Criterii Constituția din 1866
La 19 iulie 1917, în împrejurarile exceptionale ale Primului Razboi
Îndepartarea lui Cuza, în februarie 1866, de pe tronul
Principatelor Unite punea serioase probleme succesorilor sai
– o locotenenta domneasca în care erau reprezentate ambele
Principate si armata, Guvernul provizoriu si o Adunare
Context proclamata imediat Constituanta. Desi putin agreat de unele
Mari Puteri, printul strain a fost acceptat în cele din urma
drept fapt împlinit.
Astfel, ziua de 10 mai 1866 a marcat instaurarea în
România a dinastiei prusace de Hohenzollern-
Sigmaringen
- prima Constituție a României
- avea ca model constituția Belgiei
- deținea 8 titluri și 133 articole
Constituția din 1923
Mondial, s-a realizat o revizuire a Constitutiei, care era însa
incompleta .
Dupa unirea cu Vechiul Regat a provinciilor românesti Basarabia,
Bucovina si Transilvania, se punea problema unei noi constitutii,
pentru a reflecta noile conditii politice, economico-sociale, etnice
si institutionale.
Devenise mai complexa si problema minoritatilor nationale,
aparusera confesiuni care anterior nu erau foarte importante din
punct de vedere numeric în Vechiul Regat (greco-catolica,
protestanta, catolica), iar prin tratatele de pace România era
obligata, ca si în1878, sa le garanteze drepturile
Constitutia a fost votata de Camera la 26 martie 1923, iar de
Senat la 27 martie1923.
Ea a fost promulgata de suveran prin Decretul din 28 martie 1923
si publicata în Monitorul Oficial nr.282 din 29 martie 1923
Constitutia a fost contestata pâna la adoptare de catre Partidul
National Român si Partidul Taranesc, dar dupa adoptare a fost
acceptata unanim si aplicata de toti factorii politici.
Constitutia din 1923 a reprezentat în cea mai mare parte o
reproducere a textului Constitutiei din 1866, o adaptare a
vechiului act constitutional la noua situatie politica, economica
si sociala.
- a păstrat 76 articole din Constituția din 1866
- deținea 8 titluri și 138 articole
- forma de guvernare monarhie constituțională
 În privinta teritoriului țării introducea:
caracterul unitar statului si numele de al România
Continutul Principatele Unite Române constituie un singur Stat
Constituției indivizibil, sub numele de România (art.1)
caracterul nealienabil al teritoriului
Teritoriul României este nealienabil (art.2)
Tinând seama de realitatea politica la care se ajunsese în urma
actelor de unire cu tara a celorlalte provincii românesti, dar si ca o
masura de prevedere îndreptata împotriva posibilelor tendinte
separatiste noua constitutie precizeaza clar caracterul statului:
„Art.1. Regatul României este un stat national, unitar si
indivizibil.” ( noutate )

În privinta puterilor în stat introducea:

a) principiul suveranitatii nationale (poporului) înscris

în art.31: Toate puterile statului emana de la natiune.

b) principiul guvernarii reprezentative si responsabile:

potrivit acestui principiu natiunea nu poate guverna decât
prin reprezentanti înscris în art.31.
Toate puterile Statului emana de la natiune care nu le
poate exercita decât numai prin delegatiune si dupa
principiile si regulile asezate în Constitutiunea de fata si în
art.32 orice lege cere înnoirea a celor 3 ramuri ale puterii
legiuitoare – Domn, Senat, Adunarea Deputatilor; nicio lege
nu poate fi supusa sanctiunii domnului decât dupa ce a fost
discutata si votata liber de majoritatea ambelor Camere ale
Parlamentului.

c) principiul responsabilitatii ministeriale

ministrii erau raspunzatori de actele domnului (regelui) pe
care le contrasemnau (art.92) si se faceau raspunzatori
pentru deciziile luate în fata Parlamentului.
d) principiul monarhiei ereditare
înscris în art.82, prin care puterile constitutionale ale
domnului (regelui) sunt ereditare în linie directa si legitima
în familia lui Carol I Hohenzollern: din barbat în barbat prin
ordinul de primogenitura (primul fiu) si cu excluderea
perpetua a femeilor si a coborâtorilor ei.
e) principiul separatiei puterilor în stat
Se precizeaza ca Biserica Ortodoxa este biserica dominanta în
stat, dar se acorda un statut aparte Bisericii Greco-Catolice,
privilegiata în raport cu alte culte (art.22). ( noutate )
În ceea ce priveste raporturile dintre puterile statului si
functionarea principalelor institutii, revizuirile nu sunt de
substanta. Se mentine separarea puterilor în stat, se defineste mai
bine guvernul ca organism, se precizeaza limitele legislaturilor si
ale mandatelor senatorilor( noutate )

puterea executiva: este exercitata de Domn si Guvern O noutate ar fi introducerea unui Consiliu Legislativ, care
trebuia sa avizeze legile, dar al carui organism era consultativ, nu
deliberativ. ( noutate )
Domnul
conform art.35 exercita puterea executiva în mod
regulat prin
Constituti
conform art.92 Persoana Domnului este neviolabila.
(nu putea fi
adusa nicio atingere persoanei sale)
era irevocabil puterile lui erau ereditare si pe viata era
seful statului
era comandantul suprem al armatei
încheia tratate si conventii cu acordul Parlamentului
acorda decoratii si distinctii
avea drept de a numi si revoca ministri
numea premierul
avea dreptul de a bate moneda
avea dreptul de amnistie politica, de gratiere
numea si confirma în toate functiile publice
dispunea de dreptul de a dizolva Parlamentul sau de a-l
convoca sau
 amâna
putea declara razboi sau încheia pace

Guvernul
format din ministri numiti / revocati de domn (rege) condus
de premier, numit de Domn potrivit art.92 ministrii erau
raspunzatori de actele domnului, pentru ca le contrasemnau
era raspunzator si în fata Parlamentului

puterea legislativa:

exercitata colectiv de Domn si Parlament = Reprezentanta

Nationala, conform art.32 = Puterea legislativa se exercita
colectiv de catre Domn si reprezentatiunea nationala si
art.33 = initierea legilor este data fiecareia dintre cele 3
ramuri ale puterii legislative

Domnul

avea drept de a initia legi, dar cu amendamentul de la

art.92 – niciun act al
suveranului nu avea tarie daca nu era contrasemnat de un
ministru
avea drept de veto absolut = de a se opune legilor initiate
si votate de Parlament
(Carol I nu s-a folosit de acest drept niciodata).
_ sanctiona si promulga legile

Parlamentul puterea judecatoreasca:

 numit si Adunare Legislativa sau Reprezentanta Este introdusa inamovibilitatea judecatorilor (art.104). ( noutate
Nationala )
avea componenta bicamerala = Senat + Adunarea
Deputatilor
avea drept de autoconducere
avea drept de a initia legi (art.33)
vota, modifica sau abroga legile
reprezenta un for de control al executivului, pentru ca
avea dreptul de interpelare a
ministrilor = întrebari prin care acestia trebuiau sa
justifice anumite acte ale lor
dadea motiuni de cenzura guvernului sau de a deschide
anchete
lucra în sesiuni ce se deschideau la 15 noiembrie, cu
durata de 4-5 luni sedintele erau publice, dar în unele
situatii (la cererea presedintelui
Camerei sau Senatului sau a min. 10 senatori/deputati, În privinta drepturilor si libertatilor cetatenesti:
deliberarile se puteau face în secret).
o atributie ce apartinea numai Adunarii Deputatilor era Drepturile cetatenesti în general, ca si drepturile minoritatilor erau
aceea de a discuta si vota bugetul tarii. definite în conformitate cu noile tendinte internationale, iar cele
din urma si în functie de tratatele de pace de la Paris. Astfel, în
puterea judecatoreasca: articolele5,7,10(8),26(28),27(29), apare precizarea, impusa de
tratatele de pace: „fara deosebire de origine etnica, de
exercitata de instantele judecatoresti (Curti de judecata si limba si de religie”. Se preciza egalitatea între sexe, fara însa a se
tribunale) da drept de vot femeilor, cu precizarea ca drepturile acestora vor fi
instanta suprema de judecata era Curtea de Casatie reglementate prin legi speciale( noutate )
hotarârile si sentintele se pronuntau în virtutea legii si se
executau în
numele Domnului Se garanteaza libertatea presei, dar si responsabilitatea
pentru prima data, Constitutia din 1866 introducea patronilor de publicatii si a jurnalistilor( noutate )
tribunalele cu jurati.
Concluzie: Întrucât prin legi organice se trecuse la exproprierea unei parti a
marilor mosii, în vederea realizarii reformei agrare, în noua
În privinta puterilor în stat, Constitutia din 1866 acorda Constitutie dreptul la proprietate nu mai este un drept absolut, ca în
largi prerogative Domnului (din 1881 Regelui), implicând 1866, ci este nuantat prin referire la utilitatea sociala. ( noutate )
institutia centrala în toate structurile de putere ale statului Astfel, bogatiile subsolului sunt declarate proprietate de stat
în cea executiva, cu Guvernul, în cea legislativa, cu (art.19),
Parlamentul si în cea judecatoreasca, iar caile de comunicatie, apele navigabile si flotabile si spatiul
pentru ca hotarârile instantelor se executau în numele atmosferic sunt incluse, la rândul lor, în domeniul public
Domnului (Regelui). (art.20). ( noutate )
Aparitia si dezvoltarea industriei, ca si exemplele tulburarilor
sociale din ultimii ani impun interventia statului în relatiile dintre
În privinta drepturilor si libertatilor cetatenesti: patroni si muncitori, prin precizarea ca toti factorii productiei se
bucura de o egala ocrotire si prin prevederea asigurarii sociale a
art. 5 libertatea constiintei, presei, învatamântului, muncitorilor în caz de accidente (art.21).
întrunirilor si ( noutate )
asocierilor
art.7 conditiona acordarea cetateniei române de
apartenenta la religia
crestina (articol cu tenta antisemita pentru ca lovea
în evrei – sistemului electoral,
religie mozaica; va fi abrogat în 1879).
Textul legifera desfiintarea sistemului electoral cenzitar, la care
se renuntase deja prin introducerea votului universal pentru
barbatii de peste 21 de ani. Se stabileste principiul votului
universal, egal si direct, obligatoriu si secret cu scrutin pe lista.
art.10 egalitatea românilor în fata legilor si obligatiilor, ( noutate )
darilor si
sarcinilor publice
art.19 declara proprietatea de orice natura si toate creantele
asupra
statului sacre si neviolabile
.
 alte drepturi : drept de azil politic,
libertatea absoluta a cuvântului si presei,
libertatea individuala

