Sunteți pe pagina 1din 32

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE

PARENTERALA

Definitie: Calea parentala in intelesul strict al cuvantului ,reprezinta calea care ocoleste tubul
digestiv.Dat fiind faptul ca in afara injectiilor si alte cai ocolesc tubul digestiv (ex. calea
respiratorie ),notiunea de cale parenterala a fost reconsiderata ,pastrand in sfera ei numai calea
injectabila de administrare a medicamentelor.
Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism , prin
intermediul unor ace care traversează ţesuturile , acul fiind adaptat la seringă.
Avantajele caii parenterale :
-dozarea precisa a medicamentelor
-obtinerea unui efect rapid
-posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient,cu hemoragie digestive,
varsaturi
Scopul injectiilor :
 explorator :
-care consta in testare sensibilitatii organismului fata de diferite substante
 terapeutic
-administrarea medicamentelor
Locul injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:

1
 grosimea dermului - injectie intradermica
 sub piele ,in tesutul celular subcutanat - injectie subcutanata
 tesutul muscular - injectie intramusculara
 in vasele sangvine - injectia intravenoasa si injectia intraarteriala
 in inima - injectia intracardica
 in interventia de ugenta - in maduva rosie a oaselor
 subarahnoidaian

Asistenta efectuează injecţiile intradermică, subcutanată, intramusculară şi intravenoasă.


Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de:
- scopul injecţiei,
-rapiditatea efectului urmărit şi
- compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată.
Indiferent de felul injecţiilor, pregătirea şi administrarea lor trebuie să respecte anumite reguli:
1.Verificarea instrumentelor. Pentru injecţii se utilizează seringi si ace, de unică folosinţă,.
Inainte de deschidere, se verifica termenul de valabilitate,ambalajul..

2. Utilizarea de materiale sterile.


3. Despachetarea seringii şi montarea acului. Scoaterea seringii din ambalaj trebuie făcută în
aşa fel ca să se păstreze sterilitatea amboului.
4. Verificarea soluţiilor de injectat. Injecţiile vor fi administrate numai dacă fiolele sunt
etichetate şi, atăt denumirea, cât şi dozajul corespund celor prescrise. Orice neconcordanţă se va
raporta medicului. Lipsa etichetelor sau ştergerea lor parţială implică aruncarea fiolelor. Soluţiile
injectabile trebuie să fie clare, transparente, fără precipitate. Aspectul lor trebuie să fie
caracteristic, din care motiv asistenta trebuie să cunoască felul de prezentare a substanţelor
injectabile. Acestea vor fi bine agitate înainte de utilizare, până ce dispare orice depozit de pe
fundul fiolelor. Unele medicamente floculează în fiole, fără să se altereze. Acestea trebuie uşor
încălzite în apă caldă. Ele vor fi utilizate numai dacă floculaţia este menţionată pe cutie sau în
biletul însoţitor al fiolelor. Fiolele de sticlă, odată deschise, nu mai pot fi păstrate.
5. Încărcarea seringilor. Se va verifica integritatea fiolelor şi apoi se va goli lichidul din gâtul
fiolei, apucând-o de partea subţiată şi întorcând-o energic, prin mişcări de rotaţie.
6. Injectarea imediată a conţinutului seringilor
7. Dezinfectarea locului unde se va practica injecţia.
Pregatirea injectiei
 materiale
Seringa este compusa din cilindru si piston cu ambou de utilizare diferita :
Asistenta va alege felul seringii şi capacitatea corespunzătoare injecţiei pe care trebuie să o
administreze, ţinând cont atât de substanţa de injectat cât şi de calea de administrare.
Pentru injecţiile intravenoase va prefera seringi cu ambou excentric; pentru injecţia intradermică,
seringă de 1 ml, gradate în sutimi de ml.
2
Cu aceeaşi atenţie va alege acul adecvat gradului de vâscozitate a substanţei de injectat,
precum şi căii de administrare.
Seringa de insulina are capacitatea de 1 ml si corespunde la 100 si 40 u. i. de insulina.seringa pentru
tuberculina prezinta la un volum de 1 ml scala cu 100 de diviziuni.
Acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau in ambalaje separate. Se pregateste un
ac cu diametru mai mare pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare cu dimensiuni in
functie de tipul injectiei.
Bizoul acului:
- pentru aspirare - lung
-      intradermica - scurt
-       subcutanat - lung
-       intramuscular - lung
-       intravenos – scurt

Utilizarea acului Diametru (mm) Lungime (mm) Bizou


Aspirarea soluţiei 1/1 38 Lung
Injecţie i.d. 5/10 ; 6/10 5-10 Scurt
Injecţie s.c. 6/10 ; 7/10 30-50 Lung
Injecţie i.m. 7/10 ; 8/10 ; 9/10 40-70 Lung
Injecţie i.v. 6/10 ; 7/10 25 Scurt

 medicamentul prescris se poate prezenta :


a) ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze ,in
seringa preumpluta.
b) ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoane cu dop de
cauciuc,insotite sau nu de solvent
-alte materiale :
-tava medicala tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante, tavita renala,
garou,pernita ,musama

