Tema 3.

FARMACOTERAPIA BOLILOR SISTEMULUI

CARDIOVASCULAR

3.1. Insuficienţa cardiacă congestivă cronică

3. 2. Insuficienţa cardiovasculară acută: şocul cardiogen, şocul hipovolemic,
şocul distributiv, şocul anafilactic

• Peste 10% din toate animalele domestice examinate de specialiştii veterinari

suferă de boli cardiovasculare.

• Aceste maladii frecvent se întîlnesc la animalele tinere pe fondalul bolilor

gastrointestinale (diaree incoeribilă) sau respiratorii; la animalele gestante
intreţinute în condiţii improprii cerinţelor fiziologice (adinamie) şi
alimentate incorect (în speţă la scroafe ), dar şi pe fondalul unor boli
parazitare (dirofilariază), bacteriene (pasteureloză) sau virale (aftă
epizoetică, gastroenterita transmisibila la purcei).
Mai rar se întîlnesc bolile cardiovasculare congenitale (graţie selecţiei). Spre
deosebire de alte maladii, cele cardiovasculare nu se soluţionează de la sine dar din
ce în ce mai mult se complică şi nu de rare ori duc spre exitus.

În insuficienţa cardiacă, în funcţie de situarea topografică a afecţiunii, apar diverse

complicaţii: edem pulmonar, gastroenterite, coprostaze, distrofia ficatului, atonia
uterului etc.

1. INSUFICIENŢA CARDIACĂ CONGESTIVĂ CRONICĂ

Insuficienta cardiaca cronica: atunci cand simptomele de insuficienta cardiaca nu
evolueaza sau evolueaza lent in timp (se mai numeste insuficienta cardiaca
compensata).

Cauze
 Boala cardiaca ischemica, manifestata in principal prin infarctul miocardic
(produce moartea unei parti a muschiului inimii ducand la scaderea functiei
de pompa).
 Hipertensiune arteriala netratata duce in timp la ingrosarea muschiului
cardiac si apoi la marirea inimii si scaderea fractiei de ejectie.
 Afectiunile valvulare (stenoza sau insuficienta aortica, stenoza sau
insuficienta mitrala;) in formele lor severe si prelungite, duc la
suprasolicitarea si marirea inimii.
  Defecte cardiace congenitale (din nastere) necorectate sau corectate
insuficient in copilarie.
 Insuficienta cardiaca din cardiomiopatii (cardiomiopatia dilatativa sau
hipertrofica)
 Insuficienta cardiaca idiopatica (de cauza neconuscuta) de cele mai multe ori
in urma unor miocardite virale (inflamatia muschiului inimii).

Aritmiile: atat cele ventriculare cat si cele supraventriculare cand sunt frecvente
sau cu ritm rapid, pot duce in timp la slabirea muschiului inimii si IC.
Diabetul zaharat: prin faptul ca este un factor de risc pentru boala cardiaca
ischemica.
Ateromatoza coronariana (ingustarea arterelor coronare prin depuneri de
colesterol)
 Obezitatea: creste activitatea neurovegetativa simpatica (creste productia de
adrenalina) care la randul ei creste tensiune arteriala, nivelul glicemiei si al
colesterolului si trigliceridelor in sange.
 Inaintarea in varsta: apare mai frecvent hipertensiune arteriala, cardiopatia
ischemica si in plus apar modificari structurale ale muschiului inimii care tin
de imbatranire.

Simptome
Cel mai frecvent, pacientii cu IC prezinta dispnee (senzatia de respiratie grea) la
efort sau in repaus cu sau fara ortopnee (dispnee in pozitia culcat care se
amelioreaza cand se ridica in picioare).
Astenia fizica si oboseala, durerea toracica (mai ales la cei cu cardiopatie
ischemica), palpitatiile (perceperea batailor inimii), tusea (in special noaptea sau la
efort).
In formele grave si prelungite de insuficienta cardiaca apar scaderea in greutate,
lipsa poftei de mancare, senzatie de greata (sunt cauzate de acumularea de lichide
in intestine si ficat).Cordul apare marit in volum prin dilatatie sau hipertrofie,
zgomotele cardiace sunt diminuate, vena jugulara este turgescenta.
Simptomele principale a bolilor cardiovasculare:
În repaus:
1. Lipsa aritmiei sinusale respiratorii;
2. Tahicardie, Bradicardie, Aritmie (nonsinunzală);
3. La ascultaţie se aud mai multe decît cele două zgomote obişnuite (ritmul
de ,,galop” spre exemplu);
4. La ascultaţie se constată prezenţa suflurilor (înalte, dure, şuerătoare,
ţîşnitoare, moi, aspirative etc.);
 5. Frecvenţa pulsului nu corespunde cu ritmul cardiac;
6. Cianoza mocoaselor aparente în absenţa unor boli respiratorii;
7. Edeme periferice.
În efort fizic moderat :
1. Tahicardie exagerată, tuse;
2. Dispnee în absenţa bolilor respiratorii respiră pe gură cu limba scoasă;
3. După încetarea efortului fizic ritmul cardiac rămîne accelerat mai mult timp
(peste 3-5 min) sau continuă să crească cîtva timp;
4. Pe suprafaţa corpului abdomen, urechi, picioare apar pete cianotice (la
scroafe).