sistemului electoral,

Constitutia includea si o noua lege electorala:

bazata pe vot censitar, vârsta minima a alegatorilor fiind
de 21 ani
sistemul electoral cuprindea 6 colegii electorale – 4 pentru
Adunarea Deputatilor si 2 pentru Senat

Adunarea Deputatilor

aleasa de 4 colegii electorale

colegiul I si II apartinea marilor proprietari funciari care

aveau un venit de peste 300 galbeni (colegiul I)
sau între 100-300 galbeni (colegiul II). Votul era direct.

colegiul III apartinea burgheziei, liber-profesionistilor si

 ofiterilor în retragere, care plateau un impozit de cel putin
80 de galbeni. Votul era direct

colegiul IV – apartinea taranimii care platea un impozit cât

de mic. Votul era indirect prin delegati 1 delegat la 50 iar
toti delegatii dintr-un judet alegeau un deputat
deputatii – erau alesi pentru un mandat de 4 ani; trebuiau
sa fi împlinit vârsta de 25 de ani.

Senatul

ales de 2 colegii – unul al proprietarilor funciari,

unul al proprietarilor de imobile
(burgheziei)
senatorii se alegeau pe 8 ani, dar pentru jumatate din
locurile de
senatori se efectuau prin tragere la sorti, noi
alegeri la 4 ani
trebuiau sa fi împlinit vârsta de 40 de ani.

Concluzii la legea electorala

avantaja pe marii proprietari funciari care din totalul de 6
colegii detineau 3 tocmai de aceea, ajunsi la guvernare,
liberalii au modificat în 1884 legea, reducând de la 4 la 3
colegiile din Adunarea Deputatilor
pentru a egaliza lupta pentru puterea politica;
a fost în vigoare din 1866 pâna în 1918 când a fost
introdusa legea votului universal

Semnificatia Pe plan intern: În concluzie, prin aceasta revizuire, Constitutia României,

Constitutiei pastreaza intact
de la 1866 a creat cadrul necesar functionarii institutiilor moderne ale spiritul liberal al Constitutiei din 1 iulie 1866, printr-o forma
statului superioara din punct de vedere al tehnicii legislative si, într-un
a reglementat statutul monarhiei din România, punând limbaj modernizat si specializat, adapteaza vechile texte la situatia
bazele monarhiei constitutionale politica, economica si sociala din România Mare.
a stat la baza vietii politice din perioada 1866-1923
a suferit 3 modificari, în:
1879 = când a fost abrogat art.7.
1884 = când a fost modificata legea electorala prin
reducerea de la 4 la
3 a colegiilor din Adunarea Deputatilor
1917 = ultima modificare; modificate art.57 si art.67
pentru a se putea
introduce legea votului universal si pentru a se putea
înfaptui
reforma agrara (art.19)

Pe plan extern:
Constitutia din 1866 a fost perceputa de Marile Puteri ca o
manifestare a dorintei de independenta a românilor pentru
ca:
a fost promulgata de Carol I fara aprobarea Marilor
Puteri
prevedea ereditatea domnului
depasea statutul de autonomie permis prin tratatele
internationale
nu amintea nimic de regimul de suzeranitate si de garantie
colectiva
atribuia domnului prerogative de sef suveran
titulatura statului si inviolabilitatea teritoriului (art.1 si
art.2) aveau în vedere perspectiva înlaturarii definitive a
suzeranitatii otomane
 Constituția din 1938
(elaborata de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice)
8 titluri și 100 de articole
În urma crizei aparute în urma alegerilor din 1937, în care niciun partid politic nu reusise sa-si asiguremajoritatea, si în conditiile în care regele
Carol II dorea sa instituie un regim de guvernare personala, la 20 februarie 1938, o noua Constitutie* este „înfatisata” poporului de catre rege
printr-o proclamatie (Înaltul Decret Regal nr.900, publicat în "Monitorul Oficial", nr.42). „Învoirea” poporului a fost exprimata printr-un plebiscit,
în care votul s-a facut prin declaratie verbala, consemnata pe liste separate cu cei care votau pentru si cei care votau contra. Noua Constitutie
reprezenta un abuz, nu mai emana de la natiune, ci de la puterea executiva si nu fusese adoptata potrivit procedurilor de revizuire a actului
fundamental
Constitutia a intrat în vigoare la 27 februarie 1938, adica la data sanctionarii ei. Textul constitutiei este publicat în „Monitorul Oficial”
nr.48/27.02.1938. Ea a abrogat expres, pe aceeasi data, Constitutia din 1923.
Principiile noii Constitutii încetasera a mai fi liberale, asa cum se observa din Titlul II, care, tratând drepturile omului, vorbeste mai întâi „Despre
datoriile românilor”, si de-abia apoi „Despre drepturile românilor”.
Prin Constitutia din 1938 era desfiintata separarea puterilor în stat si se producea o concentrare a puterii în mâinile regelui, care devenea
„capul statului” (art.30). Puterea legislativa se exercita de catre rege prin Reprezentanta Nationala, iar puterea executiva este încredintata tot
regelui, care o exercita prin guvernul sau. Regele detinea initiativa legislativa, Parlamentul fiind mult limitat în domeniu. De asemenea, putea
convoca, închide, dizolva ambele adunari sau numai una si le putea amâna lucrarile.
Parlamentul, chiar redus la un rol oarecum decorativ, era controlat si prin numirea de catre rege a unui mare numar de senatori. În fapt,
exercitiul puterilor constitutionale trecea în mâinile regelui. România devenea o monarhie autoritara, în care regele nu numai ca domnea, dar si
guverna.
Se aduceau importante modificari legislatiei electorale.
Dreptul de vot pentru Adunarea Deputatilor era ridicat la 30 de ani si era numai pentru stiutorii de carte. Pe de alta parte, se acorda pentru
prima
data în România drept de vot femeilor, nefiind însa eligibile.
Prin toate aceste modificari scadea numarul alegatorilor de la 4,6 milioane în anul 1937, la 2 milioane înanul 1939