Pregatirea pacientului :
-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va prezenta in
timpul injectiei
-pregatire fizica
-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei
Incarcarea seringii :
-se spala pe maini cu apa curenta ,se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de
valabilitate
-se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de valabilitate ,aspectul
3
solutiiei
-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia

a) aspirarea continutului fiolelor:


-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie
-se dezinfecteaza gatul fiolei prin prin stergere cu tamponul imbibat in alcool
-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii drepte protejate
cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei
-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand grija ca bizoul
acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat;fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in
jos;
-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus ,prin
impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;
-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectie

b) dizolvarea pulberilor :
-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de cauciuc,se asteapta
evaporarea alcoolului;
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;
c) aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc :
-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului
-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata;
se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se introduce
aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub
presiunea din flacon;
-acul cu care sa perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie;

4
Injectiile (tabel)
Tipul de injectie Scop Locul injectiei Solutii Rezorbtie
administrate
Injectia id Explorator:IDR Regiuni lipsite de -izotone,usor -foarte lenta
-intradermoreactia la foliculi pilosi resorbabile,cu
tuberculina,diversi -fata anterioara a densitate mica
alergeni antebratului
Terapeutic -fata externa a bratului si
-vaccinare BCG la a coapsei
sugari -orce regiune in scop
-anestezie locala anestezic
-desensibilizare in
cazul alergiilor
Injectia sc. terapeutic Regiuni bogate in tesut -solutii -incepe la 5-
celular lax,extensibil izotone 10min de la
-fata externa a bratului nedureroase- administrare
-fata supero-externa a insulina -dureaza in
coapsei -histamina functie de
-supra si subspinoasa cantitatea
omoplatului administrata
-regiunea subclaviculara
-flancurile peretelui
abdominal

5
Injectia im terapeutic Muschi -solutii -Incepe
voluminosi,lipsiti de izotone imediat
trunchiuri mari de vase -solutii dupa
si nervi uleioase administrare
-regiunea superoexterna a -solutii -se termina
fesei coloidale cu in 3-5min
-fata externa a densitate mare -mai lenta
coapsei,trimea mijlocie pentru
-fata externa a bratului in sol.uleioase
muschiul deltoid
Inje ctia iv explorator -v. de la plica cotului -sol izotone instantanee
-se administreaza -v.antebratului -sol.hipertone
substante de contrast -v.de pe fata dorsala a
radiologic mainii
terapeutic -v.maleolare interne
-v.jugulara
v.epicraniene la sugari si
copii

Injectia intradermica ( i.d.)

Scop

6
 terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor;
 vaccinare BCG la sugari
 explorator – intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni
Locul injectiei
 regiuni lipsite de foliculi pilosi : fata anterioara a antebratului ; fata externa a bratului
si a coapsei ; orice regiuni in scop de anestezie
Solutii administrate : - solutii izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia – foarte lenta.
Materiale necesare :
- medicatia prescrisa de medic comparata cu cea ridicata de la farmacie
- manusi
- paduri alcoolizate
- seringa(1ml) si ac
Pregatirea echipamentului:
 se verifica medicatia,data de expirare a medicatiei
 se spala mainile
 se alege zona de injectare
 se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de exemplu, in
testele alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a
testa sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)
Executarea :
 se confirma identitatea pacientului
 se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
 se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu fata anterioara expusa
 spala mainile,se pun manusile
 se aspira substanta in seringa
 se elimina aerul
 se schimba acul
 se verifica locul de injectare sa nu aiba leziuni , edeme, echimoze
 se dezifecteaza locul injectiei
 se lasa sa se usuce alcoolul
 se intinde si se imobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi
 se prinde seringa intre policele si degetul mijlociu al mainii drepte si se patrunde cu
bizoul acului indreptat in sus in grosimea dermului pana ce acesta dispare complet
 se observa,locul de injectare,formarea unei papule cu apectul cojii de portocala,avand un
diametru de 5-6 mm si inaltimea de 1-2 mm la 0,1ml solutie injectata.
 se retrage brusc acul,nu se tamponeaza locul injectiei;
 se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se sti apoi cat de mult se
modifica marginile semnului care trebuie citit
 pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi citit
 testul se va citi dupa 10-15 minute;24 -48 -72 ore, in functie de substanta injectata.

7
Incidente
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului in
grosimea dermului
-lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de coaja de portocala ),cauza-patrunderea solutiei
sub derm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
- reactie intensa pana la necroza din cauza distensiei puternice
De stiut
Injectia id. se face pe orice suprafata a corpului in scop anestezic
Se pregatesc medicamente de urgenta(adrenalina,efedrina,hemisuccinat de hidrocortizon cand
injectia are drept scop testarea sensibilitatii la diferite alergene
De evitat dezinfectia pielii cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina ,adm. insulinei.

vaccinare BCG

Injectia subcutanata( s.c. )

