AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

1. Noţiune şi funcţiile autorităţii judecătoreşti în Republica Moldova.

2. Statutul judecătorilor.

3. Principii constituţionale privind organizarea instanţelor judecătoreşti.

4. Principii constituţionale privind înfăptuirea justiţiei.

• Legea nr. 514-XIII din 06.07.1995 „Privind organizarea judecătorească”;

• Legea nr.789-XIII din 26.03.1996 „Cu privire la Curtea Supremă de Justiţie”;
• Legea nr.947-XIII din 19.07.1996 „Cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii”;
• Legea nr.544-XIII din 20.07.1995 „Cu privire la statutul judecătorului”;
• Legea nr. 154 din 05.07.2012 „Privind selecţia, evaluarea performanţelor şi
cariera judecătorilor”;
• Legea nr. 178 din 25.07.2014 „Cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor”;
• Legea nr.152-XVI din 08.06.2006 „Cu privire la Institutul Naţional al Justiţiei”;
• Legea nr. 270 din 23.11.2018 „Privind privind sistemul unitar de salarizare în
sectorul bugetar”
• Legea nr. 113 din 17.06.2010 „Privind executorii judecătoreşti”
• Legea nr.1545-XIII din 25.02.1998 „Privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale
instanţelor judecătoreşti”;
• Legea nr. 87 din 21.04.2011 „Privind repararea de către stat a prejudiciului
cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti”
• Legea nr.1264-XV din 19.07.2002 „Privind declararea şi controlul veniturilor şi a
proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi
a unor persoane cu funcţii de răspundere”.
• Legea nr. 59-XVI din 15.03.2007 „Privind statutul şi organizarea activităţii
grefierilor din instanţele judecătoreşti”
 1. Noţiunea şi funcţiile autorităţii judecătoreşti în Republica Moldova.

Autoritatea judecătorească, conform teoriei separării puterilor în stat,

reprezintă prin sine sistemul organelor judiciare ale statului, ce înfăptuiesc
justiţia.

Termenul justiţie are două sensuri:

1. sistemul organelor judecătoreşti;
2. activitatea de soluţionare a proceselor civile, administrative, comerciale, penale,
de muncă ş.a., de aplicare de sancţiuni, de restabilire a drepturilor şi intereselor
legitime încălcate.
În limbajul obişnuit a face justiţie înseamnă a face dreptate.

Termenii „puterea judecătorească” şi „autoritatea judecătorească” nu sunt

identici.
Art.1(1) Lg. St.Jud.: Puterea judecătorească se exercită numai prin instanţă
judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri.
Constituţia în cap.IX „Autoritatea judecătorească”:
1. instanţele judecătoreşti;
2. Consiliul Superior al Magistraturii, ca organ de autoadministrare judecătorească;
şi
3. Procuratura.

Constituţia şi Legea privind organizarea judecătorească fac o distincţie între

instanţele judecătoreşti, ca singurele care exercită puterea judecătoreasca, si
celelalte autorităţi, care contribuie la exercitarea justiţiei, care sînt desemnate de
Constituţie în cap.IX prin termenul „Autoritatea judecătorească”. În acest
compartiment al Constituţiei, pe lîngă instanţele judecătoreşti mai sînt incluse:
Consiliul Superior al Magistraturii, ca organ de autoadministrare
judecătorească şi Procuratura. Autoritatea judecătorească îşi are organele sale
proprii şi specifice, care, spre deosebire de instituţiile politice, nu reglează relaţii
sociale, ci determină formele realizării justiţiei. Astfel, funcţia principală a
organelor autorităţii judecătoreşti este înfăptuirea justiţiei.
Pe lângă funcţia de bază, autoritatea judecătorească realizează o multitudine de alte
funcţii social-juridice soluţionînd diverse cauze, fapt ce se explică prin
particularităţile sistemului judecătoresc. Subiectele autorităţii judecătoreşti
realizează ţi alte funcţii: examinează şi soluţionează litigii civile, penale,
administrative ş.a., menţinerea ordinii de drept, protecţia diferitelor forme de
proprietate, asigurarea protecţiei judiciare a drepturilor politice, sociale,
economice, civile ş.a., educaţia culturii juridice, respectul faţă de normele moralei
sociale şi faţă de valorilor umane.

Art.115 C. – structura Instanţelor:

Curtea Supremă de Justiţie (33 judecători),
Curţile de apel (sunt 4 Curţi: Chişinău, Bălţi, Cahul, Comrat, cu 94 judecători); şi
Judecătoriile 15 judecătorii (+/-340 judecători).
De la 1 ianuarie 2019 – 15 judecătorii (Chişinău, Orhei, Străşeni, Criuleni,
Hînceşti, Anenii Noi, Căuşeni, Bălţi, Edineţ, Drochia, Soroca, Ungheni, Cahul,
Comrat, Cimişlia)

