Cercetare în nursing In contextul mondial al revoluţiei cunoaşterii, informaţia şi cel ce o posedă

alcătuiesc cu adevărat ,,puterea”. Cercetarea ştiinţifică reprezintă principalul izvor de cunoaştere. In

domeniul medical, strategiile ţărilor dezvoltate vizează ca prioritate de necontestat atingerea unui
standard inalt al stării de sănătate a populaţiei. Deşi această prioritate se regăseşte şi in ţara noastră,
constatăm că incă există o diferenţă sesizabilă intre vorbe şi fapte. Cercetarea ştiinţifică este necesară in
toate compartimentele activităţii umane in care se tinde spre perfecţioare continuă. Este nevoie de
autocorectare in ingrijirea pacientului? Da! Mai mult ca in oricare domeniu. Trecerea de la rutină la
practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezi ştiinţifice, presupune informarea continuă şi cunoaşterea
raţionamentelor activităţii de zi cu zi. Astfel practicienii işi pot pune probleme legate de calitatea
ingrijirilor acordate. Aceste probleme se pot contura in timp ca teme de cercetare. Cercetare – omul in
toate timpurile a avut o curiozitate (in faţa spectactacolului naturii - ce se ascunde in ,,spatele” său, să
inţeleagă structura şi componentele lumii, fenomenele naturii, etc). - Caracter nu numai ştiinţific ci şi
pragmatic - ex. Emil Cioran – gestul primordial de a manca din fructul oprit – semnificativ pt condiţia
umană. Cercetare – studiu amănunţit efectuat in mod sistematic, cu scopul de a cunoaşte ceva;
investigaţie. Cercetarea – fundamentală – Cercetarea – aplicativă – Cercetarea fundamentală are scopul
de a genera şi oferi informaţii sau teorii şi de a identifica principiile care stau la baza activităţii nursing.
Cercetarea fundamentală este intreprinsă pentru acumularea informaţiilor, extinderea bazei de
cunoştinţe intr-o disciplină, pentru a imbuntătăţii inţelegerea sau ajută la formularea sau redefinirea
teoriei. De ex. un cercetător poate studia in amănunt comportamentul individului datorat unui stres
intens cu scopul de a inţelege ştiinţific modificările induse de acesta, cum ar fi insomnia. Cercetarea
aplicată are scopul de a găsi soluţii la problemele imediate prin aplicarea principiilor teoretice.
Cercetarea aplicată se bazează pe găsirea unei soluţii imediate la o problemă existentă. Un alt scop este
planificarea sistematică a schimbării intr-o situaţia problematică. De ex. poate fi cercetarea aplicată un
studiu al eficienţei intervenţiilor nursing specifice pentru a combate insomnia apărută ca urmare a
stresului. Cercetarea fundamentală este potrivită pentru descoperirea principiilor generale ale
comportamentului uman şi procesele biofiziologice, iar cercetarea aplicată este destinată să indice cum
aceste principii pot fi utilizate pt rezolvarea problemelor in practica nursing. Ex. in disciplinele medicale
datele obţinute pot fi utilizate pentru: - a elucida anumite aspecte din etiologia (cauzele şi factorii ce
influenţează apariţia diverselor boli) unei boli. - pentru identificarea persoanelor care sunt supuse unui
anumit risc de imbolnăvire. 1 - a determina nevoile unui grup populaţional, - a stimula interesul public
intr-o anumită problemă de sănătate publică. - a evalua eficienţa unui program de sănătate in curs de
desfăşurare, ş.a. Nursingul – este esenţial şi unic – cuprinde cunoştinţe şi aptitudini specifice conceptelor
şi proceselor proprii cat şi intervenţii specifice cu efecte benefice evaluabile. - implică inteligenţă, spirit
de observaţie, sensibilitate, inţelegere pentru cel de alături. Profesiunea de nursing inseamna: -
dezvoltare proprie, - multă satisfacţie (cand smulgem disperării sau morţii persoane necunoscute -
constituie ,,cauză” pentru nurse), - foarte mult consum de energie. Serviciile de nursing care le acordăm
fiinţelor individuale sau grupurilor (preventive sau curative, de susţinere pană in ultima clipă a vieţii)
sunt servicii inchinate vieţii, stării de bine, sănătăţii şi dezvoltării acesteia. Cercetarea in nursing este o
cercetare a aspectelor activităţii profesionale, care ţine de atribuţiile şi responsabilităţile asistentelor
medicale şi are ca scop imbunătăţirea practicii, educaţiei şi administrării serviciilor de nursing.