Definitie: introducerea unor substante medicamentoase (izotone,nedureroase) prin intermediul


unui ac in tesutul celular subcutanat( regiuni bogate in tesut celular lax,extensibil)
8
Scop –terapeutic – injectarea insulinei la diabetici
- tratament anticoagulant(clexane,fraxiparina)
Locul injectiei:regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
- fata externa a bratului,
- fata supero-externa a coapsei;
- supra- si subspinoasa a omoplatului;
- regiunea subclaviculara;
- flancurile peretelui abdominal(regiunea periombilicala)
- regiunea deltoidiana

Materiale necesare:
- medicatia prescrisa de medic si comparata cu cea ridicata de la farmacie
- manusi
- seringa,ac
- paduri alcoolizate
- comprese

Pregatirea echipamentului:
 verificarea medicatiei si dozelor prescrise
 se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii primei
doze
9
 se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia celor care
au un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure)
 se alege locul de injectare

Efectuare
 se confirma identitatea pacientului
 se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce
anxietatea
 se asigura intimitate
 se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)
 se spala mainile,se pun manusile
 se dezinfecteaza locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul
zonei alese spre exterior prin miscari circulare
 se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat
in timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului
 se incarca seringa,se schimbaacul(nu in cazul seringilor preumplute)
 se face o cuta a pielii cu indexul si policele mainii stangi(pliul il formam avand mana stg.
Situata superior acestuia.),care se ridica de pe planurile profunde
 se patrunde cu acul brusc la baza pliului de-a lungul axului longitudinal al cutei in
profunzimea stratului subcutanat,2-4 cm profunzime (la un unghi de 45 )
 se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce subbstanta in tesutul sub compresie si a
nu se irita fibrele nervoase
 se mentine pliul cutanat pe toata perioada injectarii in cazul anticoagulantelor,insulina(se
efectueaza in unghi de 90grade)
 se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
 nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina, insulina
 se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare,
sub acelasi unghi sub care a fost introdus
 se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru
a facilita absorbtia medicamentului (nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina
sau anticoagulante ( heparina,fraxiparina,clexane)
 se indeparteaza compresa si ,se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau
echimoze

 dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde inainte de a


se scoate. Se va evita masarea zonei de injectare
 nu se administreaza subcutanat Clorura de Na, compusi ai metalelor
 nu se administreaza subcutanat sunbstante uleioase (doar exceptional)

10
 nu se administreaza subcutanat -in zone infectate (furuncul, foliculita),zone cu modificari
dermatologice

Accidente Interventii
-durerea violenta prin lezarea unei terminatiuni -se retrage acu putin spre suprafata
nervoase ;
-durere la administrareaNaCl -nu se adm sc
-ruperea acului -extragerea manuala sau chirurgicala a acului

-hematom prin lezarea unui vas mai mare -se previne prin verificarea pozitiei inainte de
injectare
-injectite,abces sau flegmon -prin nerespectarea asepsiei
-necroza tesuturilor prin injectare de solutii
iritante cum ar fi compusii metalelor cu
greutate moleculara mare ca bismut,iod,mercur

Injectia intramusculara (i.m.)

Definitie
Injectia musculara introduce substanta medicamentoasa adnac in tesutul muscular.
Scop – terapeutic
Locul injectiei:
 regiunea supero-externa a fesei deasupra marelui trohanter ;
 fata externa a coapsei in 1/3 mijlocie ;
 fata externa a bratului, in muschiul deltoid

11
Solutii administrate : solutii izotone; solutii uleioase ; solutii coloidale cu densitate mare.
Resorbtia – incepe imediat dupa administrare ; se termina in 3-5 min ; mai lenta pentru sol
uleioase.
Materiale necesare:
- medicatia prescrisa de medic comparata cu cea ridicata de la farmacie
- seruri pentru dizolvat
- seringa+ ac(sterile)
- ac pentru dizolvat si aspirare a medicamentului
- manusi
- comprese
- paduri alcoolizate
Pregatirea pacientului :
-se informeaza
-se recomanda sa se relaxeze musculatura
-se ajuta sa se aseze comod in pozitie decubit ventral ,decibit lateral, sezand(pacienti dispneici)
Pregatirea echipamentului:

 se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect


 se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii primei doze
 daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata,
scotand aerul din seringa.
 apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara
 daca medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de
cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba
acul cu cel pentru injectia intramusculara
 alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija. Acest loc
poate fi muschiul deltoid ( se poate localiza foarte usor pe parea laterala a bratului, in
linie cu axila), cadranul superoextern al fesei( poate fi usor localizat impartind
imaginar fesa in patru cadrane(cadranul superior si exterior) si muschiul de pe fata
antero-externa a coapsei( vastus lateralis).

