciţiului se va analiza structural pe cele trei activităţi
(operațională, financiară şi excepțională), după modelul:
Rb = Ro + RF + Rex

unde: Rb – rezultatul brut al exerciţiului; RE – rezultatul din activitatea operațională; RF – rezultatul

financiar; Rex – rezultatul excepțional.
Ţinând seama de apartenenţa rezultatului exploatării şi rezultatului financiar de activitatea
curentă, modelul poate fi:
Rb = RC + Rex

Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de entitate prin activitatea de
comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute), fiind element al valorii adăugate şi se
determină cu ajutorul relaţiei:
Mc = Vânzări de produse (mărfuri) (VP) – Costul produselor( mărfurilor )(CP).
Producţia exerciţiului (Pex) - cuprinde bunurile şi serviciile produse de întreprindere în
cursul exerciţiului, indiferent de destinaţie, fiind egală cu suma:
Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocată (± ΔS) + Producţia imobilizată (Pi).
Valoarea adăugată (Vad) - exprimă ceea ce adaugă entitate la circuitul economic prin
propria activitate şi se calculează cu relaţia:
Vad = Marja comercială (Mc) + Producţia exerciţiului (Pex) –- Consumurile intermediare
(Ci).
În practica franceză, firmele au obligaţia de a elabora „Tabloul soldurilor intermediare de
gestiune”, care reprezintă o sursă suplimentară de informaţii pentru analiza rezultatelor pe diferite
trepte ale formării lor. Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub formă de solduri ce pun în
evidenţă etapele formării rezultatului exerciţiului.
În realitate, tabloul soldurilor intermediare de gestiune nu constituie decât o altă variantă de
prezentare a contului de rezultate.
Din punctul de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de gestiune
caracteristice exploatării sunt indicatorii valorici ai producţiei şi comercializării, care permit în
sumarea tuturor rezultatelor obţinute de întreprindere, materializate în produse finite, semifabricate,
prestaţii destinate pieţei sau utilizării în interes propriu şi imobilizate în întreprindere:
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori parţiali de rentabilitate, calculaţi pe baza
informaţiilor din contul de profit şi pierdere, ca diferenţă între două valori, de regulă între venituri şi
cheltuieli aferente unei anumite activităţi (tabelul 5.1).
Soldurile intermediare de gestiune care sunt calculate în plus faţă de rezultatele ce apar în
Contul de profit şi pierdere sunt:
• marja comercială (MC);
• producţia exerciţiului (Qe);
• valoarea adăugată (VA)
• excedentul (deficitul) brut din exploatare (EBE).
Sistemul indicatorilor de rezultate şi rentabilitate determinaţi pe baza informaţiilor din Contul
de profit şi pierdere şi a soldurilor intermediare de gestiune este prezentat în figura 3.1.

2
 Indicator de Indicatori parţiali
rezultate (activitate) ai rentabilităţii

• Venituri din vânzări • Rezultatul brut din activitatea operațională

• Marja comercială • Rezultatul din activitatea operațională
• Producţia exerciţiului • Rezultatul curent
• Valoarea adăugată • Rezultatul excepțional
• Rezultatul exerciţiului
•

• Capacitatea
de autofinanţare

• Autofinanţarea

Fig. 3.1. Sistemul indicatorilor de rezultate şi de rentabilitate

Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficienţă de tipul efect/efort.
Efectul este exprimat prin profitul sub diversele sale forme de calcul: brut, net, din exploatare,
curent etc. Efortul este reflectat sub forma capitalurilor (proprii, permanente), resurselor consumate,
activelor totale sau ale unor părţi din acestea, veniturilor etc.
În analiza economico-financiară se constituie un sistem operaţional de rate de rentabilitate, cele
mai utile fiind următoarele:
• rata rentabilităţii comerciale (rentabilitatea veniturilor din vânzări);
• rata rentabilităţii resurselor consumate;
• rata rentabilităţii economice (rentabilitatea activelor) ;
• rata rentabilităţii financiare (rentabilitatea capitalului propriu).

-3.1-
Rentabilitatea veniturilor din vânzări (rentabilitate comercială) calculată în baza profitului
net / brut exprimă cât reprezintă cota profitului net/brut la un leu venituri din vânzări și exprimă
eficienţa utilizării veniturilor plasate în afacerea economică.