REGIMURILE CARLIST SI ANTONESCIAN – CU SI FARA CONSTITUȚIE

Regimul carlist
Constitutia carlista se întemeia pe critica regimului de partide (dintr-o perspectiva reactionara) si pe doctrina corporatismului. „Noul regim”
consfintit de constitutia carlista se caracteriza prin pozitia fundamental diferita a sefului statului, care îsi asuma practic guvernarea, prin întâietatea
atribuita puterii executive, parlamentul bicameral devenind o simpla anexa legislativa a acestei puteri, prin desfiintarea partidelor politice
(înlocuite cu alcatuiri inconsistente de tipul Frontul Renasterii Nationale sau Partidul Natiunii, puse sub conducerea regelui, ambele surse de
inspiratie tardiva pentru Nicolae Ceausescu în anii comunismului) si prin anularea controlului parlamentar. Asemenea „Statutului dezvoltator” din
1864, si Constitutia din 1938 a fost supusa plebiscitului (desfasurat însa sub stare de asediu) menit sa legitimeze moartea democratiei si
inaugurarea autoritarismului, în fond rezultatul unei lovituri de fortaEste cert astazi ca în anii 1938-1940, regimul personal al regelui Carol II a
modificat raportul de forte dintre puterile statului, anulând dreptul de control reciproc, si a eliminat garantiile care protejau libertatile individuale
Regimul antonescian a mers mai departe.
Presedintele Consiliului de Ministri concentra toate puterile, devenind conducatorul statului, în vreme ce regele, aruncat într-o pozitie strict
ceremoniala, functioneaza în umbra sa. Generalul Antonescu a mai detinut, în afara functiei legiferarii si guvernarii, si dreptul de a încheia
conventii si tratate preluat din precedenta constitutie de la seful statului) si acela, care se va arata foarte important în conditiile de atunci, de a
declara razboi si încheia pacea. O succinta caracterizare a regimului antonescian trebuie sa retina si discriminarea evreilor(legislatia rasiala având
precedente înca din anii autoritarismului carlist), suspendarea tuturor activitatilor politice (implicit a parlamentului), guvernarea prin decrete-legi
(cu recursul la plebiscit), cultul personalitatii (preluat de la Carol II). Lipsa partidului unic si a mobilizarii politice a natiunii nu pot aseza regimul
antonescian în categoria celor totalitare, ci mai degraba în categoria celor fascist-corporatiste alcatuite pe fondul autohton al
antiparlamentarismului si autoritarismului

Constituțiile comuniste

Constituția din 1948 Constituția din1952 Constituția din1965

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, în Constitutia Republicii Populare Române din În conditiile în care începuse procesul de
conditiile ocuparii tarii de catre sovietici, a 24 septembrie 1952 [„ Nationale a Republicii destalinizare si venise la conducerea partidului
cuceririi puterii politice de catre comunisti si a Populare Române” nr.1 din 27.09.1952] este unic Nicolae Ceausescu, odata cu schimbarea
înlaturarii monarhiei, s-a pus problema constitutia prin care se consfinteste aservirea denumirii tarii în Republica Socialista
adoptarii unei noi Constitutii. totala a României fata de URSS. România, la 21 august 1965, a fost adoptata o
În martie 1948, dupa autodizolvarea fostului În aceasta se vorbeste pentru prima data noua constitutie, publicata în „Buletinul
parlament, au fost organizate alegeri pentru despre proprietatea socialista (art.6), care a Oficial al R.S.R” nr.1/21.08.1965
noul organ reprezentativ numit de acum constituit mijlocul economic de aservire a
Marea Adunare Nationala. cetateanului, precum si de „rolul conducator Aceasta prevedea în mod explicit ca forta
Noua Constitutie era adoptata în unanimitate al partidului” (art.86), mijlocul politic de conducatoare a întregii societati este Partidul
la 13 aprilie 1948, fiind publicata în aservire a lui Comunist Român si ca scopul
„Monitorul Oficial” nr.87, la aceeasi data. tuturor„oamenilor muncii” (nu se vorbea
Se consfintea noua titulatura a statului, de Constitutia din 1952 definea baza politica a prea mult de natiune) este construirea
Republica Populara Româna si se preciza statului „ democrat-popular”, fundamentata societatii socialiste si asigurarea
caracterul sau de „stat popular, unitar, pe dictatura proletariatului, stipulând expres conditiilor pentru trecerea la comunism.
independent si suveran”, care „a luat fiinta caror clase sociale le apartinea puterea de stat
prin lupta dusa de popor, în frunte cu clasa si indicând modalitatea de exercitare a acestei Constitutia din 1965 nu aducea modificari
muncitoare, împotriva fascismului, puteri prin „realizarea aliantei dintre clasa importante în ceea ce priveste atributiile
reactiunii si imperialismului”. muncitoare si taranimea muncitoare, în care MAN, care reprezenta în continuare „organul
rolul conducator îl detine clasa muncitoare”. suprem al puterii de stat, unicul organ
legiuitor al Republicii Socialiste România”
Aparent, legea fundamentala consfintea (art.42).
principii democratice, precum  :
- suveranitatea poporului„întreaga Principiile fundamentale ale acestei Guvernul îsi pastra denumirea de Consiliul de
putere de stat emana de la popor si Constitutii sunt: Ministri si era definit ca organul suprem al
apartine poporului”, administratiei de stat.
- votul universal„îsi exercita puterea - suveranitatea poporului,
prin organe reprezentative, alese prin - unitatea puterii de stat si exercitarea Tribunalele si procuratura ramâneau
vot universal, egal, direct si secret”. acesteia prin organe reprezentative, subordonate factorului politic reprezentat de
- egalitatea în fata legii pentru toti - centralismul democratic, PCR
cetatenii Republicii Populare Române, - planificarea nationala, Constitutia consfintea caracterul socialist (si
 fara deosebire de sex, nationalitate, - legalitatea populara, cooperatist) al proprietatii si al economiei.
rasa, religie sau grad de cultura. - activismul social si politic al Statul era proprietarul bogatiilor de orice
Acestia puteau fi alesi (la 23 de ani) si cetatenilor. natura ale subsolului, minele, terenurile din
puteau alege (participau la vot de la 18 Statul român este definit ca un „stat fondul funciar de stat, padurile, apele,
ani) toate organele de stat. democrat-popular”, unitar, suveran si izvoarele de energie naturala, fabricile si
Pentru drepturile cetatenesti afirmate în independent, dar nefacându-se nicio referire la
uzinele, întreprinderile agricole de stat,
Constitutie se aflau dreptul la munca, la caracterul sau indivizibil sau inalienabil statiunile pentru mecanizarea agriculturii,
odihna, la învatatura. Se stipula ca femeia caile de comunicatie, mijloacele de transport,
avea drepturi egale cu barbatul, În Capitolul I – „Orânduirea sociala”, sunt telecomunicatiile de stat, fondul de cladiri si
minoritatile nationale se bucurau de toate cuprinse urmatoarele reglementari: locuinte, baza materiala a institutiilor social-
drepturile; sanatatea publica era organizata culturale de stat
de stat, se afirma protectia de catre stat a „Republica Populara Româna este stat al
familiei. oamenilor muncii de la orase si de la sate” Prima modificare importanta adusa
Teoretic, prin Constitutie erau afirmate : (art.1); Constitutiei din 1965 dateaza din februarie
1968, când a avut loc reorganizarea
- libertatea constiintei si libertatea „Baza puterii în Republica Popular a administrativa a teritoriului. Se revenea la
religioasa; Româna este alianta clasei muncitoare cu judete ca forme de administrare locala, în
- libertatea individuala a cetateanului; taranimea muncitoare, în care rolul locul regiunilor si raioanelor de inspiratie
- libertatea presei, a cuvântului, a conducator apartine clasei muncitoare” sovietica, se introducea calitatea de municipii
întrunirilor, mitingurilor, cortegiilor si (art.2); pentru orasele mari.
manifestatiilor.
Practic însa, toate afirmatiile aparent „Republica Populara Româna s-a nascut si Pe masura ce puterea personala a lui
democratice nu erau acoperite de garantarea s-a întarit ca rezultat al eliber arii tarii de Ceausescu crestea, a devenit necesara si
acestor drepturi, care au fost, în majoritatea catre fortele armate ale Uniunii consfintirea acestui proces prin modificari
lor, încalcate sistematic în timpul regimului Sovietice, de sub jugul fascismului si de sub constitutionale. Dupa ce a devenit secretar
comunist dominatia imperialismului, ca rezultat al general al PCR, ales de Congresul partidului,
Constitutia din 1948 nu mai prevedea doborârii puterii mosierilor si fara a mai depinde de Comitetul Central,
principiul separarii puterilor în stat, întrucât capitalistilor de catre masele populare de la urmatorul pas pe calea consolidarii sale a fost
MAN devenea„organul suprem al puterii de orase si de la sate în frunte cu clasa înfiintarea functiei de presedinte, la 28
stat al RPR”, deci legislativul si executivul se muncitoare, sub conducerea Partidului martie 1974, prin modificarea Constitutiei din
confundau. Comunist Român” (art.3). 1965.
Prerogativele MAN erau: Prerogativele presedintelui
Forma politica prin care se exercita puterea
- alegerea Prezidiului MAN; era reprezentata de organele statului, sistem ce - ales de MAN, erau foarte largi:
- formarea guvernului RPR; avea o constructie piramidala, ierarhizata si - prezida Consiliul de Stat;
- modificarea Constitutiei; centralizata, în fruntea acesteia situându-se - reprezenta puterea de stat în relatiile
- stabilirea numarului, atributiilor si MAN, ca organ suprem al puterii în stat. interne si internationale;
denumirilor ministerelor si - era comandantul suprem al fortelor
desfiintarea, contopirea sau Articolul 6 exprima esenta orânduirii social- armate si presedintele Consiliului
redenumirea celor existente economice astfel: Apararii RSR;
- votarea bugetului, fixarea impozitelor - prezida sedintele Consiliului de Ministri,
si a modului de percepere a lor; „Fundamentul formatiunii socialeconomice atunci când era necesar;
- deciderea consultarii poporului prin socialiste este proprietatea socialista asupra - stabilea masurile de importanta deosebita
referendum; mijloacelor de productie, care are fie forma ce priveau interesele supreme ale tarii,
- acordarea amnistiei proprietatii de stat (bun comun al care urmau sa fie supuse de catre MAN
poporului), fie forma proprietatii cooperatist- spre consultarea poporului, prin
Primul presedinte al Prezidiului MAN a fost colectiviste (proprietatea referendum;
profesorul Constantin I. Parhon, care oficial gospodariilor colective sau a organizatiilor
era seful statului român. colectiviste)”. - numea si revoca, la propunerea primului-
ministru, viceprim-ministrii, ministrii si
Prezidiul: presedintii altor organe centrale ale
- convoca MAN în sesiuni ordinare si administratiei de stat;
extraordinare;
- emitea decrete; - numea si revoca presedintele si membrii
- interpreta legile votate de MAN; Tribunalului Suprem;
- exercita dreptul de gratiere si comuta
pedepsele; - conferea decoratii;
- conferea decoratiile si medaliile RPR;
- reprezenta RPR în relatiile - încheia tratate internationale în numele
internationale; RSR;
- acredita si rechema, la propunerea
guvernului, pe reprezentantii - stabilea rangurile misiunilor diplomatice;
diplomatici ai RPR;
 - în intervalul dintre sesiunile MAN, - proclama starea de necesitate în caz de
numea si convoca ministri la urgenta;
propunerea presedintelui Consiliului
de Ministri; - acorda gratierea;
- stabilea gradele militare, rangurile
diplomatice, la propunerea guvernului; - acorda dreptul de azil;
- în caz de agresiune, declara stare de
necesitate (în intervalul dintre sesiunile - emitea decrete prezidentiale si decizii. .
MAN);
- ratifica sau denunta tratatele
internationale.

