Sunteți pe pagina 1din 25
LITURGHIA DARURILOR MAI INAINTE SFINTITE (ORIGINEA, ISTORIA $I RANDUIALA El)" x. Origine gt storie. In afari de cele doua Liturghii obisnuite de peste an (a Sf. Ioan gia Sf, Vasile), Liturghierul ortodox mai cuptinde si a treia Liturghie cu o randuialé deosebita pentru vremea Postului Mare, numita Liturghia Darurilor mai inainte sfingite. S4 vedem mai intai care este originea ei. Slujba Sfintei Liturghii a fost privita totdeauna ca un prilej de bucurie side desfatare duhovniceasca, intrucat prin impartasirea cu Sfintele Daruti, care se sfingesc in cursul ei, I] avem intre noi pe Hristos, Mirele nostru Cel ceresc, Care petrece intru noi si noi ineru El (comp. Ioan VI, 56). Acest caracter jubiliar al Sfintei Liturghii nu se potrivea insa cu zilele Postului Mare, zile de intristare, de post si de pocdiny’, cand Mirele este luat de la noi (comp. Mat. IX, 15 si Luca V, 34-35)!. De aceea, consfingind oficial 0 veche tradigie a Bisericii, sinodul din Laodiceea (ginut intre anii 364-383) a hotarat, tn canoanele 49 si 51, ca in Paresimi si nu se mai savargeasca Liturghia si sA nu se mai serbeze pomenirea Sfinsilor Mucenici (care se ficea prin savargirea Sfintei Jertfe) decat simbata si duminica, zile in care postul era mai pugin aspru. fn urma acestei dispozigii, celelalte zile din cursul postului au rimas deci zile aliturgice: in ele se sivargea numai slujba *Liturghia Darurilor mai inainte sfingite (originea, istoria si randuiala ei), in rev. ,Studii Teologice”, X (1958), nr. 3-4, p. 176-192. "De aceea papa Inocengiu I (401-417) scria lui Decentius de Eugubium ci e o tradigie apostolica de a nu se oficia Sfanta Liturghie in ultimele doua zile ale siptamanii Patimilor (vineri si simbara): ut traditio Ecclesiae habeat isto biduo saioramenta penitus non celebriri (Epist. XXXV, Ad Decentium, c. IV, n. 7, in PL., t. XX, col. 55-556). 84 Bucuria sfingitoare a Liturghiei obignuitelor Laude sau Ceasuri bisericesti zilnice, fara Sfanta Liturghi Ba in unele parti, ca la Alexandria, prin sec. IV-V, miercurea gi vinerea era obiceiul si se citeascd Evanghelia, si se rosteasc& predica si si se oficieze toate cele in legitura cu Liturghia, in afard de sfingirea Darurilor, precum ne informeaza Socrate Scolasticul*. Erau insa destui cregtini care frecventau serviciul divin (Ceasurile) si care doreau si se impirtiseasca si in celelalte zile (afara de simbete si duminici) i mai ales miercurea si vinerea, asa precum era, de ex. obiceiul in partile Asiei Mici pe vremea Sf. Vasile cel Mare’, Pe de alt& parte, tn vechimea crestin’, postul de miercurea si vinerea era mai aspru ca in celelalte zile, ficandu-se ajunare deplina pana spre apusul soarelui. Astfel, in Africa de Nord, pe vre- mea lui Tertulian (+ 204), se oficia Liturghie si in miercurile si vinerile din Paresimi, dar crestinii nu se impartaseau atunci, pentru ca si nu intrerup’ ajunarea traditionala din aceste doua zile. De aceea Tertulian ti sfatuia si ia in maini trupul Domnului la vremea Liturghiei si si-] pistreze ca si se impartageasca cu el dupa ce se termina timpul de ajunare, sau in alt zi‘, Pentru ase respecta deci hotararile sinodului de la Laodiceea, dar in acelasi timp pentru a se impica rigurozitatea ajunarii din zilele de miercuri gi vineri cu doringa crestinilor dea se impartigi gi in aceste zile, s-a luat obiceiul dea se opti in biserici o parte din Darurile sfingite la Liturghia de stmbati si duminici, pentru a impartasicu ele pe credinciosiin celelalte ile, tn care nu se putea sivarsi Liturghia, Tar ca si nu se intrerupa ajunarea obignuit’ in zilele de miercuri si vVineri, imparcasirea aceasta avea loc spre seara, indata dupa slujba Vecernici. Ritualul imparcasirii din aceste zile aliturgice — destul de simplu la inceput—a fost inconjurat pe incetul de o solemnitate din ce in ce mai accentuati, find 2st. bis., cart. V, cap. 22, in BG., t. LXVII, col. 636 (comp. si trad. rom. de Iosif Gheorghian, Buc., 1899, p. 271, unde textul respectiv ¢ tradus cu unele greseli). > Epist. XCIII (al. CCLXXXIX), citre nobila Cezareea, Despre impartasire (PG., t XXXII, col. 484): Este bine gi folositor a se impartasi in fiecare zi i a primi dumneze- iestile Taine, cici Insusi Hristos zice: Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu, are viaya vegnic& (loan VI, 54). Dar noi ne impartasim de patru ori in fiecare saptimana: duminica, miercurea, vinerea si simbita, si in alte zile, cand se face pomenirea vreunui sfaine” (la Nic, Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe, trad. rom, vol. Il, part. a II-a, p. 258). 4 Liber de oratione, cap. XIX. (BL,, t. I, col. 1287). 85 Pr. Pror. Dr. ENE BRANISTE incadrat intre slujba Vecerniei, de o parte, si rugiciunile pentru impartisire (din randuiala Liturghiei), de alta. Cele doua slujbe, deosebite la inceput, care incadrau aceasta impirtasire solemna din vremea Paresimilor, s-au contopit cu timpul intr-o singura slujba care primi titlul de Liturghie. ‘Aga s-a niscut ceea ce numim astazi Liturghia Darurilor mai inainte sfingite (Aerroupyla tév nponyaopévev dépw), sau, cu termenul sav: Prej- deosfestenia, cum ¢ intitulata in ediyiile mai vechi ale Liturghierului romanesc. E greu sa stabilim, cu precizie cronologica, originea sau provenienfa si vechimea acestei Liturghii. E sigur ca ea este o institugie de origine orien- tali, probabil aghiopolita (din jurul Ierusalimului)° sau siriana®, sau chiar bizantina, cum cred alyii, Dupa unii, ca, de ex., patr. Mihail Cerularie® si athiep. Simeon al Tesalonicului?, originea acestei Liturghii se urcd pan in epoca apostolica; un liturgist apusean contemporan giseste chiar analogii de expresie (rug. de mulgumire pentru frangerea plinii, /Jepi tod kAdopatoc) intre aceasta Liturghie si cap. IX din Didahia celor 12 apostoli, si o pune in legitura cu impartasirea generala a tuturor credinciosilor, care avea loc, prin sec. IV, la Ierusalim gi in alte pargi, in cadrul celei de a doua Liturghii, care se oficia joi seara in siptiména Patimilor si prin care se comemora Cina cea de Taina”, In tot cazul, chiar daca originea Liturghiei Darurilor inainte sfingite trebuie cdutata in alte pargi, dezvoltarea ei in forma de azi s-a facut la Bizang, unde ea a imprumutat pecete specific bizantina!!. Prima mengiune documentara despre existenga si intrebuingarea ei o gasim abia in 5 Cum crede si demonstreaza (neconvingitor) J. Thibaut, Origine de la Mesee des Presanctifiesi, in rev. ,Echos d’ Orient”, t. XLX (1920), p. 36-49. ®Cum afirmi S. Salaville, Liturgies Orientales. La Messe, IL, p. 89. 7Ca, de ex., M. Andrieu, Inimixtio et eonsecratio.... Paris, 1924, p. 196. *Citat de Leo Allatius, De Ecclesiae orientali et occidentalis perpetua consensione, Co- loniae, 1648, col. 1672. ° Raspunsuri la intrebarile unui arhiereu, 55, PG., t. 155, col. 904 (trad. rom., Bucu- resti, 1866, p. 327). Tot asa credeau gi unii din autorii vechilor cargi romanesti de invagiturd pentru preofi, ca, de ex., Mitropolitul Iacov Putneanul al Moldovei: ,Prejdeosfestenia este data Sfintei Biserici de la Sfingii Apostoli”, Sinopsis, Iasi, 1751, p. 59). "J, Thibaut, art. si rew. cit., p. 39-40 si 43-44. "'T, Ziadé, artic. Présanctifiés (Messe des), in Dict. de Théologie catholique, t. XII, col. 84. 86 Bucuria sfingitoare a Liturghiei Cronica Pascal (alexandrina) anonimi, scrisa in anul 645, care precizeaza ci Heruvicul acestei Liturghii (,Acum puterile ceresti...”) a fost introdus in uz de patriarhul Serghie al C-polei, in anul 617". La inceputul secolului VII Liturghia tév mponytaopévev era in uz general in Biserica bizantina, deci originea ei trebuie sA fie mult mai veche. La anul 692, Sinodul Trulan, prin canonul sdu 52 a consfintit in chip oficial intrebuingarea ei, reglementand ca ea si se faci in toate zilele din postul Paresimilor, afara de sambete si duminici si de praznicul Bunei Vestiri. Manuscrisul cel mai vechi in care gasim textul (formularul) acestei Li- turghii alaturi de al celorlalte doua Liturghii de rit bizantin este Manuscrisul Barberini grec 336 din sec. VIII pastrat azi in Biblioteca Vaticanului din Roma’, iar prima edigie tiparita e cea de la Roma, 1526, a lui Demetru Ducas, laolalta cu celelalte doua Liturghii bizantine'*, in ceea ce priveste autorul acestei Sfinte Liturghii, tradigia mai veche este foarte pugin precisa: dup comentariul liturgic atribuit Sfantului Sofronie al Ierusalimului' si dup Teodor, episcopul Andidelor, din sec. XI-XII, uni o atribuiau Sfancului Iacob, fratele Domnului, cum gi este intitulata in unele manuscrise vechi", iar alfii o puneau in seama Sfantului Petru, a Sf, Marcu, a Sf. Vasile cel Mare’, Atanasie cel Mare s.a."