Caracteristicile cercetării: - direcţionată spre rezolvarea problemei, - bazată pe dovezi empirice şi
observaţionale, - implică observaţia precisă şi descrierea corectă, - pune accentul pe dezvoltarea de
teorii, principii, generalităţi, - utilizează tehnici sistematice, obiective şi logice, - trebuie făcută cu calm şi
curaj. Cercetătorul trebuie să aibă cunoştinţe/experienţă in ceea ce priveşte problemele studiate,
precum şi abilitate in prezentarea datelor. Importanţa cercetării în nursing (CN) CN – dezvoltă cunoştinţe
noi care au darul de a imbunătăţii practica nursingului in beneficiul pacienţilor, comunităţilor şi chiar al
nurselor. Prin CN poate fi evaluată relevanţa şi eficienţa abordărilor in domeniul ingrijirii pacientului şi al
promovării sănătăţii. Toate sistemele de ingrijiri trebuie să amelioreze ingrijirea sănătăţii menţinand
costurile constante. Astfel nursingul este supus unei presiuni crescande pt a-şi demonstra şi justifica
cost-eficienţa. Scopul final al nursingului este să asigure o inaltă calitate a ingrijrii pacienţilor. Practica
clinică fără cercetare este practica bazată pe tradiţii dar fără validare ştiinţifică. Cercetarea trebuie să
identifice modalităţile eficiente de ingrijiri, să evalueze impactul acestora in starea de sănătate a
pacienţilor sau să testeze alte teorii. Pentru a intampina provocările sociale şi nevoile indivizilor, practica
nursing trebuie să aibă la bază cercetarea. In contextul ingrijirilor de sănătate, schimbărilor datorate
serviciilor farmaceutice şi progresului tehnologic, nursele şi alţi profesionişti ai ingrijirilor de sănătate au
nevoie să fie 2 pregătiţi profesional, să răspundă la provocări şi să acţioneze clinic bazandu-se pe dovezi
ştiinţifice. Scopurile cercetării în nursing Scopul CN este la fel de larg ca şi scopul nursingului focalizandu-
se in special pe pacient şi poate fi prezentat sub următoarea definiţie: nursingul cuprinde → promovarea
sănătăţii, → prevenirea bolii şi →ingrijirea persoanelor bolnave fizic, mental sau cu infirmităţi/deficienţe,
de toate varstele, in toate unităţile de ingrijire a sănătăţii precum şi in alte unităţi ale comunităţii. CN
este focalizată in principal pe dezvoltarea cunoştinţelor referitoare la nursing şi la practica sa, incluzand
ingrijirea persoanelor in stare de sănătate sau boală. CN este orientată către capacitatea indivizilor şi a
familiilor de a funcţiona optim şi de a reduce, la minim, efectele negative ale stării de boală. CN asigură
calitatea şi eficienţa ingrijirilor nursing. CN caută să inţeleagă natura comportamentului uman, in stare
de sănătate sau boală şi să identifice intervenţiile pe care le pot folosi nursele pentru a imbunătăţii
rezultatele (de ex. auto-ingrijirea) sau pentru a le modera (ex. alinarea durerii). CN poate fi realizată in
toate mediile de lucru ale nurselor: spitale, clinici, cămine, ş.a. Ea este de asemenea o componentă
importantă atat a educaţiei cat şi a managementului in nursing. In concluzie, CN caută să răspundă
intrebărilor sau rezolvă probleme ale activităţii nursing prin identificare, descriere, explorare, explicare,
prdicţie şi control. Deci scopurile CN sunt: - inţelegerea propriei profesii, - inţelegerea problemelor de
sănătate, - sprijinirea deciziilor, - imbunătăţirea calităţii ingrijirilor, - scăderea costurilor şi utilizarea
eficientă a resurselor, - studiul indivizilor şi al procesului de nursing, - imbunătăţirea educaţiei, -
dezvoltarea politicilor de sănătate, protejarea principiilor de etică, - dezvoltă autonomia nursingului şi
intăreşte profesia, - furnizează informaţii pt nursingul clinic bazat pe dovezi. CN dă posibilitatea nurselor
să: - descrie situaţiile particulare in nursing care sunt mai puţin cunoscute, - explice fenomenul care
trebuie luat in considerare in planificarea ingrijirilor nursing. - prevadă rezultatele probabile ale deciziilor
luate in nursing legate de ingrijirea individului, - controleze producerea unor rezultate nedorite - iniţieze
activităţi sigure, confidenţiale, capabile să respecte dorinţa persoanei ingrijite. 3 La ce este bună
cercetarea în nursing? pentru a răspunde acestei intrebări se consideră pe scurt motivele profesionale,
clinice şi personale pentru care inţelegerea şi aplicarea rezultatelor cercetării in nursing este importantă.