Menajarea cordului aflat în suferinţe prevede:

1. Diminuarea sau excluderea (în funcţie de caracterul afecţiunilor) provizorie a
efortului fizic şi o atitudine umană (nonstresantă) faţă de pacient. Igienizarea
condiţiilor de întreţinere, asigurarea unei ventilaţii adecvate (aer ionizat!) şi
alimentarea cu nutreţuri de cea mai bună calitate (în funcţie de specie).
2. Dieta.
Pacienţii vor fi hrăniţi mai des cu cantităţi mici de hrană. Vor fi diminuate
cantitatea de sare din raţie. Obligatoriu în raţie vor fi incluse fibroasele, tărîţa,
masa verde, furajele rădăcinoase şi altele cu acţiune laxativă sau se vor adîuga în
raţie în cantiţăţi mici laxativele saline (sulfat de sodium, sulfat de magneziu).
3. Se vor lua toate măsurile pentru a reduce la minimum pătrunderea în sînge a
diferitor noxe sau agenţi patogeni. Cu acest scop se va recurge la clisme (în funcţie
de specie şi de maladie) zilnice tratarea unor procese inflamatorii locale care
servesc drept sursă de infecţie, şi noxe (abcese, flegmoane, plăgi infectate,
endometrite, mamite etc), combaterea dismetaboliilor etc.
4. Urgent va fi restabilit volumul de sînge circulant, inclusiv echilibru
hidroelectroliticc şi acidobazic (atunci cînd sunt indicaţii). Cu acest scop vor fi
folosite soluţiile poliionice (sol. Ringer acetat sau lactat), bicarbonat de sodium,
sol. dextroză 5%, Dextran - 40, ser sangvin, sol. de clorură de sodium izotonică
şi altele.
5. Ameliorarea condiţiilor reologice ale sîngelui, diminuarea capacităţii de
agregare a globulelor roşii şi a plachetelor prin administrarea de aspirină sau
heparină, în funcţie de indicaţii.
6. Diminuarea efortului fizic depus de inimă în îndeplinirea unui travaliu minim
privind menţinerea homeostazei în organism prin reducerea rezistenţei arteriolare.
Cu acest scop sunt indicaţi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
(Enalapril, Benazepril, Captopril).
Cîine Ciobănesc carpatin, m.c. ≈ 20 kg. Insuficienţă cardiacă cronică
congestivă.
Rp. Tab. Benazeprili hydrochloridi o,ooo5
D.t.d. N XL
S. Intern cîte una comprimată q 12 h.

Doza pentru cîini: 0,25 – 0,5 mg/kg

Atenţionare! Posibile reacţii adverse la începutul tratamentului – vomă, diaree! Nu
opriţi tratamentul brusc!
 
7. Ameliorarea aprovizionării cordului cu oxigen şi nutrienţi.Cu acest scop vor fi
administrate medicamente dilatatoare ale conarienilot (Nitroglicerină,
Nitroprussid), soluţii energizante (Ergofor, Sol. Dextroză izotonică şi altele) şi
Oxigen sau Carbogen.

Câine de rasă Bolognese, m.c. 5 kg. Insuficienţă cardiacă congestivă cronică.

Rp.: Ung. Nitroglicerină 2%-20g in tubes.
S. Aplică pe partea internă a pavilionului auricular (partea glabră ) o pată cu
suprafaţa de 1cm2 de 3-4 ori/zi pe fonadalul tratamentului general.