*, Unele din manuscrisele care transmit textul acestei Liturghii o atribuie Sfantului Epifanie, episcopul Salaminei”, iar altele Sfantului Gherman I, patriarhul Constantinopolu- ?PG,,t. XCIL, col. 989. RE. Brightman (Li. Eastern, p. XCII) si lg. Eft. Rahmani (Les liturgies orientales et occidentales, Beyrout, 1929) dau, din greseali, anul 645, iar Pargoire (Eglise byzantine..., Paris, 1905, p. 341) da anul 615. Corect este anul 617 (vezi Ziadé, art. si Dict. cit., col. 83). STiparit la RE. Brightman, op. cit., p. 345-352. 1 Ai Bela Aertoupylau 708 Iwdvvou Tod xpvaoordpov, BaoiAsiov 10d MeyéAov Kal t} rev ponpiaopé vay. .. (vezi H. Legrand, Bibliographie hellénique..., sec. XVI, vol. I, p. 193). Cap. I, BG., t. 87, col. 3981, C si PG., t. XLII, 533-538. 6 Tpodewpla xepaAauddyc, cap. XXXII, PG., t. CXL, col. 460 si Cod. Sinait. grec, 1040 (la RE. Brightman, Eastern Liturgies, p. 494). 7 Cod. Vatic. syr. 41 din sec. XIV (la Ziadé, artic, cit., col. 96). 8 Comp. si S. Salaville, op. si vol. cit. p. 88. Vezi, de ex. titlul acestei Liturghii in: Cod. Vatican grec 1213 din sec. XIII (la Bri- ghtman, op. cit., p. XCIID); Cod (Evhologhiu) 2086, Bibl. Nag. Atena (sec. XIV) si Cod. 87 Pr. Pror. Dr. ENE BRANISTE lui?, Unii autori o atribuie Sfantului loan Damaschinul’; in sfarsit, dupa scriitorul iacobit Grigorie Abulfarage (Bar Hebraeus, t 1286), ritul celor mai inainte sfingite ar fi fost instituit de Sever, patriarhul Antiohiei (511-518), la cererea credinciosilor din patriarhatul si din timpul sau”. ‘Tradiia majoritagii manuscriselor din sec. XII inainte, pastrara pana azi in Liturghierul nostru pune insa aceasta Sfanta Liturghie sub numele Sfantului Grigorie cel Mare, supranumit Dialogul, papi al Romei (f 604), care a stat la Constantinopol, ca apocrisiar (nungiu, reprezentant sau trimis permanent) al papei Pelagiu Il, timp de 6 sau 7 ani, intre 578-584 sau 585°. Aceasta tradi- tie nu are ins& niciun temei istoric si nici macar liturgistii apuseni nu-i dau prea multi crezare™, Paternitatea unui teolog gi ierarh apusean asupra unei Liturghii de origine si de caracter vadit rasiritene constituie o contradictie in adjecto, foarte greu, daca nu chiar imposibil de susginut pentru liturgistii ortodocsi care incearca si facd acest lucru”; am putea admite, cel mult si cu probabilitate, 0 oarecare contributie a Sf. Grigorie Dialogul la sistematizarea in scris a acestei Sfinte Liturghii pe vremea cit el a stat la Constantinopol?. 802 din aceeasi biblioteca (sec. XVII), la P. Trembela, Cele trei Liturghii dupa codicii din Atena, p. 199. Vezi si Card. A. Mafii, in PG., t. XLLII, col. 533-538. °Vezi, de ex., apolisul acestei liturghii, in Cod. 757, Bibl. Nag. Atena (sec. XVI), la P, Trembela, op. cit., p. 199; titlul ei in Cod, Barberini 88 (sec. XII) folosit de I Goar (EtyoAdytoy, sive Rituale Graecorum, Paris, 1647, p. 200 n.b.): Aettoupyla tev mponylacpévoy tod Teppavod xatpidpxov...; la fel in Cod. Cryptoferrata I. B, III (lim Cod), Basilii Falascae Cryptoferrata din sec. XIV (ibidem):"H Oeia Nettovoyla TOV Tponylaopevo ExreOeioa napa tod év dyloig natpdc HHGY Teppavod apyten. Kwvotavtivoun (vezi si A. Rocchi, Codices Cryptenses, p. 250). 4 Prosper Guéranger, Institutions lisurgiques, ed. a Il-a, vol. I, p. 227. 2Vezi textul citat de Ziadé, in artic. Presanctifies (Messe des), Dict. de Theologie catho- Fque, t. XIII (1936), col. 8283. ® Unii cred ins ci e vorba de Grigorie II, episc. Romei (+ 731). Vezi I. Goar, op. si loc cit. (dupa P. Rompotis, Aetroupyixtj, Atena, fir’ an, p. 4, aga credea Cedren, autorul bizantin al Sinopsei istorice). *Vezi, de ex. S, Salaville, op. si loc. cit., p. 88. Ca, de ex., V. Mitrofanovici (Liturgica, p. 661) sau Badea Cireseanu (Tézaurul Fiturgic, 1, 43-44 si III, 224). Comp. i Sinaxarul din Mineiul pe martie, ziua 12. 2 Comp. si Pidalionul, trad. rom., Neamyu, 1844, foile 180 v— 181 +. (nota la tal- cuirea can. 52 al Sin. Trulan), 88 Bucuria sfintitoare a Liturghiei De aceea, unele edigii mai noi ale Liturghierului ortodox, prin analogie cu celelalte dou Liturghii puse sub numele Sfintului Ioan Gura de Aur si al Sf. Vasile cel Mare, attibuie pe cea de a treia Liturghie Sfantului Grigorie Teologul (Nazianz)””, adic al treilea din cei trei mari Sfingi Ierarhi gi dascali ai lumii, sub ale ciror nume sunt astfel puse toate cele trei Liturghii ortodoxe®’. fn multe din manuscrisele vechi, incepand chiar cu Cod. Barberini, si tn unele din edigiile Liturghierului grecesc nu se mengioneazi numele traditional alautorului acestei Liturghii, nici in tidu sinici in cuprinsul ei, asa incét ea apare ca o Liturghie anonima: ‘H Oia Asrtoupyla tev mponyiaopévev (Swpwv)” sau: Aertoupyia tis Teooapaxootic®. La fel cra, de altfel, si in unele din edigiile mai vechi ale Liturghierului romanesc*!, Suntem deci mai aproape de adevarul istoric daca socotim ca si Liturghia Darurilor mai inainte sfingite — ca gi celelalte doua, puse prin traditie sub numele Sfintilor loan Gura de Aur si Vasile cel Mare — nu trebuie privita ca opera unui singur autor, ci ca opera anonima si colectiva a Bisericii Ortodoxe intregi, adic& a multor generatii de cletici, monahi si simpli credinciogi, formati si raspandita tncetul cu incetul, pana la generalizarea si consfinirea ci definitiva de citre Biserick si pusi apoi, cade obicei, sub numele unuia din cei mai ilustri ierarhi ai crestinatagii. II. CAND se sAvArsE§TE. Odinioara, se pare ca Liturghia celor mai inainte sfingite era Liturghia normala (uzuala) pentru toate zilele de ajunare (de post) din cursul anului bisericesc, deci si pentru cele din afara Paresi- 7Veui, de ex., Liturghierul roménesc, ed. Sibiu, 1902. 28 De alefel, si in tradigia iconografici ortodoxa, Sf. Grigorie Teologul este agezat intre sfingii ierarhi autori de liturghii: el e zugravit pe peresii sf. altar, alaturi de Sfingii Vasile si Joan, ginand in mana un sul cu un text liturgic si anume inceputul Rugiciunii in taina din timpul Trisaghionului (,Dumnezeule Cel sfant, Care intre Sfingi te odihnesti...”) Vezi V, Grecu, Carpi de pictura bisericeasca bizantina, 1936, p. 330. » Vezi, de ex. Cod, Barberini (la Brightman, op. cit., p. 9); titlul edigiei princeps a Liturghiilor bizantine (Roma 1526), la H. Legrand, op. si vol. cit, p. 193; leraticon, C-pol, 1895, p. 144: otpustul Licurghiei celor mai inainte sfingite se face ca la celelalte Liturghii, yafara de pomenirea numelui autorului...”; Liturghier, Atena, 1924, p. 89, 99 s.a. 2°Cod, (evhologhiu) Sinaitic 973 din anul 1153 (la V. Gardthausen, Catalogus codicum graccorum sinaiticoram, Oxonii, 1886, p. 208. *Veri, de ex., ed. Bucuresti, 1855 si 1862; Ramnic, 1862 s.a. 89 Pr. Pror. Dr. ENE BRANISTE milor. Astfel, in anul 645, autorul anonim al Cronicii pascale citate mai inainte afirma clar ci Prejdeosfestenia se sdvarsea gi in alte zile din afara Paresimilor, fara sA precizeze care anume®. Sf. Joan Damaschinul (+ 749) spune ca, in timpul sau, aceasta Liturghie se oficia in toate zilele Postului Pastelui, afara de sambete si duminici precum gi de saptamana Patimilor®. Dintr-unele canoane atribuite patriarhului Nichifor al C-polei (806-815) reiese cA pe vremea acestui sfant, Prejdeosfestenia se savarsea de trei ori pe siptamana in Paresimi, dar cd mai inainte ea se savargea in toate miercurile si vinerile de peste an, ca si la 14 septembrie. Avem, de asemenea, dovezi ci ea se sivargea odinioara si in miercurea gi vinerea din siptamana branzei®, precum gi in Vinerea Patimilor’; la Constantinopol, patriarhul ecumenic insusi oficia in fiecare an, cea dintai Liturghie’”. In sec. XVII (1653) inc& se menginea acest uz la C-pol si la Muntele Atos*’, Astizi, in Biserica Ortodoxa, Liturghia Darurilor mai inainte sfingite este de fapt Liturghia normala a Postului Pastilor. Conform principiului pus de can, 52 al Sin, Trulan®, ea se poate sivarsi, adica, de regula, in »PG., t. XCII, col. 989. Pr. P. Vintilescu (Curs de Ist. lit., Bucuresti, 1940, p. 266- 267) crede cd ar fi vorba de ajunul Craciunului si al Bobotezei. % Despre sfintele posturi, n. 5, BG., t. XCV, col. 69. 