12
Administrarea:
 se confirma identitatea pacientului
 se explica procedura pacientului
 se asigura intimitate
 se spala mainile, se pun manusile
 la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de administrare
uzul fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei
 se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
 se stimuleaza zona de injectare prin tapotari usoare
 se sterge cu un pad alcoolizat prin miscari circulare
 se lasa pielea sa se usuce
 se fixeaza si se intinde pielea cu ajutorul mainii nedominante
 se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul ca urmeaza sa
simta o intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze muschiul
 se introduce printr-o singura miscare, repede , acul prin piele , tesut subcutanat, pana in
muschi 4-7cm
 se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine
sange. Daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica
 daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent
 dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub
care a fost introdus
 se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor pentru a ajuta
distribuirea medicamentului
 se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa
eventualele sangerari sau reactii locale
 daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
 se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de ora
administrarii
 nu se va recapisona acul
 se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare
Ingrijirea ulterioara a pacientului :
-se aseaza in pozitie comoda ,ramanand in repaus fizic 5-10 minute
Reorganizare se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare

13
Incidente si accidente Interventii
-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a :-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta
unor ramuri ale sale zona
-paralizia prin lezarea nervului sciatic -se evita prin respectarea zonelor de electie a
injectiei
-hematom prin lezarea unui vas se scoate acul si se injecteaza in alta parte
-ruperea acului -extragerea manuala sau chirurgicala
-supuratie aseptica -se previne prin folosirea unor ace suficient
de lungi pentru a patrunde in masa
musculara
-embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a -se previne prin verificarea pozitiei acului
solutiilor uleioase
-flegmon,abces,prin deficiente grave in tehnica de -respectarea asepsiei
lucru,
-iritatie periostala-injectarea substantei -acul trebuie retras in muschi
medicamentoase aproape de os
-necroza tesuturilor-introducerea de solutii -respectarea caii de administrare a solutiei
medicamentoase cu cale strict intravenoasa medicamentoase
FLEGMON inflamatie acuta sau subacuta a tesutului conjunctiv subcutanat sau profund. Un
flegmon, de origine infectioasa, provoaca distrugerea tesuturilor si formarea de puroi. El poate
ramane difuz si sa continue sa se intinda sau sa se transforme in abces. tratamentul sau consta in
luarea de antibiotice si, in caz de abces din ablatia sa chirurgicala

ABCES Colectare de puroi, bine delimitată de țesuturile din jur, formată în urma dezintegrării
țesuturilor, de obicei sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitar

14
Injectia intravenoasa (i.v.)

Definitie. : introducerea solutiilor medicamentoase(izotone sau hipertone) in circulatia venoasa.


Locul injecţiei :
 v. de la plica cotului (cefalica si bazilica care se anastomozeaza si formeazaun „M” venos
 v. antebraţului
 v. de pe faţa dorsală a mâinii
 v. maleolare interne
 v. jugulara
 v. epicraniene la sugari si copii mici
 orice vena accesibila

Se evita regiunile care prezinta piodermite,exeme,nevralgii,traumatisme.


Soluţii administrate :
- izotone
- hipertone
15
Resorbţia: instantanee
Scop:
- explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic
- terapeutic
Materiale necesare:
-tava medicala
-medicatia prescrisa
-manusi
-seringi cu ambou excentric+ace( sterile)
-branule
-ac steril de aspiratie
-ser pentru dizolvat
-garou
- paduri alcoolice
-comprese sterile
-bandaj adeziv

Pregatirea pacientului :
-se informeaza
-se ajuta sa se aseze comod in pozitie (in venele de la plica cotului -decubit dorsal,mana in
extensie si abducie)
Pregatirea echipamentului:
-se verifica medicatia prescrisa
-se verifica data expirarii
-se trage solutia in seringa ,se dilueaza daca e necesar
Administrare:
 se confirma identitatea pacientului
 asistenta îşi spală mâinile,pune manusile
 se alege locul
puncţiei

 se leaga garoul
 se dezinfectează locul puncţiei
 se execută puncţia venoasă :
 se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei,
exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine

16
 se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizolul în sus, în mâna
dreaptă, între police şi restul degetelor
 se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul – în direcţie oblică
(unghi de 30 de grade), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă
elastică, până când acul înaintează în gol
 se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei
 se controlează dacă acul este în venă
 se îndepartează staza venoasă prin desfacerea garoului
 se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se apasă
pe piston
 se verifică, periodic, dacă acul este în venă
 se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat;
 la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool, bandaj compresiv

Îngrijirea ulterioară a pacientului


- se menţine compresiunea la locul injecţiei 3-5minute
- se supraveghează în continuare starea generală
Reorganizare :se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare.

Incidente şi accidente Intervenţii


 injectarea soluţiei în ţesutul perivenos,  se încearcă pătrunderea acului în
manifestată prin tumefierea ţesuturilor, lumenul vasului, continuându-se
durere injecţia sau se încearcă în alt loc
 flebalgia produsă prin injectarea rapidă a  injectare lentă
soluţiei sau a unor substanţe iritante  injectare lentă
 valuri de căldură, senzaţia de uscăciune în  se întrerupe injecţia
faringe  se anunţă medicul
 hematom prin străpungerea venei
 ameţeli, lipotimie, colaps
 embolie gazoasa ,grasoasa-prin
introducere de aer in cantitate mare sau
solutii uleioase-duce la decesul pacientului
 hipotensiune pe cale reflexa prin injectarea
prea rapida a solutiei medicamentoase
 punctionarea si injectarea unei artere  se intrerupe de urgenta injectia
produce necroza totala a extremitatilor cu
urmatoarea siptomatologie:durere
exacerbata pana la albirea mainii si degete
cianotice
De stiut:
- în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei şi starea generală (respiraţia, culoarea
feţei)
- vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel puţin 24 de ore , de aceea nu se vor repeta
injecţiile în aceeaşi venă la intervale scurte
- dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile trebuie să se repete, puncţiile se vor
17
face totdeauna mai central faţă de cele anterioare
De evitat:

Încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului, pentru că acesta , prin volumul
său deplasează traiectul obişnuit al venei.