Dezvoltarea profesională Cel mai bun mod de a vorbi despre dezvoltarea profesională este de a incepe
cu un citat din Henderson ,,cand intuiţia asistentelor medicale faţă de nevoile umane se imbină cu
abilitatea de a găsi şi folosi idei strălucite de cercetare folosind metode ştiinţifice de investigare, pe care
apoi le aplică in practica lor de zic cu zi, ele pot avea o enormă influenţă asupra modului de ingrijire a
sănătăţii din intreaga lume”. In Codul de Conduită Profesională al Consiliului Central de Nursing al Marii
Britanii se precizează: ,,să se acţioneze intotdeauna de asemenea manieră incat să se promoveze şi să se
asigure bunăstarea pacienţilor (...), să se menţină şi imbunătăţească cunoştinţele profesionale şi
competenţa asistentelor medicale”. Asistentele care se mulţumesc să inveţe şi să continue aplicarea
unei proceduri ,,pentru că aşa s-a făcut dintotdeauna”, nu vor reuşi niciodată să atingă acest nivel de
excelenţă. Primul pas in cercetarea in nursing este alegerea unui subiect bine definit. Dacă nu trebuie
căutat un subiect anume şi alegerea lui rămane la latitudinea persoanei ce vrea să inceapă cercetarea,
este necesară punerea in propriile cuvinte a topicii pe care ar dori să o investigheze. Pentru a porni o
cercetare intr-un domeniu anume este importantă aflarea a ceea ce se cunoaşte deja in acel domeniu,
cu alte cuvinte trebuie căutate in literatura de specialitate studiile de cercetare făcute in acest sens. Este
de asemenea importantă colaborarea cu prietenii şi colegii, care pot veni cu idei noi şi interesante şi
aceste discuţii pot pune intr-o lumină nouă tematica aleasă pentru cercetare. Este bine ca să se poarte
mai multe discuţii in acest sens, pentru că de fiecare dată apar aspecte noi, nerelevante pană atunci, se
clarifică şi se redefinesc unele idei. Poate fi de folos discutarea problemei cu o persoană care nu are de-a
face cu nursingul. In acest mod se pot chestiona aspecte cu care asistenta medicală este familiarizată şi
fără să-şi dea seama nu le acordă semnificaţia cuvenită luandu-le ca atare. După aceste discuţii se poate
avea o privire de ansamblu asupra tematicii şi se poate rescrie ideea iniţială. Apoi trebuie căutate
cuvinte cheie (nu mai mult de 6), pentru care se vor căuta cat mai multe sinonime sau cuvinte
asemănătoare ca inţeles. Acest exerciţiu iniţial este pentru a ajuta profesioniştii să caute exact ceea ce
doresc in momentul in care ajung la bibliotecă şi doresc să obţină referinţele necesare temei lor de
cercetare. Este utilă folosirea cuvintelor cheie şi a sinonimelor, iar majoritatea publicaţiilor conţin
cuvintele cheie, ce pot fi comparate cu cele pe care le avem la dispoziţie, pentru a vedea dacă studiul
respectiv ne este sau nu folositor. Tehnologia informatizării. A revoluţionat cercetarea şi a salvat mult
timp şi energie necesare căutării referinţelor in literatura de specialitate. Majoritatea bibliotecilor deţin
in prezent sistemul de informatizare, necesar unei căutări rapide şi eficiente. Înţelegerea lucrărilor de
cercetare Autorii lucrărilor de cercetare pentru a inlesni inţelegerea lucrărilor, la inceputul fiecărui
articol publică un scurt rezumat al studiului şi a rezultatelor obţinute. In revistele de 4 specialitate,
rezumatul este prezentat ca un scurt paragraf la inceputul studiului, de cele mai multe ori scris cu alt tip