Rentabilitatea vânzărilor (Rv ) = [Profit net al perioadei de gestiune (până la impozitare)/

Venituri din vânzări ]× 100%
Aceasta exprimă eficienţa activităţii de bază a entității şi asigură legătura dintre profit şi venituri.
În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe modele de calcul al acestei rate.
Rata rentabilităţii comerciale poate fi stabilită pe baza informaţiilor din Situația de profit şi
pierdere. Totuşi, această rată are o valoare informaţională limitată deoarece profitul net este influenţat şi
de rezultatul din alte operaţiuni decât vânzările, respectiv rezultatul financiar, rezultatul excepțional,
precum şi de politica fiscală a firmei.
Analiştii financiari recunosc relevanţa informaţională a ratei rentabilităţii comerciale în
condiţiile în care este corelată cu un sistem complex de rate de rentabilitate: rata rentabilităţii
economice, rata rentabilităţii financiare şi rata rentabilităţii resurselor consumate etc.
Rata rentabilității comerciale pure = [Marja comercială) / Venituri din vânzări ]× 100%

3
 Marja comercială este primul indicator de performanţă în activitatea de vânzare a
mărfurilor în comerţ.

-3.2-
Rata rentabilităţii caracterizează gradul de rentabilitate, singurul care diferenţiază
întreprinderi cu acelaşi beneficiu dar cu rentabilităţi diferite, ca urmare a unor costuri diferite.
Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi
şi eficienţa activităţii desfăşurate.
Inclusă în bateria indicatorilor de eficienţă, rata rentabilităţii se determină pe baza datelor
din contul de rezultat, sau din bilanţ, prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatării,
rezultatul din exploatare, rezultatul exerciţiului) la un indicator de efort (costuri, venituri din
vânzări, capital investit, capital propriu).
Calculate în mai multe variante în funcţie de factorii raportului efect-efort, ratele de
rentabilitate servesc la efectuarea comparaţiilor în timp, spaţiu sau cu valori standard acceptate sau
elaborate de organisme de specialitate.
Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) compară beneficiul (efectul) cu efortul
propriu reflectat în costuri, iar rata rentabilităţii veniturilor (Rv), care compară beneficiul cu un
factor parţial dependent de efortul propriu (venituri din vânzări), dă expresie politicii comerciale a
întreprinderii, indicând profitabilitatea acesteia.

Rentabilitatea costurilor (Rc ) = [Rezultatul din activitatea operațională/

Venituri din vânzări ]× 100%

Rata rentabilităţii resurselor consumate caracterizează gradul de eficienţă al consumului de

factori de producţie şi se determină prin raportarea beneficiului aferent cifrei de afaceri la costurile
acesteia. În funcţie de componenţa cifrei de afaceri, analiza vizează atât factorii specifici
rentabilităţii producţiei vândute cât şi cei specifici vânzărilor de mărfuri (din activitatea
comercială).
Producţia exerciţiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate
desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu, fiind utilă şi necesară în analiza volumului
activităţii întreprinderilor cu ciclu lung, unde finalizarea produselorare o durată relativ mare (peste
o lună) şi în consecinţă producţia neterminată (în curs de execuţie) deţine o pondere mare.
Producţia exerciţiului se compune din bunurile şi serviciile produse de entitate, indiferent
de destinaţie: vânzare, stocare sau imobilizare, fiind apreciată ca o producţie globală a exerciţiului
financiar.
Exprimând nivelul real de activitate al entității, acest sold intermediar de gestiune se
determină prin însumarea producţiei vândute (Pv) cu producţia stocată (Ps) şi cu producţia
imobilizată (Pi):
Pex = Pv + Ps + Pi.
Producţia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate la preţ de facturare
fără taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază).
Producţia stocată cuprinde variaţia (± ∆S) a stocurilor de produse finite, semifabricate,
producţie neterminată şi se calculează ca diferenţă între stocurile finale (Sf), respectiv Soldul
creditor al contului 711 şi stocurile iniţiale (Si), adică Soldul debitor al contului 711:
∆S = Sf – Si.