CSM - autoritate de autoadministrare judecătorească, independent, format în

vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, fiind garantul
independenţei autorităţii judecătoreşti.
12 membri pentru un mandat de 4 ani.
Membri de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Ministrul justiţiei şi
Procurorul General (nu pot fi Preş. CSM)
3 membri din rândul profesorilor de drept titulari (de Parlament, 1 mandat)
6 membri şi 2 supl. din rândul judecătorilor de AGJ

În subordinea Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează:

a) colegiul de selecţie şi cariera judecătorilor ( 4 ani, 4 jud. de AGJ, 3 rep. Soc.civ.
de CSM);
b) colegiul de evaluare a performanţelor judecătorilor( 4 ani, 5 jud. de AGJ, 2 rep.
Soc.civ. de CSM);
c) colegiul disciplinar (6 ani, 5 jud. de AGJ și 4 rep. Soc.civ. de Min-l just. La
recom. CSM);
d) inspecţia judiciară (4 ani, 6 inspectori-judecători de CSM).
e) Comisia de etică (4 ani, membrii CSM cu excepția membrilor de drept,
profesorilor de drept titulari și președintele CSM (în decembrie 2019 – 5 membri).

2. Statutul judecătorilor

Conform Constituţiei RM (art.116) şi altor acte normative, judecătorii

instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili.
Independenţa şi imparţialitatea judecătorilor presupune un nivel profesional de
responsabilitate şi un nivel moral înalt al judecătorului. Ea nu este şi nu trebuie să
fie un privilegiu personal, ci o garanţie pentru cetăţeni. În acest sens independenţa
şi imparţialitatea judecătorului necesită a fi asigurată de către stat atât de jure,
cât şi de facto .
Garanţii ale independenţei si imparţialităţii judecătorului:
- inamovibilitatea,
- inviolabilitatea,
- incompatibilitatea,
- interdicţiile şi
- garanţiile materiale şi sociale.
 1. Inamovibilitatea – garanţii: selectarea, desemnarea, durata mandatului şi
instruirea judecătorului.

Selectarea:
La funcţia de judecător poate candida persoana cu o reputaţie ireproşabilă, care
deţine cetăţenia Republicii Moldova, are domiciliul în ţară şi întruneşte condiţiile
prevăzute de lege.

Desemnarea: la propunerea CSM:

Judecătorii, preşedinţii şi vicepreşedinţii judecătoriilor şi curţilor de apel se
numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova.
Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie, sunt
numiţi în funcţie de Parlament.

Durata mandatului:
Numiţi iniţial pentru un termen de 5 ani;
După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii sunt numiţi în funcţie până la
atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani.

Instruirea judecătorului: este capacitatea judecătorului de a aplica corect

legile.
Un judecător neinstruit la cerinţele timpului devine dependent nu numai de
instituţiile prin intermediul căruia este desemnat în funcţie, ci şi de alte elemente
sociale, în unele situaţii şi de cele criminale.
Instruirea judecătorului presupune nu numai cunoaşterea legislaţiei, ci şi
aplicarea ei corectă

2. Inviolabilitatea : protecţia judecătorului în exercitarea mandatului de orice

urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire arbitrară,
fără motive legale.
Inviolabilitate funcţională: nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa
exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărârea pronunţată dacă nu va fi
stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia lui de abuz criminal;
Inviolabilitate personală: nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat,
percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau tras la
răspundere penală fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii şi al
Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, al Parlamentului.

3. Incompatibilitatea - masuri de protecţie a judecătorului constând în

imposibilitatea acestuia de a mai îndeplini, concomitent şi alte funcţii
sau sarcini remunerate, cu excepţia funcțiilor didactice din
învătământul superior.
 4. Interdicţiile - judecătorul nu poate:

a) să ocupe orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice şi
ştiinţifice;
b) să fie deputat în Parlament sau consilier în autoritatea administraţiei publice
locale;
c) să facă parte din partide şi din alte organizaţii social-politice sau să desfăşoare
activităţi cu caracter politic, să colaboreze la activităţi ce contravin jurământului de
judecător;
d) să desfăşoare activitate de întreprinzător;
e) să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase;
f) să efectueze orice altă activitate care ar presupune existenţa unor conflicte între
interesele sale şi interesele justiţiei;

5. garanţiile materiale şi sociale - suficienţa cuantumului salariilor şi

indemnizaţiilor judecătorilor, asigurarea cu pensii ş.a.
În exercitarea funcţiilor sale, judecătorul este impus la mai multe restricţii
decât alte persoane, inclusiv şi aceiaşi funcţionari publici.
Restricţiile impuse trebuie compensate cu garanţii materiale şi sociale, în alt caz
ele nu vor fi îndeplinite.