Puterea executiva
(în fapt singura putere reala în stat) apartinea
Consiliului de Ministri, compus din
presedintele Consiliului de Ministri, din unul
sau mai multi vicepresedinti si din ministri
Organele locale ale puterii de stat erau
consiliile populare locale

Puterea judecatoreasca

era reprezentata de instantele de judecata si

de Curtea Suprema, dar independenta justitiei
era practic desfiintata prin interventia
factorului politic

Desi Constitutia sustinea garantarea

proprietatii private agonisita prin munca si
economisire”, aceasta anunta si masurile de
cooperativizare, care aveau sa fie puse în
practica mai târziu
Prevederile economice prevalau asupra celor
politice, fiind instrumentul legal prin care se
pregatea trecerea întregii economii sub
controlul statului.
art.11 prevedea ca mijloacele de productie,
bancile si societatile de asigurare pot deveni
proprietatea statului când interesul general o
cere
art. 14 prevedea ca atât comertul intern cât si
cel extern trec sub controlul statului,
art.15 prevedea planificarea economiei
nationale

Legea fundamentala din 1948 nu prevedea

în mod expres ca rolul conducator revenea
PMR, dar organele de stat erau subordonate
acestuia.

În 1952, în conditiile unor epurari în

rândurile partidului, a fost promulgata si o
noua constitutie, care nu aducea însa
modificari esentiale celei din 1948

Constitutiadin 1991

Adoptata de Parlament la 21 noiembrie 1991 si aprobata apoi de catre popor prin referendum la 8 decembrie 1991 (73% pentru), Constitutia
cuprinde principiile de organizare ale statului si asigura buna functionare a institutiilor acestuia.
Potrivit Constitutiei, autoritatile publice ale statului român sunt: parlamentul, presedintele României, guvernul, administratia publica si
autoritatea judecatoreasca. Sunt garantate separatia puterilor în stat, proprietatea privata, respectarea drepturilor omului (libertatea de gândire,
de constiinta, de expresie).

Parlamentul României este organul reprezentativ al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tarii (art.58). El adopta legi
constitutionale, legi organice si legi ordinare (art.72). Parlamentul este alcatuitdin Camera Deputatilor si Senat, ai caror membri sunt alesi prin
vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani. Exercita control asupra guvernului, are drept de interpelare si de
ancheta

Presedintele României reprezinta statul român si este garantul independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. El vegheaza la
respectarea constitutiei si la buna functionare a institutiilor statului. În acest scop, presedintele exercita functia de mediere între puterile statului,
precum si între stat si societate. Mandatul presedintelui este de 4 ani, iar începând cu alegerile prezidentiale din 2004, de 5 ani. Are dreptul la
maxim doua mandate. El numeste pe primul-ministru, poate sa dizolve Parlamentul (în conditii precise), este comandantul fortelor armate,
promulga legile etc.

Guvernul duce la realizarea politicii interne si externe a statului român. Este alcatuit din primul-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin
lege organica. Guvernul este responsabil în fata Parlamentului.

Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie fata de orice alta autoritate publica, se pronunta asupra constitutionalitatii legilor,
deciziile sale fiind obligatorii

Administratia publica cuprinde autoritatile publice centrale aflate în subordinea guvernului, precum si autoritatile publice locale la nivelul
judetelor, oraselor si comunelor. Guvernul numeste câte un prefect în fiecare judet si în municipiul Bucuresti care vegheaza asupra respectarii
legalitatii hotarârilor adoptate.

Autoritatile judecatoresti. Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti. Judecatorii sunt
independenti si se supun numai legii.

Avocatul poporului este numit de Senat, pe o durata de 4 ani, si vegheaza asupra respectarii
Aceasta constitutie a fost revizuita în 2003 pentru a pune legea fundamentala în concordanta cu noile
realitati impuse de viitoarea aderare a României la NATO si Uniunea Europeana. Articolele revizuite ale Constitutiei din 1991 au fost supuse
aprobarii natiunii prin referendum(18-19 octombrie 2003.)
 CONSTITUTIILE DIN ROMÂNIA

Pâna la primele Constitutii, în sensul modern al cuvântului (lege fundamentala), actele cu caracter constitutional s-au concretizat în documente
care au ramas la stadiul de:

- declaratii de principii:
Cererile norodului românesc (1821)

Domnul Ţării să nu aducă cu înălţimea sa aicea în ţară mai mulţi
boieri greci decât patru, adică un postelnic mare şi un cămăraş şi un
portar şi un grămatic mare.
Toate scaunele arhiereşti şi toate mănăstirile Ţării să fie apărate cu
totul de către călugări greci, rămâind pe sama Ţării, precum este
legat şi precum să coprinde în hatişeriful răposatului întru fericire
împăratul sultan Selim din anul 1802.
Zapcii prin plăşi să nu fie slobod a să orândui câte doi, ci numai câte
unul, şi acela să fie pământean, şi prin chezăşie că nu va face jaf.
Caftane cu bani să înceteze cu totul de a să mai face, ci numai după
slujbă.
Posluşnicii să lipsească cu totul, fiindcă este numai un catahrisis al
Ţării şi folos al jefuitorilor; precum şi toţi scutelnicii.