 9. Antibacterienele vor fi folosite atunci cînd în procesul patologic se va constata

implicarea infecţiei (sindromul de tonsilită-endocardită, miocardită secundară unor
infecţii, pericardită traumatică etc). Va fi ales antibioticul potrivit şi va fi elaborată
o posologie potrivită (în baza antibiogramei sau empiric). Nu se va recurge la
folosirea concomitentă a mai multor antibacteriene, deoarece se produce însumarea
acţiunilor adverse (unele cardiotoxice). Empiric pot fi folosite concomitent două
antibiotice care au acţiune sinergică (Penicilina + Aminoglicozidele;
Cefalosporinele + Aminoglicozidele, Amoxicilina + Ac. Clavulanic, Trimetoprin +
sulfanilamide; Lincomicina + spectinomicina).

10. Medicamentele inotrop pozitive sunt indicate în urgeneţe (insuficienţă

cardiacă acută). Ele produc un efect inotrop pozitiv prin activarea receptorilor B 1
urmată de stimularea adenilatciclazei şi creşterea concentraţiei AMPc din
cardiomiocite.
În şocul cardiogen sau endotoxic însoţit de oligurie este indicată Dopamina, care
concomitent cu efectul inotrop pozitiv mai activează şi receptorii dopaminergici
din rinichi şi astfel creşte perfuzia renală şi diureza. Analogul sintetic al
Dopaminei, Dobutamina, de asemenea posedă un efect inotrop pozitiv, creşte
debitul cardiac şi tensiunea sanguină, însă nu dilată vasele sanguine din rinichi.
Acest medicament este indicat în tratamentul de scurtă durată a insuficienţei
cardiace congestive.

Rp.: Sol. Dopamini hydrocloridi 4%-5 ml in ampullis.

D.t.d. N II
S. Endovenos. Infuzie lentă constantă.
 
Conţinutul unei fiole de Dopamină ( 40mg/ml – 5 ml în 1000 ml soluţie
izotonică salină + soluţie dextroză 5% aa ). Soluţia obţinută va conţine
aproximativ 200 mcg / ml. Dacă folosim o minipicurătoare ( 60 picături ) fiecare
picătură va conţine aproxuimativ 3,3 mcg Dopamină. Doza usuală în
insuficienţa cardiacă acută este de 1,1-11 mcg/kg/min. Dacă doza va fi mai mare
va creşte rezistenţa vasculară periferică şi ritmul cardiac. Doza iniţială – 2,2
mcg/kg/min. Apoi doza va fi mărită până la obţinerea efectului clinic scontat
( eşirea din şoc ) ameliorarea indicilor cardiaci.
Monitorizează: diureza; viteza şi ritmul cardiac; Presiunea sanguină;
Locul administrării.
P.S. Dopamina poate fi folosită numai în clinici dotate cu aparatură necesară.

Epinefrina şi analogul ei sintetic Isoprenalina, de asemenea sunt inotrop pozitivă

însă acest effect este obţinut cu creşterea consumului de oxigen şi un usaj sporit de
energie. Aceste preparate concomitent dilată bronhiile şi vasele sanguine mari şi
produc constricţia vaselor sanguine periferice.

Mai posedă acţiune inotrop pozitivă Calciul (administrat endovenos lent) şi

inhibitoarele fosfodiesterazei (facilitează acumularea AMPc în cardiomiocite).
Cu acest scop sunt folosite metilxantinele (Teofilina, Aminofilina), dipiridinele
(Amrinona, Milrionona).

Una din primele grupe de medicamente folosite în combaterea insuficienţei

cardiace sunt digitalicele tonicardiace – Digoxina şi Digitoxina. Aceste preparate
inhibă ,,pompa” Na+ : K+ - ATP-aza din membrană, creşte concentraţia de Na din
cardiomiocite şi în consecinţă se activează mecanismul de schimb Na +/Ca++ şi în
consecinţă creşte concentraţia de Ca++ din cardiomiocite. Aceste medicamente sunt
folosite pentru restabilirea circulaţiei sanguine adecvate la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă congestivă din cauza contracţiei sistolice inadecvate.

Cîinele de rasă Colly, m.c. ≈ 15 kg. Insuficientă cardiacă cronică congestivă.

