Universitatea Constantin Brâncuși din Tg.

Jiu
Facultatea de Științe ale Educației, Drept și Administrație Publică
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Integrare și incluziune la vârstele mici

Eseu asupra documentarului: A Class Divided

Studentă: Vlad Maria – Monica

Anul III, grupa 335
 Eseu asupra documentarului: A class divided

Motto: Cum poţi cunoaşte izvorul inegalităţii dintre oameni, dacă nu începi prin
a-i cunoaşte chiar pe ei? (J.J. Rousseau, Discurs asupra originii şi fundamentelor
inegalităţii dintre oameni) 1
În contextul asasinării lui Martin Luther King, un luptător înrăit pentru drepturile
civile ale persoanelor de culoare din SUA, Jane Elliot, învățătoare la clasa a treia la o
școală din Iowa încearcă să își învețe elevii ce înseamnă rasismul și care sunt
consecințele lui. Fiind convinsă că metoda prelegerii nu va funcționa, aceasta decide să
realizeze un experiment care se va desfășura pe parcursul a două zile. Astfel, ea împarte
elevii în 2 grupe, elevii cu ochi albaștri și elevii cu ochi căprui. Celor dintâi le oferă
diferite privilegii, îi lăudă și îi protejează, în timp ce celorlalți le impune restricții și îi
critică pentru orice greșeală sau abatere de la reguli. În ziua următoare rolurile se
inversează, astfel încât fiecare elev să treacă prin fiecare etapă a experimentului.
Concluziile care s-au desprins au fost uimitoare: copiii care au fost considerați superiori
au dezvoltat sentimente de superioritate față de ceilalți, au dat dovadă de lipsă de respect
față de persoanele diferite de ei și au avut o performanță școlară mai crescută. Copiii care
au fost considerați inferiori au adoptat o atitudine umilă, au avut performanțe școlare
scăzute, s-au simțit jigniți și excluși și nu înțelegeau de ce prietenii lor din ziua anterioară
se comportau acum urât cu ei. Toate acestea se întâmplaseră pe parcursul a două zile. Din
prieteni, copiii au ajuns să se urască, să se lovească și să își spună lucruri urâte. Au tras
împreună concluzia că nu este corect să afirmi lucruri despre cineva doar pe baza
criteriului culoare și că este uimitor cât de repede se propagă aceste idei și informații și au
promis că nu vor proceda în acest mod niciodată.
În urma acestui experiment se nasc mai multe întrebări și una dintre ele ar fi: Ce a
determinat această schimbare de comportament? Răspunsul este simplu: O persoană cu
autoritate, un model le spusese că sunt mai buni sau mai puțin buni decât ceilalți din
diferite motive puerile (ex. și-au uitat ochelarii acasă). Înțelegem astfel cât de
influențabilă poate fi firea umană și mai ales firea copiilor.

1
Eugenia, Olariu, Manual de filosofie pentru clasa a XII-a, Editura CD PRESS, București, 2007, p. 11;

2
 O altă întrebare ar fi dacă copiii fac diferențe de culoare dacă nu li se spune că
acestea există. Părerea mea este că nu. Copiii nu sunt capabili să discrimineze dacă nu
sunt învățați să facă asta. Observă că pielea lor are culoare diferită, dar acesta nu este
pentru ei un criteriu de selecție. Afirmația mea se bazează atât pe ideea care se desprinde
din acest experiment (culoarea ochilor nu le influențase prietenia până când aceasta nu
fusese scoasă în evidență) cât și pe observații directe asupra copiilor de grădiniță și chiar
de școală primară de la momentul actual, în contextul țării noastre. Copiii albi se joacă și
se împrietenesc cu copiii romi care se știe că au pielea mai închisă la culoare atâta timp
cât sunt politicoși fără să îi intereseze culoarea pielii. Pentru ei toți sunt copii și toți
trebuie să se joace. Problemele apar atunci când mama și tata sau alte persoane cu
autoritate le spun lucruri mai puțin plăcute și mai puțin adevărate despre această categorie
de populație (toți țiganii sunt murdari, miros urât, sunt proști, leneși, hoți, etc.) și pe care
datorită vârstei, lipsei maturității și experienței personale copiii nu pot să le verifice și le
consideră adevărate. Și totuși, nici măcar în acest caz criteriul culoare nu contează.
Important este doar comportamentul. Iar dacă un copil rom este obraznic, este doar el și
nu toți copiii romi. Realizăm astfel, că li se transmite copiilor un bagaj de informații care
vor rămâne adevărate până în momentul în care aceștia vor putea să experimenteze
singuri. Dar chiar și atunci pot fi influențați negativ de informațiile primite în copilărie
care de-a lungul timpului este posibil să devină adevăruri imuabile, care la rândul lor vor
putea fi transmise unei noi generații de copii. Aceste „adevăruri” dau naștere la
prejudecăți, stereotipuri, rasism și implicit la ură, dezbinare și regres.
Când ar trebui să le vorbim copiilor despre rasism sau ar trebui să le vorbim
copiilor despre rasism?
Părerea mea este că ar trebui să le vorbim copiilor despre rasism în momentul în
care observăm la ei un comportament deviant față de o persoană sau o categorie de
persoane, atunci când aud la alte persoane despre rasism sau pur și simplu atunci când vin
și întreabă simplu: De ce X arată diferit sau se comportă diferit?
Cum putem să le vorbim copiilor despre rasism?
Discuțiile despre rasism cu copiii pot fi dificile. Unii părinți se tem să își expună
copiii unor subiecte precum rasismul și discriminarea la vârste fragede. Alții evită să
vorbească despre lucruri pe care ei înșiși nu le înțeleg în întregime sau pe care nu se simt