Din şase dăjdii, care s-au întocmit de către măria sa domnul Dregătoria spătării cei mari, dimpreună cu toţi dregătorii şi toţi
Caragea, două să lipsească cu totul, iar patru să rămâie după aceiaşi slujitorii spătăreşti, să lipsească cu totul, fiindcă este de mare
legătură socotindu-se pe trei luni, una. stricăciune Ţării, despre partea jafurilor, cu căpităniile lor cele
spătăreşti.
Toate câte s-au întocmit şi s-au făcut de către răposat întru fericire
domnul Alexandru Şuţu să strice cu totul, şi să rămâie toţi streinii şi Ţara să fie volnică a-ş face şi a ţinea patru mii de ostaşi panduri cu
toate cumpăniile precum s-au întocmit de către căpeteniile lor şi două sute arnăuţi, scutiţi de toate dările, şi cu leafă
măria sa domnul Caragea; cum şi toate ludile câte s-au mai adăogat uşoară, a cărora leafă să economisească din veniturile mănăstirilor.
pe la judeţe de către numitul domn Suţu să scază; iar anaforalile şi
 întăririle ce s-au făcut de către acel domn asupra arătatelor madele,
în faţa norodului, să arză toate; precum şi oieritul şi dijmăritul şi
vinăriciu, să nu fie slobod a să mai adăuga măcar un bănuţ piste
legătura ce s-au făcut de către domnul Caragea. […]
Toate dregătoriile Ţării, atât cele politiceşti, cât şi cele bisericeşti, de
la cea mare până la cea mai mică, să nu să mai orânduiască prin
dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din ţară.
Asemenea şi toate dările preoţeşti să scază, după cuviinţă. Şi preoţi
cu dare de bani să nu mai facă, ci numai care va fi destoinic şi unde
face trebuinţă
„Cererile norodului românesc”, document apreciat de un ziar britanic
drept o veritabilă Constituţie, cuprindea în cele 48 de articole ale sale
obiective foarte semnificative:
 în domeniul fiscal: desfiinţarea reglementărilor lui Alexandru şuţu,
scutirea de dări pentru trei ani, desfiinţarea a două dări din cele şase
introduse de Vodă Caragea, anularea oricărui spor la impozitele
indirecte, desfiinţarea havaieturilor şi vămilor interioare, scăderea
vămilor exterioare, un impozit fix în 4 rate, posluşnicii şi scutelnicii
erau desfiinţaţi.
în domeniul administrativ: restabilirea domniilor pământene, în orice
caz domnii veniţi de la Istambul să nu mai poată aduce cu sine decât
Toate lefile streinilor să lipsească cu totul.
Toţi dregători judecătoriilor şi ai calemurilor să împuţineze, rămâind
numai precum au fost în vechime; şi lefile să le fie uşoare.
Asemenea şi havaetu jălbilor şi cărţilor de judecată să scază.
Prăvilniceasca Condică a domnului Caragea să lipsească cu totul,
nefiind făcută cu voinţa a tot norodul; iar a domnului Ipsilant să
rămâie bună şi să urmeze.
 în domeniul justiţiei: reducerea numărului de demnitari implicaţi în
acest domeniu, desfiinţarea Legiuirii lui Caragea care n-a fost
sancţionată popular, reducerea taxelor de judecată.
în domeniul militar: înfiinţarea unei armate permanente – formată din
4.000 de panduri şi 200 de arnăuţi (pe seama mănăstirilor) – care să
păzească hotarele, să apere ţara şi să funcţioneze împotriva epidemiilor
în caz de nevoie prin introducerea sistemului de carantină. Într-un
cuvânt se refăcea atributul de stat independent care era funcţia de
apărare.
în domeniul bisericesc: încetarea practicii de cumpărare a scaunelor de
episcop şi mitropolit şi al oricăror ranguri, eliminarea străinilor în
patru boieri greci, demnităţile să nu se mai dobândească cu bani ci favoarea băştinaşilor la rangurile mai însemnate, întrebuinţarea unei
după merit, numărul dregătorilor trebuie redus şi lefurile lor micşorate, părţi din veniturile mănăstireşti în folosul statului, a înfiinţării de şcoli
străinii să nu mai poată căpăta leafă. mai ales

declaratii de drepturi: Proclamatia de la Islaz (1848)

Fraţilor români, 9. Orice recompensă să vie de la patrie prin reprezentanţii săi, iar nu de
la domn.
Timpul mântuirii noastre a venit; poporul român se deşteaptă la glasul
trâmbiţei îngerului mântuirii şi îşi cunoaşte dreptul său de suveran. 10. Dreptul fiecărui judeţ de a-şi alege dregătorii săi, drept care
Pace vouă, pentru că vi se vesteşte libertate vouă! Pe scurt, popolul purcede din dreptul popolului întreg de a-şi alege domnul.
român, recapitulând, decretă:
1. Independenţa sa administrativă şi legislativă pe temeiul tractatelor 11. Gvardie naţională. 12. Emancipaţia
lui Mircea şi Vlad V, şi neamestec al nici unei puteri din afară în cele mănăstirilor închinate
din întru ale sale.
13. Emancipaţia clăcaşilor, ce se fac proprietari prin despăgubire.
2. Egalitatea drepturilor politice.
14. Desrobirea ţăranilor prin despăgubire.
3. Contribuţie generală
15. Reprezentant al ţării la Constantinopole dintre români.
4. Adunanţă generală compusă de reprezentanţi ai tuturor stărilor
soţietăţii. 16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot românul de amândouă sexele.

5. Domn responsabil, ales pe cinci ani, şi căutat în toate stările 17. Desfiinţarea rangurilor titulare ce nu au funcţii.
societăţii.
18. Desfiinţarea pedepsei degrădătoare cu bătaia.
6. Împuţinarea listei civile; ardicarea de orice mijloc de corumpere.
19. Desfiinţarea atât în faptă, cât şi în vorbă a pedepsei cu moartea.
7. Responsabilitatea miniştrilor şi a tuturor funcţionarilor în funcţia ce
ocupă

. 8. Libertatea absolută a tiparului.

- proiecte de reforma:

Constitutia carvunarilor
(1822),
redactat de Ionica Tautu
Un astfel de proiect a fost alcatuit de carvunarii din Moldova (numiti astfel prin analogie cu
"carbonarii italieni"). Proiectul celor 77 de "ponturi" ("Constitutia carvunara") alcatuit in
1822 de comisul Ionica Tautu, consilier al domnului Ionita Sandu Sturdza si secretar al
capuchehaiei Moldovei, exprima revendicarile micii boierimi, inspirate de Declaratia drepturilor
omului si ale cetateanului si de actele si memoriile anilor 1821-1822, avand astfel un caracter
liberal si iluminist.
Conducerea statului ar fi fost atribuita unui domn, avand puteri limitate, ales dintre pamanteni de
o Adunare obsteasca formata din inalti ierarhi si "toata obstea boierilor", ajutat de un Sfat obstesc
investit cu atributii mai mari ca ale domnuluiMemoriul mai continea cereri privind organizarea
administrativa, judecatoreasca, bisericeasca, financiara, libertatea religioasa, personala, a
tiparului, egalitatea in fata legilor, respectul proprietatii, separarea puterilor in stat, drepturi egale
pentru diferitele categorii ale boierimii etc. In legatura cu problemele nationale,

Constitutia carvunara sustinea ideile autonomiei fata de Poarta si ale deplinei dezvoltari a culturii
romanesti

Osabitul Act de numirea suveranului românilor (1838), redactat de Ion Câmpineanu

în anii 1837-1838, Partida Nationala, condusa de boierul Ion Campineanu, s-a evidentiat in cadrul Adunarii Obstesti a Tarii Romanesti cu
prilejul discutarii articolului aditional la Regulamentul Organic. Sub influenta sa Adunarea respingea incalcarea autonomiei tarii. Cu aceasta
ocazie, reprezentantii Partidei Nationale au redactat Actul de unire si independenta si Osabitul act de numire a suveranului românilor.
 Actul de unire si independenta solicita inlaturarea suzeranitatii otomane si a protectoratului tarist si unirea Principatelor intr-un regat al
Daciei.

Osabitul act de numire a suveranului românilor continea referiri la atributiile domniei care trebuia sa fie ereditara, drepturi si libertati
cetatenesti (votul universal) si eliberarea clacasilor. In final, cele doua documente cuprindeau un adevarat proiect de constitutie, bazat pe
principiile liberalismului politic si economic. Se preconiza unirea Principatelor sub domnia lui Mihail Sturdza, fapt posibil, dupa parerea
domnului moldovean, numai cu sprijinul puterilor europene. Noul stat trebuia sa fie o monarhie constitutionala sub garantia colectiva a
Marilor Puteri. In cadrul regimului preconizat, toti romanii erau declarati egali in fata legilor, urmand sa se bucure de libertatea personala, a
cuvantului si a presei si de introducerea votului universal. S-a adoptat ideea limitarii puterii suveranului de catre parlament, a independentei
puterilor legiuitoare si judecatoreasca fata de cea executiva, iar in economie principiul liberei concurente si al neinterventiei statului.

Evolutia constitutionala a României, de la Unirea Principatelor din 1859 pâna la revolutia româna din 1989, a cunoscut patru etape
distincte:

1. o etapa de asezare a institutiilor constitutionale (24 ianuarie 1859 – 1 iulie 1866);

2. o etapa de continuitate a institutiilor constitutionale (1 iulie 1866 – 20 februarie 1938);

3. o etapa de instabilitate constitutionala (20 februarie 1938 – 30 decembrie 1947);

4. etapa dictaturii comuniste (30 decembrie 1947 – decembrie 1989).