4 Veri textul la J. Pitraj, Juris eccles. Graecorum historia et monumenta, t. 1, Roma 1868, p. 321 (citat gi la S, Salaville, La Messe, Il, 91). 35 Vezi Can. 33 al Sf. Nichifor Marturisitorul, patr. C-polei (sec. IX): ,Se cuvine ca monahii si ajuneze miercurea si vinerea din siptimana brinzei; si dupa apolisul (liturghici) celor mai inainte sfingite si manance branzi, ori unde ar petrece, spre surparea invayaturii lui Tacov si a eresului Tetraditilor” (la N. Milas, Canoanele..., t. I, part. a Il-a, p. 239 si Tipicul cel Mare, p.724). Comp. si Pravila bisericeasci de la Govora, 1640, cap. 45 (ed. I. M. Bujoreanu, Collectiune de legiuirile Romdniei vechi si cele noui, vol. IM, part. 1, Bucuresti, 1885, p. 102): wAsijderea, in toata siptimana branzei si se manance branza, invagi sf. sobor, iard miercuri si vineri tntru acea siptimana si cade a cinta liturghie Prejdeosfestenia in al 9-lea ceas din zi %Veri Pidalionul (trad. rom.), Neamgu, 1844, p. 517 (citat sila B, Cireseanu, Tézaurul liturgic..., IM, p. 223, n. 3). Dupa S. Salaville (op. si vol. cit., p. 87, 89, 92), obiceiul dea se sivargi Prejdeosfestenia in Vinerea Patimilor a fost parisitla ortodocsi abia prin sec. XIII-XIV. 57 Veri Simeon al Tesalonicului, Réspuns la intreb, 56, trad. rom., p. 329. 3*Vezi Leo Allatius, op. cit. n. 20, col. 1595-1597. 3 In toate zilele postului Sfintei Patruzecimi, afari de simbiti sfinta zi a Bunei-Vestiri, sa se sivargeasca sfinta liturghie a celor mai N. Milas, Canoanele..., vol. I, part. a I-a, p. 420). 90 duminica si de inte sfingite” (la Bucuria sfintitoare a Liturghiei orice zi din Paresimi, in care avem sau trebuie sa facem liturghie, cu excepfia zilelor aliturgice (luni si marti din prima siptimani gi Vinerea Patimilor, cand nu se face nici o Liturghie) si a zilelor cand e randuita una sau alta din celelalte doua Liturghii (toate sambetele si duminicile, Joia Patimilor si Buna Vestire)", De obicei insa (in practica), ea se ofici- aza astazi — chiar si in manastiri — doar in zilele de miercuri si vineri (cu exceptia Vinerii Patimilor), in Joia Canonului celui mare (sdptimana a cincea) gi la unele sarbatori bisericesti cu polieleu, ca: Sf. Haralambie (10 febr.), Intaia si a doua aflare a cinstitului cap al Sf. loan Botezatorul (24 febr.), Sfingii 40 de Mucenici (9 martie) si Inainte-praznuirea Bunei Vestiri (24 martie), daci acestea cad intr-una din zilele de rand ale sap- timanii (de luni pana vineri)*. Liturghia Darurilor mai inainte sfingite a fost, de asemenea, in intrebu- ingarea tuturor riturilor liturgice ale eterodocsilor risariteni, dar cu timpul a cazut in desuetudine sau se mengine sub forma de resturi rudimentare Se oficiaza inci in Biserica Romano-Catolica, precum gi la unii eterodocgi risititeni unigi cu Roma (ca, de ex., maronifii), o singura data pe an, gi anume in Vinerea Patimilor, “Vezi Simeon al Tesalonicului, Rasp. la intreb, 56 (trad. rom., p. 328): ,In cinci zile ale siptmanii se face aceasta liturghie, ca si ne nevoim mai mult” (reprodus siin Tipicul cel mare, faya 509). Comp. si Pidalionul, trad. rom., Neamyu, 1844, foaia 181 r (notd la tilcuirea can. 52 al Sin, Trulan). Vezi gi le. D. Lungulescu, Manual de practica liturgica, p. 94; V. Mitrofanovici, op. cit., p. 662; Tipicul (litograf.) al lui Fotie Balamace, p 292; Silvestru Morariu, Tipiconul Bisericii ortodoxe orientale, 1883, p. 167. Gregesc deci cei ce fac Liturghia Sf. Ioan in cazul cand vreo sirbatoare mai mate (ca, de ex., Sf. Gheorghe) cade tn vreuna din zilele de rand din Piresimi. Vezi si Vechea Pravila romaneasca din Codicele de la Ieud” (sec XV1), la C.A. Spulber, Cea mai veche Pravila romaneasca, 1930, p. 23-24; In Postul mare nu se cdnti Liturghia lui Ioan decat simbita, iar duminica, a lui Vasile. Comp. si Arhim. Ioanichie Gridinaru, Indicagii tipiconale, in rev. ,Mitropolia Moldovei”, an. 1954, nr. 3-4, p, 37-38. 4\Vexi Liturghierul grecesc, Atena, 1924, p. 89, n. 1 si Liturghierul romanesc, ed. 1937, p. 256. In zilele in care se face aceasta Liturghie in post, Liturghierul bulgdresc (Sofia, 1924, p. 175) adaug’ pe acelea ale Sfingilor care au crestinat pe slavii meridionali: Chiril (14 febr.) si Metodie (6 aprilie). @ Aminunte despre Liturghia Darurilor mai inainte sfingite in riturile liturgice ale eterodocgilor gi in ritul roman, vezi la Ziadé, col. 84 seq. si 105 seq. 91 PR. Pror. Dr. ENE BRANISTE Astizi, in bisericile de mir si chiar in uncle manastiri, Prejdeosfestania se savarseste de fapt dimineaga (inainte de masa de pranz), adici la vremea reglementara a Liturghiei comune, atragand dupa sine deplasarea Ceasului IX (care se citeste inainte) si a Vecerniei (cu care e combinata), desi acestea fac parte din ciclul Laudelor de sear’. La inceput insa ea se oficia la vremea reglementara a Vecerniei (cu care ¢ combinata), adic spre seari, dupi citirea Ceasului al noualea (cam ora 3-4 p.m.), cand credinciosii puteau intrerupe ajunarea, spre a se impartagi si a mnca", asa cum prevede inci Triodul la locurile respective si Tipicul cel Mare al Sf. Sava si precum se face, de altfel, si azi in mandstirile unde se respect inca cu stricteye vechile randuieli de rugiciune si de slujba ale vieyii monahale®’, II. Srrucrura GeNERALA A Lirurcuiet. Precum s-a putut vedea din expunerea istorica de pana acum, Liturghia Darurilor mai inainte sfingite are o structura proprie, mult deosebita de a celorlalte doua Liturghii cu care suntem obisnuiti in mai tot cursul anului. Privita deocamdata in general, inainte de a trece la descrierea amanungita a randuielii ei, trebuie si stim ca ea este o combinagie a doua slujbe deosebite: Vecernia si Liturghia. Partea ei de la inceput (pana la primul vohod) nu este adic altceva decat prima jumitate a Vecerniei (pana la vohod, inclusiv), cu deosebirea ci binecu- vantarea de inceput este ca la Liturghie; psalmii Catismei (Psalmii CXIX- CXXXIII, numiti si Psalmii sau Cantarea treptelor), impartigi in trei stari, gin locul celor trei Antifoane de la inceputul Liturghiei; vohodul cel mic Vezi, de altfel si textul Liturghiei, de ex. ectenia dinainte de impartisire: ,Sa plinim rugiciunea noastra cea de seari Domnului...” etc. “Veai pentru sec. XI Nichita Pieptosul, Contra Latinos, c. XIV, BG., t. CXX, col. 1018 seq., iar pentru sec. XV, Simeon al Tes., Despre sfintele rugaciuni, cap. 352-356, BG., t. 155, col. 649-660, 904 gi trad. rom. cit., p. 234 si urm. Comp, Simeon al Tesal., Rasp, la intreb. 55 (trad. rom., p. 327-328) si Pidalionul, p. 181 (nota la tale. can. 52 Trulan). La revenitii ardeleni (catedrala din Cluj si cea din Blaj), liturghia celor mai inainte sfingite se oficia, prin anul 1933 si urm., cu multi solemnitate, in fiecare miercuri si vineri din Paresimi, la orele 6 scara, impartisindu-se un mare numar de credinciosi (vezi S. Salaville, op. si vol. cit., p. 94, nt. 1). Mai larg despre aceasta vezi la Pr. P. Vintilescu, Ora sau vremea din zi pentru savarsirea Liturghiei Darurilor mai inainte sfingite, in rev. ,Studii Teologice”, ser, a II-a, an. XI, nr. 8-10 (aug.-oct. 1952), p. 66-76. 