PERFUZIA INTRAVENOASA

Definiţie: calea intravenoasa denumita “LINIA VIETII”,consta in introducerea solutiilor


medicamentoase picătură cu picătură in circulatia sanguine pentru reechilibrarea
hidroelectrolitică şi volemică a organismului.
Scop:
-hidratarea şi mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
-depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterala.
-alimentarea pe cale parenterala
Pregatirea materialelor
- material pentru punctia venoasa
- perfuzor,branula,fluturas
- seringi si ace de unica folosinta
- solutie perfuzabila
- romplast, fixator transparent pentru cateter
- stativ

18
Pregatirea echipamentului:

 se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul solutiilor


 se verifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)
 se agata solutia in stativ
 se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat portiunea
unde va fi introdus perfuzorul
 se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest lucru
este indicat si se va eticheta flaconul specificand medicatia introdusa
 se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau
entru a-l pastra steril
 se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple jumatate
 se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga intr-un pahar sau
in tavita pana cand nu mai este nici o bula de aer
 daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca ea sa
curga.
 se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza perfuzorul
la ac/branula
 se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii

19
Pregatirea psihica si fizica a bolnavului.
-se explica bolnavului necesitatea tehnicii.
-se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cat mai comod,cu membrul in care se va efectua
perfuzia in abductie
Efectuarea perfuziei
-spalarea pe maini cu apa si sapun,manusi
-se examineaza calitatea venelor.
-se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului.
-se aseptizeaza plica cotului cu pad alcoolizat
-se cere bolnavului sa inchida pumnul
-se efectueaza punctia venei alese.
-se verifica pozitia acului in vena
-se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac.
-se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de
scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in functie de necesitate.
-se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat acestuia, de piele
bolnavului
-se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.
-daca este necesar se pregateste cel de-al II-lea flacon cu substanta medicamentoasa, incalzindu-l
la temperatura corpului.
-inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a impiedica patrunderea
aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon.
-se deschide prestubul, pentru a permite lichidului sa curga; operatia de schimbare trebuia sa se
petreaca cat mai repede, pentru a nu se coagula sangele refulat din ac si se regleaza din nou
viteza de perfuzat a lichidului
-inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o persiune asupra venei
punctionate cu un tampon imbibat in alcool si printr-o miscare brusca, se extrage acul din vena in
directia axului vasului,se aplica un pansament steril si se fixeaza cu romplast.

20
Calcularea ritmului de administrare a solutiilor perfuzabile (rata de flux)

• Formula 1: total solutie/total ore=ml/ora


• Formula 2: ml/ora x factor picurator=picaturi/ora
• Formula 3: total solutie x factor picurator : nr.ore x 60min=picaturi/min
• Unde factor picurator:
• Picurator copii=micro=60pic/ml
• Picurator adulti-macro-15pic/ml
• Picurator sange=10picaturi/ml
• Exemplu-un pacient are prescris 1000mlde solutie de administrat in 6 ore
Picaturi/minut=1000 x 15 : 6 x60=aprox 42
Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
-se aseaza bolnavul confortabil in pat
-se administreaza bolnavului lichide caldute ( daca este permis).
-se supravegheaza bolnavul.

Reorganizarea

21
Notare in foaia de observatie
-se noteaza data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.
Incidente,accidente
 hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar
acut: tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se
intrerupe complet, se injecteaza cardiotonice.
 embolie gazoasa prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se previne prin:
eliminarea aerului din tub inainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei inainte de golirea
completa a flaconului
 nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de frisoane.
 coagularea sangelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe lumen a solutiei
de heparina
 revarsarea lichidului perivenos-flebita-durere,creste temperatura tegumentului,eritem
de-a lungul venei-se anunta medicul
 lichidul nu se scurge desi acul este in vene-se verifica pozitia acului,se mobilizeaza
putin,se verifica presiunea lichidului

Insertia cateterului:

22
Colectarea deseurilor rezultate din activitatea medicala

Deseurile intepatoare si taietoare: ace,ace cu fir,catetere,branule,lame de bisturiu de unica


folosinta,sticlarie de laborator ,cioburi care se colecteaza la locul de producere in cutii cu pereti
rezistenti de culoare galbena de unica folosinta
Deseuri infectioase :comprese,pansamente,manusi,seringi fara ac,tubulatura trusei de
perfuzie ,pungi care au continut sange,plasma(dupa transfuzii),sonde ,pungile de urina etc.se
colecteaza la locul de producere in recipiente de culoare galbena prevazuta cu saci
galbeni,marcati cu pictograma „pericol biologic”
Deseurile menajere:ambalajele materialelor sterile,hartie,ghips,ambalaje din material plastic
se colecteaza in saci gri sau negri,