Documente cu caracter constitutional înainte de anul 1866

1. Regulamentele organice (1831-1832)

În anul 1828 Principatele Dunarene au intrat sub ocupatia militara rusa pâna în anul 1834. Asa cum s-a stabilit prin Tratatul de la Adrianopol,
în Principate urmau sa fie introduse regulamentele privind organizarea interna. Textul lor a fost dezbatut la Petersburg, supus aprobarii
Adunarilor Obstesti de la Bucuresti si Iasi si ratificat de Poarta. Aceste prime acte constitutionale, puse în aplicare la 1 iulie 1831 în Tara
Româneasca si 1 ianuarie 1832 în Moldova, au pus bazele parlamentarismului în Principate si au prevazut necesitatea unirii Regulamentele au
fost redactate de doua comisii boieresti, sub presedintia consulului general rus
Minciaki, conform indicatiilor Curtii imperiale de la Petersburg. Cele doua regulamente erau aproape identice si cuprindeau unele noutati în
organizarea statelor, asigurând modernizarea, între anumite limite, a Principatelor Române. Deoarece au fost percepute ca o frâna în dezvoltarea
societatii românesti, prinprevederile care mentineau privilegiile boierimii, revolutionarii pasoptisti au dorit înlocuirea lor. Acest aspect este
dovedit de continuturile documentelor programatice ale revolutiei de la 1848, precum Proclamatia de la Islaz, din Tara Româneasca

Doua comisii de boieri munteni si moldoveni, conduse de consulul general rus Minciaki au elaborat textul Regulamentelor Organice, care au fost
primele constitutii moderne ale Principatelor. Aprobate de Rusia si de Adunarile obstesti, aceste acte au fost ratificate de Poarta si au ramas in
vigoare pana la Conferinta de la Paris (1858), cu o scurta intrerupere in Tara Romaneasca in 1848. Ele au incercat sa reformeze Vechiul Regim
in spiritul despotismului luminat, introducand principii si forme moderne de organizare, dar pastrand vechiul continut al puterii. La baza statului
s-au stabilit, in "spiritul veacului", suveranitatea poporului, separarea puterilor si bugetul modern.

Puterea executiva revenea domnului, care era ales pe viata de o Adunare Obsteasca Extraordinara. Acesta ii numea si ii revoca pe ministrii, avea
drept de initiativa si sanctiune a legilor si era ajutat de un Sfat administrativ compus din sase ministri. De asemenea, putea dizolva Adunarea
Obsteasca, dar numai cu acordul puterilor protectoare si suzerana.

Puterea legislativa revenea Adunarii Obstesti, compusa in majoritate din boieri si inalti functionari si prezidata de mitropolit. Adunarea adopta
legile si prezenta domnului rapoarte despre starea tarii, numite anaforale. Regulamentele organice pot fi considerate "actul de nastere al
parlamentarismului in Romania", fiind primele legiuiri care instituie adunari formate pe baza de sufragiu, care, prin participare la activitatea
legislativa, limitau puterea sefului statului.

Puterea judecatoreasca era exercitata de organele de judecata, instanta judecatoreasca suprema fiind reprezentata de Inaltul Divan Domnesc.
O contributie reala au adus Regulamentele Organice in modernizarea institutiilor. Au fost infiintate tribunalele, corpul de avocati, serviciul
procuraturii, arhivele statului, notariatele. S-a reorganizat invatamantul si a fost constituita armata nationala. Actele de stare civila au fost scoase
de sub controlul Bisericii, s-au modernizat serviciile publice (serviciul sanitar, posta, pompieri) si s-a preconizat fondarea unei Banci Nationale
cu drept de emisiune monetara. Reforma sistemului fiscal a statornicit un impozit unic ("capitatia" pentru tarani si "patenta", calculata pe venit,
pentru burghezie), dar a pastrat vechile privilegii fiscale, a desfiintat vamile interne si breslele si a adoptat principiul bugetului.

.
2. Conventia de la Paris (1858)
Devenita chestiune europeana, problema româneasca a fost dezbatuta de marile puteri în anul 1858 (puterile garante, care înlocuiau protectoratul
rusesc – Franta, Anglia, Prusia, Sardinia, Austria, Rusia si Imperiul Otoman). Reprezentantii acestora au redactat Conventia de la Paris,
care însanu satisfacea decât în parte dorinta
• Doua comisii de boieri munteni si moldoveni, conduse de consulul general rus Minciaki au elaborat textul Regulamentelor Organice,
care au fost primele constitutii moderne ale Principatelor. Aprobate de Rusia si de Adunarile obstesti, aceste acte au fost ratificate de
Poarta si au ramas in vigoare pana la Conferinta de la Paris (1858), cu o scurta intrerupere in Tara Romaneasca in 1848. Ele au incercat
sa reformeze Vechiul Regim in spiritul despotismului luminat, introducand principii si forme moderne de organizare, dar pastrand
vechiul continut al puterii. La baza statului s-au stabilit, in "spiritul veacului", suveranitatea poporului, separarea puterilor si bugetul
modern.

• * Puterea executiva revenea domnului, care era ales pe viata de o Adunare Obsteasca Extraordinara. Acesta ii numea si ii revoca pe
ministrii, avea drept de initiativa si sanctiune a legilor si era ajutat de un Sfat administrativ compus din sase ministri. De asemenea, putea
dizolva Adunarea Obsteasca, dar numai cu acordul puterilor protectoare si suzerana.

• *Puterea legislativa revenea Adunarii Obstesti, compusa in majoritate din boieri si inalti functionari si prezidata de mitropolit. Adunarea
adopta legile si prezenta domnului rapoarte despre starea tarii, numite anaforale. Regulamentele organice pot fi considerate "actul de
nastere al parlamentarismului in Romania", fiind primele legiuiri care instituie adunari formate pe baza de sufragiu, care, prin participare
la activitatea legislativa, limitau puterea sefului statului.

• *Puterea judecatoreasca era exercitata de organele de judecata, instanta judecatoreasca suprema fiind reprezentata de Inaltul Divan
Domnesc.

• O contributie reala au adus Regulamentele Organice in modernizarea institutiilor. Au fost infiintate tribunalele, corpul de avocati,
serviciul procuraturii, arhivele statului, notariatele. S-a reorganizat invatamantul si a fost constituita armata nationala. Actele de stare
civila au fost scoase de sub controlul Bisericii, s-au modernizat serviciile publice (serviciul sanitar, posta, pompieri) si s-a preconizat
fondarea unei Banci Nationale cu drept de emisiune monetara. Reforma sistemului fiscal a statornicit un impozit unic ("capitatia" pentru
 tarani si "patenta", calculata pe venit, pentru burghezie), dar a pastrat vechile privilegii fiscale, a desfiintat vamile interne si breslele si a
adoptat principiul bugetului.