de caractere, pentru a atrage atenţia cititorului. Citirea rezumatului este importantă pentru a avea o
idee despre ceea ce conţine articolul respectiv. Dar lectura nu trebuie să se rezuma la atat, deoarece se
pot trage concluzii eronate – cititorul se va inarma cu simţ critic pentru a parcurge conţinutul articolului
in continuare. Este nevoie de experienţă şi cunoaştere pentru a formula intrebări legate de ceea ce
citim. Conţinutul lucrării de cercetare Lucrarea de cercetare are un anumit format standard. Primele
două părţi sunt titlul urmat de rezumat. Următoarele secţiuni ale articolului sunt enumerate mai jos. -
Introducere. Conţine lucruri generale legate de tema studiului, insistand asupra motivului pentru care s-
a intreprins cercetarea. Un scurt rezumat al lucrărilor anterioare sau inrudite ca şi conţinut poate fi de
asemenea prezentat in introducere şi care este util in căutarea ulterioară referinţelor. - Material şi
metodă – conţine detalii legate de modul in care studiul a fost condus, de lotul folosit şi de mijloacele
utilizate in cercetare. - Rezultate – este partea in care rezultatele obţinute prin studiul respectiv sunt
prezentate de obicei prin intermediul tabelelor şi graficelor. - Discuţii – rezultatele studiului sunt
interpretate de obicei in lumina lucrărilor anterioare, care au fost publicate in reviste de specialitate sau
a altor studii relavante existente. - Concluzii – este un scurt rezumat al studiului in care sunt evidenţiate
punctele slabe şi punctele forte, precum şi implicaţiile folosirii rezultatelor cercetării. - Referinţe – toate
studiile, articolele, revistele şi cărţile menţionate in text trebuie enumerate complet şi in detaliu la final,
iar accesul la acestea trebuie să fie relativ uşor dacă au fost corect prezentate. - Apendice – conţine
materialele de interes şi relevanţă pentru studiu, dar care nu au fost cuprinse in articolul respectiv şi
sunt trecute la final (chestionarul sau programul pentru interviu folosite in timpul cercetării). Aceasta
este structura de bază a unei lucrări de cercetare. In funcţie de tipul acesteia: un simplu articol dintr-o
revistă sau o teză originală, aceste părţi variază in ceea ce priveşte detaliile, de la cateva randuri la
cateva capitole, dar forma de prezentare rămane aceeaşi. Dezvoltarea clinică Importanţa rezultatelor
obţinute prin cercetare poate fi cu uşurinţă evidenţiată in cazul ingrijirii bolnavilor din secţiile spitalelor
unde stressul este foarte mare. S-au făcut numeroase studii in care s-au urmărit acţiunile şi părerile
asistentelor referitoare la durerea de stress, cu profilaxia şi tratamentul acesteia. Aceste studii duc la
următoarele concluzii şi anume: deşi asistentele recunosc simptomele şi factorii care predispun la stress,
nu excelează in acordarea asistenţei cuvenite in aceste cazuri, datorită cunoaşterii insuficiente a
fenomenului, a lipsei de experienţă sau a aderenţei la practica de rutină referitoare la ingrijirea
bolnavilor. Prin incurajarea asistentelor in vederea informării şi folosirii rezultatelor cercetării in acest
domeniu, se are ca scop prevenirea şi reducerea efectivă a durerii de stress. O altă problemă ar fi
aspectele psihologice ale ingrijirii medicale. Cat de mult depersonalizăm pacienţii şi personalul sanitar?