92 Bucuria sfingitoare a Liturghiei dela Liturghie ¢ inlocuit cu cel de la Vecernie, iar in Jocul Apostolului si al Evangheliei de la Liturghia obignuita (cand lipsesc) avem de obicei lecturi din Vechiul Testament (Paremiile). A doua parte a Prejdeosfesteniei este, de fapt, randuiala Liturghiei obis- nuite, incepand de la ectenia intreita (sau de la Apostol, in zilele cand avem si Apostol si Evanghelie): are Heruvic si Rugiciunea Amvonului proprii, dar fi lipseste in intregime partea dintre vohodul mare (iesirea cu Sfintele Daruri) si ectenia de dupa Axion. Liturghia aceasta ¢ lipsita deci tocmai de partea esentiala si caracteristica Liturghiei propriu-zise, si anume jer#fz, adica sfingirea si prefacerea Daruri- lor, cu rugiciunea respectiva (anafora) si cu tot ritualul pentru pregitirea ei (proscomidia si toata partea introductiva a Liturghiei credinciogilor, dintre Heruvic si Anafora). De aceea, strict vorbind, ea nici nu se poate numi 0 yLiturghie” in adevaratul ingeles al cuvantului (deplina, desivargit’), ca celelalte doua (care au atat Jertfa, cat si Taina), ci mai degrabi o randuiala solemna a Tainei impartasirii cu Sfintele Daruri slujite, pregatite sau sfingite mai dinainte, la una din celelalte dou’ Liturghii, in modul pe care fl vom vedea indata (desi, in practica, impartasirea credinciosilor, care a fost motivul unic si esengial al instituirii acestei Liturghii, nu mai are de mult vreme loc in cursul ei). IV. RAnpurata Lrrurcuter. a) Pregatirea Sf Agnet pentru Liturghia celor mai inainte sfingite. Cand preotul are sa savargeasca Liturghia Daruri- lor mai inainte sfingite, atunci trebuie sa aiba dinainte grija ca, la Liturghia din Duminica precedenta, la Proscomidie, in afari de Sf. Agney pentru ziuia respectiva, sa scoata si sa pregiteasca in plus atatea Sfinte Agnete cate liturghii tov nponviaopéve are sa sivargeasc’ pana la Liturghia deplina viitoare. Cum anume? Dup§ ce a scos gi a injunghiat primul Agnet cu formula respectiva (,$i unul din ostasi cu suliga coasta Lui a impuns...”), nu toarna vin si apa, ci indata scoate al doilea Agney (si al treilea de ¢ trebuing§), zicind si ficind la fiecare din ele, ca si la cel dintai, dupa randuiala (,intru pomenirea Domnului...”, Ca 0 oaie spre junghiere S-a dus...”, ,Junghie-se Mielul lui Dumnezeu...” si ,,Unul din ostagi...”), si le pune pe sfantul disc, alituri de 93 PR. Pror. Dr. ENE BRANISTE cel dintai (sau peste el)‘. Apoi roarna vin si apa in sfantul potir, continuand sivargirea Proscomidiei, ca de obicei, acoperind la vremea cuvenita toate Sfintele Agneye si apoi transportandu-le la Sfanta Masa, la vohodul mare. La epiclezi (cind sfingeste Darurile), zice, ca de obicei: ,.Si fi adic pdinea aceasta...” (iat nu péinile acestea). De asemenea, la ,Sfintele, Sfingilor!” ia in mini si inalyd toate Sfintele Agneye cate se afla pe sfantul disc, deodata. Dup§ ce sfarma primul Agney si dupa ce a pus particica IS in sfantul potir sia turnat caldura, ia cu dreapta linguriga, iar cu mana stanga pe unul din Agnegele rimase gi yindndu-le deasupra sfantului potir, cu miezul in sus, ia Sfantul Sange cu linguriga din potir si picura incet peste Agnef, crucis (pe urma tdieturilor), ca sa-] imbibe cu Sfantul Sange, fara si curga dintr-insul sau sa pice ceva pe jos". Apoi, cu multi bagare de seama, pune Sfintele Agnefe in artoforiu (chivot sau cutie), cu coaja in jos, pentru ca s4 nu se ating3 udatura de fundul cutiei sau s4 patrunda Sfantul Sange pana jos (precum recomanda unele manuale de Tipic**, este bine si se puna dinainte, pe fundul cutiei, o hartie curata si incretita). Aga face pe rand cu fiecare din Sfintele Agnege destinate pentru Liturghia celor mai inainte sfingite, apoi continua sivarsirea Liturghiei, dupa regula, impartasindu-se gi indeplinind toate pana la sfarsit. Cutia cu Sfintele Agnere se lasa de obicei intredeschisa, pentru ca sa intre aer. Este recomandabil ca preotul sa cerceteze Sfintele Agnete in fiecare zi pana cAnd va sluji Prejdeosfestenia, pentru ca nu cumva sd se mucezeasc4 sau sa se strice, stiut fiind cA nu se poate nicidecum sluji Liturghia celor mai inainte sfingite numai cu o parte din Sfantul Agner, ci trebuie sa fie Sfantul Agney intreg®. “SVezi Liturghierul, ed. 1956, p. 254. © Unii preoti nu folosesc linguriga, ci iau Sfantul Agney cu dreapta, cu miezul in jos, inmuindu-l direct in Sfantul Sange din potir (vezi Liturghierul, ed. 1937, p. 257 gi ed. 1950, p. 255). Procedeul nu e recomandabil, fiindca se poate intampla ca miezul si cada in Sfincul Potir si si rimanem astfel fara Sfantul Agney (vezi Tipicu/ lui F. Balamace, p. 294) “Ca, de ex., Ic. D. Lungulescu, op. cit., p. 105. Yeti Tepatixdy, C-pol, 1895 si Liturghier, Atena, 1924, p. 87. Comp. si Mitropolitul Tacov Putneanul al Moldovei, Sinopsis..., Iasi, 1751, f. 59: ,Nimene dara din preogi sa nu indrizneasci a face dintr-un sfint Agnes dou Prejdestenii, precum am aflat ci faceti, ci si purtagi grija ca la toata liturghia si aveti agney intreg, ca impargindu-l cu cuviinga dupa 94 Bucuria sfintitoare a Liturghiei b) Pregatirea Liturghisitorului pentru Liturghie, In ziua cand facem Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, se savargesc mai inainte, dup randuiala aratata in Ceaslov, Laudele zilnice premergitoare, adic: Miezonoptica, Utrenia, Cea- surile (I, III, VI, IX) si Obedniya®®. La inceputul Ceasului IX se dau in toaci intai 9 lovituri consecutive, apoi se toaci si se trag clopotele pentru Liturghie™'. La sfarsitul Ceasului IX, preotul lasa epitrahilul pe Sf. Masi, iese pe usa de miaz4noapte a altarului si, venind intre sfesnicele imparatesti, zice rugiciunea Sfintului Efrem Sirul (,Doamne gi Stipanul vieyii mele...”) numai odata (fara cele 12 inchinaciuni). Dupa aceasta, in timp ce la strana se citeste Rugiciunea de la sfarsitul Ceasului IX (,Stipane Doamne lisuse Hristoase...”), preotul vine in mijlocul bisericii, se inchina de trei ori spre risarit, depune metanie la tronul arhieresc (ia binecuvantare, de la arhie- reu, daca e de fas) si se inchina (face metanii), dup& randuiala, la sfintele icoane $i ia iconostas, dar fard a zice troparele si rugaciunile obignuite. Se intoarce intre sfesnicele imparatesti (in mijlocul bisericii), face trei metanii spre rasarie, se pleaca spre popor gi apoi intra in altar pe usa de miazazi, se bunul obicei, si impartasigi pe cei credinciosi”. Odinioara, aceste masuri de prevedere rau inutile, caci se oprea de la Liturghia deplina nu numai sfantul Agneg ca acum, ci sio rezerva din Sfancul Sange in potir, care se intrebuinga la Liturghia Darurilor mai inainte sfingite, precum presupun inca rugiciunile citite in taina de catre preot in timpul slujbei. Abia mai tarziu (sec. XIV-XV) s-a generalizat obiceiul imbibarii Sfantului Agnes cu Sfancul Sange (comp. Ziadé artic. si dicy. cit., col. 100). 5 Dupa Liturghier (cu excepyia celui din 1937), Liturghia incepe indati ,dup’ otpustul Ceasului” (adicd Ceasul IX), cea ce ar insemna ci Ceasurile si Obedniga se sivargesc in ordinea reglementari, adica aga cum sunt agezate in Ceaslov si cum se succed de obicei in vremea din afara Postului: Ceasurile I, II, VI, Obedniga si apoi Ceasul IX. Insi in Postul mare (cand se canta la Utrenie , Aliluia’, in loc de ,,Dumnezeu este Domnul...”) Ceasurile (inclusiy al 9-lea) se pun toate unul dupi altul, lisandu-se la urma Obednita (fara Psalmii de la inceput), adic aga cum sunt asezate in Triod (vezi de ex. rinduiala din Lunea sipti- manii intdia a Postului), cum prevede regula din Ceaslov (la sfarsitul Ceasului VI, vezi de ex. Ceaslovul din 1945, p. 96) si cum arata si manualele de Tipic (vezi de ex. Lungulescu, p. 106 si Balamace, p. 314) precum gi Liturghierul din 1937 (pag. 257). 5'Ic, D Lungulescu. p. 106 si indrumitorul liturgic al episc. Gherontie Nicolau, Bucuresti 1939, p. 214. 52 Asa e practica general previzuta in manualele de Liturgica (ca cel de Mitrofanovici, p. 663), in Tipice (ca cel de Balamace, p 312) si in toate liturghierele romanesti, cu excep- 95) PR. Pror. Dr. ENE BRANISTE inchina de trei ori in faga Sfintei Mese, sarutand ca de obicei Sfanta Masa, Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce. Apoi imbraci sfintele vesminte (de culoare neagra daca are’), numai binecuvantandu-le si sirutandu-le, fara a zice altceva decat: ,Domnului sa ne rugim!”, la fiecare vesmant™, Dupi aceea, se spali pe maini. In timpul acesta, la strana s-a citit Obedniga; la timpul cuvenit, preotul rice rugiciunea Sfantului Eftem, din altar, in faya Sfintei Mese (fiind deja imbracat pentru Liturghie). Dupa ,,Cuvine-se cu adevarat...”, de la sfarsitul Obednigei, preotul deschide dvera si usile imparatesti si face otpustul mic (ca la sfarsitul Proscomidiei, la Liturghia obisnuita), astfel: — Slava Tie, Hristoase...” (strana: Slava..., $i acum..., Doamne, milu- ieste, de trei ori, Binecuvanteaza). — ,Hristos, adeviratul Dumnezeul nostru, pentru rugiciunile Preacu- ratei Maicii Sale, ale Celui intru sfingi Parintelui nostru Grigorie Dialogul, episcopul Romei gi ale tuturor Sfingilor, si ne mantuiasca...” etc. (nu se zice ,Pentru rugiciunile...”)