Moara cu noroc

de Ioan Slavici
caracterizare

Ca personaj principal in nuvela “Moara cu noroc,de Ioan Slavici”,

Ghita se inscrie in categoria personajelor realiste, nuvela lui Slavici fiind
prin tematica, o nuvela realista. Ca personaj realist el ilustreaza un erou
tipic intr-o situatie tipica, reprezentand tipul carciumarului dominat de
lacomia pentru bani, trasatura definitorie care va marca profund
evolutia acestui personaj. Este un personaj rotund, complex,
reprezentand totodata tipul taranului naiv, dar dornic de mai bine,
aspiratie ce devine obsesiva si ce il va distruge psihic si emotional,
evidentiindu-se astfel consecintele distrugatoare pe care le are setea de
avere asupra omului.

Personajul principal al carui statut social si moral se schimba pe

parcursul nuvelei, se abate de la norma morala enuntata la inceputul
nuvelei “omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bogatia
si linistea colibei tale te face fericit”, la inceputul operei aparand in
ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se imbogati. Ca urmare
devine hangiu, la inceput el este apreciat datorita onestitatii, dar este
dominat de obsesia banului in continuare. Se transforma astfel
caracterial in tipul parvenitului, omul care decate atat spiritual cat si
sufleteste, nuvela urmarind degradarea morla ain toate etapele. Ultima
ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii, dominat
de frica, de obsesia pentru bani, fiind exploatat moral de Lica.
 Ghita este caracterizat in mod direct de catre narator, iar
autocaracterizarea si opiniile celorlalte personaje subliniaza atat
trasatura dominanta a personajului – dorinta de castig, cat si alte
trasaturi. In mod indirect, portretul moral al personajului se evidentiaza
tot mai bine pe parcursul nuvelei, totodata faptele si vorbele acestuia
evidentiind din nou trasatura lui principala. Portretul lui fizic nu este
evidentiat, accentul cazand pe cel moral.

Caracterizarea directa
Prin caracterizarea in mod direct, trasaturile personajului sunt in primul
rand, evidentiate de narator, prin intermediul caruia sunt evidentiate
cele doua ipostaze ale personajului: cea a taranului muncitor si iubitor
al familiei sale (“un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe
ganduri, se bucura cand o vedea pe dansa vesela”) si cea a omului
dominat de bani si de avere, evidentiindu-se schimbarile prin care
acesta trece din momentul in care acesta gusta averea ce il va
transofmra in alt om (“acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea
pentru orice lucr de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot
incat iti venea sa te sperii de el”, “cand mai se harjonea cateodata cu
dansa isi pierdea lesne cumpatul si lasa urma vinete pe brate”). De
asemenea, cele doua ipostaze ale personajului sunt evidentiate si prin
afirmatiile celorlalte personaje, in special prin opiniile Anei care, ca
sotie, observa cel mai bine schimbarile prin care sotul acesteia trece,
fiind victima schimbarilor lui. La inceput, Ana era loiala lui Ghita si avea
deplina incredere in el si in deciziile lui (“Ghita este un om drept si
bland la fir, dar e un om cuminte si nu voieste nici sa auda, nici sa vada,
nici sa stie nimic, nu voieste sa atate mania oamenilor rai”), insa odata
cu transformarea sotului ei, ea isi schimba atitudinea fata de situatie,
vazandu-si linistea familiei amenintata de Ghita (“Esti un om netrebnic
si grozav; trebuie sa te fi tialosit tu in tine, pentru ca sa imi spui ceea ce
nu crezi nici tu insuti, zise ea si se indeparta fara zgomot. Tu esti acela
care pleaca inaintea lui ca o sluga, iar nu eu Ghita!”). Vorbele Anei
demonstreaza in final dezamagirea acestea fata de sotul sau, fata de
care nu mai avea respect sau admiratie, din contra, il considera las si
nedemn (“Tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in
haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.”).

Totodata, vorbele exprimate in mod direct de Lica Samadaul, ce

intentiona in permanenta sa atraga pe Ghita de partea banilor,
incercand mereu sa-i hraneasca orgoliul prezinta cateva trasaturi ale
cizmarului (“Tu esti om Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om
cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine as rade si de dracul si de
muma-sa, ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea de un om
ca tine”). lica alimenteaza in permanenta mandria lui Ghita,
atrangandu-l in cursa lui bine planificata a afacerilor necurate.

Caracterizarea indirecta
Caracterizarea in mod indirect este realizata prin faptele
personajului, aspiratia obsesiva la avere si bani, ce se va
transforma in patima, conflictul interior si exterior cu celelalte
personaje si relatia cu ele.

Ghita se abate de la norma morala enuntata la inceputul operei,

fapt ce are sa conduca la un final tragic, nefericit. Personajul
considera ca saracia echivaleaza cu lipsa demnitatii asa ca alege
sa se mute la Moara cu noroc impreuna cu familia sa, in cautarea
unei vieti mai bune, mai bogate. Cizmarul ajunge din pacate dupa
scurt timp dupa mutare, rob al patimilor banilor, sacrificandu-si
familia si linistea in favoarea averii, fiind in permanenta influentat
de Lica Samadaul, stapanul locurilor care fiind un bun cunoscator
al psihologiei umane, exploateaza slabiciunile lui Ghita,
transformandu-l intr-un om diferit fata de cel care era cand a
ajuns la moara.