La funcţia de judecător poate candida persoana cu o reputaţie

ireproşabilă, care deţine cetăţenia Republicii Moldova, are domiciliul în ţară
şi întruneşte următoarele condiţii:
- are capacitate de exerciţiu;
- are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia;
- a absolvit Institutul Naţional al Justiţiei sau are vechimea în muncă de 5 ani
(judecător (CC, CtEDO, inst.intern.), procuror, profesor de drept titular în
instituţiile de învățământ superior acreditate, avocat, asistent judiciar sau
grefier (susţin examen INJ);
- nu are antecedente penale;
- cunoaşte limba de stat;
- corespunde cerinţelor de ordin medical pentru exercitarea funcţiei;
- a fost supusă testării cu utilizarea detectorului comportamentului simulat
(poligrafului).
N.b. Pentru funcţia de judecător al CA – 6 ani, CSJ – 10 ani stagiu judecător

Se consideră că nu are reputaţie ireproşabilă şi nu poate candida la

funcţia de judecător persoana care:
a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost absolvită de răspundere penală
printr-un act de amnistie sau de graţiere;
b) a fost concediată din organele de drept din motive compromiţătoare sau a fost
eliberată, din aceleaşi motive, din funcţiile de judecător (CC, CtEDO, inst.intern.),
procuror, profesor de drept titular în instituţiile de învățământ superior acreditate,
avocat, asistent judiciar sau grefier;
c) are un comportament incompatibil cu normele Codului de etică al judecătorilor
sau desfăşoară activitate incompatibilă cu normele acestui cod;
d) a fost sancţionată disciplinar pentru nerespectarea prevederilor privind evaluarea
integrităţii instituţionale.

Candidaţii la funcţiile vacante de judecător, de preşedinte sau de

vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti care întrunesc condiţiile legii sunt
înscrişi în Registrul participanţilor la concursul pentru suplinirea funcţiilor
vacante de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei
judecătoreşti la secretariatul CSM indiferent de numirea concursului şi este
compus din 4 secţiuni:
a) lista candidaţilor la funcţiile vacante de judecător;
b) lista judecătorilor care solicită transferul în altă instanţă judecătorească de
acelaşi nivel sau într-o instanţă judecătorească inferioară;
c) lista judecătorilor care solicită numirea în funcţia de preşedinte sau de
vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti;
d) lista judecătorilor care solicită numirea sau promovarea într-o instanţă
judecătorească ierarhic superioară.

Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorul este obligat să

depună următorul jurămînt:
"Jur să respect Constituția şi legile ţării, drepturile şi libertăţile omului, să-mi
îndeplinesc cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin".
Jurămîntul se depune în termen de 10 zile de la numirea în funcţie, în şedinţă
solemnă în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, după citirea
comunicării actului de numire.

Principiile justiţiei

În domeniul justiţiei principiile se grupează în: organizaţionale şi

funcţionale.
Principiile organizaţionale prevăd modul de înfiinţare a instanţelor de judecată,
iar cele funcţionale – procedura de înfăptuire a justiţiei.

În societăţile moderne justiţia este o funcţie fundamentală a statului, iar

administrarea ei reprezintă unul din atributele esenţiale ale puterii suverane.
 3.Principii constituţionale privind organizarea instanţelor
judecătoreşti.

1. Constituirea ierarhica a instanțelor judecătorești şi dublul

grad de jurisdicție (art. 115 alin.(1) din Constituţie).

In activitatea de judecata instantele sunt ordonate potrivit principiului

dublului grad de jurisdictie, ceea ce constituie o garantie a legalitatii si
temeiniciei hotararilor judecatoresti, ca urmare a posibilitatii de a exercita, in
conditiile legii, caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti .

2. Stabilirea jurisdicţiilor numai prin lege (art. 115 alin.(4) din

Constituţie).
Acest principiu urmareste sa previna orice abuz in infaptuirea justitiei.
Din moment ce judecatorii trebuie sa se supuna numai legii, este firesc si logic ca
judecata sa nu poate fi infaptuita decat de jurisdictiile stabilite de lege.

3. Constituirea jurisdicţiilor de drept comun şi a jurisdicţiilor

specializate (art. 115 alin.(2) din Constituţie).

Instantele judecatoresti, carora indeosebi le revine competenta de a

solutiona cererile si procesele sunt instanțe ordinare sau de drept comun.
Textul art. 115 alin.2 din Constitutie, prin modul in care este formulat,
permite constituirea si a unor instante speciale, competente sa solutioneze anumite
categorii de litigii, din anumite domenii de activitate economico-sociale.

4. Interzicerea instanţelor extraordinare (Art. 115 alin.(3) din

Constituţie.
Art. 115 alin.3 din Constitutie interzice infiintarea unor instante
extraordinare. Nu se permit instanţe constituite special pentru a judeca anumite
procese predeterminate şi mai ales pentru anumite persoane.
 4. Principii constituţionale privind înfăptuirea justiţiei.

1. Accesul liber la justiţie - art.20 din Constituţie.

2. Egalitatea cetăţenilor in fata justiţiei - art. 16 din Constituţie
3. Publicitatea dezbaterilor judecătoreşti - art. 117 al Constituţiei
4. Contradictorialităţii dezbaterilor judecătoreşti.
5. Dublul grad de jurisdicţie. - art. 119 al Constituţiei:
6. Legalităţii
7. Independentei judecătorilor
8. Prezumţia nevinovăţiei
9. Neretroactivitatea legii