%, Apoi preotul vine in faya Sfintei Mese si facand metaniile cuvenite, siruti Sfinta Evanghelie, Sfinta Masa si Sfinta Cruce (de vrea, si chipul Sfantului Grigorie Dialogul din Liturghier”). sia edigiilor de Ramnic, 1862, Bucuresti, 1937 (p. 257) si Bucuresti 1956 (p. 255), care prescriu ci preotul nu mai face inchinarea obignuit’ la icoane, ci doar vine intre sfesnicele impiritesti, isi pleaci capul gi zice ,Pentru rugiciunile Sfingilor nostri...”. 53 Cum noteaza ultimele edigii ale Liturghierului grecesc (eraticonul de C-pol, 1895, si Liturghierul de Atena, 1924). Asa previd Liturghierele. Numai Tipicul lui E Balamace (p. 313) adaugi, in plus: »Pentru rugiciunile...”. 5 Vezi Lungulescu (p. 104, 106) si Gherontie Nicolau (op. cit., p. 216). Dupi Ba- lamace (p. 314) se adaugi si ale zilei siptimanii (de ex., miercuri si vineri: ,...cu puterea Cinstitei si de viaga facitoarei Cruci...”). In miercurea din siptimana mare, se face apolisul de la Pavecerniga mare, in genunchi (Teleaga, p. 367-377). 5 In bisericile rusesti, preotul face otpustul din faga usilor imparatesti inchise, dupi ce a iesit pe usa de miazinoapte si pomeneste gi pe sfantul sirbatorit in ziua respectiva (vezi Indrumdtorul tipiconal al Bisericii Ruse pe 1956, p. 75). 57 Descrierea dezvoltata a ritualului pregititor, la Balamace (p. 312-314) si Gherontie (214-216). 96 Bucuria sfingitoare a Liturghiei c) Liturghia insasi, Dupa cea terminat, astfel, ritualul pregatitor, preotul incepe Sfanta Liturghie dand binecuvéntarea (,Binecuvantata este imparagia ‘Tatilui...”) si ficand, ca de obicei, semnul Crucii cu Evanghelia peste sfancul antimis. Inchide usile imparitesti, iar strana (in manastiri, cel mai mare) incepe, ca la Vecernie: ,,Veniti si ne inchinim...” si citeste Psalmul CII. In timpul acesta, preotul citeste in taina, in sfantul altar, ultimele patru ruga- ciuni ale luminilor de la Vecernie (ramanand ca pe primele trei si le zica intre ecteniile mici, in timpul citirii Catismei, ca rugiciuni ale Antifoanelor®). Dupa sfarsitul Psalmului, preotul (din altar si cu capul descoperit) sau diaconul (din mijlocul bisericii®) zice ectenia mare. Apoi se inchide dvera, iar citegul (dupa ce a luat binecuvantare de la cel mai mare) incepe citirea Catismei a 18-a (ps. CXIX-CXXXIID, in trei stiri, in mijlocul bisericii, pe analogul firi poal&®, La fiecare stare face sfarsitul obignuit, facdnd ata poporul, cat si citeful inchinaciuni la ,Aliluia...”. In timp ce se citeste pri- ma stare a Catismei, prcotul citeste in taina Rugiciunea Antifonului intai (,Doamne, indurate si Milostive...”) si apoi pregiteste sfintele vase, aducand de la proscomidiar la Sfinta Mas’: discul, cu acoperamantul lui, si steluga®. La sfarsitul stirii ined, se deschide dvera si preotul (din altar) sau diaconul (din faga Sfintelor Usi) rosteste prima ectenie micd. Apoi se inchide din nou dvera, iar citegul citeste starea a doua a Catismei. in timpul acesta preotul ridicd Sfanta Evanghelie de pe antimis si o pune in partea de rasarit cu cotorul 5° Veri Liturghierul din 1937, Mitrofanovici (p. 664) si Teleaga (p. 395). Dupa uaul rusesc, rugiciunile luminilor se citesc, ca la Vecernie, inaintea Sfintelor Usi (veri Indruma- torul sipiconal al Bisericii Ruse pe 1956, p. 75. Comp. $i Pr. P. Procopoviciu, Ritualistica..., p. 101, 206). © $i cu lumanare aprinsi in stanga, dupa Liturghierul de Ramnic, 1862, p. 136. © Unii incep astfel citirea Catismei: ,Amin. Doamne, miluieste (de trei ori), Slavi..., Siacum... Catre Domnul cand m-am necijit...” etc. (Balamace, p. 296). Jn practica se face stare final, iar citirea starii a doua se incepe cu: Slava..., $iacum... (ca la Balamace, p. 296). Dupa Lungulescu (p. 107) si Liturghierul din 1937, sfarsicul se face astfel: ,Slava..., $i acum, Aliluia (de trei ori)... Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh” (jar starea urmitoarea se incepe cu ,Si acum...”). Veri Liturghierele, cu exceptia editici 1937, care prevede aducerea sfintelor vase la Sfinta Masi abia in timpul stirii a doua a Catismei (ca la Balamace, p. 297. Comp. i B. Cireseanu, III, p. 228, noti). 97 Pr. Pror. Dr. ENE BRANISTE spre el®, desface sfantul antimis si apoi pune pe el sfantul disc, stelua gi aco- peramantul, precum gi cutia cu Sfantul Agney; ia cdelniga, tamaiaza cutia cu Sfancul Agney (in latura opusa stand diaconul sau paracliserul cu luminarea aprinsa) si, slujindu-se de burete, ia cu grija si evlavie Sfantul Agnef din cutie siil pune pe sfantul disc. Apoi atinge, pe rand, steluga si acoperimantul de fumul cadelnigei, le saruta si acopera cu ele discul, zicind numai ,,Pentru rugiciunile Sfingilor Paringilor nostri...®. Ia din nou cadelnita, cadeste de 3 ori Sfintele acoperite, face dowd metanii mati, siruti discul acoperit si face inci o metanie. Dupi aceea, citeste in taina Rugiciunea Antifonului al doilea (,Doamne, nu cu mania Ta sA ne mustri...”). La sfargitul stiri a doua, se deschide din nou dvera gi preotul zice doua ectenie mica, dupa care se inchide iaragi dvera, iar citegul citeste starea a treia a Catismei, Cand ajunge la cuvintele ,Inchina-ne-vom Ia locul unde au statut picioarele Lui...” (sau la: ,Scoala, Doamne, intru odihna Ta, Tu si sicriul sfingirii Tale...”), pe care le rosteste mai rar si cu glas mai puternic, se opreste®, iar in altar se suna clopoyelul o data, vestind poporului ridicarea Sfantului Agnef; poporul ingenuncheazd, se face linigte adancé, iar preotul se inchina de trei ori in faga Sfintei Mese, ridica sfancul disc, cu ambele maini, la frunte, ocoleste pe dupa Sf. Prestol si paseste incet spre proscomidiar, Balamace, p. 297. Dupa Balamace (p. 297), in cazul ci Sf. Masi c lata, se cidesc gi laturile ei de miazizi si risirit; acolo preotul da cidelniga, face trei metanii, deschide chivotul si luand Sfancul Agnes cu buretele in dreapta, ocoleste pe dupa Sf, Masi pe la miazinoapte gi aga vine in faya Sfintei Mese, unde pune Sfantul Agney pe dis ® Numai Balamace (p. 298) si Mitrofanovici prescriu, conform tipicului rusesc, »Domnului si ne rugim! Doamne, miluieste” (in loc de ,Pentru rugiciunile...”), Dupa tipicul rusesc, timAierea steluyei, punerea ei pe sf. disc si acoperirea discului cu pocroveyul se face la proscomidiat, dup& transportarea sfintului disc acolo (Indrumatorul tipiconal pe 1956, p. 76). “ Dupa Mitrofanovici (p. 664) si B. Cireseanu (III, p. 229) cadegte si tot altarul, iar dupa Indrumdtorul tipiconal al Bisericii Ruse (p. 75) preotul cideste de trei ori in jurul Sfintei Mese, diaconul mergand inainte cu lumAnarea. Cum prevede, de ex.: Liturghierul din 1937, Lungulescu (p. 107) si Gherontie Nicolau (p. 218). “ Cum prevede Liturghierul de Bucuresti, 1921, p. 170. © Dupa Balamace (p. 299) si Mitrofanovici (p. 644) abia acum se inchide dvera. 98 Bucuria sfintitoare a Liturghiei inaintea lui mergand diaconul (sau cAntarequl) cu lumanarea aprinsa si cu cidelniga, cadind. Dupa ce agaza sf. disc la proscomidiar, se suna din nou clopofelul de doua ori” si atunci poporul se ridic& in picioare, iar citesul continua citirea Catismei de unde a rimas. In acest timp, la proscomidiar, preotul toarna vin si apa in sfantul potir, dupa obicei, dar fird a zice ceva; ia pocrovagul (de culoare neagri, daci are), il atinge de fumul tamaii, il siruta si acoperi cu el sfantul potir; apoi ia aerul (de aceeasi culoare daca este) si face la fel, acoperind cu el discul si potirul, pe care le cideste, iar dupa ce da cddelniga, se inchina de trei ori in fara lor. La toate acestea, nu zice for- mulele obisnuite, ci numai ,Pentru rugaciunile...”, Dupa ce termina toate acestea, revine in fata Sfintei Mese si strange sf. antimis’!, pune deasupra Sfinta Evanghelie la locul ei gi citeste in tina Rugiciunea antifonului al treilea (,Doamne, Dumnezeul nostru...”)”