Seringi+ace

23
  Seringi 1 ml, 2 ml, 5 ml, 10 ml, 20 ml, 50 ml din trei
componente, piston, corp seringa, garnitura cauciuc .vf.seringii ambou

Ace seringa 18G, 20G, 21G, 22G, 23G, 24G, 26G, 27 G

REACŢIILE ADVERSE ALE MEDICAMETELOR

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilităţi ale
asistentei, apariţia oricărui efect advers trebuie adusă la cunoştinţă medicului şi notificată corect
în planul de îngrijire .
24
Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasă eficientă şi corecta, asistenta
trebuie :

 să fie familiarizată cu indicaţiile, dozele şi efectele medicamentului prescris ;


 să interogheze pacientul, înaintea administrării, despre eventualele reacţii alergice la
substanţa respectivă ;
 să aibă cunostinţele si abilităţile de a minimiza anxietatea pacientului şi de a maximiza
eficienţa medicamentului (cunoscând modalitatea de administare, timpul în care apare
efectul etc.).
 să supravegheze pacientul şi să sesizeze apariţia de complicaţii, (hemoragii, epistaxis,
gingivoragii, hematoame) în cazul tratamentului cu anticoagulante ;
 să recolteze sânge pentru determinarea timpului Howell, Quick şi INR în cazul
tratamentului cu anticoagulante ;
 să monitorizeze funcţiile vitale ;
 să supravegheze regimul alimentar (desodat) ;
 să monitorizeze increta şi excreta .

Reactiile adverse sunt reacţii nocive care apar la doze folosite obişnuit, în scop
profilactic, curativ sau pentru diagnostic. Ele trebuie deosebite atât de efectele secundare de
ordin farmacodinamic care apar în limitele terapeutice (de exemplu uscăciunea gurii provocată
de atropină), pot fi neplăcute dar nu sunt, de obicei, nocive, cât şi de fenomenele de intoxicaţie
acută (de exemplu, coma barbiturica), care apar la doze mari, ce depăşesc pe cele utilizate
normal.
Reacţiile adverse:
 sunt mai frecvente la bătrâni, femei şi copii;
 apar, de obicei, la medicaţia cardiovasculară, diuretice, neuro-psihotrope,
antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), glucocorticoizi, antibiotice şi anticoagulante:
 simptomele se observă la nivelul pielii, tubului digestiv, sistemului nervos central şi
circulator (sângelui).

După mecanism, reacţiile adverse pot fi:

 reacţii adverse de tip toxic:


- risc sporit:
 cu cât doza este mai mare şi în administrarea pe cale i.v;
 în insuficienţa hepatică sau renală;
 în cazul digitalicelor, doza eficace este foarte apropiată de cea toxică;
- interacţiunile medicamentoase pot provoca, de asemenea, fenomene toxice (de
exemplu, tranchilizantele sau neurolepticele potenţeaza, uneori, periculos
efectele altor deprimante central: anestezice generale, hipnotice, morfina);

 reactii adverse idiosincrazice, sau de intoleranţă:


25
- sensibilitate determinată genetic;
- sunt independente de doză;
- în funcţie de deficitul genetic, se pot manifesta ca o intoxicatie cu medicamente,
desi s-au administrat doze mici sau se pot manifesta complet diferit de efectele
obişnuite ale medicamentului;
- apar prin intoleranţă la alcool (congestia fetii si fenomene circulatorii);
- alteori bolnavul răspunde prin hemoliza la doze obişnuite de chinina, sulfamide,
sulfone, nitrofurantoina, acid nalidixic (Negram), etc.

- există persoane care prezintă deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, enzima


implicata în menţinerea formei hematiei. La astfel de persoane multe
medicamente pot produce anemii hemolitice.
- hipertermia malignă poate fi provocata de unele anestezice generale;

 reactii adverse alergice:


- apar prin mecanisme imune, presupune o sensibilizare prealabilă la
medicamentul respectiv (producere de anticorpi);
- se produc la doze foarte mici de medicament;
- pot fi încrucişate pe grupe de medicamente, o persoană alergică la un
medicament este adesea alergică la mai mulţi produşi înrudiţi structural cu
medicamentul respectiv (ex. clasa penicilinelor, sulfamidelor);
- se pot identifica persoanele predispuse la alergii prin anamneza amănunţită şi
prin teste cutanate adecvate;
- unele reacţii sunt de tip anafilactic (şoc anafilactic);
- Simptomele principale sunt: dispnee acuta, bronhospasm cu sufocare, edem
laringean, hipotensiune, colaps, urticarie);
- Se impune oprirea imediată a medicaţiei implicate, administrarea de
antihistaminice, adrenalina sau glucocorticoizi.