4
 Producţia imobilizată cuprinde lucrări efectuate de întreprindere, fără a fi destinate pieţei,
ci conservării şi folosirii în interes propriu: imobilizările corporale şi necorporale realizate pe cont
propriu şi alte investiţii efectuate prin efort propriu.
Deşi totalizează volumul întregii activităţi a întreprinderii în cursul unui exerciţiu
financiar, producţia exerciţiului prezintă dezavantajul neomogenităţii elementelor luate în calcul
care afectează comparabilitatea: în timp ce producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare
(exclusiv TVA), producţia stocată, care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere, ca şi
producţia imobilizată sunt evaluate în costuri de producţie.
Tabelul 3.1. Analiza dinamicii producției perioadei de gestiune
Nr. Indicatori Perioada de gestiune Abateri Indici
crt. Precedentă Curentă (± Δ) (%)
0 1 2 3 4 (3-2) 5(3x100/2)
1. Producţia vândută - Pv 530 551 777 384 + 246833 146,5
2. Producţia stocată - Ps - 4 924 - 89 949 - 85025 1826
3. Producţia imobilizată - Pi 598 2 254 + 1656 376,8
4. Producţia exerciţiului – Pex 526 225 689 689 + 163464 131,1
(rd.1+rd.2+rd.3)

Din analiza datelor Tabelului 3.1 se constată următoarele:

- Modificarea producţiei exerciţiului (perioadei de gestiune) este diferenţa: Δ = 689689 –
526225 = + 163464 mil lei
- Factorii de influenţă sunt următorii:
I: Δ = ΔPv + ΔPs + ΔPi, în care:
ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei;
ΔPs = Ps1 – Ps0 = - 89949 – (- 4924) = - 85025 mil. lei;
ΔPi = Pi1 – Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. lei.
Prin însumare se verifică egalitatea:
ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 mil. lei = Δ
Abaterea relativă este diferenţa: Δr = IPop – 100 = 131,1 – 100 = + 31,1 %.

Concluzie:
In baza calculelor efectuate in tabelul de mai sus
putem spune ca in anul curent productia vanduta a
intreprinderii a crescut semnificativ fata de anul
precedent in suma de 246 833 lei, adica cu 146,5%,
aceasta modificare fiind apreciata ca un fenomen
pozitiv pentru intreprindere, deoarece aceasta
inseamna ca si veniturile, iar in rezultat si profitul
intreprinderii va creste astfel evidentiandu-se
reusita entitatii prin cresterea rentabilitatii
activitatii pe care o desfasoara.
Totodata, productia stocata a crescut in proportii
de 1826%, acest fenomen fiind vazut negativ,
deoarece aceasta inseamna ca si costurile
depozitarii si stocarii vor creste, ceea ce va
determina scaderea veniturilor, si in rezultat a
profitului. In acelasi timp a crescut si productia
imobilizata, fiind un factor negativ.

5
In final, productia exercitiului in anul curent de
gestiune s-a ridicat cu 131,1% fata de anul
precedent, acest fenomen fiind apreciat pozitiv in
cadrul entitatii pentru ca contribuie la sporirea
rentabilitatii pe viitor a intreprinderii.

6
 Tabelul 3.2. Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității pe produse

N Costul pe unitate de Prețul mediu de Rentabilitatea produselor, % Abaterea % Inclusiv, din modificarea
п/п produs, vânzare,
Perioada Perioada Perioada Perioada Perioada Recalculat Perioada Costul unitar Prețul unitar
precedentă curentă precedent curentă precedent curentă
ă ă
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
(3-1) x 100 (3-2) x 100 (4-2) x 100 (7-5) (6-5) (7-6)
/1 /2 /2
3 658 466 4 430 970 3 694 777 4 470 843 0,9925 -16,6147 0,8998 -0,0927 -17,6072 17,5145
- - - - - - - - - -

345 194 317 512 632 044 634 215 83,1 99,06 99,74 +16,64 + 15,96 + 0,68

Concluzie:
In baza calculelor efectuate, observam ca rentabilitatea produselor in perioada curenta s-a diminuat in
comparatie cu perioada precedenta.

7
 -3.3-
Rata rentabilității activelor (ROA –  return on assets / Rata rentabilității economice)
măsoară eficiența capitalurilor alocate în active fixe și în activele circulante ale întreprinderii.
Aceasta nu ține cont de modalitatea de procurare a capitalurilor (proprii sau împrumutate) și este
independentă de politica de finanțare.
Rentabilitatea activelor (Ra) = [Profitul net al perioadei de gestiune /
Valoarea medie a activelor totale (Capital investit = Capital propriu + Datorii financiare) ]× 100%

Este ideal ca indicatorul să fie pozitiv și cât mai mare, însă o bună parte din specialiști
recomandă ca să fie mai mare de 12%. Un manager financiar trebuie să aibă în vedere și alte date
comparabile de pe piață pentru a urmări nivelul de eficiență al afacerii, cum ar fi rata inflației, rata
de rentabilitate medie pe sectorul de activitate, rata dobânzii la depozite etc. Această rată pune în
evidenţă performanţele utilizării activului total al unei entități sau a capitalului investit pentru obţinerea
acestor performanţe.
Tabelul 3.3. Calculul influenţei factorilor la devierea nivelului rentabilităţii activelor