?. Dupa sfargitul Catismei, se deschide din nou dvera si preotul (diaco- nul) zice @ treia ectenie mica, dupa care strana incepe sa cante ,,Doamne, strigat-am...”, pe glasul stihirilor din Triod”’. La ,S& se indrepteze rugiciunea mea...”, preotul (diaconul) face cadire mare, ca de obicei la Vecernie. La Slava stihirilor se deschid Sfintele Usi, iar la $i acum..., se face vohodul sau iesirea cu cidelniga (in zilele de rand) sau cu Sfanta Evanghelie (in zilele cand se citeste Evanghelia)”, dupa randuiala obignuita. 7 Dupa Balamace (p. 300) i Mitrofanovici (p. 665), se deschide acum gi dvera. 7 Dupa Procopovici (p. 27), intai il timaiazi si deschide acum gi dvera. ™ Dupa Liturghierele vechi grecegti (de ex. Jeraticonul de C-pol, 1895, p. 127), discul gi anexele lui nu se aduc deloc la Sf. Masa, ci Sfintul Agnes ¢ adus de la Sf. Masa la proscomidiar in cutia in care a fost pastrat (chivot sau artoforion). Acolo € pus pe sfineul disc, iar dupa aceea sfintul chivor e adus inapoi. La fel reiese dupa Liturghi- crele romanesti mai vechi. Cand citirea Catismei XVIII se suprima (in ajunul Bunei Vestiri), atunci transportarea Sfintelor Daruri de la Sf. Masa la proscomidiar se face in timpul stihirilor de la ,Doamne, strigat-am” (vezi Indrum. tipic. al Bis, Ruse pe 1956, p. 101, n, 2). Stihirile se pun de obicei pe 10 (6 de la Triod si 4 de la Minei) sau pe 8 (4 de la ‘Triod, 4 de la Minei). Marire..., $i acum..., se pune din Minei. 74 Adica la sirbatorile cu Polieleu pe care le-am enumerat mai in urma: Sf, Haralambie (10 febr.), I-a gia I-a aflare a Cinstitului Cap al Sf Ioan Botezatorul (24 febr.), Sfingii 40 de Mucenici (9 martie), Ajunul Bunei Vestiri (24 martie) si primele trei zile din siptimana Patimilor (la acestea din urma e numai Evanghelie). 99 Pr. Pror. Dr. ENE BRANISTE Dupi intrarea sfingigilor slujitori in altar, paracliserul pune inaintea Sfintelor Usi un sfesnic purtator, cu lumina, la care preotul agar’ cadelniza aprinsa. Dupa Lumina lina...”, preotul rosteste formulele obignuite pentru introducerea Prochimenului (Sa luim aminte! Pace tuturor!” gi ,Ingelep- ciune! Si luim aminte!”), iar strana canté Prochimenul (din Triod’5) dupa care se citeste prima Paremie”, in mijlocul bisericii (in timpul acesta pre- otul sti fie intre usile imparatesti, fie in dosul sfintei Mese). Apoi indata se canta al doilea Prochimen (din Triod), dupa care diaconul (sau, in lipsa lui, cAntiregul) zice cu glas mare si rar: ,Poruncigi!”. Preotul ia atunci sfegnicul cu lumina si cidelniga cu amandoua mainile (sau cu stanga luminarea si cu dreapta cidelniga”) si, stand cu faa spre ri- sirit, inaintea Sfintei Mese, face semnul Crucii cu ele, rostind: /nfelepciune, drepti! Apoi se intoarce (pe stanga) spre popor gi facand la fel, zice dintre usile imparatesti: Lumina lui Hristos lumineazd tuturor’®, Lasa sfegnicul in fata Sfintelor Usi (poporul vine acum gi aprinde lumini), iar cidelniga o ia cusine”. Indati dupi aceasta se citeste a dowa Paremie din Triod™, iar daca e hram sau sfint cu Policleu, se adauga si Paremiile zilei respective din Minei®'. 75 In Rusia se inchid acum Sfintele Usi. in timpul citirii Paremiilor stau inchise. Se deschid numai inainte de Prochimen gi la cantarea ,Si se indrepteze...” (vezi Indrum, tipiconal al Bis, Ruse pe 1956, p. 77). 7De obicei Paremiile acestea sunt luate din primele doui cirti ale Sfintei Scripturi (Facerea si lesirea). 7” Cand slujeste Arhiereul, el ia cu stanga tricherul si cu dreapta cadelnisa, 78, Lumina lui Hristos lumineaza tuturor... se ingelege aga: ci Domnul isus Hristos, fiind El lumina cea adevarata gi neinseratd, mai inainte de sfargitul veacurilor, a stralucit cu lumina darului Siu noui celor din intuneric si in umbra mortii. $i s-a umplut toata lumea de stralucirea darului Sau” (Mitropolitul Iacov Putneanul al Moldovei, Sinopsis, Iasi, 1751, £59). ” Dupi liturgistii bucovineni (ca, de ex., Mitrofanovici, p. 665, i Procopoviciu, p. 28), preotul cidegte acum din usile impiritesti, spre icoane si popor. "De obicei din Cartea Iov sau din Pildele lui Solomon. Inainte de citirea ei, Tipicul bisericesc prescrie diaconului si zici: ,S4 luim aminte!”. ® Dupi Triod (la randuiala slujbei din Miercurea primei siptimani a Postului) si Tipicul cel mare (p. 108), la sfargitul Paremici, preotul zice citeyului: Pace fie! (pastrat in uzul grecesc), iar diaconul adaugi: ingelepciune! La fel in tipicul rusesc (vezi [ndrum. tipiconal al Bisericii Ruse pe 1956, p. 77). 100 Bucuria sfingitoare a Liturghiei La sfargitul Paremiilor, preotul, stand in faya Sfintei Mese si avand ci- delniga in dreapta® (iar in latura opusa stand diaconul sau paracliserul cu 0 lumina®), incepe si cante pe larg, pe glasul 1: Sa se indrepteze rugdciunea mea...” (Ps. CXL, 2), iar la cuvintele ,,ca tamaia inaintea Ta”, cddeste de trei ori in faga sfintei Mese. Strana dreapta canta gi ea o data , Sa se indrepteze...” Apoi, preotul trece in latura de miazazi a Sfintei Mese, zicand cu glas inalt stihul intai: ,Doamne, strigat-am catre Tine, ia aminte spre glasul rugaciunii mele!” (Ps. CXL, 1) si cadind tot de trei ori®. Strana (stanga) canta gi ea a se indrepteze...”. Apoi preotul trece in partea de rasarit a Sfintei Mese, ricand stihul al doilea: ,Pune, Doamne, paza gurii mele gi usa de ingradire imprejurul buzelor mele” (Ps. CXL, 3) si cddind; strana (dreapta) din nou Sa se indrepteze...”, Preotul trece apoi in latura de miazdnoapte a Sfintei Mese, zicand stihul al treilea: ,,S4 nu abagi inima mea...” si cddeste; strana (sting) din nou ,Si se indrepteze...”. Preotul zice apoi: Slava Tatalui...”, cidind proscomidiarul si scaunul de sus; strana (dreapta) iarasi: ,SA se in- drepteze...”. Preotul, revenind in fara Sf. Mese, zice ,Si acum...” si, cadind iarasi in faya Sfintei Mese, canta el insusi®*, pentru ultima data, ,,Sa se in- drepteze...”, pana la ,ridicarea mainilor mele”, de unde continua stranele, in timp ce preotul cadegte din usile imparatesti, de trei ori, spre popor (intai spre mijloc si apoi spre strane)", La sfirsitul cAntirii, atat slujitorii, cét gi poporul igi pleaca genunchii si se roaga, ficind trei metanii*”. ® Dupa Liturghier, si lumAnarea (desigur, in stinga), asa cum practica de fapt preofii din Moldova. * Balamace, p. 302. 4 Dupi Liturghierul din 1956, preotul zice acest stih stand tot in latura de apus a Sfintei Mese. 5 Dupa Pr. Gavriil Teleaga (Tipicomul cu note ritualistice, p. 398): in genunchi. % Tipicul mare (F. 508), Liturghierele si Mitrofanovici (666) nu pomenesc decat de cele trei stihuri (fard, ,Slava... $i acum...”). Numai Liturghierul de Ramnic, 1862 (p. 148) prevede: Slava... $i acum..., iar ,SA se indrepteze” se canti de 6 ori, preotul stind pe loc. Ocolirea Sfintei Mese in timpul cantarii repetate a lui ,Si se indrepteze...” (ca la Pasti) este generalizati in practica manistireasca gi prescrisa si in unele manuale de Tipic (Balamace, p. 302; B. Ciregeanu, III, p. 231; Gherontie Nicolau, p. 222-223), ca in uzul grecesc (vezi Jeraticonul de C-pol, 1895 si Liturghierul de Atena, 1924, p. 92). La greci (vezi S. Salaville, La Messe, Il, p. 28), fiecare strana cu credinciogii din partea ei (dreapta 101 Pr. Pror. Dr. ENE BRANISTE Daci e vreo sirbatoare care are Apostol si Evanghelie®, urmeaza acum citirea Apostolului si a Evangheliei, cu regula stiuta. Daca nu, se inchid Sfintele Usi si preotul (diaconul) zice ectenia intreita, de la Liturghie (,S4 zicem togi...”)®. De aici inainte urmeaza, dupa Liturghier, randuiala ca la Liturghia obisnuita, pana la Heruvic, cu deosebirile urmatoare: a) textul rugaciunilor in taina este altul decat la celelalte doua Liturghi b) din Miercurea siptimanii a patra inainte (injumatatirea Postului), dupa ecfonisul ecteniei pentru catehumeni se adaugi ectenia gi rugaciunea speciala pentru cei spre luminare (candidagii la Botez de odinioara); c) ecfonisul dinainte de Heruvic, in loc de ,,Ca sub stapanirea Ts este: ,Dupa darul Hristosului Tau...”