Rp. Tab. Digoxini 0, 125 mg
D.t.d. N VI
S. Intern cîte un comprimaz q 12 h, în prima zi urmat de cîte un comprimat q 24 h
în utmătoarele 4 zile.
Doza: 0.004 – 0,01 mg/kg, p.o. q 12 h sau
Rp. Suppositorio cum Digitoxini 0,00015
D.t.d. N X
S. Cîte un sipozitoriu o dată /zi

3.2. Insuficienţa cardiovasculară acută: şocul cardiogen,şocul hipovolemic,

şocul distributiv, şocul anafilactic

Insuficienta cardiaca acuta:atunci cand simptomele de IC apar brusc sau intr-un

timp scurt la un pacient aparent sanatos sau cu simptomatologie stabila. Poate fi o
acutizare a insuficientei cardiace cronice in conditii specifice (anemie, tulburari de
ritm, consum excesiv de sare,nerespectarea tratamentului, hipertiroidie, infectii
respiratorii acute) sau poate fi de novo (apare pentru prima data) in sindromul
coronarian acut (infarct miocardic), tromboembolismul pulmonar, in criza
hipertensiva.

Şocul CARDIOGENIC (hipoxemic)

Poate reprezenta urmarea unei perfuzii insuficiente cu sânge corect oxigenat (soc
cardiac intrinsec), datorat unor afecțiuni cardiace, sau poate fi urmarea unei
perfuzii normale dar cu sânge insuficient oxigenat (soc cardiac extrinsec), cum este
cazul leziunilor pulmonare (pneumopatii, tumori pulmonare, traumatisme toraco-
pulmonare), leziuni ale centrilor respiratorii în momentul traumatismelor cranio-
cerebrale, în pneumotorax ca urmare a unui traumatism toracic, sau modificarea
raportului ventilației asupra perfuziei în timpul anesteziilor prelungite.

Şocul HIPOVOLEMIC
Reprezinta o hipoperfuzie tisulara datorata unei scăderi reale a volumului sanguin,
sau imposibilității punerii în circulație a unui volum normal de sânge.
Socul hipovolemic datorat pierderii de lichide este cel mai des întâlnit în medicina
veterinara și poate fi cauzat de pierderi grave și acute de sânge, plasma sau apa și
electroliți, conducând la o reducere a întoarcerii în vene, la diminuarea presiunii în
venele centrale și a randamentului cardiac. Volumul normal de sânge este la câine
de 90 ml/kg iar la pisica de 55 ml/kg, iar o pierdere de 30% din volumul de sânge
circulant, va determina șocul.

Socul VASCULOGENIC (endotoxinic / vasomotor,distributiv)

Acest tip de șoc participa de cele mai multe ori într-o maniera moderata la socul
traumatic, dar poate deveni preponderent în anumite stări precum cele cu etiologie
bacteriana (cel mai adesea bacterii Gram-negative: Escherichia coli, Klebsiella,
Proteus, Pseudomonas, Enterobacter) provocând șocul septic, în stări de anafilaxie
provocând șocul anafilactic, șocul neurogen în care durerea joaca un rol
determinant în special la anumite specii cu o sensibilitate crescuta la durere (calul,
pisica, câinele, porcul) sau șocul de garou atunci când în urma îndepărtării
compresiei se pun în circulație metaboliți toxici elaborați în țesuturile ischemiate.

Strategia generala de investigare și terapie a stării de șoc presupune

parcurgerea următoarelor etape:
- Primul pas este reprezentat de evaluarea clinica rapida a pacientului ce are drept
scop aprecierea gravitații șocului și se va aprecia dacă este vorba despre un șoc
cardiogen sau nu.
 In cazul șocului cardiogen trebuie făcut diagnosticul diferențial intre șocul
cardiogen intrinsec (pentru care administrarea masiva de fluide destinate
refacerii volemiei poate fi fatala) și cel extrinsec, caz în care administrarea
de fluide nu este periculoasa.

Anamneza nu trebuie neglijata în ciuda rapidității cu care trebuie acționat în cazul

unui animal în șoc, aceasta fiind de preferat sa fie luata succint în timpul evaluării
preliminare a pacientului.