Şocul anafilactic – reacţie de hipersensibilitate imediată (tip I ) brutală, dramatică, cu


prăbusire hemodinamică şi insuficientă respiratorie după intrarea în organism a oricărei
substanţe, mai ales proteice, care provoacă eliberarea de mediatori chimici (histamina).
Cauzat de:
 medicamente:
- peniciline si alte antibiotice;
26
- aspirină;
- AINS;
- Trimetoprim;
- substanţe de contrast etc.
 alimente şi aditivi:
- fructe de mare, peşte;
- soia, nuci;
- făină, lapte, ouă;
- nitraţi , nitriţi.
 Altele:
- înţepături de himenoptere;
- muşcătură de şarpe;
Manifestări clinice
Instalarea reacţiilor alergice variază ca timp, minute în debutul acut dramatic până la
zile sau mai mult. Timpul de minute este cel afectat reacţiilor la substanţele administrate
parenteral. Reacţiile pot fi fatale, medii sau uşoare.
Reacţiile alergice se manifestă pe diferite sectoare ale organismului:
- cutanat;
- cardio-vascular;
- respirator;
- gastrointestinal, separat sau în combinaţii.
 Cutanat:
- înroşire tegumentară;
- urticarie;
- angioedem (edemul Quincke), edem al ţesuturilor moi (la faţă afectează în special
pleoapele şi buzele);
- conjunctive injectate;
- paloare şi cianoză
 Cardio-vascular:
- tahicardie, hipotensiune (datorată vasodilataţiei);
- sunt cele mai comune şi uneori singurele manifestări
 Respirator:
- rinită, bronhospasm, edem laringean (duc la obstrucţia respiratorie);
 Gastro-intestinal:
- greţuri, vărsături;
- crampe abdominale, diaree;
 Alte simptome:
- anxietate, gust metalic;
- senzaţie de înăbuşire, tuse;
- parestezii, artralgii, convulsii;
- pierdere de conştienţă;
- Edemul pulmonar este de obicei o constatare postmortem

Măsuri de urgenţă şi tratament:


- ventilaţie asistată, securizarea căilor aeriene dacă este necesar (IOT sau
cricotirotomie, traheostomie);
27
- adrenalină 1/1000: 0,2 -0,5ml sc. sau im. până la trei doze la interval de 1-5min;
- adrenalină 1/10000 0,1 – 0,3ml la locul injecţiei sau înţepăturii;
- adrenalină în spray, 1-2 pufuri;
- în reacţii severe perfuzie cu adrenalină 1:10000 , 1ml în 50 ml NaCl 0,9% la
0,5 – 2,0ml/minut;
- perfuzii: NaCl 0,9%, Ringer, substituenţi volemici coloidali;
- acces venos, minim 2 linii venoase şi administrare de soluţii cristaloide (ser
fiziologic, soluţie Ringer ;
- glucocorticoizi: hemisuccinat de hidrocortizon 100-200 mg sau metilprednisolon
50-100mg i.v.
- antihistaminice (blocante H1, H2);
- aminofilină 5-6 mg/ kg i.v. (1fiolă/240mg);
- glucagon dacă pacientul este sub terapie cu blocante 1mg/ml iv în bolus sau în
perfuzie;
- albuterol prin nebulizare.
- în stop cardiorespirator măsuri de resuscitare cardiorespiratorie

CALCULAREA DOZELOR DE ADRENALINA


- O fiola de 1:1000 adrenalina in 1 ml solutie.
 Reprezinta 1mg pe 1 ml
 Reprezinta 1000 μg/ml
- Dacă o fiolă este diluata în 10 ml ser fiziologic
 Reprezinta 0.1 mg/ml
 Reprezinta 100 μg/ml
 Este o solutie 1:10.000 adrenalina
- Dacă o fiolă este diluată în 100 ml ser fiziologic
 Reprezinta 0.01 mg/ml
 Reprezinta 10 μg/ml
 Este o solutie 1:100,000 adrenalina
- Dacă o fiolă este diluată în 1000 ml ser fiziologic
 Reprezinta 0.001 mg/ml
 Reprezinta 1.0 μg/ml
 Este o solutie 1:1.000.000 adrenalină
- EXEMPLU
Injectare i.v. lentă, doar atunci când este indicata
 Adult: 500 μg în 5 minute
 Reprezinta 5ml de 1:10.000 adrenalina, adica 100 μg/ml
 (Diluează 1 fiolă de 1mg cu 10ml ser fiziologic şi tragi într-o seringă din
diluţie până la 5 ml)

Efectele adverse ale tratamentului anticoagulant


Scăderea capacităţii de coagulare a sângelui poate să atragă unele probleme de hemostaza
(oprirea sângerarii). Echimozele apar mai usor în urma unor traumatisme minore, micile
saâgerări se opresc mai greu, iar hemoragiile cauzate de alte afecţiuni, pot fi mai severe la
persoanele aflate în tratament cu anticoagulante.
28
Exemple de anticoagulante

- Trombostopul (acenocumarol);
 Tablete de 2 mg administrate oral;
 sunt evitate administrarea de medicamente prin injecţii (risc de sângerări,
hematoame)