. Dupa acest ecfonis strana incepe si cante Heruvicul (,Acum puterile ceresti...”), pana la cuvintele se inconjoara” (inclusiv). In acest timp, preotul, stand in faga Sfintei Mese, zice si el in taina Heruvicul (,,Acum puterile ceresti...”) de trei ori, inchinandu-se de fiecare data. Apoi deschide dvera si Sfintele Usi, ia cadelniga si cddeste altarul si naosul, ca de obicei (cadire mica), zicand tncet Psalmul 50°’. Dupa aceea, sau stinga) ingenuncheaz cand nu cinti ,,Si se indrepteze...”, in timp ce cealalta se ridica, gi invers. Cand canta preotul, ingenuncheaz’ tori. Dup’ Tipicul rusese, in timpul cdntirii Si se indrepteze...”, preotul sti numai in fafa Sfintei Mese. Numai cind se rosteste stihul »S4 nu abagi inima mea...”, preotul vine la proscomidiar gi cideste Sfintele Daruri; iar cand se canta pentru ultima oara ,,Sa se indrepteze...”, preotul da cddelniga diaconului, care continua cidirea la proscomidiar, iar el vine in faya Sfintei Mese, unde face cele trei metanii (/ndrum. tipic. cit., p. 78). *”Tipicul rusesc indica preotului si rosteasci totodati rugiciunea Sfantului Efrem inaintea Sfintei Mese (Indrum. tipic. cit., p. 78). * Vezi, in urma, nota 74. La ecfonisul acestei ectenii, Liturghierul grecesc (Atena, 1924, p. 93) prescrie preo- tului si facd cruce cu Sf, Evanghelie peste Sf. Antimis. % Dupa Liturghierul grecese mai nou (ed. Atena, p. 93) si Liturghierul roménesc, ed. 1956 (p. 268), preotul face semnul Crucii cu Sfinta Evanghelie peste Sf. Antimis, atunci cand o ridici si o pune spre risirit, inainte de desfacerea antimisului. ° fn practic’, preotul zice inti Heruvicul si apoi face cadirea, ca si la celelalte doua Liturghii, asa cum am descris aici si cum prevad, de altfel, si uncle manuale de Tipic (ca Balamace, p. 304-305, sau Gherontie Nicolau, p. 330). Liturghierele insa si unii liturgisti (ca Mitrofanovici, p. 669 si B. Cireseanu, III, p. 234) prevad invers: intai cddirea (pe care 102 Bucuria sfintitoare a Liturghiei se inchina de doui ori in faya Sfintei Mese, sdruta Sfantul Antimis, Sfanta Masi si Sfanta Cruce, se inchina inc o data, apoi se intoarce (pe stanga) si se apleac& spre popor, din usile imparatesti, cerandu-si iertare”. Merge la proscomidiar, cadegte Sfintele Daruri de trei ori, tsi pune pe spate Aerul, ia sfantul disc cu dreapta, sinandu-! la frunte, iar sfantul potir cu stanga, jinandu-l in dreptul pieptului. Daca este si diacon, preotul pune Acrul pe umirul diaconului, care merge inainte, sinand lumanarea si cidelniga, timAind spre Sfintele Daruri; daci nu e diacon, inaintea preotului merge cAntaregul sau paracliserul, cu lumanarea si cadelniza. Cand strana a terminat de cAntat cuvintele ,,savarsitd se inconjura’, se suni clopogelul, cantareyii si poporul ingenuncheaza, iar preotul gi cel ce merge inaintea lui, in cea mai profunda ticere, ies pe usa de miazinoapte si pasesc incet, fir’ si zicd nimic, ocolind astfel prin mijlocul naosului”. Ajuns in mijlocul naosului, preotul se opreste pusin, face semnul Crucii cu sfantul disc spre popor, fara si zicd nimic™; se intoarce (pe stanga) si, mergand in ticere, intra in sfancul altar prin usile imparatesti?®, Se sun din nou clopoyelul, poporul se ridic& in picioare, iar strana (stanga) incepe si cAnte partea a doua a Heruvicului (,Cu credinga gi cu dragoste...”)". 0 face diaconul, daci e) si apoi Heruvicul, in taina. Tipicul rusesc prevede numai cadirea altarului de catre diacon, inainte de a zice, impreuna cu preotul, ,Acum puterile ceresti...” (Indrum. tipic. cit., p. 78). ° Liturghierul grecesc, Atena, 1924, si Balamace, p. 305. °3 Unii trec insa prin faga icoanei imparatesti a Maicii Domnului, adica pe solee, printre catapeteasma gi sfegnicele imparitesti (vezi, de ex., Ic. D. Lungulescu, p. 109, gi Tipicul bis. de Bojor-Rosianu, p. 147). °*Lungulescu, p. 109, si Balamace, p. 306. % Dupa tipicul rusesc, in timp ce intra in Sfantul Alar prin usile impariesi, preocul tice cu jumatate glas: ,Cu credinga si cu dragoste si ne apropiem...” (/ndrum. tipiconal , p. 78). Pentru diferitele practici regionale si variante de tipic in randuiala iesirii cu Sfintele Daruti la Liturghia Darurilor mai inainte sfingite, vezi amanunte in lucrarea noastr’ Observatiuni si propuneri pentru o noud editie a Liturghierului romanesc (extras), p. 48-53. 6 Unii (ca, de pilda, S. Salaville, La Messe, II, p. 117, si Gherontie Nicolau, p. 226) impart Heruvicul in aga fel cd partea a doua (dupa iesire) incepe cu cuvintele , lata jertfa cea de taini sivargicd se inconjurd..” (la fel in Liturghierul, 1956, p. 274), iar dup Tipicul biser. al Sf. Sinod (vezi ed. 1925, p. 228, nota 1), partea a doua a Heruvicului incepe cu cuvintele »Sivargiti se Inconjuri...” (impargire nelogica si arbitrara, care las textul lipsit de ingeles). 103 ci Pr. Pror. Dr. ENE BRANISTE in acest timp, preotul pune Sfintele Daruri ca de obicei pe Sfantul Antimis (potirul in dreapta preotului, discul in sténga), ia acoperamantul discului si al potirului, punandu-le deoparte, isi ia Aerul de pe spate si, atingandu-I de fumul cadelnigei, acoperi cu el discul si potirul si le timaiaza, fird si zich nimic®”, Apoi, descoperindu-si capul, face doua metanii, siruta Sfintele acoperite, Sfintul Antimis si Sf. Masa, face inci o metanie, dupa care inchide usile imparatesti si las dvera®, Cand s-a terminat cdntarea pirgii de la urma a Heruvicului, cantaresii si credinciosii fac togi cate trei metanii (in manistiri, cilugrii cu capetele descoperite), iar preotul rosteste ectenia ,Sa plinim rugiciunea noastra cea de seari Domnului...”, zicand totodata in taina Rugiciunea previzuta in Li- turghier (,Dumnezeul tainelor celor negraite si nevazute...”). Apoi ecfonisul »Si ne invredniceste pe noi, Stapane...”, Tatal nostru, cele doua rugiciuni in taina care urmeazi (,Dumnezeule, Cel singur bun i indurat...” si: ,la amin- te, Doamne, Iisuse Hristoase...”), cu ecfonisele respective, precum scrie in Liturghier, Preotul se inchina apoi in faga Sfintelor Daruri de trei oi, zicind de fiecare dati: , Dumnezeule, curifeste-ma pe mine, pacatosul, si ma milu- ieste”. Dupa aceea, Sfintele fiind acoperite cu Aerul (asa cum au ramas de la depunerea lor pe Sfanta Masi), preotul vari mana dreapta pe sub Sfantul Aer si, cu toata frica si cucernicia, atinge Sfantul Agner (fara sa-l ridice), zicind cu glas mare: ,Sa luim aminte! Cele mai inainte sfingite, Sfintele, sfingilor!”. Strana raspunde, ca de obicei: ,,Unul sfant...” si apoi canta rar chinoni- cul ,Gustagi si vedegi...”. Preotul ridicd Aerul si steluya de pe disc, le pune deoparte si apoi sfarma Sfintul Trup, zicand formula respectiva (,,Sfarma-se Mielul lui Dumnezeu...”) si ageaza pargile crucis pe sfantul disc, ca de obicei; pune particica IS in sf. potir, fara s4 zicd nimic, binecuvanteaza caldura” sio toarna in sf. potir, de asemenea nimic zicind', Apoi se inchina, ia cu °” Veni Liturghierul, Numai Balamace (p. 307) prescrie si se zici: ,Pentru rugiciunile sfingilor Paringilor nostri...” *® Unii, conform obiceiului rusesc, inchid acum dvera numai pe jumatate (pentru ci Darurile sunt sfingite) si o inchid complet abia la ,Sfintele, sfingilor” (vezi fndrum. tipic. al Bisericii Ruse pe 1956, p.79. Comp. si Pr. G. Teleaga, p. 401 si Pr. P. Procopoviciu, p. 29, 30). ” Numai la Lungulescu (p. 109). ' Unitii nu pun caldura in sf. potir, la Licurghia Darurilor mai inainte sfingite (vezi B. Rosianu, p. 148). 104 Bucuria sfintitoare a Liturghiei stinga partea HS, o pune in dreapta, zicind: ,Cinstitul si Sfancul Ziup si Sange se di mie, preotul X...” etc. Apoi, inand stanga dedesubt cu mainile pe marginea Sfintei Mese, zice rugaciunile obignuite, dinaintea imparti- sirii (,Cred, Doamne...”, ,Cinei Tale...” si ,Nu spre judecata...”), dupa care se impartageste. Ia apoi buretele gi gterge palmele, zicand: , Slava Tie, Dumnezeule!”!"', de trei ori. Daca este gi diacon, el primeste ca de obicei, particica din Sfantul Trup de la preot gi se impartigeste cu ea, odata cu preotul. In acest caz, preotul, dupa ce s-a impartasit cu Sfintul Trup, ia un pocrovas si gusta gi din sfantul potir, fara si zicd nimic!