unire a românilor. Principatele erau organizate sub forma unei uniuni sub numele de Principatele Unite ale
Moldovei si Valahiei. Singurele puteri comune erau Comisia Centrala si Înalta Curte de Justitie si
Casatie, cu sediul la Focsani. A.I.Cuza a reusit sa transforme uniunea personala într-o uniune reala, sa
formeze primul guvern unic si primul Parlament unicameral.
3. Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris (1864)
În anul 1864, a izbucnit un conflict între puterea executiva – domn si guvern, pe de o parte si puterea
legislativa pe de alta parte. Dupa lovitura de stat din 2 mai 1864, Cuza a organizat un plebiscit în zilele de
10/22 mai si 14/26 mai 1864 prin care este aprobat un nou act constitutional si o noua lege electorala. Noul
act constitutional, introdus cu acordul Portii si Puterilor garante, a mentinut principiul separatiei puterilor în
stat, dar a prevazut modificari esentiale în organizarea legislativului. Cuza a introdus al doilea Corp legislativ,
Senatul, numit si Corp Ponderator, punând bazele sistemului bicameral
Convenţia încheiată între Austria, Franţa, Marea Britanie,
Prusia, Rusia, Sardinia şi Turcia pentru organizarea
Principatelor, Paris (7/19 august 1858)
Paris şi au hotărât următoarele:
Art. 1 — Principatele Moldovei şi Valahiei, constituie de acum
înainte sub denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei şi
Valahiei“, rămân sub suzeranitatea M.S. Sultanul. Principatele se vor
administra liber şi în afară de orice amestec al Sublimei Porţi, în
limitele stipulate prin acordul puterilor garante cu curtea suzerană.
[…]
Art. 3 — Puterile publice vor fi încredinţate în fiecare principat unui
hospodar şi unei adunări elective acţionând, în cazurile prevăzute de
prezenta convenţie, cu concursul unei comisii centrale celor două
principate.
Art. 4 — Puterea executivă va fi exercitată de către hospodar.
Art. 5 — Puterea legislativă va fi exercitată în mod colectiv de către
hospodar, adunare şi comisia centrală.
STATUTU
Desvoltatoriu Conventiunei,
din 7/19 august 1858
Cu mila lui Dumnedeu si vointa Nationala, Domnu Principatelor-
Unite Romane;
La toti de fata si viitori sanetate:
Asupra propunerei Consiliului Nostru de Ministri;
Considerand plebiscitul propusu de Noi la 2/14 Maiu incetat, si votat
de Natiunea Romana in dilele de 10/22, 14/26 Maiu 1864;
Considerand imprejurarile cuprinse in proclamatiunea Nostra cu data
de astadi;
Promulgamu ce urmeza:
STATUTU
Desvoltatoriu Conventiunei din 7/19 August 1858.
Conventiunea incheiata la Paris in 7/19 August 1858, intre Cartea
Suzerana si intre Puterile garante autonomiei Principatelor-Unite,
este si remane legea fundamentaIa a Romaniei.
Insa, indoita alegere din 5 si 24 Ianuarie 1859, seversirea Unirei si
desfiiintarea Comisiunei Centrale, facend neaplicabile mai multe
Articole esentiale din Conventiune, atat pentru indeplinirea acestora,
 cat si pentru reasedarea ecuilibrului intre puterile Statului, ca act
Art. 6 — Legile prezentând un interes special pentru fiecare principat aditional al Conventiunei intra de astazi in putere urmatorul Statutu :
vor fi pregătite de către hospodar şi votate de către adunare. Legile Art. I.
prezentând un interes comun pentru ambele principate vor fi Puterile publice suntu incredintate Domnului, nnei Adunari
pregătite de către comisia centrală şi supuse votării adunărilor de ponderatrice si Adunarei Elective.
către hospodari. Art. II.
Puterea Legiuitoare se esercita colectivu de Domnu, de Adunarea
Art. 7 — Puterea judecătorească, exercitată în numele hospodarului, ponderatrice si de
va fi încredinţată magistraţilor numiţi de el, fără ca cineva să se poată Adunarea Electiva
sustrage judecătorilor săi naturali. O lege va determina condiţiile de .
admitere şi de înaintare în magistratură, luând ca bază aplicarea în Art. III.
mod progresiv a principiului inamovibilităţii. Domnul are singur initiativa legilor; el le pregatesce cu concursul
Consiliulni de Statu si le supune Adunarei Elective si Corpului
Art. 8 — Principatele vor plăti curţii suzerane un tribut anual al cărui Ponderatoriu, spre votare.
total rămâne fixat la suma de 1 500 000 de piaştri pentru Moldova şi Art. IV.
2 500 000 de piaştri pentru Valahia. […] Deputatii Adunarei Elective se alegu conformu asedementulni
electoral aci anecsat.
Art. 9 — În caz de încălcare a imunităţii principatelor, hospodarii vor Presedintete Adunarei se numesce in fiecare anu de Domnu, din sinul
adresa un recurs puterii suzerane; şi dacă nu li se dă dreptate, ei; iar Vicepresedintii, Secretarii si Cuestorii se alegu de Adunare.
reclamaţia va putea fi trimisă, prin agenţii lor, reprezentanţilor Art. V
puterilor garante la Constantinopole. Hospodarii vor fi reprezentaţi Adunarea Electiva discuta si votesa proiectele de legi ce i se vor
pe lângă curtea suzerană prin agenţi (capuchehaie), moldoveni sau presinta de Domnu.
valahi din naştere, nefiind supuşi nici unei juridicţii străine şi agreaţi Aceste proiecte se vor sustinea in Adunare de Ministrii sau de
de Poartă. membrii Consiliului de Statu, ce se vor delega de Domnu spre acest
sfirsit; ei vor fi ascultati ori cand vor cere cuventul
Art. 10 — Hospodarul va fi ales de către adunare pe viaţă. Art. VI.
Budgetul cheltuelilor si al recetelor, pregatit in tot anul prin ingrijirea
Art. 11 — În caz de vacanţă şi până la instalarea unui nou hospodar, puterii esecutive si supus Adunarii Elective, care l va putea amenda,
administraţia va trece în atribuţia Consiliului de Miniştri, care va nu va fi definitivu de cat dupe ce va fi votat de dinsa. Daca budgetul
intra de drept în exerciţiu. […] nu s'ar vota in timpul oportunu, puterea esecutiva va indestula
serviciile conform ultimului budget votat.
Art. 12 — Atunci când s-a produs vacanţa, dacă adunarea este Art. VII.

înlocuită, va trebui să procedeze în opt zile la alegerea hospodarului.
Dacă ea nu este întrunită, va fi imediat convocată şi întrunită în
termen de zece zile. În cazul când ea este dizolvată, se va proceda la
noi alegeri în termen de cincisprezece zile, iar noua adunare va trebui
să se întrunească de asemenea în termen de zece zile. […]
Art. 13 — Este eligibil în funcţia de hospodar oricine are vârsta de
35 ani, e născut din tată moldovean sau valah, poate justifica un venit
funciar de 3000 de galbeni, cu condiţia să fi îndeplinit funcţii publice
timp de zece ani sau face parte din adunări.
Art. 14 — Hospodarul guvernează cu ajutorul miniştrilor numiţi de
el. El are dreptul de a graţia şi pe cel de a comuta pedepsele în
materie criminală, fără a putea însă interveni altfel în administrarea
justiţiei. El pregăteşte legile prezentând un interes special pentru
Principate şi mai ales bugetele pe care le supune spre dezbatere
adunării. El face numirile în toate slujbele administraţiei publice şi
întocmeşte regulamentele necesare pentru executarea legilor. Lista
civilă a fiecărui hospodar va fi votată de către adunare, o dată pentru
totdeauna, în
momentul alegerii lui.
Art. 15 — Orice act întocmit de hospodar trebuie să fie contrasemnat
de către miniştrii de resort. Miniştrii vor fi răspunzători de încălcarea
legilor şi în particular de orice risipire a veniturilor publice. Ei vor fi
justiţiabili de Înalta curte de justiţie şi de casaţie.
Art. 16 — Adunarea electivă va fi aleasă în fiecare principat pe o
durată de 7 ani, conform dispoziţiilor electorale anexate la prezenta
convenţie.
Corpul Ponderatoriu se compune : de Mitropolitii terei, de Episcopii
eparhielor, de anteiul Presedinte al Curtii de Casatiune cel mai
vechiu dintre generalii armatei in activitate, si osebit inca de 64
membri, carii se vor numi de Domnu : jumetate dintre persone
comandabile prin meritul si esperienta lor, si cea-l-alta jumetate
dintre membrii Consilielor generale ale districtelor, si anume cate
unul de fie-care judetu.
Membrii Adunarei Ponderatrice se bucura de aceiasi neviolabilitate
garantata Deputatilor prin Art. 36 al legei e'ectorale aici anecsate.
Art. VIII.
Membrii Corpulai Ponderatoriu se reinoescu din doui ani in doui ani,
cate o a treia parte, dar numai in cat se atinge de membrii numiti de
Domnu.
Membrii esiti se vor putea numi din nuou; functiuniele lor nu vor
inceta de cat cu instalarea membrilor celor nuoi.
Art. IX.
Durata sesiunelor Corpului ponderatoriu, prelungirea lor si
convocarea acestui Corpu, sunt supuse regulilor prescrise prin Art.
17 din Conventiune pentru Adunarea Electiva.
Art. X.
Membrii Corpului ponderatoru vor priimi o indemnisare de trei
galbeni pe di in tot timpul sesiunei.
Art. XI.
Mitropolitul primaru al Romaniei este de drept presedintele Corpului
ponderatoriu; duoi Vice-presedinti se numescu de Domnu din sanul
acestui Corpu. Ceilalti membri ai Biuroului se alegu de Adunare.
In casu de impartire egala a voturilor, votul Presedintelui este
precumpanitoriu.
Sedintele Corpului ponderatoriu suntu publice, afara cand contrariul
s'ar cere de o a treea parte a membrilor presenti.
Ministrii, chiar nefiind membri ai Adunarii ponderatrice, au dreptul
de a asista si a lua parte la tote deliberatiunile; ei vor fi ascutati ori