- Heparina:
 fiole sau flacoane cu soluţie apoasă injectabilă conţinând 5000 u.i./ml;
 se poate administra iv, sc, im;
 acţiune imediată, de scurtă durată (4-8 ore)
 reacţii adverse: febră, frison, erupţii cutanate, şoc anafilactic;

- Heparine cu greutate moleculară mică:


 Se administrează strict subcutanat;
 Efectul se instalează după un timp de latenţă;
 Calciparina:
o fiole de 1 ml/5000 u.i.;
o seringi preumplute 0,2 ml/5000 u.i.
 Clexane (enoxaparina):
o seringă preumplută 20 mg/ml
 Fraxiparina;
o soluţie injectabile 9500 u/ml în seringi preumplute (0,3 şi 0,4
negradate; 0,6- 0,8 sunt gradate;
- Hepathrombin unguent, gel

Reacţii la anticoagulante:
- nu se recomandă asocieri cu acid acetilsalicilic (aspirina) şi derivaţi, AINS
- pentru calciparină există posibilitatea de:
 sângerări nazale şi gingivale;
 urină inchisă la culore sau roz;
 scăderea numărului de plachete sanguine, hematom sau mic nodul la locul
injectării.
- pentru fraxiparină:
 hemoragii diverse;
 reacţii alergice locale sau generale;
 hematom la locul injectării.
- pentru clexane:
 hematoame neuraxiale în anestezia spinal epidurală;
 risc de osteoporoză în tratamente îndelungate de câteva luni;
 creşterea nivelului seric al transaminazelor;
 rareori rush cutanat sever la locul injecţiei.
- pentru heparină;
 sângerări diverse;
29
 rareori reacţii alergice , febră , frison, şoc anafilactic.

Reacţii adverse ale administrării cortizonului

Forme de prezentare
- tablete (prednisone) , se administrează oral;
- soluţii injectabile:
 fiole (hemisuccinat de hidrocortizon), se administrează im, i.v,
intraarticular, intrarahidian);
 flacoane (succinat de hidrocortizon);
 unguente;
Reacţii adverse:
- scăderea rezistenţei organismului la infecţii:
 respectarea măsurilor de igienă a tegumentelor, mucoaselor, a lenjeriei de
pat şi de corp a pacientului pentru prevenirea apariţiei infecţiilor locale
- creşterea secreţiei gastrice de HCl:
 se asigură regim alimentar desodat , hipoglucidic, hiperproteic cu
suplimentarea de Ca, K şi P;
 se administrează eventual antiacide şi pansamente gastrice;
- perturbarea metabolismului sodiului, apei, glucidelor:
 se supraveghează si se notează zilnic în F.O. temperature, T.A., greutatea,
raportul ingesta/excreta;
- alte efecte :
 insomnie;
 stare de euforie, anxietate;
 HTA, dureri epigastrice, creşteri în greutate;
 se anunţă medical;
 se recoltează analize pentru determinarea glicemiei etc.

Cardiotonicele

Digitalicele
- sunt glicozizi extraşi din plante;
- cresc forţa de contracţie a miocardului;
- scad frecvenţa ventriculară FV;
- se administrează în insuficienţă cardiacă, fibrilatie şi flutter atrial cu ritm rapid,
tahicardie paroxistică supraventriculară

Forme de prezentare
- Digoxin, 1 cp.=0,25 mg. 1 fiolă=0,5 mg;
- Lantozid C, 1 drageu=0,25 mg;
- Deslanozid, 1 fiolă=4 mg/2ml

Eficienţa tratamentului se urmăreşte după următorii parametric:


- Scăderea frecvenţei pulsului şi a respiraţiei;
30
- Creşterea diurezei;
- Greutatea şi edemele scad;
- Hepatomegalia regresează;
- Dispar crepitantele bazal;
- Pentru aceasta asistenta medicală:
 supraveghează administrarea corectă a medicaţiei cardiotonice;
 monitorizează increta si excreta;
 cântăreşte zilnic bolnavul;
 măsoară funcţiile vitale;
 pregăteşte pacientul pentru explorări funcţionale EKG;
 limitează consumul de sare;
 administrează KCL

Semnele intoxicatiei digitalice sunt extracardiace si cardiace.


- tulburările digestive:
 anorexie, greturi, vărsături;
 diaree, dureri abdominale;
- tulburări de vedere (vedere colorată monocromă în galben/albastru/verde
xantocromia);
- apariţia la un pacient cu fibrilaţie atrială a regularizării ritmului (tahisistolie
atrială),
- La EKG: extrasistole ventriculare
- Tratament:
 oprirea digitalizarii
 spălaturi gastrice cu carbune medicinal
 fortarea diurezei cu Furosemid
 potasiu: KCl casete, Aspacardin, Spironolactona
 Trat. bradicardiei: Atropina i.v. 0,5 – 1 mg
 Trat. aritmiilor ventriculare: Xilina i.v. apoi perfuzie
 Trat. tahiaritmiilor supraventriculare: Beta-blocante

 Prurit
 Urticarie
 Edem de glotă
 Prăbuşirea presiunii arteriale
 Ritm cardiac neregulat
 Greaţă
 Vărsături
 Crampe abdominale
 Pierderea cunoştinţei

31
32