Studii numeroase au demonstrat că anxietatea 5 pacienţilor internaţi in spital a scăzut, cand asistentele
au fost mai prietenoase şi l-i s-au adresat pacienţilor pe nume. Abilitatea de a te adresa unei persoane
pe nume, nu necesită un program de educaţie complex, ci este o regulă de bază a curtoaziei, care s-a
observat că lipseşte in multe situaţii. La un nivel mai profund de inţelegere interpersonală, asistentele
sunt incurajate să fie mai atente la dorinţele pacientului inainte de a concluziona de ce are acesta
nevoie. Un ex. in acest sens ar fi cel al pacientelor care sunt supuse mastectomiei radicale şi care nu trec
doar printr-o operaţie mutilantă d.p.d.v. fizic, ci şi prin celelalte implicaţii de natură psihologică ale unei
boli grave cum este cancerul. In acest sens există programe speciale de cercetare adresate asistentelor
care lucrează cu bolnavii care suferă de boli incurabile. Dacă este să ne gandim că cineva apropiat
tocmai a suferit o operaţie traumatizantă, am vrea să-l ajutăm să se adapteze noii infăţişări a corpului
său fără un stress in plus. Aceeaşi atitudine ar trebui să o avem şi din postura de asistentă medicală
căreia ii pasă de pacientul său. De aceea familiarizarea cu rezultatele cercetării ştiinţifice in numeroase
cazuri, inclusiv cele citate mai sus, va face posibilă o asistenţă medicală de sănătate adecvată şi de
calitate. Dezvoltarea personală Studiile de cercetare privesc in egală măsură atat pacienţii cat şi
asistentele medicale, ambele categorii fiind supuse stresului din sălile operatorii. ,,cunoaşterea este
putere” spune o zicală veche. Familiarizarea cu rezultatele cercetării duce la lărgirea cunoaşterii şi la
suportul necesar pentru o ingrijire medicală mai bună, posibilităţi mai mari in creşterea calităţii vieţii
bolnavilor şi evitarea complicaţiilor ce duc la suferinţă şi pierderi financiare. Secretul constă in a şti cum
să se folosească rezultatele cercertării şi cum să se aplice in practica medicală, construindu-se astfel o
punte intre teorie şi practică. Rolul cercetării pentru toate nursele Indiferent ca este vorba despre
nursing de spital sau prin sistemul de ingrijire comunitara, nursele au 3 roluri majore: 1. De practician -
implica actiuni de cunoastere directa a nevoilor de ingrijire si nursing ale pacientului, familiei sau altor
persoane implicate; include toate cadrele de nursing la toate nivelele clinice, nurse practicante avansate
si nurse pentru asistenta comunitara. 2. De lider - implica actiuni de decizie, relationare, influentare si
facilitare exercitate asupra actiunilor altora in vederea indeplinirii scopului propus; poate fi un rol formal
de lider al nursei sau informal asumat doar periodic de catre nursa 3. De cercetare - implica masuri luate
pentru studiul efectelor actuale ale tehnicilor de ingrijire si imbunatatirea acestora; pot include toate
categoriile de nurse nu doar cele incluse in activitatea didactica si stiintifica si studentii la nursing.
Nursele practiciene pot avea contribuţii semnificative in procesul cercetării, prin apropierea de pacienţi,
ele facilitează sau ajută CN şi pot participa la diferite proiecte de cercetare, care se derulează in unitatea
in care işi desfăşoară activitatea, prin colectarea datelor. Un număr din ce in ce mai mare de cercetători
in nursing cu experienţă lucrează in echipe multidisciplinare şi elaborează programe de cercetare pe o
perioadă mai lungă, cu teme diferite, ca de ex. sănătatea femeii, calitatea vieţii, managementul durerii,
ş. a. 6 Rezultatele studiilor de cercetare nursing pot fi folosite atat de personalul de ingrijire cat şi
celelalte categorii de furnizori de ingrijiri de sănătate, pt a imbunătăţii practica clinică, pt a sprijinii
educaţia in nursing şi pt a informa pe cei ce se ocupă de planificarea serviciilor şi politicilor de sănătate.