Nr. Indicatori Perioada Perioada Abateri Inclusiv din modificarea

crt. precedentă curentă (± Δ)
Rentabilități Numărului
i de rotații ale
veniturilor activelor
0 1 2 3 4 (3-2) 5 6
1. Venituri din vînzări, 3 694 777 4 470 843 + 776 066 - -
mii lei
2. Profit (pierdere) pînă la 25 279 27 865 + 2 586 - -
impozitare, mii lei
3. Valoarea medie a 364 838 376 313 +11 475 - -
activelor, mii lei
4. Rentabilitatea 0,6841 0,6232 -0,0609 - -
veniturilor, %
(rd. 2 : rd. 1 x 100)
5. Numărul de rotații 10,1271 11,8806 + 1,7535 - -
ale activelor totale,
% (rd. 1 : rd. 3)
6. Rentabilitatea 6,9288 7,4047 + 0,4759 -0,6167 1,0927
activelor, %
(rd. 2 : rd. 3 x 100)

Verificare:
7,4047-6,9288= -0,6167+1,0927
0,4759= 0,4759
Concluzie:

Din calculele efectuate rezulta ca nivelul rentabilitatii activelor din anul precedent s-a majorat cu
0,4759 in anul curent constituind 7,4047 acest fenomen accentuand ca capitalurile
intreprinderii au fost alocate eficient in activele fixe si circulante ale entitatii.
Aceasta majorare a rentabilitatii activelor este influentata de majorarea veniturilor din vanzari.
In acelasi timp, in anul curent de gestiune s-a inregistrat o crestere a numarului de rotatii ale activelor
totale cu + 1,7535 fata de perioada precedenta, iar acest indicator a influentat cresterea
rentabilitatii activelor. Examinand rentabilitatea veniturilor am observat ca aceasta a scazut

8
cu -0,6167, datorita cresterii cheltuielilor in anul curent fata de anul precedent.
In final, cresterea rentabilitatii activelor intreprinderii in proportii de + 0,4759 este un
rezultat pozitiv si satisfacator pentru intreprindere, pentru ca acestea contribuie la randul
sau la sporirea capitalului proriu al intreprinderii si la cresterea eficientii activitatii
economice.

-3.4-
Ratei rentabilităţii capitalului propriu (ROE – return on shareholders Equity/ rata
rentabilităţii financiare) ajută investitorilor să aprecieze în ce măsură investiţiile lor sunt rentabile sau
nu. În cazul în care rata rentabilităţii financiare este mai mare decât costul capitalului propriu, atunci,
prin activitatea desfăşurată, firma creează o valoare suplimentară pentru acţionari.
Rata rentabilităţii financiare se determină prin raportul dintre rezultatele nete şi
capitalurile proprii.
Rentabilitatea capitalului propriu (Rcp) = [Profitul net al perioadei de gestiune / Capital propriu]×
100
Rentabilitatea capitalului propriu reprezintă randamentul utilizării capitalurilor proprii,
adică evidențiază capacitatea întreprinderii de a realiza profit prin folosirea capitalurilor proprii de
care dispune. Indicatorul arată rata de remunerare a capitalurilor investite de acționari/asociați și
semnifică câți bănuți se obțin pentru fiecare leu investit de proprietari. În calitate de cei mai utilizați
indicatori ai profitabilității, deseori se compară rentabilitatea activelor cu rentabilitatea
capitalului propriu . Diferența dintre aceste două rate o reprezintă efectul de levier sau acele
strategii ale entității prin care se recurge la împrumuturi purtătoare de dobândă. Rentabilitatea
capitalului propriu crește atunci când profitul din utilizarea acestor împrumuturi este mai mare ca
cheltuielile cu dobânzile. În caz contrar, avem de a face cu "efectul de măciucă" , când rentabilitatea
activelor este mai mică ca rata dobânzii pentru împrumuturile respective. Se consideră că, dacă
întreprinderea are o rată a rentabilităţii activelor mai mare decât rata dobânzii la capitalurile
împrumutate, atunci atragerea surselor suplimentare este raţională şi acţionarii vor beneficia de
efectul pârghiei financiare, în caz contrar, îndatorarea devine consumatoare de capital propriu,
având loc un „efect de măciucă".
Tabelul 3.4. Analiza rentabilităţii capitalului propriu

Nr. Indicatori Perioada Perioada Abateri

crt. precedentă curentă (± Δ)