™. Tsi sterge buzele si marginea sfantului potir cu acoperamantul, apoi ia anafura, isi cldteste gura cu putin vin si api! si isi spalé mainile. Diaconul nu mai gusta insa din sfantul potir, ci rimane sa faci aceasta mai tarziu, si anume dupi rugiciunea Amvonului, atunci cind potriveste Sfintele, El toarn’ acum cu buretele in potir paryile din Sfantul ‘Trup ramase pe disc (NT ,si KA), fara sa zica nimic, procedand, mai departe, ca la Liturghia obisnuita. Daca preotul slujeste singur (fara diacon), atunci el nu gusta acum din sfincul potir, ci rimane si faci aceasta numai atunci cand potriveste Sfintele, la sfargicul Liturghiei. Deci, indata dupa ce s-a impartésit cu Sfantul Trup (in care a fost imbibat si Sfantul Sange), ia discul cu stanga si buretele cu dreapta gi sterge in sfantul potir partile din Sfantul Trup ramase pe disc (NI ji KA), fara sa zicd nimic. Apoi, dupa ce asaza acoperimintele ca la Liturghia obisnuita, citeste rugaciunea de mulyumire din Liturghier (,,Mulsumim Tie, >), De aici inainte, randuiala Liturghiei urmeazi neschimbat, ca de obicei, Mantuitorule, Dumnezeul tuturor. cu deosebirea ca, la chemarea preotului ,,Cu frica lui Dumnezeu...”, strana rispunde: ,Binecuvanta-voi pre Domnul in toata vremea, pururea lauda Luiin gura mea” (Ps, XXIII, 1), iar la ,Mantuieste, Dumnezeule, poporul ‘Tau... rispunde: ,Painea cea cereasca si paharul viefii gustati si vedegi ca '©1 fn Liturghierul, 1956 (p. 282): ,Slava Tie, Dumnezeule, slava Tie!”. © Deoarece vinul din sfintul potir este sfingit prin particica din Sfincul Trup pusi Intrinsul, dar nu este chiar preficut in Sfantul Sange, ca la Licurghia obignuit’ (vezi Liturghierul). "> Ziturghierele, Bucuresti, 1887, Sibiu, 1902 si Bucuresti, 1921. 105 Pr. Pror. Dr. ENE BRANISTE bun este Domnul. Aliluia, Aliluia, Aliluia” (Ps. XXIII, 8)!, De asemenea, atunci cand preotul cddeste pentru ultima oara Sfintele, la Sf. Masi, nu zice nimic', iar la ectenia ,Drepsi, primind...”, nu zice ,ziua toata...”, ci nseara toati...” etc. In sfarsit, textul Rugaciunii Amvonului si al Rugiciunii pentru potrivirea Sfintelor este altul decat la Liturghia obisnuita!; in timp ce se canta ,,Fie numele Domnului binecuvantat” (de trei ori), facem trei inchinaciuni, iar la otpust pomenim, ca autor (traditional) al Liturghiei, pe Sfantul Grigorie Dialogul, episcopul Romei?”. 1 fn privinga acestor doua formule de rispuns nu este prea mare concordangi inure diferitele Liturghiere si Tipice. fn ordinea de aici le gisim la unii autori de Tipice, ca Ghe- rontie (p. 233-237), desi mai logicd ar fi ordinea inversi (adicd intai ,Gustagi si vedegi...” si apoi ,Binecuvanta-voi pre Domnul...”), Dupa Liturghierele grecesti (Jeraticon, p. 142 sied. Atena, 1924), la ,Cu frica lui Dumnezeu...”, poporul rispunde, ca la Liturghia obisnuiti: ,Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului...”, iar la ,Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau..”, rispunde: ,Binecuvanta-voi pe Domnul in toati vremea...” etc. Tot aga prescrie si Tipicul bis. (ed. 1925, p. 228), Catavasierul practic (Octoibul mic) rom. (vezi, de exemplu, ed. Bucuresti, 1940, p. 45), precum si Liturghierul, ed. Blaj, 1931, p. 190. Dupi Zriod (la randuiala slujbei din miercurea sipt. I-a a Postului), Tipicul mare (F. 509) si Liturghierele romanesti, dimpotriva, la ,Cu frica lui Dumnezeu...”, strana rispunde: »Bine voi cuvanta pre Domnul in toati vremea, pururea lauda Lui in gura mea, Painea cea cereasci gi paharul vieyii gustagi si vedeti, ci bun este Domnul. Aliluia, Aliluia, Aliluia’, iar dupa ,Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau...”, nu se prevede niciun rispuns al stranei, lisind probabil sa se ingeleagi cd se zice rispunsul obignuit, de la celelalte dou’ liturghii, adica: , Vigut-am lumina...”, asa cum $i prevede precis ultima edisie a Liturghierului ro- minesc (1956, p. 284). Dupi liturgistii bucovineni (Teleaga, p. 401 si 445 si Procopoviciu, p. 101), preotul spune in tain’: ,Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau...”, iar strana nu rispunde deci nimic, Numai cind slujeste arhiereul, el zice aceasta cu glas, binecuvantand totodata cu dicherul si tricherul, iar strana raspunde atunci: ,,Pre Stapanul...”. +5 Dupi Liturghierele grecesti menionate, se zice insi formula obisnuita (,[nalyi-Te peste ceruri...”); la fel Liturghierul romanesc, ed. 1956. °° Dupa ,Fie numele Domnului...”, tipicele prescriu si facem trei metanii (Tipicul Sfintului Sava, fasa 509 si Teleaga, 401). 07 Balamace (p. 311) adaugi, in formula de otpust: Cu puterea cinstitei si de viayi ficdtoarei Cruci..” (desigur numai miercurea si vinerea). Liturghierele grecesti nu pomenesc de obicei numele autorului Liturghiei, Tipicul rusesc recomanda si pomenim tnsi numele Sfintului zilei in care ne gisim, apoi pe al Sfantului zilei urmatoare gi la urma pe al Sfancului Grigorie Dialogul (vezi Indrumatorul tipiconal al Bis, Ruse pe 1956, p. 79). 106 Bucuria sfintitoare a Liturghiei BIBLIOGRAFIE 1, Leo Allatius, De missa praesanotificatorum, in vol. De Ecclesiae ori- entalis et occidentals perpetua consensione, Coloniae, 1648, col. 1566 seq. 2. Simeon al Tesalonicului, Raspuns la intrebarile 55-59 (catre mitro- politul Gavriil al Pentapolei, in P.G., t. CLV), col. 899-904 gi trad. rom., Bucuresti, 1866, p. 327-331. 3. Sf. Teodor Studitul, Taleuirea dumnezeiestii Liturghii a celor mai inainte sfingite (in grec.), in P.G., t. XCIX, col. 1687-1690. 4, J. Goar, EdxoAdyiov sive Rituale Graecorum, ed. Venezia, 1730, p. 177 seq. 5. J. Bingham, Origines sive antiquitates ecclesiasticae, trad. lat. de H. Grischovius, ed. a II-a, t. VI, Halae Magdeburgicae, 1759. 6. Raible, Ueber Ursprung, Alter und Entwicklung der Missa praesanc- tificaltorum, in rev. ,Der Katholik”, 81 (1901), 1, p. 143-156. 7. T. Tarnavschi, Despre cele mai insemnate liturghii ale Bisericii Orientale, Cernaugi, 1893 (extras din rev. Candela”). 8.G. Morin, artic, Aliturgiques (jours), in Dict. d’Archéologie chrétienne et de Liturgie, t. 1 (1904), col. 1218-1220. 9.1, Ziadé, artic. Présanctifiés (Messe des), in ,,Dict, de Théologie catho- lique”, t. XIII (1936), col. 77-111. 10. J. Thibaut, Origine de la Messe des Presanctifiés, in rev. ,Echos d’Orient”, t. XIX (1926), p. 36-49. 11. Acelasi, La Céne et la liturghie des Présanctifiés, in tev. ,LEucharistie”, Mars-Apr., 1924, p. 417-422. 12, J. Hanssens, Jnstitutiones liturgicae de ritibus orientalibus, t. I, Romae, 1932, p. 546 seq., 584. 13. S. Salaville, Liturgies orientales, La Messe, t. I, Paris, 1942, p. 83 seq. 14, Pr. B. Vintilescu, Curs (litografiat) de Istoria Liturghiei, Bucuresti, 1940, p. 263 seq. 15. Pr. P. Vintilescu, Ora sau vremea din zi pentru sdvarsirea Liturghiei Darurilor mai inainte sfingite, in rev. ,Studii Teologice”, seria a I-a, an. 1952, nt. 1-2, p. 66-76. 16. V. Mitrofanivici si colab., Liturgica..., Cernausi, 1929, p. 658 seq. 107 Pr. Pror. DR. ENE BRANISTE 17. Diac. Ene Braniste, Observapiuni si propuneri pentru 0 noua edifie a Liturghierului roménesc, Bucuresti, 1945-1946 (extras din rev. ,Biserica Ortodoxa Romani’). 18. Liturghierul (grecesc si romanesc), diferite edigii $i Triodul rom., ed. a V-a, Bucuresti, 1945. 19. Ic. D, Lungulescu, Manual de practica liturgica, Bucuresti, 1926, p. 104 seq. 20. Tipicul cel mare (al Sf Sava), ed. rom., lagi, 1816. 21. Tipicul bisericesc..., ed. a 1V-a (a Sf. Sinod), Cernica, 1925. 22. Pr. P. Procopoviciu, Ritualistica sau manual de ritual al Bisericii Ortodoxe Romane, Oradea, 1936. 23. Athim, Fotie Balamace, Explicaiuni la practica liturgica (manual litograf.), Bucuresti, 1924. 24, Dr. V. Bojor si $t. Rosianu, Tipic bisericesc, ed. a I-a, Blaj, 1931. 25. Pr. G. Teleaga, Tipiconul cu noate ritualistice (manual litograf.), Cernaui, 1901. 26. Gherontie Nicolau, /ndrumdtorul liturgic, Bucuresti, 1939, p. 214 seq. 27. Bogoslujebnie Ukazania na 1956 god, Moscva, 1955. 28. Abé Georges Malherb, Les Présainctifiés, in rev. Les Questions liturgiques et paroissiales (Louvain)”, an. XIV, nr. 1 (febr. 1929). 29. RE. Brightman, Liturgies Eastern and Western. I. Liturgies Eastern, Oxford, 1896.