Investigarea clinica trebuie sa cuprindă evaluarea aparatului cardio-vascular

și respirator.
Se vor aprecia :

- Culoarea mucoaselor aparente: paliditatea indicând hemoragie sau o stare

hipotensiva, cianoza orientează spre o insuficienta respiratorie, mucoase normale
sau congestionate pot apărea în șoc septic sau obstacol în întoarcerea venoasa.
- Timpul de reumplere capilara ( TRC ): creste în cazul unui deficit al perfuziei
tisulare.
- Socul precordial: se evaluează prin palpare și poate fi intensificat în șoc septic,
slab în epanșament pericardic sau absent în stopul cardiac sau epanșament masiv.
- Ascultatia cordului: se pot decela bătăi regulate sau aritmii.
- Frecventa cardiaca: poate fi scăzută, crescuta sau foarte crescuta iar corelarea cu
frecventa pulsului va indica eficienta sistolei ventriculare stângi.
- Pulsul periferic: poate fi normal, slab perceptibil, imperceptibil (trombo-embolia
aortica).
- Frecventa și amplitudinea respirației: interesează existenta respirației spontane și
corecte, având în vedere ca acidoza metabolica determina tahipnee compensatorie.
- Evaluarea stării de deshidratare: persistenta pliului cutanat indica o deshidratare
extracelulara iar mucoasele uscate indica deshidratarea intracelulara.
- Termometria centrala: cu excepția fazei incipiente a socului septic, toate celelalte
tipuri de soc evoluează cu hipotermie.
- Termometria periferica: oferă informații despre circulația capilara periferica.
- Determinarea timpului de sângerare: utila atunci când se suspicionează o
tulburare de coagulare.
Daca în urma examenului clinic se constata ca animalul este în stop cardio-
respirator acesta trebuie resuscitat de urgenta prin masaj cardiac și asistarea
respirației. După stabilizarea pacientului se va continua conduita terapeutica
specifica.
In toate tipurile de soc, cu excepția celui de origine cardiaca, principalul obiectiv
terapeutic este reprezentat de fluido-terapie rapida și agresiva, cu administrarea
unor cantități mari de lichide intravenos pentru a reface volumul circulant și
perfuzia țesuturilor.
• De multe ori la pacienții aflați în șoc este dificila sau chiar imposibila
montarea unui cateter venos pe linie periferica sau centrala datorita
colapsului patului vascular.
• In aceste cazuri se va folosi inițial cateterizarea intra-osoasa urmând ca după
normalizarea volemiei sa se continue pe linie
venoasa.
• Se va introduce o sonda intra-vezicala pentru a se putea urmări diureza,
deoarece măsurarea debitului urinar permite aprecierea eficientei terapiei
socului alături de aprecierea pulsului și a timpului de reumplere capilara,
operațiuni ce trebuie efectuate la fiecare 10 minute în prima ora de tratament
• Pentru refacerea volemiei se pot folosi soluții cristaloide izotone precum
Ringer lactat, Ringer, NaCl 0.9%, administrate rapid în doze de 90 ml/kg la
câine și 40-60 ml/kg la pisica. In cazul pacienților în șoc hemoragic primul
 obiectiv este reprezentat de oprirea hemoragiei și refacerea volemiei cu
transfuzie de sânge integral, plasma sau substituenți de plasma.
• Socul cu origine cardiaca necesita o abordare diferita decât cea specifica
socului hipovolemic sau celui distributiv deoarece acesta este caracterizat de
o insuficienta cardiaca ce va duce la dereglări hemodinamice ce au ca
rezultat scăderea perfuziei tisulare și creșterea presiunii venoase pulmonare,
edem pulmonar și dispnee. In acest caz, conduita terapeutica este bazata pe
oxigenoterapie și diuretice (Furosemid 2-8 mg/kg i.v. sau i.m.). De asemenea
trebuie urmărită o minima manipulare a pacientului pentru a evita stresarea
acestuia și înrăutățirea dispneei.
• Se va efectua o examinare clinica sumara bazata doar pe ascultatia toracica
pentru a putea diferenția o insuficienta cardiaca de o alta afecțiune ce ar
putea produce dispneea.
• Daca după administrări repetate de diuretice nu se produce o ameliorare a
stării pacientului, se va recurge la sedarea animalului, intubarea și ventilarea
cu presiune pozitiva de oxigen 100% pentru a-l stabiliza și pentru a se putea
efectua un examen clinic mai amănunțit.

- Concomitent cu încercarea de refacere a volemiei se va face și administrarea

medicației simptomatice de urgenta: corticosteroizi (deoarece inhiba formarea
radicalilor liberi de oxigen, stabilizează membranele celulare, mențin
integritatea endoteliului capilar, reduc formarea edemului) și antibiotice (în
hipovolemie cu durata mai mare de 2 ore, în stări septice dovedite sau
suspicionate).
- In ultima faza când pacientul a fost stabilizat, se va realiza stabilirea
diagnosticului etiologic și instituirea terapiei specifice leziunii sau leziunilor
primare ce au indus starea de șoc.