0 1 2 3 4 (3-2)
1. Venituri din vânzări, lei 3 694 777 4 470 843 + 776 066
2. Profit (pierdere) până la impozitare, lei 25 279 27 865 + 2 586
3. Profitul net al perioadei de gestiune, 22 l42 24 462 +2 320
lei
4. Valoarea medie a capitalului propriu, lei 364 838 376 313 +11 475
5. Rentabilitatea capitalului propriu calculat 6,0689 6,5004 +0,4315
în baza profitului net, % (rd. 3 : rd. 4 x
100) %
6. Rentabilitatea capitalului propriu calculat 6,9288 7,4047 +0,4759
în baza profitului pînă la impozitare, %
(rd. 2 : rd. 4 x 100) %

9
 7. Rentabilitatea activelor, % (tabelul 3.3.) 6,9288 7,4047 + 0,4759
8. Efectul de levier (rd. 5 sau 6 - rd. 7 ) -0,8599 -0,9043 -0,0444

Concluzie:

Rentabilitatea capitalului propriu calculat in baza profitului pana la impozitare in anul

precedent a constituit 6,9288 , adica la fiecare leu a mijloacelor proprii ale entitati a castigat
cate 6,9288 banuti profit pana la impozitare, iar in perioada curenta acest indicator s-a
majorat cu +0,4759, adica la fiecare leu a mijloacelor proprii ale entitatii deja a castigat cate
7,4047 banuti profit pana la impozitare. Iar rentabilitatea capitalului propriu calculat in baza
profitului net sa majorat cu +0,4315, determinand urmatoarele rezultate:
Daca in anul precedent la fiecare leu capital propriu entitatea obtinea 6,0689 profit net, atunci
in anul de gestiune sa inregistrat 6,5004, adica entitatea obtinea deja in perioada curenta cu
+0,4315 mai multi banuti la fiecare leu capital propriu investit.
Acest lucru demonstreaza ca entitatea dispune de resurse de majorare a eficientii
mijloacelor proprii printr-o analiza mai detaliata a factorilor cu influenta pozitiva asupra
elementelor capitalului propriu.In baza analizei efectuate mai sus se poate mentiona ca
majorarea este conditionata de rentabilitatea activelor ceea ce a determinat un efect de
levier -0,8599 in anul precedent si
-0,9043 in anul curent de gestiune.
Ca urmare, putem spune ca entitatea Energocom dispune de o rata a rentabilitatii in
crestere ceea ce face posibila atragerea investitorilor si actionarilor care vor fi dispusi sa
aloce surse suplimentare financiare in capitalul propriu al companiei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea patrimoniului întreprinderii şi eficienţei utilizării activelor în

contextul restructurării activităţii de producţie. Contabilitate şi audit, 1999, nr.6, pp. 46- 50.
2. Işfănescu A. ş.a., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
3. A. Işfanescu, C. Stănescu, A. Băcuşi. Analiza economico-financiară. Bucureşti, Editura Economică,
1999, p. 230-234.
4. Işfănescu A., Robu V., Analiză economico-financiară, Editura ASE, Bucureşti, 2002.
5. Marica Petcu, Analiză economico-financiară a întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
6. Mărgulescu D. ş.a., Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de Mâine, 1999.
7. Mărgulescu D., Analiză economico-financiară a întreprinderii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1994.
8. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
340 p.; ISBN (10) 973-725-556-9; ISBN (13) 978-973-725-556-3.
9. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, în industrie comerţ, turism şi exploataţiile agricole, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001.
10.Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară. Tehnici şi metode, Editura Fundaţiei România de Mâine,
2002.
11. Nederiţa, A., Ţiriulnicov, N. Paladi, V, Gavriliuc L.. Recomandări practice privind întocmirea notei
explicative la raportul financiar anual – revista „Contabilitate şi audit", nr.4, 1999, pp. 50-52, 69-71
12.Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
13. Petrescu Silvia, Analiză financiară aprofundată, Studii aprofundate “Audit şi Management Contabil”,
Suport curs, Portal FEAA 2005, p. 249.
14. N. Tabără, E. Horomnea, C. Toma. Analiza contabil-financiară. Iaşi, TIPO Moldova, 2000, pp. 156-
159.
15. Țiriulnicova, N. Analiza rapoartelor financiare, Chișinău: Topografia Centrală, 2004, 384 p., ISBN
9975-78-300-7.

10
16. Г.В. Савицкая. Анализ хозяйственной деятельности предприятия. Минск: Новое знание, 2000,
р.278-302.

11