3
în largul lor să le discute. Felul în care copiii înțeleg lumea evoluează pe măsură ce ei
cresc. Este dificil pentru copii să înțeleagă cum stau lucrurile atunci când la școală li se
spune că toți suntem oameni și avem sentimente și nu contează cum arătăm, dacă acasă
aud expresii de genul „fir-ar al d…u de țigan borât “, “cioroi împuțit“, „bozgor nenorocit”
etc. Cel mai bine ar fi să ne abținem să facem comentarii nepotrivite de față cu copiii la
adresa unor categorii de oameni. Așa cum ne-am obișnuit să nu vorbim urât în fața lor,
să nu înjurăm, tot așa ar trebui să ne abținem și de la afirmații răutăcioase care le-ar putea
afecta dezvoltarea personalității într-o direcție sau alta. Copilul trebuie lăsat să traiscă
propriile experiențe și să tragă singur concluziile. Dar nu este suficient doar să nu vorbim
urât despre aceste persoane. Este important și comportamentul nostru. Degeaba le
spunem copiilor că și oamenii de culoare sunt tot oameni și au și ei sentimente și aspirații
dacă atunci când ne întâlnim cu o astfel de persoană traversăm strada pentru a o evita sau
evităm să le răspundem copiilor la întrebările care vizează astfel de cazuri.
Ce putem face pentru a evita rasismul?
 “Să ne concentrăm pe fiecare persoană în parte ca individ. Fiecare dintre noi merita să
fie considerat o ființă umană unică;
 Să fim mai atenți la stereotipuri și la cum acestea ne influențează atunci când
interacționăm cu alți oameni;
 Să ne amintim că ar putea exista mai multe diferențe în cadrul unui grup, decât între
grupuri;
 Să învățăm să privim lucrurile și din perspectiva celuilalt;
 Să adoptăm o atitudine mai umilă când e vorba de obiectivitatea judecății noastre;
 Să fim dispuși să învățăm mai multe despre cultura și profilul persoanelor care sunt
diferite de noi;
 Să neutralizăm stereotipurile atunci când le întâlnim;
 Să îi întrebăm pe cei implicați cum doresc să fie identificați și să folosim această
denumire în relatarea noastră.
 Să evităm senzaționalismul bazat pe stereotipuri și prejudecati.
 Să ne identificăm propriile stereotipuri și prejudecăți și să ne asigurăm că nu ne
afectează relatarea;
 Să impunem un ton neutru atunci când utilizăm știrile preluate din alte surse.

4
 Să fim echilibrați și să înlăturăm termenii discriminării negative sau pozitive;
 Să nu amestecăm experiențele personale în relatările de presă despre o minoritate,
deoarece sunt irelevante;
 Să acordăm în mod egal atenție tuturor părților implicate în subiectul relatat”2.
Concluzii
Copiii se nasc tabula rasa și depinde de noi ce sădim în ei. O educație sănătoasă
poate face să dispară prejudecățile, sterotipurile și rasismul. Și deși există nenumărate
contra exemple care ne fac să ne gândim că unii oameni pot fi într-un fel sau altul, totuși
este bine să nu generalizăm. Fiecare dintre noi alege singur cum vrea să se comporte și
este responsabil pentru efectul acțiunilor sale. Cuvintele pot avea o semnificație puternică
și o încărcătură emoțională mare. Ele pot zidi sau doborî un om. Rămâne la alegerea
noastră dacă zidim sau dărâmăm.
Exemple de stereotipuri:
Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii a interpretat câteva din
cele mai dificile piese scrise vreodatã, pe o vioarã estimatã la $3,5 milioane, într-o stație
de metrou. Nimeni nu s-a oprit să-i asculte operele pentru că aveau impresia că toți cei
care cântă pe stradă o fac doar ca să câștige bani.
Omul de afaceri leton Normunds Nurks a întrezărit o oportunitate pentru
înființarea unei firme de taximetrie cu femei la volan în industria taximetriei dominată de
bărbați din Letonia. Actualmente el este directorul și coproprietarul întreprinderii medii
Lady Taxi , care activază din 2006 cu 64 de femei conducătoare de taxiuri. Deși în primul
an situația a fost grea din cauza stereotipiilor (femeile nu conduc bine, postul nu este
potrivit pentru o femeie), creșterea constantă a numărului de clienți vorbește de la sine.
Compania primește dovezi de apreciere de la clienți, iar serviciile sale au căpătat o bună
reputație chiar și în țările învecinate. Compania implementează un sistem al calității
intern: toate angajatele trebuie să treacă teste speciale înainte de a începe lucrul. Faptul că
un șofer de taxi este femeie are un impact pozitiv asupra productivității companiei
(clienții preferă femei conducătoare auto), iar aceasta a dovedit că în branșa sa femeile
sunt la fel de competitive ca și bărbații.
Un alt exemplu ar putea fi ți experimentul Stanford.

2
https://ro.scribd.com/doc/72058114/Prej-Stereo-Bulat accesat la data de 10.02.2021, ora 16:00;

5
 Bibliografie

1. Olariu, Eugenia, Manual de filosofie pentru clasa a XII-a, Editura CD PRESS,

București, 2007;
2. https://ro.scribd.com/doc/72058114/Prej-Stereo-Bulat accesat la data de
10.02.2021, ora 16:00.