Odata ce afacerea la Moara incepe sa dea roade, Ghita gusta din

satisfactia castigului, moment in care apare si Samadaul, prima
intalnire a acestora reprezentand un schimb de replici aspre,
Ghita incercand sa se impuna personajului ce-i era superior.
Apare dorinta de egalitate a lui Ghita fata de Lica (“Oamenii ca
mine sunt slugi priejdioase, dar prieteni nepretuiti”) , fapt prin care
probabil Lica devine un model al lui Ghita, demn de urmat, insa
nu doreste sa i se supuna acestuia, dar nu are de ales.

Lica si Ghita sunt prezentati in opozitie in ipostazele stapanului si

supusului invins de autoritatea stapanului, neavand posibilitatea
de a se impune, fiind amenintat de Samadau, stapan al locurilor
din zona Morii cu noroc (“Ori imi vei face pe plac, ori imi fac rand
de alt om la moara cu noroc”).

Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot la iveala

incertitudinea si nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea
instalate definitiv in sufletul lui. Desi Ghita incearca sa isi asigure
cateva masuri de protectie in momentul in care devine oficial
aliatul lui Lica, probabil doar din dorinta subconstienta de
siguranta, frica si smeneria fortat de Samadau nu dispare.

Ghita devine constient in legatura cu faptul ca Samadaul ii

controleaza existenta, suferind o drama psihologica, unde se
dezvolta conflictul interior al personajului intre omul bun care era,
omul ec a devenit, dorinta de impunere si dragostea pentru bani.
Faptele lui Lica reflecta slabiciunile lui Ghita, si acesta, desi era
cu sufletul incarcate refuza sa il tradeze pe Lica datorita
amenintarilor lui, astfel nu-l denunta si lasandu-i pe oamenii lui sa
fie arestati pentru afacerile lui Lica. Totodata personajul principal
refuza sa dea amanunte despre afacerile lui Lica si se
indeparteaza de familia sa in favoarea lui Lica si a afacerilor lui.
Ghita isi face reprosuri si are remuscari sincere si dureroase,
manifestate prin autocaracterizari. Acesta isi cere iertare in fata
Anei, probabil pentru nevoie disperata de sprijin, insa in interiorul
sau totul se destrama (“Iarta-ma Ano, iarta-ma cel putin tu, caci
eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului”). Drama
emotionala prin care trece Ghita este alimentat in acelasi timp si
de frica de Samadau, Ghita fiind constient de ce ar putea pati in
cazul in care nu i s-ar supune acestuia, dar care este distrusa de
obsesia pentru bani care, la randul ei, este umbrita usor de omul
cinstit si bun care era el de fapt. O foloseste pe Ana drept
momeala pentru a-l demasca pe Lica, nu numai pentru ca il
mustra constinta pentru ceea ce devenise el, dar si pentru gelozia
ajunsa la paroxism. Finalul nuvelei accentueaza setea de
razbunare a lui GHita izvorata din demintatea lui calcata in
picioare, singurlui lui gand fiind acela de a-l prinde pe Lica pentru
care ajunge sa-si nesocoteasca nevasta. Patima pentr bani il
dezumanizeaza si Ghita decada prada propriului sau destin
caruia nu i se poate opune, prabusindu-se incet, dar sigur de la
omul cinstit si harnic la statutul de complice in afaceri necurate si
crima pana a deveni chiar el ucigas, omorandu-si propria sotie,
ajungand in felul acesta pe deplin copia lui Lica, crima fiind
considerata ultima treapta a dezumanizarii lui Ghita.
Ghita ajunge ucigajul distrus psihic si emotional si inca fiind
insetat de bani este omorat de Raut pentru faptele sale, in timp ce
Lica se sinucide, iar focul ce cuprinde hanul purifica locul de
nelegiuri, minciuni si alte crime, nelasand vreo urma a celor
inamplate.

Relatiile lui Ghita cu personajele din opera variaza in functie de

ipostaza morala in care se afla acesta si evidentiaza trasaturile
caracteriale ale acestuia. In prima parte a nuvelei, Ghita se
dovedeste a fi un sot credincios, intelegator si grijuliu in timp ce in
cea de-a doua parte devine un om ursuz, inchis in sine, apasat
sufleteste din pricina constiintei incarcate si in cele dinurma
ucigas. Relatia cu sotia sa se destrama si si se raceste pe
parcursul subiectului, el devenind violent in timp ce ea devine
dezamagita de propriul sot. Ea incepe sa il aprecieze pe Lica tot
mai mult pentru ca ii acorda mai multa atentie decat sotul ei, fiind
mai sigur pe sine, inspirandu-i protectie si siguranta, iar in final ea
i se daruieste Samadaului.

Relatia dintre Lica si Ghita este reprezentanta de un permanent

conflict constient sau inconstient, Ghita dorind initial sa i se
impuna Samadaului, dar cedeaza in postura de supus in fata
stapanului pamanturilor din zona Morii cu noroc si celui care i-ar fi
putut curma viata. Lica il implica asadar pe Ghita in afacerile lui
necurate, personajul principal ne mai avand posibilitatea sa
renunte la necurate odata implicat, fapt ce duce la decaderea lui
morala, conflicatul interior si schimbarea totala a caracterului
personajului condus de setea banilor.
Concluzie
In concluzie, Ghita, personajul principal al nuvele psihologice “Moara cu
noroc” de Ioan Slavici este conturat in mod realistic tipic nuvelei psihologice,
al carui statut social si moral se schimba pe parcursul operei.

Opinie
In opinia mea, Ghita reprezinta tipul omului slab, fara autoritate si conform
vorbelor sotiei sale, o muiere imbracata in haine barbatesti care desi este un
om bun, este condus de propriile vicii, fiind insa constient de acest lucru, dar
considera ca nu are de ales.