Art. 17 — Adunarea va fi convocată de hospodar şi va trebui să fie
reunită în fiecare an în prima duminică a lunii decembrie. Durata
fiecărei sesiuni ordinare va fi de 3 luni. Hospodarul va putea, dacă
este cazul, să prelungească sesiunea. El poate să convoace o sesiune
extraordinară sau să dizolve adunarea. În acest din urmă caz, el este
obligat să convoace o nouă adunare, care va trebui să se întrunească
într-un răstimp de 3 luni.
Art. 18 — Mitropolitul şi episcopii fac parte de drept din adunare.
Preşedinţia adunării aparţine mitropolitului, vicepreşedinţii şi
secretarii vor fi aleşi de către adunare.
Art. 20 — Adunarea va discuta şi vota proiectele de lege care-i vor fi
prezentate de hospodar. Ea va putea să le amendeze sub rezerva
stipulată în art.36 în ceea ce priveşte legile prezentând un interes
comun.
Art. 22 — Bugetul veniturilor şi cheltuielilor, pregătit anual pentru
fiecare principat prin grija hospodarului respectiv şi supus adunării,
care îl poate amenda, nu va fi definitiv decât după ce va fi votat de
ea.
Art. 25 — Nici un impozit nu va putea fi stabilit sau perceput fără
consimţământul adunării.
Art. 27 — Comisia Centrală îşi va avea sediul la Focşani. Ea va fi
compusă din 16 membri, 8 moldoveni şi 8 valahi, 4 vor fi aleşi de
către fiecare hospodar dintre membrii adunării ori dintre persoanele
care au îndeplinit funcţii înalte în stat şi 4 de către fiecare adunare
din sânul ei.
cand vor cere cuvantul.
Art. XII.
Dispositiunele constitutive ale nouei organisatiunii a Romaniei sunt
puse sub ocrotirea Corpului ponderatoriu. El pote, la finitul fie caria
sesiuni, propune Domnului imbunatatirile ce ar socoti trebuitore in
diferitele ramuri ale administratiunei.
Aceste propuneri, Domnul le va putea recomanda Consiliului de
Statu, spre a se preface in proiecte de legi.
Art. XIII.
Ori ce proiect votat de Adunarea Electiva, afara de budgetul
veniturilor si cheltuelilor, se supune Corpului ponderatoriu, care va
apretui daca este compatibilu cu dispositiunile constitutive ale nouei
organisatiuni.
Art. XIV.
Corpul ponderatoriu, sau adopta proiectul, asa cum s'a votat de
Adunare, sau il amendeza, sau il respinge cu totul. Daca proiectul de
lege este adoptat fara modificatiune de Corpul ponderatoriu, el este
supus sanctiunei Domnului.
Daca proiectul este amendat de Corpui ponderatoriu, el se intorce
Adunarii elective.
Daca Adunarea incuviinteaza amendamentele Corpului ponderatoriu,
proiectul amendat se supune sanctiunei Domnului.
Daca din contra, Adunarea electiva respinge acele amendamente,
proiectul se trimite Consiliului de Statu, spre a se atudia din nuou.
Gnvernul pote apoi presenta Camerei, in sesiunea curenta sau viitore,
proiectul revedut de Consiliul de Statu.
Daca Corpul ponderatoriu respinge cu totul proiectul votat de
Adunare, acest proiect se trimite Consiliului de Statu, spre a se stuia
du nuou. Un asemene proiect nu se pote presenta Adunarii elective,
de cat in a dona sesiune.
Art. XV.
Numai Corpul ponderatoriu are draptul de a pri mi petitiuni si de a le
 discuta, daca este trebuinta.
Art. 34 — Sunt considerate legi prezentând un interes general toate Art. XVI.
acelea care au ca obiect unitatea legislaţiei, înfiinţarea, menţinerea Reglementele interiore ale Adunarei elective si ale Corpului
sau îmbunătăţirea unirii vămilor, a poştelor, a telegrafului, fixarea ponderatoriu, se pregatescu prin ingrijirea Guvernului
valorii monetare şi deosebitele materii de folos public comune Art. XVII.
ambelor principate. Toti functionarii publici, fara es eptiune, la intrarea lor in functiune,
suntu datori a jura supunere Constitutiunei si legilor terei si credinta
Art. 35 — Odată constituită, comisia centrală va trebui să se ocupe în Domnitorului.
special de codificarea legilor existente, punându-le în armonie cu Art. XVIII.
actul constitutiv al noii organizări. Ea va revizui regulamentele Noua Adanare electiva si Corpul ponderatoriu se vor constitui si
organice, precum şi codurile civil, criminal, de comerţ şi de intruni in termenul prevedut de Art. 17 al Conventiunei.
procedură, astfel încât, în afară de legile prezentând un interes pur Decretele ce, pana la convocarea noei Adunari, se vor da de Domnu,
local, să nu mai fie în viitor decât unul şi acelaşi corp de legislaţie, dupe propunerea Consiliului de Ministri si a Consilinlui de Stat
care va fi executoriu în ambele principate, după ce va fi votat de ascultat, vor avea putere de legi.
către respectivele adunări, sancţionat şi promulgat de fiecare
hospodar. Modificatiuni indeplinitore Statutului
In preambulul Statutului
Art. 38 — Se va înfiinţa o înaltă curte de justiţie şi de casaţie comună Principatele-Unite potu in viitoru a modifica si a schimba legile care
ambelor principate. Ea îşi poate avea sediul la Focşani. Constituirea priivescu administratiunea lor din launtru, cu concursul legal al
ei se va reglementa printr-o lege. Membrii săi vor fi inamovibili. tutulor puterilor stabilite, si fara nici o interventiune; se intelege insa
ca aceasta facultate nu se pote intinde la legaturele care unescu
Art. 41 — Ca înaltă curte de justiţie, ea va avea în atribuţie urmările Principatele cu Imperiul Otomanu, nici la tratatele intre Inalta Porta
iniţiate de hospodar sau de adunare împotriva miniştrilor şi va judeca si celelalte Puteri , care sunt si remanu obligatorii pentru aceste
fără drept de apel. Principate
La Art. III. Nici o lege nu pote fi supusa sanctiunei Domnului
Art. 42 — Miliţiile regulate, existând acum în ambele principate, vor inainte de a fi discutata si votata de Domnu, de Adunare electiva si
primi o organizare identică, spre a putea, la nevoie, să se unească şi de Senat. (Adunare ponderatrice.)
să formeze o singură armată. Pentru aceasta se va face o lege Domnul acorda sau refusa sanctiunea sa.
comună. Ori ce lege cere invoirea a tustrelelor puteri.
In casul cand Guvernul ar fi nevoit a lua mesuri de urgenta care ceru
Art. 46 — Moldovenii şi valahii vor fi cu toţii egali în faţa concursul Adunarii elective si al Senatului, in timpul cand aceste
impozitului şi vor fi în aceeaşi măsură admişi în slujbele publice într- Adunari nu suntu deschise, Ministerul va fi dator a le supune la cea

unul sau într-altul din principate. Libertatea lor individuală le va fi
garantată. Nimeni nu va putea fi reţinut, arestat sau urmărit decât
conform legii. Nimeni nu va putea fi expropriat decât legal, din
motive de interes public şi contra unei despăgubiri. Moldovenii şi
valahii de orice rit creştin se vor bucura deopotrivă de drepturile
politice.
d'anteiu convocatiune motivele si resultatul acestor mesuri.
La Art. VII Din 64 membri ai Adunarii ponderatrice, 32 vor fi alesi
si numiti de Domnu dintre personele care au esercitat cele mai inalte
functiuni in tera, sau care potu justifica un venit anual de optu sute
galbeni. Cat pentru cei lalti 32 Membri, ei vor fi alesi dintre Membrii
Consilielor generale ale judetelor si numiti de Domnu pe o lista de
presentatiune de
trei candidati pentru fie care district.
La Art. VIII. Acesti 64 de Membri ai Senatului alesi in conformitate
cn dispositiunele Articolului de mai sus, se reinoescu din trei in trei
ani este o jumetate.
La Art. XI. Mitropolitul Primat este de drept Presedintele Senatului.
Unul din vice-Presedinti si Adunarii ponderatrice, luat din acest
corpu, este numit de Domnu; celalelt vice-Presedinte si Biuroul sunt
alesi de Senat.
La Art. XII. La finitul fie-cariea sesiuni, Senatul si Adunarea
electiva vor numi fie-care un Comitet a caruia Membri vor fi alesi
din sinul lor. Ambele Comitete se vor intr'uni in Comisiune micsta,
spre a face un raport Domnului asupra lucrarilor ultimei sesiuni si ai
supune cestiunele de imbutatire ce ar crede trebuitore in deosebitele
ramuri ale administratiunei. Aceste propuneri vor putea fi
recomendate de Domnu Consiliului de Stat, spre a fi prefacute in
proiecte de lege.
La Art. XV. Petitiunele date Senatului, vor fi trimise unei Comisiuni
ad-hoc, care le va esamina si va face un raport, spre a fi comunicat
Guvernului.
NOTA: Anul adoptarii: 1864 (publicat in "Monitorulu-Jurnalu
Oficialu alu Principateloru-
Unite-Romane" nr. 146 din 3/15 iulie 1864). Principalele modificari:
Statutul nu a fost
modificat